Pina recent , numele de KAJTAR, destul de cunoscut in lumea muzicii din orasul de pe Bega, nu ar fi spus nimic unui romin

aflat dincolo de Atlantic. Pentru multi muzicieni din lume, el a inceput insa sa devina sinonim cu STORYTELLER GUITAR ,
(1) un nume ce apare din ce in ce mai des in topurile de pe Acid Planet. (2)
Nu mai tzin minte exact imprejurarile recente in care am dat peste KAJTAR, insa de indata ce i-am citit numele intr-un
review, mi-a tresarit inima si mi-am spus ca sub acest nume nu poate fi decit Arpi, vecinul si prietenul meu din copilarie.

Cu fascinatia intoarsa in suflet de amintirile acelor ani cazuti sub pulberea vremii, am rascolit tot internetul, am scris
producatorilor de la Acid Planet, tuturor colaboratorilor cu care a cintat Arpi in ultimii ani, si m-am trezit ca ma aflu in fatza
unui proiect ciudat, un fel de misiune jurnalistica grandioasa, care cu cit devenea mai complexa cu atit ma indeparta
paradoxal de KAJTAR. Mi-am dat seama ca timpul si spatiul, au pastrat nealterate nu numai o experientza pe care am avut-o
in comun, dar ne-a atins destinul cu o aripa nevazuta. Iata-ne deci aici, dupa aproape o jumatate de secol, doi oameni decisi
sa sfideze trecerea timpului, unul in Romania, inchis intr-o camera cu computere si un Fender Stratocaster, altul in Chicago,
visind la un timp in care imaginile mentale vor putea fi intregistrate intr-o zi pe computer.

Despre KAJTAR si magia talentului sau s-a scris in presa si pe Acid Planet suficient ca sa se publice o carte. (3) Cine se va
uita insa pe primul video publicat de STORYTELLER GUITAR pe internet, nu va vedea nici focuri de artificii, nici toata
paraphernalia spectaculara ce insotzesc vedetele muzicii rock. Va vedea in schimb un prim plan pe instrument si degetele unor
maini care se plimba pe corzi cu siguranta pe care ti-o da numai un talent iesit din comun si un exercitiu obsesiv.(4) In fond
KAJTAR nici nu are nevoie de altceva. Rezumeul sau artistic este mai simplu decit un haiku japonez: “ Eu n-am cintaretul cu
mine dar am sa-ti spun povestea cu chitara mea”. Printre influentzele pe care le citeaza apar laconic numele lui Jimmy Hendrix,
Hank Marvin , Jeff Beck , Eric Clapton si Leslie West.

Pagina de internet a lui KAJTAR arata ca din 12 iunie 2005 cind a devenit “cetatean” al comunitatii Acid Planet si pina
astazi, el a compus 156 de piese muzicale. Multe piese s-au clasat pe locul intai si majoritatea dintre ele n-au parasit topul
primeleor zece cintece. Nu este de mirare ca o asemenea performanta a atras dupa sine un grup imens de fani de pe tot globul.
Dupa ce am facut un tur pe Acid Planet, m-am intrebat oare de ce un artist atit de complex ca Arpi este pe Acid Planet din capul
locului? Raspunsul mi-a venit citind o parte din cele 3543 de reviewuri pe care le-a scris Arpi in mai putzin de 2 ani..
Din ele reiese clar ca Arpi nu este pe Acid Planet pentru a primi o recunoastere ci pentru ca sa o dea: sfaturi pentru incepatori,
metode pentru avansati, tricuri si combinatii castigate doar printr-o cercetare asidua, incurajari pentru cei dezasperati si o
vorba plina de intzelepciune pentru cei ce cred ca nu mai au nimic de invatzat. Citind reviewurile si ascultind sunetele chitarei
sale am inceput incet incet sa descifrez minunata poveste de dragoste a lui KAJTAR si a chitarei sale.

