Sunteți pe pagina 1din 88

1.

Definitia cancerului pt cinician

=evol unei tumori ce invadeaza local si poate disemina la distanta (metastaza) in orice sediu din corpul
uman, determinand o varietate enorma de aspecte clinice

2. Definitia cancerului pt anatomopatolog

= un tesut de neoformatie, cu caracteristici morfologice particulare, ce infiltreaza structurile normale din


care ia nastere

3. Definitia cancerului pt biolog

= un grup relativ de boli determinate de defecte moleculare similare in functionarea celulara, rezultand
defecte comune prin alterari ale genelor celulare

4. Diferentele intre tumorile benigne si cele maligne

Tumori benigne:

--diferentiate histologic

--mitoze rare

--crestere lenta

--circumscrise si incapsulate

--nonmetastazate

Tumori maligne

--nediferentiate

--mitoze frecvente

--crestere rapida

--infiltrative si neincapsulate

--invazive si distructive

--metastazante

5. Clasificarea tesuturilor in functie de tesutul din care apar

--carcinoame: ep de invelis

--sarcoame: t conj ,mm, oase

--limfoame si leucemii: t hematopoietice

--astrocitoame/glioblastoame: cel t nervos


6. Ce sunt oncogenele, cum apar si ce sintetizeaza?

=gene care codifica fact de crestere, de diferentiere, de treanscriptie

Apar prin activarea protooncogenelor (coresp lor celularenormale), ca rezultat al unor mutatii cu
castig de functie.

Sintetizeaza ONCOPROTEINE , care sunt asemanatori ca strctura si functie cu cei normali, care pot
functiona ca liganzi sau receptori pt fact de crestere , molecule de semnal al trasductiei ,fact de trascriptie
si/sau comp ale ciclului celular

7. Ce sunt genele supresoare(GST) si cum sunt inactivate?

--det inhibarea proliferarii celulare

Mecanisme de inactivare a GST

--recombinări somatice – prima dovadă a existenţei acestui fenomen

--deleţii

--pierderea unei cópii funcţionale a unei GST, adică pierderea heterozigozităţii (loss of heterozygosity,
LOH) – mecanismul cel mai frecvent

--pierderea unui cromozom, asociată cu duplicarea cromozomului restant

8. Care sunt fazele ciclului celular?

Faza G0 (gap 0 sau repaus) – durată variabilă (uneori foarte lungă)


Celulele acumulează ATP şi cresc în dimensiuni, fiind programate să întreprindă funcţii specializate,
dar majoritatea nu se divid (G0). După stimulare prin semnale interne/externe, celula poate intra în ciclul
celular propriu-zis, format din secvenţele G1, S, G2 şi M (~24 ore).
Faza G1 (gap 1 sau interfază) – durata ~ 8-10 ore
Are loc sinteza de proteine, ARN şi enzime necesare pentru sinteza ADN, în faza tardivă G1 are loc
accelerarea sintezei de ARN şi de enzime necesare pentru sinteza ADN;.
Faza S (sinteza ADN) – durata ~ 5-6 ore
Conţinutul de ADN celular se dublează.
Faza G2 (gap 2) durata ~ 3-4 ore
Sinteza ADN se opreşte, dar continuă sinteza de proteine şi ARN, precum şi a precursorilor
microtubulari ai fusului celular.
Faza M (mitoza) – durata 1-2 ore
Sinteza de proteine şi ARN scade brusc, iar materialul genetic este împărţit între două celule-fiică.
După completarea mitozei, noile celule intră fie în faza G0, fie în faza G1

9. Care sunt caile de dezvoltare ale cancerului?

O „cale a cancerului” poate fi definită ca un sistem reglator a cărui activare sau inactivare printr-o
mutaţie genetică sau fenomen epigenetic este esenţială pentru dezvoltarea unui cancer uman
Calea MAPK: Ras, Raf, MEK, ERK şi MAPK (oncogene)
Calea Ras-Raf-kinaza mitogenică extracelulară (MEK)-kinaza extracelulară de semnal (ERK) este
supraactivată într-o multitudine de cancere (tiroidă, ficat, pancreas, colo-rectal, ovar, sân, prostată, rinichi,
bronho-pulmonar, LAM, melanom). Odată ce ligandul extracelular (TGFα, EGF, VEGF, PDGFα) se leagă de
receptor, calea de semnal este activată prin autofosforilare şi reglează proliferarea, diferenţierea,
supravieţuirea, angiogeneza, metastazarea, aderarea
Calea PI3K: PI3K, Akt (oncogene) şi PTEN, CTMP (GST)
Calea fosfo-inozitol-3-kinază (PI3K)–Akt–mammalian target of rapamycin (mTOR) joacă un rol central
în diferite funcţii celulare.
Akt funcţionează ca un nod spre care converg semnalele ce implică tirozinkinaze cum ar fi HER2,
VEGFR, PDGFR, IGF1, promovând la rândul său progresia în ciclul celular, sinteza proteinelor, motilitatea,
neovascularizaţia, supravieţuirea prin activarea transcripţiei şi/sau inhibarea proteinelor proapoptotice (p53,
Bax, caspaza-9)
calea TP53: Mdm2, Hdm2 (oncogene) şi p53, ATM, Bax (GST)
Proteina p53 este în centrul reţelei biologice implicate în activări/inactivări la nivel celular. Ca şi calea
de semnal PI3K-Akt-mTOR, este implicată în majoritatea cancerelor umane.
calea Rb1: ciclina D1, cdk4 (MYC) (oncogene) şi p16, p15, p57 (GST)
Este implicată în majoritatea cancerelor umane.
calea TGFß: SMAD2, SMAD4, RUNX (GST)
Este implicată în unele carcinoame, leucemii, sarcoamele de părţi moi.
calea Jak/STAT: STAT3, STAT5 (oncogene) şi STAT1, SOCS1 (GST)
Este implicată în anumite carcinoame, leucemii şi limfoame.
calea NFκB: Rel (oncogenă) şi CYLD (GST)
Este implicată în leucemii şi unele carcinoame.
calea WNT: WNT1, ßcatenin (oncogene) şi APC, AXIN (GST)
in cancerele de colon, mamare, gastrice, hepatice.
calea SHH: SHH, SMO, GLI1 (oncogene) şi PTCH1/2, SUFU (GST)
în cancerele cutanate, cerebrale, bronho-pulmonare.
calea NOTCH: NOTCH1 (GST)
în limfoamele T şi unele carcinoame

10. Definitia carcinogenezei

Procesul multistadial prin care o celula normala dobandeste proprietati ce permitdezvoltarea


fenotipului malign. Rezultat al interactiunilor multiple intre factoriexogeni si endogeni(genetici, hormonali,
imunologici,metabolici)

Cascada de evenimente ce conduc la transformarea unei celule normale, adesea clonogena(stem), in


maligna.

11. Tipuri de carcinogeni fizici – exemple si mod de producere a leziunilor ADN

Exemple: radiatiile(ionizante, UV etc.), azbestul

Mod producere leziuni ADN: --electronii pot provoca leziuni ale ADN prin interactiuni:
--directa

--indirecta (productia aberanta a radicalilor de O2, prin hidroliza apei

Sunt rupturi simple sau duble ale catenelor (SSB/DSB) . rupturile situate fata in fata sau cele
separate de numai cateva baze perechi nusunt reparabile, aî DSB devin cauza principala a efectlor biologice
ale radiatiilor.

Leziuni directe: deletia primara, translocatia, inversiuna secventelor ADN, rupturi cromozomiale cu
defecte de reparare, amplificarea secventelor de ADN (mecanisme de activare a oncogenelor) – gene de
comtrol al sintezei sau repararii ADN, instabilitate genica – cresterea probabilitatii erorilor in replicarea ADN
in cursul ciclurilor subsecvente GST – modif in expresia oncogenelor sau activarea genelor supresoare
tumoral . Evenimentele finale sunt activarea protoconcogenelor si/sau inactivarea GST

12. Tipuri de carcinogeni biologici– exemple si mod de producere a leziunilor ADN

Exemple: fact infectiosi (virusuri, bacterii, paraziti) – TABEL

Mecanisme HBV:

--direct: integrarea genomului HBV in ADN celular, expresia unei gene HBV = gena X, ce codifica o
proteina mica cu rol reglator implicata in transducereasemnalului si activarea transcriptiei

--indirect : in relatie cu imunopatogeneza infectiei cronice cu HBV

13. Tipuri de carcinogeni chimici – exemple si mod de producere a leziunilor ADN

Exemple: xenobiotice,fumat, ag alchilanti(interactioneaza covalent cu ADN, fara a necesita metab


intracelulara)

Fumatul

Expunerea cronică la componentele fumului de ţigară induce mutaţii critice la nivelul p53 sau RAS, ce
conduc la iniţierea sau promoţia bolii neoplazice.

Fumul de ţigară induce leziuni oxidative şi polimorfism al 8-oxoguanin-ADN-N-glicozilazei-1 (OGG1);


reducerea activităţii enzimatice a OGG1 este asociată cu creşterea riscului de NBP.

Ag alchilanti

Substanţe citostatice citotoxice cum ar fi azot muştarul (mecloretamina) sau nitrozureea, care
eliberează în mediul solubil un radical alchil, electrofil per se, şi ca atare capabil de a reacţiona covalent cu
ADN fără a necesita metabolizare intracelulară

14. Etapele carcinogenezei

Iniţierea (stadiul I) consecutiv administrării directe a carcinogenului chimic), este procesul rapid,
ireversibil, prin care se produc modificări „discrete” dar permanente ale ADN celular, sau alterarea
ireversibilă a structurii genetice a unei celule, rezultând o celulă cu potenţial evolutiv spre o clonă malignă.
Promoţia (stadiul II) procesul prin care o celulă deja iniţiată dobândeşte capacitatea de diviziune
selectivă şi de expansiune clonală, prin dereglarea creşterii şi diferenţierii,
Procesul prin care este stimulată apariţia de celule tumorale în ţesuturile ce au fost expuse în
prealabil la un agent iniţiator.
Promoţia implică o serie de modificări celulare şi tisulare ce au loc în cursul perioadei de latenţă
tumorală şi care au ca rezultat apariţia unei celule autonome.
Progresia (stadiul III) procesul în decursul căruia celulele iniţiate şi promovate achiziţionează
proprietăţile fenotipului malign (invazivitate locală, angiogeneză, metastazare, responsivitate hormonală şi la
citostatice etc.), apar secvenţial subpopulaţii celulare care exprimă în grade diferite aceste trăsături şi începe
expansiunea clonelor maligne agresive

15. Ce este epidemiologia?

Stiinţa care studiază


--frecvenţa,
--distribuţia (în funcţie de sex, vârstă, profesie, spaţiu, timp etc.)
--determinanţii bolilor (cauze, factori de risc individuali şi colectivi, condiţii de răspândire) în populaţia
umană.
Practic studiază bolile în relaţie cu populaţia
Scop-prevenţia sau controlul bolilor sau problemelor de sănătate.

16. Care sant ramurile epidemiologiei si ce studieaza fiecare?

1.descriptivă – studiul distribuţiei cancerelor în populaţie


2.analitică – studiul relaţiilor cauzale a unor factori de mediu cu cancerele
3.experimentală – verificarea ipotezelor identificate prin primele două modalităţi de studiu, prin:
--experimente pe modele animale
--studii terapeutice
--observaţie clinică
--acţiuni de sănătate publică

17. Ce este incidenta?

=Număr de cazuri noi de cancer într-o populaţie 100.000/Populaţia totală în acel moment* /
interval de timp
In general, numărul de cazuri noi se împarte la numărul total de persoane calculat la mijlocul anului
respectiv

18. Ce este prevalenta?


=Număr total de cazuri de cancer într-o populaţie 100.000/Populaţia totală în acel moment* /
interval de timp
In general, numărul de cazuri se împarte la numărul total de persoane calculat la mijlocul anului
respectiv
Prevalenţa reflectă răspândirea unei boli într-o populaţie
Este utilizată pentru a planifica distribuţia resurselor şi serviciilor de sănătate:
--creşte odată cu incidenţa şi cu durata bolii în comunitate,
--descreşte cu mortalitatea şi cu ratele de vindecare
prevalenţa punctiformă: estimarea numărului total de persoane cu cancer (cazuri noi şi
preexistente) aflate în viaţă la un moment dat
prevalenţa periodica sau după o perioadă definită de timp
Număr de cazuri noi si vechi la 100.000 de persoane

19. Cum se exprima mortalitatea?

Informaţiile cu privire la mortalitate sunt obţinute în general de la serviciile de evidenţă a populaţiei,


având ca sursă certificatele de deces completate de medic.
Ratele de mortalitate sunt exprimate ca număr de decese prin cancer la 100.000 de persoane pe an.
Mortalitatea =Număr total de decese prin cancer într-o populaţie 100.000/Populaţia totală în acel
moment* / interval de timp
în general, numărul de decese se împarte la numărul total de persoane calculat la mijlocul anului respectiv

20. Cum se compara indicatorii epidemiologici intre ei?

Nivelele de incidenţă, prevalenţă şi/sau mortalitate pot fi:


--totale (nivele brute=numărul real de cazuri observat în fiecare an în populaţie)
--apreciate în subgrupele unei populaţii (nivele specifice)
--pe clase de vârstă
--pe categorii socio-profesionale

Nivelele brute nu ţin cont de diferenţele de structură de vârstă ale populaţiilor respective.
--nivele standardizate prin raportarea la o anumită populaţie de referinţă (standard) (metoda directă)
--prin calcularea raportului între numărul de cazuri observat şi cel aşteptat în populaţia studiată (metoda
indirectă) Indiferent de metoda utilizată, standardizarea se face ţinând cont de structura pe grupe de vârstă a
populaţiei, şi permite compararea cu mai multă precizie a indicatorilor de morbiditate şi mortalitate prin
cancere între ţări în care speranţa de viaţă poate varia cu 20-30 ani faţă de populaţia de referinţă.

