8/23/2021 Gmail - FRANCESCO QUINN MOARE LA 48 DE ANI

 
Am aflat
cu tristeţe de moartea lui Francesco Quinn. La sfârşitul anilor '90 a jucat
într-un film care a fost
turnat aproape în întregime în atelierul meu din
Chicago. Atelierul era deja cunoscut în lumea filmului şi a producţiilor
publicitare pentru că era o clădire industrială cu „caracter” cum spun
americanii. Partea cea mai spectaculoasă din
spaţiul care avea peste 2000 de
metri pătraţi, era un lift cu frânghii şi 
contragreutăţi care se acţiona manual, uşi  mari
din
lemn şi metal precum şi o cameră care adăpostea un boiler gigantic rămas intact
din 1870 şi care ar fi înnebunit
orice steampunk afficionados.
Un zbor fără paraşute

https://mail.google.com/mail/u/0?ik=624871c626&view=pt&search=all&permmsgid=msg-f%3A1377018339441861200&simpl=msg-f%3A1377018339441861200 2/4
8/23/2021 Gmail - FRANCESCO QUINN MOARE LA 48 DE ANI

Pentru o
vedetă care a jucat într-un mega buster că Platoon a lui Oliver Stone şi era
fiul legendarului Anthony
Quinn, Francesco era un tânăr manierat şi lipsit de
aroganta caracteristică multor staruri Hollywoodiene. Turnarea
filmului a durat
o lună, timp în care am avut şansa să ne împrietenim şi să aflu detalii
fascinante despre el şi faimoasă
sa familie. Contrar aparenţelor, cu un tată de
statura lui Anthony Quinn, intrarea sa în lumea filmului nu a fost un drum
uşor. Faţă de binecunoscuta noastă oblojire, în care vedem copiii mogulilor
făcuţi peste noapte de Revoluţia din
1989, conducând un Ferrari de ultima clasă
sau vorbind la celulare cu diamante fără să fi muncit o singură zi din
viaţă,
copiii americani proveniţi din familiile cu stare sunt lăsaţi de multe ori
într-un zbor fără paraşute pentru a
cunoaşte cu adevărat realitatea societăţii
în care trăiesc. Francesco şi toată familia sa a trăit din plin sub semnul
acestui zbor.
De la Pancho Villa la Paramount Pictures
La 20 de
ani, Frank, bunicul lui Francesco, a luptat alături de generalul Pancho Villa
în timpul Revoluţiei
Mexicane din 1915. Bunica sa, Manuela Oaxaca, a reuşit să
fugă de represaliile războiului ascunsă într-un vagon
care transporta cărbune
spre El Passo, Texas. Tatăl său Anthony, născut la 21 aprilie 1915 în Chihuahua
avea la
acea vreme opt luni. Familia se va reuni după câţiva ani pentru a se
muta în Echo Park o zonă din Los Angeles care
se numea la vremea aceea Edendale
şi unde erau studiourile de film ale lui Mack Sennet unde s-au turnat multe
filme
mute cu Charlie Chaplin, Stan şi Bran sau Three Stooges.
Deşi Frank
a ajuns să găsească de lucru ca operator de film, Anthony a trebuit să
muncească într-o fabrică de saltele
sau să boxeze pe bani în cartier pentru ca
să ajute familia, motiv pentru care nu a reuşit nici măcar să termine liceul.
De aici de jos, pleacă ascensiunea lui Anthony Quinn, unul dintre cei mai mari
actori ai lumii. Anthony va semna la 22
de ani un contract cu Paramount
Pictures, v-a deveni un star de cinema, v-a avea câteva căsătorii şi 13 copii
(ultimul
copil născut când avea 81 de ani.) Francesco, născut la 22 martie
1962, v-a fi al şaselea.
Între „Placebo Effect” şi Micky Mouse
Filmul care se turna în atelierul meu, Placebo Effect, era o
producţie născută sub influenţa succesului pe care
l-a avut Reservoir Dogs,
celebrul film a lui Quentin Tarantino. Era un film independent în
producţia lui Lucian
Sârbescu, un tânăr născut la Lenauheim lângă Timişoara.
Ulterior, Lucian va semna în Hollywood sub numele de
Luciano Sabre. Deşi îl
avea pe Francesco în rolul principal şi pe Henryk Cymerman, un cameraman născut
în Israel
care venea cu palmaresul de director of photography la Star
Trek: First Contact, şi Alejandro Seri, un regizor
argentinian debutant,
dar foarte promiţător, filmul avea să clacheze ca film „B” în box office, cu singura consolare că
v-a lua în 1998 marele premiu
la The New York Internaţional Independent Film Festival. Pe lângă
roluri în
megabusters, sunt actori în Hollywood care îşi îndreaptă atenţia spre
producţii independente de low budget tocmai
pentru a explora forme noi
de expresie mai puţin dependente de controlul comercial impus de marile
producţii afiliate
studiourilor de film. Cu câteva excepţii, cum au fost Meshes
of the afternoon al Mayei Deren, Apu Trilogy de
Satyajit Ray, filme
de Stan Brakhage, Andy Warhol, sau David Lynch (EraserHead) care au intrat în
repertoriul
filmelor de artă majoritatea acestor filme aşteaptă un
miracol în timp pentru a fi apreciate. Printre ele, unele au
devenit un succes comercial, cel mai
renumit fiind El Mariachi a lui Robert Rodriguez care s-a turnat cu 7000
de
dolari. Pe acest fond, alegerea lui Francesco era făcută în baza unei
decizii informate. Dacă Placebo Effect, care
avea aroma unei compoziţii
de David Mamet, ar fi fost făcut cu mai multă ironie şi detaşare, probabil că ar fi avut un
alt destin. Francesco mi-a
spus că a fost atras de scenariu pentru că la un moment dat, într-un context
bizar în care
aproape fiecare protagonist moare, se pomeneşte numele lui Micky
Mouse.
 