Ea a inceput in 1964 la rascrucea strazilor Odobescu si Romulus din Timisoara, linga o brutarie si renumitul restaurant Shari
Neni, unde isi faceau veacul zilierii de la lemnaria Tehnolemn. Strazile erau pavate cu blocuri cubice de bazalt iar laptele si
sifonul era transportat in carutze cu cai. Cele patru directii ale acestei intersectii duceau catre Parcul Doja, Piata Lahovari,
Maternitatea orasului si Clubul Ada Marinescu. Dupa ploaie, trotuarele erau acoperite de flori de castani si mirosul puternic al
teilor, magnoliilor sau salcimilor faceau din aceste strazi un adevarat paradis. Vilele si palatele vechi in stil Secession vienez
au fost transformate dupa razboi in locuinte de apartamente in care utilitatile erau impartite in comun. Printre putzinele forme
de entertainment din jur era Clubul Ada Marinescu unde aveau loc seri de dans. Ce a contribuit la succesul acestui club, a
ramas pentru mine un mister si singurul lucru ce poate sa imi treaca prin minte este faptul ca era clubul unei tesatorii unde
lucrau foarte multe femei tinere. Cert este ca noi copii, de multe ori stateam cocotati pe gard si priveam la perechile de
dansatori sau formatiile care se perindau in fatza noastra ca la un adevarat tren al timpului. Este locul in care s-a nascut
povestea lui KAJTAR. Dintre noi toti, cei din “Gasca de pe Odobescu” el a fost singurul care a avut norocul sa puna mina pe o
chitara adevarata. I-a fost daruita de Talpay Pityu, care statea chiar la coltul strazii si care era seful nostru. Asta a facut ca Arpi
sa dispara pur si simplu dintre noi si sa se dedice exclusiv acestui instrument care devenise un fel de mantra a schimbarii
timpului. Si chiar asa a si fost. Au urmat ani in care constiintza noastra colectiva suferea o mutatie majora.

Muzica anilor ’60 a fost o muzica a schimbarii, si ce a facut-o sa fie diferita de toate celelalte care au precedat-o, a fost
violentza cu care a rabufnit si pasiunea cu care a fost imbratisata. Cum altfel s-ar putea explica infatuarea oarba prin care
treceam, decit prin chitarele “surde” facute la traforaj cu corzi de sfoara de manila? Instructorul de chitara de la clubul CFR
din centrul orasului a fost pur si simplu luat cu asalt. In dreapta lui erau de obicei sapte sau opt elevi care ii urmareau miscarile
cu o concentrare hipnotica. Poate unul sau doi avea o chitara adevarata, restul exersau pe chitare surde sau chiar pe o chitara
imaginara.

De pe gardul clubului Ada Marinescu unde KAJTAR facea primele exercitii mentale de chitara, el a ajuns in curind pe scena.
Intre timp bomba aruncata de D-zeu linga Shari Neni se intinsese peste tot si generatia noastra a trait febril tot ce putea fi
cuprins intre "Obla di" si "Obla da". Dupa mai mult de 40 de ani in care a incercat totul, si alti citiva inchis in manastirea
virtuala de pe Acid Planet, KAJTAR a iesit in sfirsit printre noi.(5)

Daca as fi producerul ce organizeaza concertul Rolling Stones de luna aceasta din Bucuresti, KAJTAR ar fi primul care ar
atinge in mod simbolic coarda unei chitari pe stadionul Lia Manoliu, iar daca chitara ar fi aceeasi chitara cu corzi de sfoara pe
care mi-a facut-o Arpi cu 43 de ani in urma, ea ar intra in mod negresit in The Rock and Roll Hall of Fame pentru ca sunetul
ei vibreaza fenderul sufletesc al unei generatii ce a vazut acest concert inainte de a se naste.

copyright 2007, Adrian Ionita

(1) Storyteller Guitar website:

http://www.acidplanet.com/artist.asp?AID=386149&t=7496

(2) Acid planet :

http://www.acidplanet.com/

(3)“Senzational” articol scris in revista Agenda de Ion Batea ( 31.05.2005):

http://www.agenda.ro/2005/31-05-senz4.htm

(4) Primul Storyteller Guitar video (08.23.06)

http://www.acidplanet.com/artist.asp?PID=857733&t=4065

(5) Storyteller Guitar video de la Banatul Philharmonic Orchestra Hall (5.14.2007)

http://www.acidplanet.com/artist.asp?PID=979969&T=8053