21. Clasificarea cancerelor in functie de incidenta si mortalitate

Dacă se iau în considerare incidenţa şi mortalitatea pe sediul de organ, ignorând alte diferenţe clinice
şi biologice, cancerele se pot împărţi în trei categorii:
1.Cancerele care provin din epitelii (carcinoamele) sunt cele mai frecvente: ”cei patru mari killer-i”
--cancerele bronho-pulmonare, colo-rectale, mamare şi de prostată
2.nu la fel de prevalent ca şi „cei patru mari”
--cancerele cutanate (rareori letale, cu excepţia melanomului malign), de stomac, ficat, vezică urinară,
pancreas, rinichi, esofag, col uterin şi ovar
3.tumori rare,
--probleme de sănătate semnificative la grupe specifice de vârstă şi în anumite regiuni: cancerele de părţi
moi, cerebrale, testiculare şi osoase.
De exemplu, cancerul de testicul reprezintă 2-3% din totalul neoplaziilor, dar este cea mai frecventă
neoplazie a adultului tânăr de sex masculin cu vârste între 15-35 de ani.
22. Cum este definit un pacient vindecat?

Un pacient este considerat vindecat când riscul său de deces este acelaşi cu al populaţiei fără cancer
de aceeaşi vârstă şi sex

23. Ce este un registru teritorial de cancer?

Sistem complex de colectare, înregistrare şi prelucrare a datelor legate de incidenţa şi mortalitatea


prin cancer dintr-un anumit teritoriu sau spital (registre populaţionale, respectiv spitaliceşti).
Obiective
--cunoaşterea incidenţei cancerului şi a localizărilor anatomice pe sexe, grupe de vârstă şi mediu socio-
economic;
--evidenţierea schimbărilor de incidenţă şi a tendinţelor evolutive a cancerului;
--determinarea supravieţuirii (confruntarea deceselor cu cazurile noi raportate)

24. Ce este riscul de cancer si cum se exprima ?

Probabilitatea ca un individ să dezvolte cancer sau să moară de cancer la o vârstă dată este utilizată
pentru a descrie riscul de cancer în populaţia generală. Este exprimată ca „procente-vârstă” sau „o persoană
din X”.
Rata de risc este cumulativă, ceea ce permite calcularea sa în funcţie de vârstă, reprezentând suma
ratelor specifice pentru fiecare an de viaţă (în practică, aprecierea se face pe intervale de 5 ani), de la naştere
până la vârsta de 74 ani.
Ex.: rata cumulativă de cancer mamar la femeile americane peste 74 ani este de 9 la 100.000;
aceasta înseamnă că o femeie născută în SUA are o şansă de 1/11 de a dezvolta un cancer mamar înainte de
75 ani.
Ratele cumulative între 0-74 ani pentru toate formele de cancer, la bărbaţi şi respectiv la femei, sunt
cuprinse între 10 şi 12% în India, şi 35 şi 40% în Canada

25. Etapele procesului diagnostic

1.istoricul bolii, examinarea fizică


2.examenele de laborator, studiile imagistice pe localizări,
3.Diagn HP
4.Stadializarea (evaluarea factorilor progn.)

26. Principiile diagnosticului in cancer

Precocitatea diagnostică
Certitudinea diagnostică
Diagnostic complet
27. Ce sugereaza, ce sustine si ce confirma diagnosticul de malignitate ?

Sugerat de: anamneza, fact de risc, manifestari clinice


Sustinut de: examenul clinic complet(general, locoregional), explorari paraclinice si de
lab(radiografii, echografii, CT, RMN, scintigrafie)
Confirmat de: examenul histologic si citologic

28. Etape in managementul pacientului oncologic

1. SUSPICIUNEA DIAGNOSTICĂ
2. CERTIFICAREA DIAGNOSTICULUI
3. STADIALIZARE
4. EVALUAREA PRETERAPEUTICĂ

29. Simptome/semne locale care sugereaza existent unei tumori maligne

Locale
--directe: tumora, adenopatii, metastaze
--indirecte:
Secreţii anormale cu aspect seros, hemoragic, purulent la nivelul vaginului, rectului, foselor nazale,
cavităţii bucale.
Semne de compresiune: mediastinale (sindromul de compresiune de cavă superioară: edem „în
pelerină”, turgescenţa jugularelor, ectazii cutanate venoase)
Obstructive : tulburări de tranzit, icter mecanic, disfagie, dispnee, sindroame hemoroidale,
polakiurie, nicturie.
Perforativ: abdomen acut
Semne neurologice: nevralgii, pareze, tulburări sfincteriene, dureri de tip sciatic asociate cu edemul
unui membru inferior,tulburări urinare
Generale
--astenie
--pierderea ponderală / anorexia/ cachexia
--febră
--prurit
--deteriorarea stării generale

30. Cele 7 semne si simptome de alarma in cancer

1. noduli sau induraţii palpabile la nivelul părţilor moi;


2. plăgi care nu se vindecă, tumefacţii care nu dispar;
3. modificări ale aspectului unei leziuni cutanate preexistente (nev pigmentar etc.);
4. modificări ale tranzitului intestinal sau urinar;
5. pierderi de sânge (hemoragii) non-fiziologice;
6. tulburări progresive/permanente de deglutiţie/alimentaţie (disfagie);
7. persistenţa disfoniei sau tusei, modificarea caracterului tusei la un fumător
31. Cum se obtine tesutul tumoral pentru examinare histopatologica?

Citologie din lichid pleural, ascită, serozităţi;


Citologia din brosaj
Citologia după puncţia aspirativă cu ac fin (FNA);
Biopsia cu ac - Core biopsy
Biopsie incizionala
Biopsie excizinala
Examen histologic postchirurgical

32. Prin ce metode se face stadializarea clinic imagistica?

Anamneza şi examenul obiectiv


localizarea şi dimensiunea unei tumori palpabile, ca şi asupra posibilei diseminări în ganglionii
limfatici regionali şi/sau în alte organe la distanţă.
teste de laborator (markeri tumorali-cancer testicular) sunt incluse între criteriile de stadializare a bolii
neoplazice.
Studiile imagistice cu radiaţii X (radiografii, computer tomografie), ecografia, imagistica în rezonanţă
magnetică (IRM) şi tomografia cu emisie de pozitroni (PET) – sau mai rar scintigrafia, urografia, arteriografia,
limfografia etc.
tehnicile de abord bioptic sau citologic se conjugă cu explorările imagistice pentru efectuarea de prelevări
tisulare ghidate din organele profunde, greu accesibile, în vederea certificării malignităţii.
rol important în urmărirea şi identificarea eventualei recidive tumorale locale, regionale şi/sau la
distanţă;
Evaluarea endoscopică (rinoscopie, cistoscopie, histeroscopie, rectosigmoido-/ colonoscopie, endoscopie
digestivă superioară, etc.) oferă, pe lângă vizualizarea directă a formaţiunii tumorale, avantajul posibilităţii de
biopsiere a acesteia

33. Ce cuprinde buletinul histopatologic?

EVALUARE HISTOPATOLOGICA
FORMA HP ,grading
Invazia ganglionara etc
Alti factori prognostici
EVALUARE IHC, MOLECULARA, GENETICA
VITEZA DE CRESTERE

34. Clasificarea TNM ce categorii cuprinde si cui se aplica?

Clasificarea TNM
Utilizată pentru majoritatea tumorilor solide de tip carcinom se bazează pe descripţia
--tumorii primare (Tumor, T0-T4),
--diseminării la ganglionii regionali (Node, N0-3)
--diseminării la distanţă (Metastasis, M0-1)
4 categorii T
3 categorii N
2 categorii M
24 de combinaţii care sunt sintetizate în cadrul stadiilor TNM.
Tumorile invazive pot fi în general clasificate (didactic) în patru stadii, carcinomul in situ fiind
catalogat ca stadiu 0

35. Importanta stadializarii cancerului.

In decizia terapeutică, cu intenţie curativă sau paliativă


--expunerea inutilă a pacienţilor la morbiditatea secundară unor acte terapeutice ce nu oferă şanse reale de
vindecare.
In alegerea secvenţei terapeutice (tratament local/sistemic,
adjuvant/neoadjuvant/definitiv/concomitent

--rolul său predictiv


--factor prognostic
--rezuma statusul pacienţilor, ceea ce facilitează abordul multidisciplinar prin dezvoltarea unui limbaj de
comunicare (medic-medic, medic-pacient) şi de învăţare, cu condiţia asigurării unei utilizări uniforme a
sistemului TNM
--proiectarea resurselor destinate prevenţiei şi terapiei cancerului

36. Factorii de care depind alegerea tratamentului

Factori tumorali:

1.Factori legati de pacient:


Status de performanţă ( IK, ECOG)
Funcţia organelor: examinare clinică, teste de laborator, examen ECG,ecografia etc.
2.Factori legati de tratament:
Timpul până la diagnostic
Răspunsul la tratament
Supravieţuirea fără boală ( DFS)
Progression free survival (PFS)
Toxicitatea postterapeutică

37. Ce sant biomarkerii tumorali si pentru ce sant folositi?

Substanţe
--prezente în mod normal în organism,
--sintetizate de tumora însăşi sau
--produse de gazdă ca răspuns la agresiunea tumorală
--pot fi măsurate în sânge sau secreţii
--utilizate în principal
--pentru monitorizarea evoluţiei bolii (rolul prognostic)
--a răspunsului la tratament (rolul predictiv)
--pentru a asista în determinarea prezenţei tumorii

38. Ce este sensibilitatea unui marker tumoral?

Permite recunoaşterea tuturor pacienţilor cu neoplazii (există un număr redus de „fals negativi”)
Raportul dintre numărul de pacienţi cu rezultat pozitiv şi numărul de pacienţi la care a fost efectuat
testul (acest număr cuprinde pe cei cu rezultate adevărat pozitive şi cele fals negative);

număr de rezultate adevărat pozitive


------------------------------------------------------------------------ x100
număr de rezultate (adevărat pozitive + fals negative)

39. Ce este specificitatea unui marker tumoral?

Permite excluderea cazurilor negative şi indică localizarea primară (specificitate de organ)


Reprezintă raportul dintre numărul de subiecţi sănătoşi, cu rezultat negativ, şi numărul de subiecţi
sănătoşi la care s-a efectuat testul pentru markeri (rezultatele cu adevărat negative plus rezultatele fals
pozitive).

număr rezultate adevărat negative


----------------------------------------------------------------------- x100
număr de rezultate (adevărat negative + fals pozitive)

40. Rolul markerilor tumorali serici


depistarea precoce (screening)
PSA în cancerul de prostată,
calcitonina în carcinomul medular tiroidian forma familială
diagnostic – foarte rar
AFP în hepatocarcinom,
HCG în coriocarcinom
stadializare
AFP, HCG şi LDH în tumorile germinale testiculare)
selectarea proceselor patologice “cu risc înalt” care produc markeri tumorali tisulari, în stadiile
precoce
prognostic şi predicţia răspunsului la tratament,
supravegherea eficacităţii terapeutice,
monitorizarea clinică a evoluţiei bolii
măsurarea ţintelor terapeutice intratumorale (nouă abordare a farmacologiei clinice)
41. Definiti factorii de risc si clasificati in functie de natura lor si de posibilitatile de modificare pentru a face
preventia cancerului

Definitie: evenimente sau caracteristici bine definite, care au fost asociate cu creşterea subsecventă
a ratelor de apariţie a unei boli
Clasificare:
În funcţie de natura lor:
--exogeni: 90% din cancerele umane
--endogeni: genetici, imunologici, endocrini, metabolici
În funcţie de posibilitatea aplicării strategiilor de prevenţie:
--modificabili: comportamentali, de mediu
--nemodificabili: biologici (vârstă, sex), genetici

42. Care sunt factorii de risc exogeni pentru producerea cancerului?

Ai „stilului de viaţă” (6 factori confirmaţi, 45% din cancere): fumatul, consumul de alcool, dieta,
obezitatea, sedentarismul, factori reproductivi
De mediu ambiental (4 factori confirmaţi, 4% din cancere): aflatoxina, radiaţiile solare (RUV), radonul
Ocupaţionali (35 factori confirmaţi, 4% din cancere): 4-aminofenil, benzen, benzidină, clorură de
vinil, etilenoxid, gazul azot iperita, gaze de coxificare, coloranţi, acid sulfuric, arsenic, cadmiu, crom, nichel,
beriliu; azbest, siliciu, talc, uleiuri minerale, praf de rumeguş, etc.
Biologici (9 factori confirmaţi, 4% din cancere): virusuri (HVB/HVC, EBV, HPV-16/-18/-33, HTLV-1/-2
etc.), bacterii (Helicobacter pylori), paraziţi (Opistorchis viverinii, Schistosoma haematobium)
Iatrogeni (18 factori confirmaţi, 2% din cancere): citostatice (melfalan, clorambucil, ciclofosfamidă
etc.), imunosupresoare (azatioprina, ciclosporina), preparate hormonale (estrogenii, contraceptivele orale,
tamoxifen), alte medicamente (metoxipsoralen, analgezice mixte), radioterapia şi alte surse de radiaţii
ionizante