O familie
de artisti
Inevitabil, deşi încercam să evit să vorbesc despre tatăl său, de
fiecare dată sfârşeam într-o discuţie despre
clanul Quinn. Aproape toţi din
familia sa erau talentaţi. Eu fiind sculptor, mi-a povestit despre pasiunea lui Antony
Quinn
pentru sculptură şi totodată aveam să aflu că acesta era un mare colecţionar de
artă.
În 1928, la vârsta de 13 ani Anthony Quinn se apucă de pictură în ulei
şi anul următor, anul care a produs
Marea Depresie în istoria Americii, îl
găseşte pe băncile Şcolii Politehnice din East Los Angeles, o şcoală de arte şi
https://mail.google.com/mail/u/0?ik=624871c626&view=pt&search=all&permmsgid=msg-f%3A1377018339441861200&simpl=msg-f%3A1377018339441861200 3/4
8/23/2021 Gmail - FRANCESCO QUINN MOARE LA 48 DE ANI

meserii. Un premiu la o competiţie de design îl califică pentru o bursă de

studiu Taliesin cu celebrul Frank Loyd
Wright. O dată cu evoluţia carierei sale
de actor el începe să colecţioneze antichităţi, arta africană şi chiar urmează
după cel de-al doilea război mondial cursurile celebrului The School of the Art
Institute din Chicago. Acest amănunt
m-a lăsat perplex pentru că trăiam în
Chicago şi predasem la Institut, şi nu ştiam de el.
Rolurile cele mai celebre ale
lui Anthony Quinn, cele din filmele Zorba Grecul sau La
Strada mi-au creat un clişeu mental în care îl categoriseam
ca un talent
nativ şi brut fără să bănuiesc că în spatele ecranului se găsea un talent de
mare rafinament, prieten cu
John Steinbeck şi William Folkner, Andy Warhol, un
cititor avid al Gertrudei Stein, un mare colecţionar de artă
africană modernă
sau posesorul unei colecţii din care nu lipseau Renoir, Karel Apple, Pierre
Alechinski, Henri
Moore sau Alexander Archipenko.
Atunci când murim lângă casă

            Francesco
era un profesionist şi avea clasă. Acest lucru se observa imediat, din
stăpânirea dialogului, a
dicţiei şi a clarviziunii cu care se adapta unor
situaţii neprevăzute în timpul filmărilor. Vorbea cursiv mai multe limbi
străine şi de multe ori îi plăcea să ex-temporizeze
anumite idei în italiană. Ştiind cât de activ era, moartea sa subită pe
colina
casei din Malibu este o surpriză pentru toţi cei care l-au cunoscut. Un
accident pe care destinul a vrut să îl
plaseze aproape de casă, tot aşa cum s-a
întâmplat cu bunicul său Frank care în 1926, v-a muri într-un accident de
maşină chiar în faţa case sale. În ultimii ani am scris câteva necrologuri, cu
sentimentul ciudat că idea morţii îmi devine
atât de familiară încât nu mai văd
în ea o fatalitate ci un triumf. Înainte de a termina filmările din Chicago,
Francesco
mi-a dat telefonul fratelui său Lorenzo care se dedicase aproape în
întregime sculpturii. Într-un moment de slăbiciune
i-am arătat o valiză în care
erau sute de desene pe care le păstrăm doar pentru ochiul privilegiat al unui
om care ar
putea să le aprecieze pentru ceea ce sunt şi nu pentru ceea ce aş
putea deveni. A fost un moment special în care
esenţele se ghicesc în
strălucirea ochilor. A
ghicit că n-am să
folosesc niciodată acel telefon, că eu, ca şi el, eram într-
un zbor fără
paraşute în mâinile unui destin pe care nu doream să îl forţăm din respect
pentru un design mult mai mare
decât existenţa umană.

--
Come to the edge", he said.
They said, "We are afraid".
"Come to the edge", he said.
They came.
He pushed them ...
and they flew.

2 attachments

mc-life-francesco-quinn-4.jpg
276K

Francesco Quinn moare la 48 de ani.doc

40K

https://mail.google.com/mail/u/0?ik=624871c626&view=pt&search=all&permmsgid=msg-f%3A1377018339441861200&simpl=msg-f%3A1377018339441861200 4/4