MODELE SI TEORII ALE COMUNICARII- Modelul lui Roman Jakobson

In general, modelele lingvistice ale comunicarii au la baza o ipoteza comuna: ipoteza

dublei dimensiuni a mesajului. Sintetic, aceasta afirma ca mesajul este, in acelasi timp, un
element de tip 1. si un element de tip 2.:
Un element de tip 1. este un element al ,,circuitului comunicational’’(fiind
transmis de emitator, el circula printr-un canal si ajunge la un receptor);
Un element de tip 2. este un element al procesului de reprezentare intre
transmitator (de cele mai multe ori, aceasta este situatia pentru mass media), realitate si
imaginea acestei realitati (realitatea la care mesajul se refera sau ,,trimite’’).
Cu alte cuvinte, sustin modelele lingvistice ale comunicarii, mesajul este plasat la
intersectia procesului de comunicare cu cel de reprezentare.
Cel mai clar model lingvistic al comunicarii in sensul definit anterior (de ,,descriere
simplificata in forma grafica a unor elemente din realitate’’) este cel elaborat de Roman
Jakobson. In analiza sa structurala asupra comunicarii , Jakobson defineste componentele
,,actului de comunicare verbala’’ si identifica urmatoarele elemente ale procesului de
comunicare:
1. EMITATOR este locutorul care emite mesajul comunicarii;
2. RECEPTORUL reprezinta destinatarul, cel care primeste mesajul transmis de
emitator;
3. MESAJUL este un ansamblu de semne lingvistice, adica un enunt;
4. CANALUL este definit de Jakobson drept: ,,un mijloc care asigura contactul
sau conexiunea dintre emitator si destinatar’’
5. CODUL este un ansamblu de semne si combinatii ale acestora care sunt
comune codificatorului si decodificatorului;
6. REFERENTUL este reprezentat de elemente ale mediului emitatorului si
receptorului si de elemente actualizate de mesaj. Receptorul este de doua feluri:
6.1. Referent situational (se refera la persoane si obiecte prezente in momentul
comunicarii )
6.2. Referent textual (acest termen desemneaza la Jakobson realul absent, actualizat
de mesaj).
 referent
mesaj
emitator canal destinatar
cod

Pe baza identificarii elementelor procesului de comunicare, Roman Jakobson

defineste functiile comunicarii orale, aratand ca fiecare este centrata pe un element din
procesul de comunicare.
1.Functia referentiala are ca scop de a trimite la referenti situationali si textuali;
implica folosirea persoanei a III-a sau a pronumelui neutru (,,acesta’’).
2.Functia expresiva permite emitatorului sa-si comunice impresiile, emotiile,
judecatiile asupra continutului mesajului.Se releva prin debit, intonatie, ritm al discursului;
implica folosirea persoanei I si a interjectiilor.
3.Functia conativa are ca scop de a atrage direct atentia receptorului care
trebuie sa se simta atras (interesat) de mesaj; Implica folosirea persoanei a II-a la Vocativ,
Imperativ si interogatii.
4.Functia fatica permite stabilirea, mentinerea, intreruperea contactului public
cu receptorul; implica folosirea de cuvinte fara sens (,,bine’’, ,,ah!’’) si a repetitiilor.
5.Functia metalingvistica permite definirea sensului termenilor pe care
receptorul nu-i cunoaste. Apare dupa utilizarea lui ,,adica’’, ,,cu alte cuvinte’’.
6.Functia poetica vizeaza mesajul ca atare, pune accentul pe partea palpabila a
semnelor.Desemneaza placerea de a vorbi, de a construi un mesaj.

Mesaj functie poetica

Canal functie fatica

Emitator
Receptor functie creativa
functie
expresiva Referent functie
referentiala

Cod functie metalingvistica