43. Dati exemple de factori de risc asociati locului de munca care pot produce cancer

4-aminofenil, benzen, benzidină, clorură de vinil, etilenoxid, gazul azot iperita, gaze de coxificare,
coloranţi, acid sulfuric, arsenic, cadmiu, crom, nichel, beriliu; azbest, siliciu, talc, uleiuri minerale, praf de
rumeguş, radiatii X, radiatii UV, radiu, radon etc

44. Factorii de risc biologic-exemple (cel putin 4) care pot produce cancer

--virusul Epstein-Barr (EBV) şi limfomul Burkitt sau cancerul de rinofaringe,


--virusurile hepatitice B/C şi cancerele de ficat, între HTLV-1 şi leucemie
--virusurile Papilloma (HPV) şi cancerul cervical.
--HIV : sarcomul Kaposi, limfoamele non-hodgkiniene cerebrale, boala Hodgkin,
--Helicobacter pylori şi riscul crescut de cancer gastric.
--cancerul de vezică urinară şi Schistosoma haematobium,
--cancerul de colecist/căi biliare (colangiocarcinom) şi Clonorchis sinensis, Opistorchis felineus sau O. viverinii
(frecvente în China).
45. Care sunt factorii de risc endogeni care pot produce cancer?

terenul genetic
statusul imunologic
factorii endocrini

46. Structura membranei bazale

MB este o barieră biologică foarte eficace alcătuită din două porţiuni:


--colagenică – colagen de tip IV, rareori de tip V
--non-colagenică – fibronectină, laminină, proteoglicani (lanţuri de glicoz-aminoglicani [cel mai frecvent
heparan] legaţi la un nucleu protidic).

47. Etapele invaziei locale

Modificarea adeziunii celulare – detaşarea celulelor din conglomeratul tumoral („loosing up”) şi
ataşarea (ancorarea) de componentele MEC;
Degradarea MEC prin distrugerea proteolitică a MB;
Migrarea celulelor maligne în stromă.

48. Enzimele care lizeaza membrana bazala

metaloproteinaze matriciale (Matrix MetalloProteinases, MMP);


proteaze serice (serin-proteaze);
cistein-proteaze şi endoglicozidaze;
aspartaze şi treoninaze

49. Ce elemente sunt necesare pentru angiogeneza si care sunt etapele ei?

Implică 2 elemente distincte:


--proliferarea celulară endotelială
--supravieţuirea vaselor de neoformaţie

Necesită trei etape:


1.distrugerea locală a laminei bazale endoteliale
2.proliferarea celulelor endoteliale
3.migrarea celulelor endoteliale de-a lungul laminei densa a MB.

50. Enumerati 5 factori proangiogenici si 5 factori antiangiogenici

Fact proangiogenici
Vascular endothelial growth factor (VEGF)
Basic fibroblast growth factor (bFGF)
Acidic fibroblast growth factor (aFGF)
Platelet-derived growth factor (PDGF)
Hepatocyte growth factor (HGF)
Epidermal growth factor (EGF)
Transforming growth factor α, β (TGF-α, -β)
Tumor necrosis factor α (TNF-α)
Placental growth factor (PGF)
Angiopoietina-1 (Ang-1)
Interleukina-8 (IL-8)
Fact antiangiogenici

Trombospondina-1 (TSP-1)
Angiostatin
Endostatin
Angiopoietina-2 (Ang-2)
Interferon-α,- γ (IFN-α, IFN-γ)
Interleukina-12 (IL-12)
Fibronectina
Tissue inhibitors of metalloproteinase (TIMP)
Plasminogen activating inhibitor 1 (PAI-1)
Acidul retinoic
Dopamina

51. Ce este metastazarea si care sunt teoriile care o explica.

Defnitie:
=procesul de răspândire (diseminare) a celulelor maligne din tumora primară în alte compartimente (organe,
ţesuturi, fluide) ale organismului, sau
=transferul bolii maligne de la un organ la altul, fără ca între acestea să existe contact anatomic.

Teoria specificităţii de organ („seed and soil”)


În 1889, S. Paget publica în revista Lancet un studiu pe 73 de paciente decedate prin cancer mamar,
semnalând că metastazele cele mai numeroase se întâlneau în ficat, pulmon, os, creier şi suprarenale, fiind
însă absente în alte organe ca rinichii, cordul, splina şi muşchii. Paget stipula că distribuţia metastazelor nu
este întâmplătoare, ci favorizată de anumite particularităţi ale organelor

Teoria hemodinamică (anatomică)


În 1929, J. Ewing combătea teoria specificităţii de organ, sugerând că specificul circulaţiei dintre tumora
primară şi sediul de metastazare, ca rezultat al structurii anatomice a sistemului vascular, este suficient
pentru a explica distribuţia metastazelor
52. Ce este dormanta?

=persistenţa în organism (sânge, limfă, ţesuturi) a unor celule maligne singulare (sau micrometastaze) care
nu prezintă o progresie aparentă

53. Ce este citopatologia,avantajul si dezavantajul metodei

Citopatologia este studiul acestor anomalii la nivelul celulelor recoltate prin biopsie cu ac fin sau prin
aspirare/periaj, sau eliminate spontan în fluidele corpului (ex. urină, lichid de ascită, LCR).
Avantaje : minimalizarea invazivităţii, păstrând confortul pacientului,
Dezavantaje: posibilitatea limitată de încadrare histologică şi clasificare în detaliu a tumorii, precum
şi de diferenţiere a cancerului in situ de cel invaziv

54. Ce este imunohistochimia? Dati exemple de marker IHC(cel putin 5)

Ţinta imunohistochimiei (IHC) este detectarea antigenelor (Ag) celulare/tisulare specifice prin
aplicarea unor anticorpi (Ac) marcaţi care pot fi vizualizaţi prin microscopie optică sau cu fluorescenţă.

Exista o abordare în trepte, începând cu un set de markeri generici incluzând citokeratine


(diferenţiere epitelială), markeri melanocitici, CD45 (antigen comun leucocitar – diferenţiere hematopoietică)
şi vimentină (diferenţiere mezenchimală). Ulterior, se acordă atenţie unor Ac specifici aleşi pe baza
rezultatelor anterioare.
Markeri tumorali utilizati in IHC:
Alfa-fetoproteina (AFP)
Antigenul carcinoembrionar (CEA)
CD34
CD99
CD117 (c-Kit)
Cromogranina
Citokeratinele (CK)
Desmina
Antigenul de membrană epitelială (EMA)
Factorul VIII, CD31, CD 34, FL1
Proteina acidă glială fibrilară (GFAP)
GCDFP-15 (gross cystic disease fluid protein 15)
Hormoni
Gonadotropina corionică umană (hCG)
Neuron specific enolaza (NSE)
Antigenul prostatic specific (PSA)
Proteina S100
Tiroglobulină
Vimentină
55. Ce este diagnosticul molecular si ce metode de diagnostic molecular exista?

Diagnostic molecular = determinarea prezenţei anomaliilor genetice (ADN şi/sau ARN) în ţesuturile
tumorale
Metode :
--care folosesc secţiuni tisulare (ex. hibridizare in situ)
--care folosesc extracte de acizi nucleici (ex. RT-PCR, microarray)

Hibridizarea in situ (FISH, CISH) a devenit o tehnică folosită de rutină în detecţia amplificărilor
genetice, precum Her2/neu în cancerul mamar, sau translocaţii cromosomiale, precum t(8;14) în limfomul
Burkitt.

Acizii nucleici extraşi pot fi utilizaţi în


--determinarea unor alterări genetice specifice, cum ar fi mutaţiile BRAF în tumorile melanocitice
--determinarea unor alterări genomice de ansamblu şi a profilului expresiei ARN

56. Ce este hiperplazia?

=proliferare celulară excesivă indusă de stimuli cunoscuţi,


=un proces controlat, care încetează după dispariţia stimulilor declanşatori.

57. Ce este displazia?

=modificare în mărimea, forma şi organizarea celulelor şi ţesuturilor, ca urmare a perturbării creşterii


şi diferenţierii datorită unor factori iritativi, inflamatori sau hormonali.
Este anormală, dar nu este echivalentă cu malignitatea.

58. Ce este anaplazia?

=absenţa diferenţierii (pierderea completă a organizării structurale şi funcţionale a celulelor şi


ţesuturilor, uneori cu monstruozităţi celulare foarte evidente la microscopul optic, întâlnită în mod particular
în unele procese tumorale maligne)

59. Criteriile de clasificare a tumorilor?

topografice (localizare anatomică),


clinice (extensie, evolutivitate),
histo-/citologice (aspect macro-/microscopic, grad de diferenţiere etc.),
etio-patogenice,
embrio- şi/sau histogenetice.
60. Cum se clasifica tumorile in functie de evolutivitatea lor sau de biologia lor?

Tumorile benigne
--sunt bine diferenţiate
--cu creştere lentă,
--neinvazive, încapsulate,
--rar recidivante
--fără să determine metastaze
--rareori letale
Tumorile maligne
--puţin diferenţiate,
--cu creştere rapidă,
--neîncapsulate, invazive,
--recidivante
--metastazante,
--frecvent letale

61. Dpv macroscopic cum se clasifica tumorile?

Tumorile situate la nivelul învelişurilor ecto- sau endodermice pot prezenta forme vegetante,
ulcerate, infiltrative sau mixte (ulcero-vegetante sau ulcero-infiltrative).
Tumorile viscerelor şi ale organelor parenchimatoase pot fi de aspect nodular, chistic, cavitar,
schiros, encefaloid, masiv (compact).

62. Ce este grading-ul tumoral-vs diferentiere tumorala?

În general, rata de creştere a tumorilor se corelează cu nivelul lor de diferenţiere şi, de aceea,
majoritatea tumorilor maligne cresc mai repede decât cele benigne. Noţiunea de diferenţiere adaugă
parametrilor sus-menţionaţi un element de prognostic important, fundamental în aprecierea riscului de
metastazare; cel mai frecvent este evaluată prin grading-ul tumoral (G), măsură semicantitativă a
diferenţierii tisulare a tumorii comparativ cu aceea a ţesuturilor normale din care provine, ca rezultat al unui
scor al anumitor trăsături histologice.

63. Cum se clasifica histogenetic tumorile?

Endoderm : tract gastrointestinal, plămâni;


Mezoderm : sistem hematopoietic; sistem genito-urinar; cord; ţesut conjunctiv; muşchi neted
visceral; pleură, peritoneu, pericard, endoteliu vascular; os, cartilaj, muşchi striat.
Ectoderm : piele; glanda mamară; SNC, celule Schwann, glande suprarenale etc.

Clasificare
--ectoderm şi endoderm: tumorile epiteliale (carcinoamele)
--neuroectoderm: tumorile sistemului nervos şi cele ale sistemului APUD
--mezoderm: tumorile sistemului hematopoietic, sarcoame osoase/de părţi moi.
64. Ce este examenul histopatologic si ce rol are?

Examenul histopatologic reprezintă baza diagnosticului în cancer.


Obiective:
--stabilirea diagnosticul de malignitate,
--identificarea variantelor histopatologice,
--determinarea extensiei bolii şi a probabilităţii sale de metastazare,
--evaluarea răspunsului la tratament.

65. Ce este preventia si care sunt nivelele de preventie?

=totalitatea metodelor de prevenire a apariţiei, evoluţiei şi complicaţiilor bolilor


Nivele de preventie:
1.Prevenţia primară (profilaxie, sau prevenţie „completă”)
2.Prevenţia secundară
3.Preventia tertiara

66. Ce este preventia primara?

=profilaxie, sau prevenţie „completă”


Persoanele fără tumori sau leziuni premaligne, dar cu unul sau mai mulţi FR modificabili pentru
acestea
Scopul principal
--reducerea frecvenţei cancerelor prin identificarea şi îndepărtarea acestor FR,
--eventual prevenirea (imunizare, chemoprevenţie) acţiunii lor

67. Ce este preventia tertiara?


Pacienţilor cu cancere manifeste,
--acţiune ce urmăreşte prevenirea recidivei loco-regionale şi/sau a bolii metastatice
--diminuarea frecvenţei şi/sau severităţii sechelelor post-terapeutice sau complicaţiilor,
--reducerea nivelelor de mortalitate a bolii.
Practic, în oncologie, termenul este similar cu terapia activă a neoplaziei (chirurgie, chimio-/radio-
şi/sau hormonoterapie etc.)

68. Ce este preventia quaternara?

=menţinerea calităţii vieţii pacienţilor ca obiectiv al prevenţiei suferinţei (combaterea durerii, a


manifestărilor şi complicaţiilor bolii, şi a efectelor secundare ale tratamentului oncologic)
69. Cum sunt clasificati factorii de risc dpv al preventiei si care sunt?

FR modificabili – comportamentali sau ambientali (de mediu)


1.la nivel individual: tabagismul, alcoolismul, alimentaţia dezechilibrată, expunerea solară, obezitatea,
absenţa exerciţiului fizic, expunerea la hormoni exogeni, elemente de risc din viaţa sexuală şi reproductivă
şi/sau unele infecţii virale/bacteriene sau infestaţii parazitare
2.la nivel colectiv: expunerea la agenţi cancerigeni la locul de muncă sau în mediul general (substanţe
chimice, radiaţii ionizante sau ultraviolete, câmpuri electromagnetice etc.)

FR nemodificabili (în stadiul actual al cunoştinţelor medicale)


1.genetici (predispoziţia genetică, mutaţiile dobândite; ereditatea)
2.constituţionali (sexul, rasa, înaintarea în vârstă)
3.biologici (statusul imunitar, metabolic sau cel hormonal endogen)

70. Tipurile de studii care permit identificarea factorilor de risc si a metodelor de reducere sau eliminare a
acestora.

Studii epidemiologice observaţionale: identifica FR şi/sau relaţia între expunerea la aceşti factori şi
cancerele specifice, utilizând variate metode statistice.
Studii experimentale (pe animale sau modele biologice in vitro), pentru a evalua potenţialul
carcinogenic al unui FR.
Studii de genetică moleculară, pentru a identifica factorii genetici sau biologici care pot modula
dezvoltarea cancerului.
Studii randomizate controlate, pentru a testa dacă îndepărtarea FR modificabili sugeraţi sau
cunoscuţi actual pot determina reducerea incidenţei şi mortalităţii cancerelor.
Studii intervenţionale, care să răspundă la două întrebări fundamentale: este atins obiectivul primar
al profilaxiei (reducerea expunerii), şi dacă da, conduce aceasta şi la o reducere a riscului de cancer în
populaţia vizată?

71. Clasificarea strategiilor de preventie primara.

Strategiile individuale sau de grup sunt orientate spre protecţia indivizilor mai susceptibili la FR.
--pacienţii cu transplant de organ sunt susceptibili la cancere cutanate non-melanice, ceea ce implică
necesitatea de a reduce expunerea acestora la radiaţiile solare).
--un impact minor asupra reducerii frecvenţei absolute a bolii (în populaţia generală), datorită faptului că
indivizii/subgrupurile cu risc crescut reprezintă o fracţiune redusă din întreaga populaţie
Strategiile populaţionale
--implică evaluarea unor grupuri populaţionale mari, această strategie poate necesita însă fonduri
substanţiale (în mare majoritate din surse publice), aducând beneficii relativ puţine în comparaţie cu
costurile sociale şi economice.
72. Codul anticancer al organizatiei “Europe Against Cancer”

1.Nu fumaţi.
--Dacă sunteţi fumător(fumătoare), întrerupeţi fumatul cât mai repede.
--Dacă nu puteţi opri fumatul, nu fumaţi în prezenţa nefumătorilor.
2.Evitaţi obezitatea
3.Întreprindeţi activitate fizică în fiecare zi
4.Creşteţi consumul zilnic de legume, fructe proaspete;
--mâncaţi frecvent cereale;
--limitaţi consumul de alimente conţinând grăsimi din sursă animală.
--Dacă consumaţi alcool (bere, vin, băuturi tari) limitaţi consumul la două băuturi pe zi dacă sunt sunteţi
bărbat şi una pe zi dacă sunteţi femeie;
--mâncaţi de cel puţin cinci ori pe zi
5.Evitaţi expunerea excesivă la radiaţiile solare (important în special la copii şi adolescenţi).
--Indivizii care au tendinţa de a se arde la soare mai curând decât a se bronza vor întreprinde măsuri active
de protecţie pe tot parcursul vieţii.
6.Aplicaţi cu stricteţe măsurile de protecţie şi reglementările de evitare a expunerii la substanţele
carcinogene cunoscute.
7.Consultaţi un medic dacă remarcaţi
--prezenţa unui nodul, unei plăgi care nu se vindecă (inclusiv la nivelul cavităţii orale),
--unui nev pigmentar care îşi schimbă forma/dimensiunile/culoarea,
--oricărei hemoragii anormale
8.Consultaţi un medic în prezenţa unor simptome precum:
--persistenţa unei tuse,
--unei modificări a vocii (disfonie),
--unei tulburări de tranzit intestinal sau urinar,
--a unei pierderi ponderale susţinute inexplicabile.
9.După vârsta de 50 ani trebuie să participaţi la screening-ul cancerului colo-rectal, în cadrul unor
programe cu asigurarea procedurilor de calitate.
10.Participaţi la programele de vaccinare împotriva hepatitei B
11.După începerea vieţii sexuale, efectuaţi regulat (cel puţin anual) un control ginecologic, cu
efectuarea de frotiuri cito-vaginale Babeş-Papanicolau.
--Participaţi la campaniile de depistare în masă a cancerului de col uterin;
--după vârsta de 25 ani trebuie să participaţi obligatoriu la screening-ul cancerului cervical, conform
European Guidelines for Quality Assurance in Cervical Screening.
12.După vârsta de 50 ani trebuie să participaţi la screening-ul cancerului mamar, conform European
Guidelines for Quality Assurance in Mamography Screening

73. InterventiiI care reduc magnitudinea “fumatului”.

1.Creşterea accesului la terapiile de sistare a fumatului – forme diverse de preparate ce conţin


nicotină (gumă, patch, inhalatoare, spray nazal) şi terapii comportamentale şi-au demonstrat eficacitatea, la
costuri reduse.
2.Diseminarea informaţiilor privind riscurile fumatului pentru sănătate
3.Restricţiile privind fumatul în locurile publice şi la locul de muncă
4.Anunţuri şi avertismente, mesaje penetrante imprimate pe pachetele de ţigări
5.Legislaţie şi regulamente care limitează accesul tinerilor la produsele din tutun şi expunerea
acestora la fumul de ţigară.
6.Campanii anti-fumat
--conferinţe ştiinţifice,
--grupuri de suport,
-- sfaturi din partea personalului medical,
--promovarea mijloacelor farmacologice de combatere a addicţiei la nicotină)

74. Recomandari in ceea ce priveste alimentatia pentru preventia cancerului

1.Activitate fizică constantă (18-27 ore/săptămână); poate fi definită şi în termeni de echivalente


metabolice (Metabolic Equivalent of Task, MET), concept fiziologic care exprimă raportul între consumul
energetic în timpul unei activităţi fizice şi rata metabolismului bazal.
2. Menţinerea indexului de masă corporală (IMC) la valori între 18,5-25; fluctuaţiile greutăţii
corporale nu trebuie să depăşească 5 kg.
3. Consumul a 400-800g/zi de vegetale crude sau uşor preparate şi două fructe; consumul a 600-
800g/zi de cereale integrale, rădăcinoase, seminţe.
4. Evitarea cărnii roşii şi zahărului rafinat; înlocuirea sării cu alte condimente.
5. Limitarea consumului de grăsimi la 15% din aportul energetic, şi preferarea grăsimilor
polinesaturate.

75. Care sant etapele in definirea chemopreventiei si ce este ea?

1.Observaţia
Anumite substanţe (unele dintre ele constituenţi naturali ai dietei) ar scădea sau bloca carcinogeneza
la animale. Administrarea anumitor substanţe chimice ar putea fie preveni, fie încetini progresia cancerului;
Acestea sunt testate in vitro şi pe animalele de experienţă, iar studii clinice la om sunt în curs.
2.Teoretic
Blocarea fazelor de iniţiere, promoţie sau progresie tumorală ar putea fi obţinută cu agenţi ce scad
activarea metabolică a xenobioticelor, ameliorează detoxifierea acestora sau previn legarea carcinogenilor
de ţintele lor celulare
3.PRACTIC
--suplimente de dietă,
--vitamine, 3.hormoni/antihormoni,
--alţi agenţi sintetici utilizaţi în scop terapeutic: aspirină,oltipraz

Definitie: orice intervenţie farmacologică cu nutrienţi specifici sau diferite categorii de substanţe
chimice în scopul de a inhiba/reversa carcinogeneza, a reduce incidenţa anumitor cancere sau preveni
dezvoltarea unei tumori invazive sau a metastazelor.
76. Clasificarea agentilor de chemopreventie si care sunt acestia?

1.Antimutageni şi blocanţi de carcinogeni: acid elagic, izocianaţi organici, compuşi organo-


sulfuraţi, oltipraz, dihidroepiandrosteron (DHEA)
2.Agenţi antiproliferativi : Retinoizi, ß-caroten
3.Agenţii hormonali şi antihormonali
--contraceptive orale: scad riscul de cancere endometriale şi ovariene
--modulatori selectivi de receptor estrogen (SERM), blocanţi estrogenici puri (tamoxifen, raloxifen) scad
riscul de apariţie a cancerului mamar controlateral.
--inhibitorii de aromatază (anastrazol, exemestan, letrozol) pot preveni cancerul mamar la femeile în
postmenopauză.
--antiandrogeni (finasterid) inhibă enzima testosteron-5α-reductaza, scăzând astfel producţia de
dihidrotestosteron (DHT) şi prevenind hiperplazia stromei prostatei.
--analogii de hormoni tropi hipofizari (GnRH) (goserelin, buserelin) inhibă ovulaţia şi reduc producţia de
hormoni steroizi. Ar putea reduce riscul de cancer de sân, ovar şi endometru.

4.Antiinflamatoare nesteroidiene (AINS): aspirina, piroxicam, celecoxib, sulindac


5.Inhibitorii histon-deacetilazei (HDI): benzamide, valproat, vorinostat
6.Statinele: atorvastatin, simvastatin
7.Antioxidanţi: vitamine (A - retinol, C, E), minerale (seleniu, zinc, cupru, fier, magneziu), ß-
caroten, acid elagic, oltipraz

77. In cancerul mamar ce este folosit pentru chemopreventie?

Tamoxifen 20 mg/zi, timp de 5 ani,


-- reduce riscul de CM primar (controlateral) cu 47% la pacientele cu CM în antecedente
--cu 49% la femeile sănătoase de peste 35 ani din grupa de risc crescut
Retinoizii în prevenirea tumorilor receptor estrogen (RE)-negative

78. In cancerul colorectal ce se foloseste pentru chemopreventie?

Numărul de polipi la pacienţii cu PAF s-a redus după administrarea de celecoxib, fără o reducere
consecutivă a mortalităţii;
Rolul protector al Ca şi vit D asupra mucoasei digestive, cu reducerea riscului de CRC.
Folaţii, vitamina B6 (piridoxina) şi vitamina B12 par a reprezenta un important factor de reducere a
riscului cancerului de colon şi, posibil, al altor cancere (ex. sân, pancreas). O meta-analiză recentă a arătat că
folaţii din alimente (dar nu şi cei din suplimentele nutritive) asociază scăderea riscului de CRC

79. Ce rol are chirurgia in tratamentul cancerului?

1.rol profilactic
2.rol diagnostic
3.rol de stadializare
3.rol terapeutic
4.rol reconstructiv
80. Chirurgia profilactica-cui se adreseaza?

CANCERUL DE COLON
Colectomia profilactică
--pacienţii cu polipoză colică familiala
--ocazional, sau la pacienţii cu risc familial de cancer de colon nonpolipozic (sindromul Lynch II).
CANCERUL MAMAR
Chirurgia profilactică reduce riscul de cancer mamar şi ovarian
--la femeile cu mutaţii ale genelor BRCA 1 (san) si BRCA2 (ovar).

81. Chirurgia terapeutica-ce rol are, ce scop are, exemple

I. CURATIVA:
--chirurgia definitivă pentru tratamentul tumorilor primare, chirurgia singură sau integrată cu alte modalităţi
adjuvante.
II. PALIATIVA:
1. chirurgia de citoreducţie ( reducere a volumului tumoral)- citoreducţie ( ex. cancerul ovarian)
2. rezecţia chirurgicală a metastazelor (metastazectomie) cu intenţie curativă ( ex. metastazele pulmonare
la pacienţii cu sarcoame, metastazele hepatice de la un cancer colo-rectal)
3. chirurgia pentru tratamentul urgenţelor oncologice.
4. chirurgia paliativă

82. Chirurgia paliativa-exemple

1. Chirurgia de citoreducţie (chirurgie pentru boala reziduală) proceduri tip “second-look”


2. Chirurgia bolii metastatice
3. Chirurgia urgenţelor oncologice
4. Chirurgia de paliaţie “ propriuzisă”
5. Chirurgia de reconstrucţie şi reabilitare

83. Radioterapia-definitie,ce sunt radiatiile ionizante,care sunt dispozitivele de radioterapie

Radioterapia (RT) este o disciplină specializată în utilizarea radiaţiilor ionizante în scopuri


terapeutice, la pacienţii cu cancere şi alte boli.
Prin radiaţie se înţelege producerea şi propagarea prin spaţiu sau printr-un mediu oarecare a unei
energii cu anumite caracteristici.
Radiaţiile ionizante sunt acele radiaţii care sunt capabile să producă ioni la trecerea printr-un mediu-
ejectarea de electroni orbitali determină ionizarea de atomi au molecule

Dispozitive de radioterapie
Acceleratorul liniar produce fotoni X cu energie între 3-45MeV cu penetraţie profundă în ţesuturi şi
electroni cu energie între 3-30MeV utilizaţi în terapia superficială şi semiprofundă.
Principiul de funcţionare - accelerarea multiplă succesivă a electronilor emişi de un filament
conductor electric, prin efect termoelectric.
Un alt tip de radiaţii produs de acceleratorul liniar este faciculul de electroni, Electronii sunt utilizaţi
pentru a tumorile cutanate superficiale ( noduli de permeaţie) sau ca suplimentare în patul tumoral ( ex.
cancerul mamar).

84. Ce efecte au radiatiile ionizante asupra celulelor?

Leziunile directe ale ADN : deleţia primară, translocaţia, inversiunea secvenţelor de ADN, rupturi
cromozomiale cu defecte de reparare, sau amplificarea secvenţelor de ADN (mecanisme de activare a
oncogenelor).
Aceste mutaţii pot afecta genele de control al sintezei ADN sau reparării ADN, inducând instabilitate
genică, iar aceasta, la rândul său la creşterea probabilităţii erorilor în replicarea ADN în cursul ciclurilor
subsecvente.

85. Tipuri de radioterapie

radioterapia externă (cu aceleratorul liniar)


teleterapia (e.g., cu o sursă de cobalt-60 )
brahiterapia- curieterapie (cu o sursa de iradiere inserata sau implantatat in pacient).

86. Clasificarea tumorilor in functie de radiosensibilitate

Ţesuturi radiosensibile limfoame, tumori germinale


Ţesuturi moderat sensibile: carcinoamele (celule epiteliale)
Rezistente: SNC, ţesut conjunctiv, osos, melanom

87. Indicatiile radioterapiei

Aproximativ 50-60% din pacienţii cu cancer primesc RT în cursul bolii


I. Curativ:
-tratamentul tumorilor în stadiile I şi II care nu beneficiază de tratamentul chirurgical
-completarea tratamentului chirugical - rezecţii R1 sau cu N1+
dozele sunt mari, tratamentul este complicat şi necesită măiestrie profesională!

II. Paliativ
tratamentul simptomelor esenţiale:
Durere
-sindroame compresive – medulare+ tulburari neurologice
-sindroame obstructive: SVCS, HIC
-complicatii hemoragice
-complicaţiile scheletice ale metastazelor- zone de osteoliza, fracturi pe os patologic
Indicaţiile radioterapiei
Radioterapia singură
-boala Hodgkin, stadiile I şi II A;
-cancerele laringelui;
-cancerele de col uterin;
-cancer de prostată;
-tumorile seminomatoase testiculare stadiile I şi IIA;
-cancerul rectal şi canal anal;
-cancerul pielii ( cu excepţia melanoamelor).
În asociaţie cu chirurgia
Radioterapia preoperatorie ( neoadjuvantă)
Radioterapia postoperatorie (adjuvantă)
Radioterapia intraoperatorie
În asociaţie cu chimioterapia
1. Secvenţială, în care creşte atât controlul local, cât şi cel sistemic: neoplasm mamar, carcinom
pulmonar cu celule mici şi tumorile pediatrice, în limfoame în scopul creşterii controlului local.
2. Concomitentă, favorabilă în cancerul anal, vezical, localizări ORL şi sarcoamele de părţi moi;

88. Care sunt tratamentele sistemice in cancer si exemple

Agenţii chimioterapici : chimioterapia citotoxica


Terapii moleculare ţintite
Immunoterapia
Hormonoterapia
Terapia genică

89. Ce este chimioterapia?

Tratamentul cancerului prin agenţi chimici care distrug celulele cu ritm rapid de diviziune
Termenul “chimioterapie” : categorie vastă de substanţe care pot interfera cu ADN celulelor
determinând moartea acestora

90. Clasificarea agentilor citotoxici

Agenţii alkilanţi
Antimetaboliţii
Derivaţii naturali
Antibiotice antitumorale
Inhibitorii de topoizomerază
Cu acţiune asupra fusului de diviziune (agenţii antimicrotubulari)
Diverse
91. Scopul chimioterapiei

Curativa : vindeca anumite neoplazii


Paliativa : diminua simptomele la pacienţii cu cancer diseminat când beneficiile potenţiale ale tratamentului
depăşesc efectele secundare negative ale tratamentului

92. Conditii obligatorii de administrare a tratamentului citostatic

Certificarea malignitatii:biopsia/ex HP
Leziune tinta (indicator)
Scor de performanță satisfăcător și de nutriție
Consimțământul informat semnat
Măduva osoasă buna
Functie renală, hepatică buna
(ocazional, funcția pulmonară sau cardiacă importantă)

93. Contraindicatii de administrare a tratamentului citostatic

Bolile neoplazice în stadiul terminal


Femeile gravide (se iniţiază tratamentul numai după întreruperea sarcinii sau după primul trimestru
de sarcină)
Bolnavii denutriţi, caşectici, comatoşi sau cu funcţie hematologică deprimată
Pacienţii cu neoplazii demonstrat curabile prin intervenţie chirurgicală cu intenţie de radicalitate sau
radioterapie curativa
ECOG 3-4
Contraindicaţii relative
asocierea de comorbidităţi severe: insuficienţă renală, hepatică sau cardiacă (dozele de citostatic se
administrează in funcţie de valoarea constantelor biologice)
asocierea cu coagulopatii, infecţii severe sau tulburări psihice
chimiorezistenţa tumorii
nu se poate evalua răspunsul tumorii la tratament
nu se pot urmări şi nici trata efectele toxice secundare

94. Mecanismele rezistentei la citostatice

Mecanismele celulare şi biochimice


1.Descreşterea acumulării de citostatic:
--descreşterea influxului de citostatic
--creşterea efluxului de citostatic
--perturbarea circulaţiei intracelulare a citostaticului
2.Scăderea activării metabolice
3.Creşterea inactivării citostaticului sau a metaboliţilor intermediari
4.Creşterea reparării leziunilor ADN, proteinelor induse de citostatice
5.Alterarea ţintelor citostaticelor (cantitativă şi calitativă)
6.Modificarea nivelelor de cofactor sau a nivelelor de metaboliţi
6.Alterarea expresiei genelor:
--mutaţii ADN, amplificări sau deleţii
--alterarea transcripţiei, translaţiei, a procesării posttranscripţie
--alterarea stabilităţii macromoleculelor

95. Strategii de combatere a rezistentei la citostatice

Reducerea volumului tumoral prin interventii chirurgicale sau radioterapie


Utilizarea de combinații care includ medicamente care afectează populațiile celulare in G0-
polichimioterapia
Programarea de medicamente pentru a preveni evadarea dintr-o fază a ciclului celular sau pentru a
sincroniza populațiile de celule și de a crește numarul de celule ucise

96. Pricipiile asocierii citostaticelor

1.doar agenţii cu eficacitate probată în monoterapie


2.să nu-şi sumeze toxicitatea si evita toxicitatea critică pe anumite organe
3.mecanisme de acţiune diferite sau sinergice
4.mecanisme diferite de rezistenţă

--în doze optime


--în scheme în manieră ciclică
--cu intervalele între cicluri cât mai scurte posibil pentru a optimiza Intensitatea sau densitatea dozei
a permite refacerea ţesuturilor normale

97. Ce inseamna tratamentul tintit sau tintit molecular?

Cum lucreaza?
Ataca tintele specifice celulei canceroase si sant critice pt supravietuirea ei sau pt comportamentul ei
malign
De ce e mai buna decat chimioterapia?
--mai specifica pt celulele canceroase
CT distruge celulele care cresc rapid
nu toate celulele cresc rapid
exista chiar celule normale care cresc rapid
--POATE MAI EFICACE

98. Care sunt tratamentele targetate si exemple

blocheaza cresterea si metastazarea prin interferarea cu molecule specifice care sant implicate in
crestere si metastazare
proteine care sant implicate in caile de semnalizare celulara cu care formeaza un sistem complex de
comunicare care guverneaza functiile celulare de baza dar si activitatile
diviziunea celulara, miscarea celulelei,raspunsul la anumiti stimuli specifici externi, si chiar moartea
celulara
Termenul folosit-transductia semnalului.
Exemple:
Anticorpii monoclonali
Inhibitorii de tirozin kinaze

99. Ce sunt anticorpii monoclonali si exemple

Anticorpii monoclonali
au o molecula > decat inhibitorii de TK
sant produsi prin inginerie genetica
sant Atc identici caci sant produsi de un singur tip de celule imune: LB, au un singur parinte
Au afinitate monovalenta doar pt un singur site (epitop)
se administreaza do iv
actioneaza prin multe mecanisme dar de cele mai multe ori ataca receptorii de suprafata

100. Ce sunt inhibitorii de tirozinkinaza, exemple

Inhibitorii de tirozin kinaze


Imatinib (Glivec):leucemie mieloidă cr
Erlotinib (Tarceva): cancer bronhopulm şi pancreatic
Gefitinib ( Iressa): cancer bronhopulm
Lapatinib- cancer mamar rezistent la terapiile antiHEr2
Pazopanib- cancer mamar, cancer renal
Axitinib- cancer renal
Cryzotinib- cancer bronhopulmonar non microcelular

101. Hormonoterapia definitie,mod de actiune in ce localizari de cancer

Manipularea hormonala antitumorală


Tratamentul sistemic al cancerelor hormonodependente
San
Prostata
Tumori neuroendocrine
Tiroida
1.Prin blocarea surselor hormonale
2.Blocarea acţiunii hormonilor la nivel celular

102. Clasificarea hormonoterapiei

HT supresivă(ablativă)
HT aditivă
Competitivă
Privativa
HT inhibitorie
H tiroidieni
Analogi de somatostatina

103. Ce este hormonoterapia ablativa(supresiva)?

Ablaţia glandelor endocrine= castrare


ovarectomie in cancerul mamar
orhiectomie in cancerul de prostată

104. Ce este hormonoterapia aditiva?

Competitivă
Modulatori selectivi ai receptorilor estrogeni (SERM): tamoxifen, toremifen, raloxifen
Blocanţi puri de receptor: formestan
Downregulatori ai RE:faslodex (Fulvestran)
Antiandrogeni: flutamid, bicalutamid, nilutamid
Progestative: medroxiprogesterol acetat, megestrol
Estrogeni: dietilstilbestrol, estradurin, clortrianisen
Androgeni: metiltestosteron, fluoximesteron
Privativa
Inhibitori ai funcţiei hipofizare: analogii de RH-LG(Gn-RH): goserelin ( Zoladex), buserelin, triptorelin,
leuprolid
Inhibitorii de aromatază (IA):
aminoglutetimid (generaţia I),
anastrazol (Arimidex) (generatia II),
letrozol (nonsteroidieni, generaţia III),
exemestan (steroidieni)
abiraterone (generaţia IV)

105. Ce este hormonoterapia inhibitorie?

HH Tiroidieni
Analogii de Somatostatina
octreotid
lanreotid
pasireotid

106. Ce este imunoterapia, clasificare

Acţiunea mecanismelor naturale de aparare ale organismului


Poti omori cel tumorale fara sa omori celulele normale?
Inducerea unui raspuns imun impotriva tumorii care poate face diferenta intre tumora si celule
normale=IT adaptativa
Clasificare
IT cu celule T adaptativa (AIT)
IT pasiva cu anticorpi
IT activa specifica cu vaccinuri

107. Ce este terapia genica?

Tehnică de introducere a materialului genetic al unei gene la un pacient care nu are acea genă din
cauza unei mutații
Modul în care se introduce gena "normala" în celula pacientului este cu vectori
--vectori virali
--vectori nonvirali

Înlocuirea genelor defecte: prin introducerea de noi gene normale in celule pentru a înlocui genele
anormale canceroase.
Stimularea imunității: modificarea genelor de cancer pentru a face celulele maligne mai vulnerabile
la sistemul imunitar al organismului
Creşterea sensibilitatii la tratament: modificarea genelor de cancer pentru a face celulele maligne
mai vulnerabile la tratamentele citotoxice, sau să-i opreasca dezvoltarea rezistenței la aceste tratamente.
Reducerea sensibilitatii celulelor normale la tratament: direcționarea genelor normale pentru a face
celulele normale mai rezistente la efectele tratamentului, astfel să se poată administra doze mai mari de
radiaţiii sau chimioterapie.
Genele sinucigase: introducerea de gene in celule canceroase, care sunt proiectate pentru a distruge
oncogene anormale sau a restaura funcţia genelor supresoare.
Gene anti-angiogenetice: introducerea de gene in celule canceroase, care vor inhiba dezvoltarea de
noi vase de sange esențiale pentru susținerea creșterii tumorii

108. Definitia si principiile urgentelor oncologice

Definitie:

Conditie acută determinată de cancer sau de tratamentul său, necesitând interventie rapidă pentru a
preveni decesul /instalarea unor disfunctii severe permanente

Principii:

Pacientii cu cancer care se prezintă cu urgente acute trebuie abordati similar cu cei cu alte boli non-
oncologice

Înainte de a stabili un plan terapeutic adecvat se vor preciza:

--stadializarea si răspunsul la tratamentul actual

--prognosticul general
--dorintele pacientului si familiei.

Prima evaluare a pacientului trebuie să fie rapidă si să includă :

--simptomele subiective principale

--anamneza

--:funcţiile vitale si examenul fizic general

109. Clasificarea urgentelor oncologice

datorate tumorii primare, adenopatiilor, metastazelor, tratamentului

datorate unei conditii noi sau agravării uneia preexistente, fără relatie cu cancerul

urgente obstructive sau structurale, datorate tumorilor înlocuitoare de spatiu

urgente datorate problemelor metabolice sau hormonale

urgente secundare tratamentului oncologic

110. Sindromul de compresiune de vena cava superioara-fiziopatologie, etiologie, diagnostic

Apare odată ce tumora comprimă vena cavă superioară (VCS) în traseul său prin mediastinul superior:

--pune rareori imediat viata în pericol

--poate deveni reală prin inducerea unei cresteri a presiunii intracraniene, cu edem cerebral

Obstructia venoasă poate fi datorată

--compresiei, invaziei, trombozei sau fibrozei venei cave

Mecanism

--crestere a presiunii venoase centrale(PVC)

--aparitia circulatiei colaterale frecvent cu derivatie prin sistemul venei azygos


Etiologie

> 80% : Tumorile maligne primare (cancerele bronho-pulmonare, limfoamele si tumorile mediastinale) si
metastatice (sân, testicul etc.)

--3-15% din cancerele bronho-pulmonare (în particular cele cu histologie small-cell si epidermoidă) vor
evolua cu SCCS;

--limfoamele maligne, în special cele non-Hodgkin reprezintă a doua cauză ca frecventă

--alte tumori primare mediastinale (timoame, tumori germinale) reprezintă < 25%

Cauzele non-maligne ale SCCV sunt deosebit de rare

--gusa plonjantă, sarcoidoza, tuberculoza, fibroza mediastinală post-iradiere sau idiopatică

O cauză cu frecventă în crestere la pacientul oncologic este utilizarea pe scară tot mai largă a
cateterelor venoase centrale

Diagnostic

Se stabileste clinic, relativ usor

In stadiile initiale poate fi confundat cu insuficienta cardiacă (caracteristica de diferentiere fiind absenta
pulsatiilor jugularelor si absenta tahicardiei si a galopului)

Clinic

--edemul progresiv al gâtului urmat de edemul facial si al bratului.

--dispneea nu este o trăsătură clinică dacă nu este asociată cu compresiune traheală si stridor

--examenul obiectiv este sugestiv:

--edemul capului, gâtului si toracelui („edem în pelerină”)

--turgescenta jugularelor externe si venelor superficiale


--ectazii venoase superficiale pe fata anterioară a toracelui

Paraclinic

--radiografia toracică standard indică prezenta tumorii sau a adenopatiilor paratraheale drepte.(opacifierea
paratraheale drepta )

--bronhoscopia

--toracotomia minimă sau toracoscopia

--venografia

--examenul CT /IRM

111. Sindromul de compresiune de vena cava superioara-prognostic, tratament

Prognostic

Pot exista pacienti ce nu prezintă ameliorarea simptomatologiei după tratament

Cauze

--absenta răspunsului tumoral

--prezenta unei stricturi permanente

--instalarea trombozei de venă cavă

--tratamentul trombolitic si alte procedee complexe trebuie rezervate numai pacientilor cu un prognostic
favorabil

Tratament

Dacă diagnosticul de certitudine nu poate fi stabilit imediat, tratamentul activ se poate amâna până la
efectuarea unei bronhoscopii sau mediastinoscopii

Amânarea este chiar indicată la pacientii tineri nefumători, la care sunt suspectate si alte etiologii

Initial, pacientii cu SCCS pot fi tratati simptomatic cu:

--oxigenoterapie – pentru dispnee

--furosemid 20-40 mg I.V. – pentru a reduce edemul

--dexametazonă 16 mg/zi I.V./P.O.


Odată diagnosticul stabilit, pacientul trebuie tratat cu intentie paliativă:

--radioterapie

--chimioterapie

112. Sindromul de compresiune medulara- fiziopatologie, etiologie, diagnostic

Este o adevărată urgentă oncologică

Survine la 1-5% din pacientii cu cancere sistemice, atunci când tumora primară sau metastazele
determină un efect de masă sau compresiune spinală cu deficit neurologic

Temporizarea terapiei poate conduce la:

--instalarea unei paralizii ireversibile

--pierderea functiilor intestinale si ale vezicii urinare

Etiologie

Compresiunea medulară se datorează în special metastazelor extradurale (95%), care invadează coloana
vertebrală

Localizarea cea mai frecventă este toracică (70%), urmată de cea lombosacrată (20%) si cervicală (10%):
între 10-40% din cazuri sunt multifocale

Implicarea primară a spatiilor epidurale este mai putin frecventă

Frecventa:

--cancerul de sân, prostată, plămân,

--metastazele cu punct de plecare neprecizat,

--neoplasmul renal, limfomul, mielomul si melanomul

Diagnostic

Istoricul si examenul neurologic

Semne precoce- DUREREA


Semne intermediare- ASTENIA,TULBURARI SENZORIALE

Semne tardive- TULBURARI DE MERS, RETENTIE DE URINA, CONSTIPATIE

Lipsa tratament: paralizie ireversibilă în câteva ore-zile

Investigatii imagistice

Radiografia vertebrală (>66% din pac)

--eroziuni sau disparitii ale pediculilor ososi

--colapsul partial sau complet al corpilor vertebrali

--prezenta de mase paraspinale de tesut moale

--o radiografie normală nu exclude prezenta metastazelor

IRM

--Examenul standard

Examen CT si mielografie (in lipsa exam IRM)

113. Sindromul de compresiune medulara-tratament

Obiective

recuperarea si mentinerea functiilor neurologice normale

controlul local al tumorii

stabilizarea coloanei vertebrale

controlul durerii

evitarea complicatiilor

Alegerea tratamentului

starea pacientului în momentul diagnosticului

posibilitatea obtinerii diagnosticului histologic

evolutia clinică a bolii


tipul de neoplazie

localizarea la nivelul coloanei vertebrale

stabilitatea coloanei

tratamentul anterior

Corticosteroizii: dexametazonă I.V. : doză de încărcare 8-10 mg, ulterior 4 mg x 4/zi

Radioterapia (RT)

tratamentul initial standard pentru majoritatea pacientilor

rezultatele depind de:

radiosensibilitatea tumorii

statusul pacientului înainte de inceperea RT

Chimioterapia (CHT)

poate fi un tratament de primă linie eficient la pacienti selectionati, cu tumori metastatice


chimiosensibile

poate fi asociată cu alte modalităti de tratament ex. RT

poate fi folosită ca o alternativă în cazul contraindicatiilor altor metode de tratament

alegerea citostaticelor depinde de tipul neoplaziei

CHT intratecală joacă un rol important în tratamentul meningitei carcinomatoase secundare


limfoamelor sau leucemiilor

Chirurgia: pacientii cu cancere relativ radiorezistente si cu deficite neurologice severe

Imediate:

compresie spinală prin fragmente osoase

etiologie necunoscută a SCM (biopsia tisulară este necesară), când deteriorarea neurologică este rapidă

tumoră neresponsivă la RT

Tardive

necesită confirmare histologică

reclamă stabilizare vertebrală

au efectuat RT anterioară la nivelul compresiunii


prezintă progresia compresiunii medulare în ciuda tratamentului optim cu steroizi si RT

Tehnica

rezectia corpului vertebral afectat, decompresie anterioară, plombaj cu metilmetacrilat sau stabilizare
mecanică

laminectomie simplă

Chirurgia de citoreductie initială, urmată de RT si eventual CHT

determină rezultate mai bune decât RT singură

avantaje

prezintă un control mai bun al durerii

mentin controlul vezicii urinare

necesită doze mai mici de corticosteroizi

114. Boala tromboembolica-incidenta, factori de risc, cauze, fiziopatologie

tromboza venoasă acută (TVA)

tromboza venoasă profundă (TVP)

embolia pulmonară (EP)

Circa 20% din toate episoadele venoase tromboembolice survin în relatie cu boala malignă, aceasta fiind
una dintre cele mai frecvente cauze de tromboembolism venos

Incidenta TVP si EP la pacientii cu cancer este de 10-15%

BTE : a doua cauză de deces la acesti pacienti

Posibilitatea unui diagnostic de cancer este crescută în primii doi ani după un prim episod de TEV

TEV - factori de risc

Endogeni

activitatea procoagulantă tumorală

răspunsul inflamator
anomalii de coagulare

Extrinseci

agentii citotoxici, thalidomid, terapia hormonală

factorii de crestere hematopoietici (risc de TVP în 2-30%)

RT (risc de TVP 3-8%)

staza venoasă

traumatismul venos sau arterial (cateterele)

risc de TVP 10-50%

risc de EP 1-15%

interventiile chirurgicale prelungite

Riscul crescut de tromboză este datorat eliberării de către tumoră a unui factor tisular cu efect
procoagulant, responsabil pentru declansarea cascadei de coagulare extrinsecă

Riscul crescut de BTE este asociat cu tumorile cerebrale, ovariene, pancreatice, prostatice, pulmonare si
renale

115. Tromboza venoasa acuta-diagnostic

Diagnosticul numai pe baza edemului moale, a membrului cald si cianozei NU este corect

TVA pot fi relativ asimptomatice sau pot imita obstructia limfatică sau compresiunea extrinsecă a
vaselor mari de către tumoră sau adenopatiile pelvine/axilare

Dacă starea generală este bună si speranta de viată este crescută se recomandă

venografia (standard de diagnostic, dar poate creste riscul de tromboză)

testele de screening

echografia în mod B – utilă doar în detectarea TVA proximale

pletismografia

Dacă testele de screening sunt negative (după repetarea la o săptămână), TVA este exclusă

Dacă sunt pozitive, se recomandă o venografie pentru verificarea diagnosticului


Riscul de EP după TVA este redus, numai 20% din trombozele venoase progresează spre tromboză
proximală

116. Tromboza venoasa profunda-evaluare clinica si imagistica


Caracteristica Scor

Cancer activ/Tratam onco 1

Paralizie, pareza sau imobilizare recenta a extrem inf 1

Imobilizare pat prelungita>3zile sau chir majora in ultimele 4 sapt 1

Induratie localizata pe traseul de distributie a sist venos profund 1

Edem al intregului mb inf 1

Edemul gambei la 10cm sub tuberozitatea tibiala(>3cm fata de piciourul asimpt) 1

Prezenta venelor superficiale colaterale(non-varicoase) 1

Diag alternativ susceptibil sau mai probabil decat cel de troboza profunda 2

La pacienţii cu simptome la ambele membre inferioare, se va evalua membrul cel mai simptomatic

risc minim (scor < 0, probabilitate 5% de TVP)

risc mediu (scor 1-3, probabilitate 33% de TVP)

risc crescut (scor > 3, probabilitate 85% de TVP)

Măsurarea nivelului plasmatic al D-dimerilor

--are numai un rol orientativ la pacienţii cu cancer

--in cazurile de negativitate se exclude un eveniment trombotic, însă nu se pot formula concluzii doar pe
baza acestor nivele

Venografia de contrast

--este încă considerată ca test de referintă pentru diagnosticul TVP

--numeroasele dezavantaje ale acestei tehnici îi limitează indicatiile la pacientii cu

--suspiciune echografică crescută, dar cu examen echo-Doppler negativ


117. Tromboza venoasa profunda-tratament

Terapia anticoagulantă

Agentii antiagreganti plachetari

Terapia fibrinolitică

Terapia antitrombotică (tromboliza)

118. Embolia pulmonara-factori de risc, diagnostic, principii de tratament

Fact de risc

istoric familial sau personal de tromboză venoasă sau pulmonară

insuficientă venoasă la membrele inferioare, varice

traumatisme recente sau chirurgie (<1 lună)

imobilizare recentă

accident cerebral

bronhopneumopatie cronică obstructivă

cancer

insuficienţă cardiacă, ischemie cardiacă

sarcină sau perioadă postpartum

utilizare de estrogeni (contraceptive, terapie de substitutie), tamoxifen, thalidomid

Diagnostic

Individual, examinarea clinică si radiografia simplă, testele simple de laborator nu sunt sensibile si nici
specifice pentru diagnosticul de (EP).

Combinarea acestor date permite o evaluare mai precisă a probabilitătii de EP

Diagnostic

examen clinic

radiografie toracică
examen CT sau angiografie pulmonară

119. Hipercalcemia-cauze, incidenta, diagnostic

= cresterea concentratiei serice a calciului ionizat peste limitele normale

Este cea mai frecventă perturbare metabolică la pacientii cu cancer

Survine în asociere cu metastazele osoase, dar si în absenta oricărei afectări directe

Trebuie diferentiată de cresterea nivelelor de calciu seric prin hiperparatiroidism

Cel mai frecvent apare in cancerul mamar (50%), bronho-pulmonar, renal si hemopatiile maligne (15%)

Daca nu exista evidente imagistice de afectare osoasă, patogenia hipercalcemiei pare să fie secundară:

--mediatorilor umorali (ex peptidul similar hormonului paratiroidian, PTH-like)

--citokinelor cu activitate osteolitică potentă ( factori activatori ai osteoclastelor (FAO)

--prostaglandinelor

Diagnostic

Severitatea simptomelor nu este corelată întotdeauna cu gradul de hipercalcemie

Poate fi asociată cu prezenta unui cancer ocult

Diagnosticul

--simptome clinice

--confirmat prin analizele de sânge

Trebuie făcut diag diferential cu hipervitaminoza D sau cu sindromul lapte-alcaline

Hipercalcemia malignă coexistă cu o stare de alcaloză metabolică hipocloremică

Hiperparatiroidismul primar este însotit de acidoză hipercloremică ca urmare a afectării resorbtiei


renale a bicarbonatului

Hipercalcemia usoară

--oboseala, letargia, apatia, slăbiciunea


--anorexia,constipatia, rareori poliuria si polidipsia

Severa

--greată, vărsături, ileus, delir, ameteală, comă

--simptomele severe se pot instala rapid, fără existenta unui prodrom în antecedente

Foarte severa(>4mmoli/l)

--este în general letală fără tratament, datorită IRA si aritmiilor cardiace

--uneori sunt prezente:

semne si simptome neurologice

disfagia pentru solide si lichide

precipitarea/exacerbarea durerii

120. Hipercalcemia- tratament

Nu se va trata niciodată o complicatie potential letală la un pacient muribund

Indicatiile de tratament

--concentratia plasmatică de calciu corectată > 2.8 mmoli/l

--prezenta unor simptome atribuite hipercalcemiei

--primul episod de hipercalcemie / reaparitia după o perioadă mai lungă

--în cazul în care se consideră că tratamentul va determina efectele scontate, pe baza rezultatelor obtinute la
--tratamentul primei crize

--dorinta pacientului de a i se administra o terapie I.V. si de a i se face teste de sânge

Supravietuirea medie la pacienti cu cancer avansat, după corectarea hipercalcemiei, a fost de 5


săptămâni, cu variatii de la 3-4 zile până la mai mult de 1 an.

Rehidratarea

--cel mai important pas initial în terapia hipercalcemiei.

--ser fiziologic cu suplimentare de potasiu 3-6 l/24h, timp de 48 ore, urmată de administrarea unei cantităti
de 2-3 l/24 ore până la normalizare.
Diureza salină

--NaCl 0.9% 250-500 ml/h + furosemid 20-80 mg I.V. la fiecare 2-4 ore

Bisfosfonatii

--inhibă activitatea osteoclastică, însă nu si resorbtia de calciu la nivelul tubilor renali, mediată prin
intermediul proteinelor de tip PTH-like

121. Sindromul de liza tumorala-factori de risc, diagnostic, tratament

Fact de risc

Neoplazii cu volum celular mare: leucemie acută, limfoame high-grade, tumori mari

Tumori cu rată de diviziune rapidă, înalt chimiosensibile: carcinoamele bronho-pulmonare


microcelulare, tumorile germinale

Pacienti oncologici cu valori ale lactatdehidrogenazei (LDH) moderat crescute

Insuficienta renală preexistentă

Diagnostic

Poate surveni în toate tumorile cu ritm rapid de crestere, foarte sensibile la chimioterapie (CHT), care
eliberează subsecvent continut intracelular

Se exprimă prin anomalii metabolice

--hiperuricemie

--hiperkaliemie

--hipocalcemie

--hiperfosfatemie

Clinic

--convulsii

--insuficienta renală acută

--aritmii cardiace severe


Tratament

allopurinol 300 mg/zi p.o. cu cel putin 24h înaintea initierii CHT, si 600 mg/zi p.o. în zilele 1 sau 2

alcalinizarea urinii (pH>7), cu mentinerea unei diureze normale, constante (aproximativ 100-150 ml/h)

122. Hipocalcemia-diagnostic, tratament

Diagnostic

Ca < 2.1 mmoli/l (8.5 mg/dl)

după transfuzii de sânge repetate poate surveni o hipocalcemie tranzitorie (datorată utilizării citratului ca
anticoagulant).

Clinic

spasme musculare, crampe carpo-pedale

tetanie, spasm laringian sau convulsii.

intervalul QT se poate prelungi,

iritabilitate, depresie sau psihoza

Tratament

In absenta hipomagneziemiei

--100-200 mg calciu elemental i.v. (1-2 g calciu gluconic) în 10-20 minute. Deoarece aceasta nu corectează
hipocalcemia decât în decurs de 2-3h, se va administra si o perfuzie I.V. lentă (0.5-1.5 mg/kg/h) de calciu
gluconic 10% (90 mg calciu elemental într-o fiolă de 10 ml).

--se poate utiliza si clorură de calciu 10% (272 mg calciu elemental într-o fiolă de 10 ml) administrată I.V. lent
(5-10 ml în 10-20 minute) în 100 ml de glucoză 5% sau ser fiziologic.

--doza se repetă dacă simptomatologia persistă.

==valorile calcemiei trebuie monitorizate la fiecare 4-6h si hipomagneziemia trebuie corectată la nevoie.

Corectarea nivelelor serice de fosfat va ameliora si nivelele de calciu seric, prin diminuarea depozitelor
de calciu fosfat insolubil din leziunile metastatice

Calcitriol la pacientii cu hipocalcemie persistentă

Hemodializa este aproape totdeauna necesară în acest timp!


123. Hiperkaliemia-diagnostic,tratament

Crestere a nivelului plasmatic al potasiului (K+) peste 5.0 mmoli/l (5 mEq/l) datorită eliberării de
detritusuri celulare prin liză celulară

Cea mai severă manifestare a hiperkaliemiei este aritmia ventriculară

Modificări ECG

cresterea amplitudinii undei T, adesea cu aspect „ascutit”

alungirea intervalelor PR si QRS

blocuri A-V si flutter

complexul QRS înglobează unda T, rezultând o singură undă care frecvent se continuă în fibrilatie
ventriculară sau asistolie.

Tratament

valori usor/moderat crescute toxicitate cardiacă, paralizie , semnele clinice persistente,


valori K >6.7-7.0 mEq/l nivelul potasemiei nu începe să
scadă

-se opreste aportul de potasiu -calciu gluconic 10% 10-30 ml I.V. -hemodializă
(bolus 2-5’),
-răsini schimbătoare de ioni
- insulină 10-20 UI în 500 ml de
glucoză 10% I.V. sau 10 UI într-o
fiolă de glucoză 33% I.V. (bolus >
5’);

-bicarbonat de sodiu 7.5% 45 mEq


(1 fiolă) (bolus > 5’),

-antagonist β2-adrenergic (ex.


albuterol 10-20 mg în 4 ml ser
fiziologic, nebulizat timp de 10
minute

124. Pleurezia-etiologie, diagnostic, tratament


ETIOLOGIE

Cauze principale

pleurita carcinomatoasă sau metastazele pleurale

perturbarea fluxului limfatic (mai ales după iradierea mediastinală)

Cauze secundare

insuficienţa cardiacă

deficitul proteic

CLINIC

dispneea

cianoza

tuse iritativă

durerea (junghi toracic)

Tratament

Punctia pleurală

Pleurodeza

--în special la pac cu pleurezie fără celule maligne, după drenajul complet al spatiului pleural

--se instilează intrapleural un agent nespecific iritant (ex. doxiciclină 100 mg x 2, sau talc steril în soluţie NaCl)
poate fi foarte dureroasă, necesitând instilatii cu xilină

Terapia antitumorală intracavitară

--dacă există celule maligne în revărsatul pleural

--mitoxantron 30 mg în 50 ml NaCl 0.9%, care se lasă 24h după aspirare; dacă cantitatea de lichid
restantă este > 250 ml, se completează drenajul şi se repetă administrarea de mitoxantron 30 mg

--bleomicin 60 mg (carcinoame scuamoase bronho-pulmonare, limfoame maligne non-Hodgkin)

Radioterapia intracavitară

--se instilează intrapleural 90Yitrium coloid

125. Pericardita- etiologie, diagnostic, tratament


INCIDENTĂ

este mult mai rară decât pleurezia

apare frecvent la pacientii cu cancer bronho-pulmonar sau mamar

CLINIC

tahicardie

dispnee, ortopnee

cianoză

congestie obstructivă

edem periferic

durere

tamponada pericardică – puls paradoxal, scăderea TA sistolice (> 10 mmHg în inspir), aspect caracteristic
echografic si ECG

TRATAMENT

Decompresia cardiacă prin pericardiocenteză

--conduce la ameliorarea imediată a simptomelor

--se practică parasternal în spatiul 4-5 intercostal stâng sau subxifoidian în directia apexului miocardic

--este plasat un cateter venos prin care este posibil drenajul permanent si terapia intracavitară

Terapia etiologică

--fenestrare pe cale subxifoidiană sau balon de dilatare transtoracică în timpul unei interventii chirurgicale
toracice deschise sau laparoscopice.

--chimioterapie intracavitară cu thiotepa, 5-fluorouracil, bleomicin, metotrexat, doxorubicin, mitomicină C,


mitoxantron sau cisplatin

--radioterapia (RT) intracavitară cu 90Ytrium coloid, posibil asociată cu RT externă

--simfiza pericardică cu doxiciclină si quinacrin

126. Ascita- etiologie, diagnostic, tratament


ETIOLOGIE

metastazele peritoneale (frecvente)

tumoră asociată cu disfuncţie hepatică sau vasculară (venoasă sau limfatică)

o situatie specială este lichidul chilos, apărut prin invazia directă tumorală a marii cisterne limfatice sau a
canalului toracic

CLINIC

creşterea circumferinţei abdominale

reducerea motilităţii intestinale

durere

DIAGNOSTIC

clinic

echografic

citologic (celulele tumorale sunt frecvent identificate în cheagurile de fibrină)

TRATAMENT

Diuretice

--administrarea de antagonisti de aldosteron este recomandată numai în obstructia efluxului hepatic

--la pacientii cu evidenta citologică a malignitătii, utilizarea diureticelor nu este justificată, numai terapia
etiologică putând obtine o paliatie pe termen lung

Paracenteza evacuatorie

--abordul se face prin punctia punctului McBurney

--lichidul ar trebui evacuat cât mai complet, desi se poate pierde o mare cantitate de proteine

Aplicarea intraperitoneală a citostaticelor

--spălarea peritoneală (mitoxantron, cisplatin, taxani, 5-fluorouracil)


127. Extravazarea citostaticelor - etiologie, diagnostic, tratament

Revărsarea paravenoasă sau infiltrarea în tesutul subcutanat a citostaticului

Morbiditatea depinde de

particularitatea citostaticului

cantitatea de extravazat

concentratia sa

timpul până la diagnostic si tratament

Citostaticele

vezicante sunt capabile să determine necroză sau induratii subcutanate

iritante determină inflamatie sau durere la locul extravazării

Tratament

Sunt necesare conditii de calm, liniste si luciditate

Ca regulă generală, în caz că se suspectează o extravazare accidentală, pozitia canulei/ cateterului


trebuie controlată prin aspiratie în cursul administrării

La pacientii cu durere, cu eritem si tumefactie paravenoasă în cursul perfuziei/injectiei, administrarea va


fi oprită imediat, chiar dacă canula pare pozitionată corect

În caz de dubiu, se montează o nouă linie de perfuzie!

se întrerupe imediat injectia/perfuzia agentului citostatic

se lasă acul/cateterul pe loc si se imobilizează extremitatea

se încearcă aspirarea paravazatului prin acul/canula lăsată pe loc

se alertează medicul

în general se aplică local rece (gheată, comprese reci) pentru majoritatea citostaticelor, cu exceptia
alcaloizilor de Vinca si epipodofilotoxinelor, în cazul cărora se aplică căldură locală si hialuronidază

se administrează antidotul
La pacientii cu flictene sau paravazate mari se recomandă aspirarea acestora cu un ac hipodermic de
calibru 16, din mai multe sedii

Se ridică imediat membrul perfuzat, se mentine astfel până la 48 ore si se continuă administrarea
antidotului

Se discută necesitatea altor interventii ulterioare cu chirurgi (se poate impune excizia chirurgicală a
unei leziuni necrotice) sau cu medici de alte specialităti

Se monitorizează atent regiunea extravazată cel putin 2 săptămâni de la incident

128. Neutropenia febrila-definitie, clinica, stabilirea riscului de neutropenie,tratament

Definiţie

Febra

temperatură > 38.5°C

38.0°C timp de > 1 oră

Neutropenia

număr absolut de neutrofile < 500 / μL

nadirul apare de obicei la 5 - 10 zile după ultimul ciclu de chimioterapie, neutrofilele se refac de obicei în
circa 5 zile de la nadir (anumite regimuri de chimioterapie pot provoca o neutropenie mai profundă şi
îndelungată)

Semne clinice

letargie

inapetenţă

febră

semnele gastrointestinale pot preceda neutropenia

Evaluare

culturi

hemoculturi (periferice sau de cateter)

lezionale
coproculturi din scaunele diareice

hemogramă

examen de urină

biochimie

alte investigaţii de laborator

Stabilirea riscului clinic

--severitatea neutropeniei

uşoară neutrofile 1000 – 1500 / μL

moderată neutrofile 500 – 1000 / μL

severă neutrofile < 500 / μL

Foarte severă neutrofile < 200 / μL

neutropenie tranzitorie / persistentă

cronicizarea neutropeniei

manifestări clinice

anomalii morfologice sau ale altor linii hematologice

Tratament

Antibioterapie empirică

--se încearcă acoperirea unei infecţii cunoscute sau bănuite pe baza anamnezei, examenului clinic şi a
informaţiilor paraclinice

--monoterapie: ceftazidim, imipenem, meropenem

--combinaţii: beta-lactamine + aminoglicozide

--evitarea tuşeului rectal şi a altor investigaţii la nivelul tubului digestiv


--atenţie la germenii de spital!

--adăugarea empirică a vancomicinei

infecţie cutanată sau de cateter

hipotensiune

mucozită

Terapie antimicotică empirică când

--persistă febra în cursul antibioterapiei cu spectru larg

--persistă neutropenia

se adaugă de rutină după 5 - 7 zile neutropenie febrilă, cu sau fără cauză cunoscută

decesele după neutropenie febrilă persistentă - 69% prezintă infecţie micotică

amfotericină B (lipozomală), caspofungină, voriconazol

Factori de stimulare a coloniilor

nu se utilizează de rutină

nu au demonstrat o reducere a mortalităţii

efectele benefice sunt modeste

utilizaţi în şocul septic neutropenic (hipotensiune, disfuncţie de organ)

utilizaţi la pacienţi la care se aşteaptă o refacere lentă a numărului de neutrofile

129. Greata si varsaturile asociate chimioterapiei-clasificare,cauze, mecanism de aparitie, tratament

Clasificare

Acute – primele 24 ore de la chimioterapie

Tardive – după 24 ore de la chimioterapie

Anticipatorii – înaintea chimioterapiei (zile / ore)


Mecanism de acţiune

Mecanism de stimulare centrală a sistemului nervos

--chimioterapia determină distrucţie tisulară în tractul GI

--celulele distruse eliberează serotonină

--serotonina stimulează receptorii specifici la nivel periferic (nervul vag) şi central

--stimularea determină activarea centrului vomei din trunchiul cerebral

Medicamente emetogene

Tratament

Agenţi terapeutici emetogeni

Înalt (>90%)

cisplatină

dacarbazină

procarbazină

ciclofosfamidă în doze mari

carmustină

Moderat (30-90%)

carboplatină

ifosfamidă

ciclofosfamidă

doxorubicină

epirubicină

daunorubicină

Slab (10-30%)

topotecan

gemcitabină

paclitaxel
etoposid

metotrexat

mitomicină

5-fluorouracil

Minim (<10%)

bleomicină

busulfan

vincristină

vinblastină

clorambucil

hidroxiuree

Agenţi terapeutici antiemetici

Antagonişti de dopamină: metoclopramid, proclorperazin, prometazin

Antagonişti de serotonină: ondansetron, granisetron, dolasetron, palonosetron

Antagonişti NK-1: aprepitant, casopitant

Corticosteroizi

Benzodiazepine

Canabinoizi

130. Definitia screeningului

=depistarea unor leziuni preneoplazice (sau a unui cancer) într-o populaţie asimptomatică, într-un
stadiu mai precoce de boală

131. Conditiile unui cancer pentru a fi propus screeningului.

1.Neoplazia căutată trebuie să reprezinte o problemă importantă de sănătate publică (prin incidenţă şi
consecinţe) la populaţia vizată. Mortalitatea este cea mai frecventă şi mai serioasă consecinţă a unei boli
(mai ales în neoplazii), eficienţa screening-ului măsurându-se în general în termenii beneficiului în ani-viaţă
salvaţi.

2.Etapele istoriei naturale a cancerului respectiv trebuie să fie bine studiate şi clar identificate.

3.Să aibă o perioadă de latenţă asimptomatică (preclinică) recognoscibilă, sau un stadiu simptomatic de
boală precoce detectabil.

4.Trebuie să existe un tratament acceptabil şi eficace pentru pacienţii cu boală precoce, iar rezultatele
acestui tratament trebuie să le depăşească pe cele obţinute în boala avansată.

5.Trebuie să fie disponibile teste sau metode de examinare corespunzătoare inclusiv pentru leziunile
premaligne sau borderline

6.Testul sau examinarea utilizată trebuie să fie acceptabile atât pentru populaţie (sigure, non-invazive)
cât şi pentru profesioniştii din domeniul sanitar implicaţi în activitatea de screening (simple, reproductibile).

7.Trebuie să existe o strategie unitară de screening (metodologie, vârstă de debut, intervale de testare)
al populaţiei vizate.

8.Trebuie să fie alocate resurse umane/financiare adecvate la nivel naţional.

9.Riscurile şi incovenientele derivate din activitatea de screening, atât cele fizice cât şi cele psihologice,
trebuie să fie depăşite de beneficiile testării

10.Costurile screening-ului, atât cele sociale cât şi cele financiare (incluzând însă şi costurile
diagnosticului cert de boală şi tratamentului pacienţilor diagnosticaţi) trebuie să fie cât mai reduse.

132. Conditiile unui test pentru a fi acceptat ca test de screening

Sensibilitate şi specificitate crescută;

Invazivitate minimă, absenţa riscurilor, simplitate, reproductibilitate;

„Costuri” convenabile (psiho-social şi financiar);

Posibilitatea utilizării ca test „de masă” (număr mare de persoane);

Conducerea la un tratament precoce, reducând mortalitatea specifică prin cancer

133. Care sant factorii de eroare in programele de screening?

Evaluarea ameliorării supravieţuirii prin intermediul programelor de depistare precoce trebuie să ţină
cont de mai multe tipuri de erori, printre care cele:

--legate de timpul de avans-diagnostic (lead-time bias)


--legate de viteza creşterii tumorale (length bias)

--de selecţie a subiecţilor (selection bias)

--de supradiagnostic (overdiagnosis bias)

134. Cum se evalueaza programele de screening?

1.reducerea nivelelor de mortalitate

2.ameliorarea calităţii vieţii supravieţuirilor

Cancerele diagnosticate în stadii localizate necesită tratamente mai puţin agresive, mutilante şi
costisitoare faţă de tumorile avansate, diagnosticate tardiv.

identificarea leziunilor premaligne (tratabile profilactic) sau tumorilor in situ (operabile conservator), cu
3.scăderea incidenţei cancerelor invazive.

135. Cum se pot optimiza programele de screening?

1.aplicarea optimă a testelor de depistare; sensibilitatea unui test clinic depinde de priceperea cu care
acesta este efectuat (manualitate, experienţă).

2.focalizarea programelor de screening pe grupele de mare risc (ex.: bărbaţi în vârstă de 50-60 ani,
fumători, pentru cancerele bronho-pulmonare; femei cu antecedente familiale, pentru cancerele mamare).

3.stabilirea unui interval optim între testări, în funcţie de istoria naturală a neoplaziei respective.

4.identificarea dificultăţilor şi pregătirea acţiunii de screening, ce presupune o bună informare a


publicului (prin mass-media sau prin campanii naţionale); participarea slabă a populaţiei-ţintă este datorată:

5.frica de boală sau de o eventuală intervenţie chirurgicală consecutivă diagnosticării acesteia

6.blocajul psihologic şi comportamental faţă de anumite examinări (palparea sânilor, examen


ginecologic, tuşeu rectal, radiografii etc.)

7.obstacolele socio-economice (populaţia din medii defavorizate este mai puţin accesibilă, în condiţiile
în care reprezintă adesea grupul cu riscul cel mai crescut)

136. Examenul clinic al sanilor-autoexaminare sau de catre personalul medical-cand,cum si ce detecteaza


Autoexaminarea sânilor

Este cea mai simplă, dar şi cea mai controversată metodă. Mai multe studii sugerează că femeile care îşi
autoexaminează atent sânii pot descoperi tumori de mici dimensiuni.

Problema majoră-autoexaminarea este practicată corect de numai 2-3% dintre femei, chiar după un
instructaj corespunzător.

Factorii cu impact negativ asupra autoexaminării sânilor includ: teama de boală, subiectivismul, natura
intimă a gestului, disconfortul produs, frica de amputaţia sânului.

Se face la sfârşitul fiecărui ciclu menstrual

Medicul de familie / specialist trebuie consultaţi în privinţa oricărei anomalii.

Modificările de ansamblu ale sânului (simetrie, formă, dimensiuni etc., în relaţie cu reperele anatomice
normale – marginile coastelor, aria glandulară, şanţul submamar şi vârful axilei)

Modificările tegumentelor şi/sau regiunii mamelonare (culoare, infiltraţie, retracţie, secreţii anormale).

Principii şi tehnica de execuţie (bilateral, examinarea tuturor celor 5 cadrane ale glandei, presiuni
adecvate, evidenţierea anomaliilor ţesuturilor subjacente şi regiunilor ganglionare) şi a necesităţii de a se
aloca un timp adecvat acestui examen.

De catre personalul medical

Rol important în CM dat eficacităţii şi simplităţii sale, fiind fiabilă şi fezabilă cu condiţia ca regulile
inspecţiei şi palpării să fie bine cunoscute şi corect aplicate.

Insoţită de anamneza detaliata şi va consta din inspecţia şi palparea sânilor şi ariilor gg regionale
(axilară, supraclaviculară)

Ex clinic corect şi atent poate depista între 14 şi 21% dintre tumori, datele actuale pledând pentru
impactul său pozitiv asupra mortalităţii prin CM

137. Ecografia mamara-beneficii,avantaje

Beneficii

--vizualizeaza leziunile foarte mici, nepalpabile (3-4 mm) si a malignitatile difuze (cu ajutorul modului
Doppler),

--evaluaza leziunile incerte mamografic,

--vizualizeaza ganglionii axilari, inclusiv sub si supraclaviculari

--este neinvaziva, nedureroasa, neiradianta


--durata scurta – intre 15 si 30 de minute;

--poate fi efectuata la orice varsta si nu prezinta riscuri pentru femeile gravide.

Dezavantaje -dependenta

--de medicul care efectueaza examinarea

--de nivelul de performanta ale ecografului

138. Mamografia bilaterala-metoda de screening la ce varste, rezultate fals pozitive,riscul repetarii RMN-ul
mamar bilateral-pentru ce populatie este metoda de screening,recomandarile “American Cancer
Society”

Screeningul între 30-35 şi 50 de ani a fost mult timp controversat, datorită aspectului radiologic de „sân
dens” la femeile tinere.

--ecografia mamară -date mai complete decât mamografia, deşi sensibilitatea şi specificitatea e net
inferioara.

Reducerea mortalităţii prin CM cu circa 15% la grupa de vârstă de 40-49 de ani prin mamografia de
screening.

--rată crescută de rezultate mamografice fals-pozitive (20-50%) ce au condus la mai multe proceduri invazive
şi au crescut gradul de anxietate la acest grup de femei (care nu au prezentat CM)

--în trecut, repetarea exagerată a mamografiei la femeile tinere a fost acuzată a predispune la cancer
(datorită expunerii la radiaţii); tehnicile actuale (mamografia digitală) fac această suspiciune nejustificată

Examinarea sânilor prin imagistică în rezonanţă magnetică (IRM)


Metodă sensibilă (75%) în depistarea CM oculte, în curs de evaluare (ca metodă de screening) la
femeile cu risc crescut de a dezvolta CM.

specificitate de 95%, în special la femeile purtătoare de mutaţii BRCA, la care poate depista de două ori
mai multe cancere decât mamografia (deşi unele cancere care sunt depistate prin mamografie nu sunt
identificabile pe IRM).

accesibilitate redusa şi cost crescut, examenul IRM al sânilor nu este un instrument de screening uzual la
femeile cu risc mediu de CM.

examenul IRM şi mamografia sunt privite ca metode complementare de screening (cu o sensibilitate
combinată de circa 95%) la femeile tinere cu risc crescut

Ghidurile “American Cancer Society”


Efectuarea anuală a RMN la femeile care:

--au mutaţii la nivelul genelor BRCA-1, sau BRCA-2 (în special subgrupul cu aspect de „sân dens” mamografic)

--au rude de gradul I cu mutaţii BRCA-1 sau -2, dar care nu au fost testate

--au un risc cu 20-25% mai mare de a dezvolta un cancer de sân, folosind modelele standard de stabilire a
riscului

--au efectuat radioterapie la nivelul toracelui, între vârstele de 10-30 ani (ex. pentru boala Hodgkin)

--sunt purtătoare sau au o rudă purtătoare a unei mutaţii a genelor TP53 sau PTEN (sindroamele Li-
Fraumeni, Cowden)

139. Recomandarile de screening in cancerul de san-periodicitate

In absenţa factorilor de risc, între 20-40 de ani:

--autoexaminare lunară,

--examen clinic anual,

--mamografie şi/sau ecografie mamară la 2-3 ani.

In prezenţa factorilor de risc, >50 de ani

--examen clinic şi mamografie anual

Nu există o limită superioară de vârstă pentru practicarea mamografiei.

140. Screeningul in cancerul de col uterin-cum ,cand,cat de des

Screening-ul cancerului de col uterin constă din examinarea de rutină a frotiului citologic cervico-vaginal
Babeş-Papanicolau (Pap-test).

Debut la max 3 ani după debutul activităţii sexuale, dar nu mai târziu de vârsta de 21 ani,

--se va efectua la fiecare 2 ani (prin citologie cervicală convenţională sau pe lichid) până la vârsta de 30 de
ani.

--ulterior, femeile care au avut trei frotiuri negative consecutive pot fi retestate la fiecare 3 ani prin oricare
dintre aceste două metode, opţional asociată cu testarea ADN pentru HPV.

Persoanele cu anumiţi factori de risc


--infecţie cu HIV,

--imunosupresie,

--expunerea in utero la dietilstilbestrol,

--tratament prealabil pentru o displazie – neoplazie intraepitelială cervicală [CIN] – de grad 2/3, sau pentru
cancer cervical) trebuie screenate la intervale mai reduse.

--vârsta maximă pentru screening-ul cancerului de col uterin nu este clar definită.

141. Care sant metodele de screening in cancerul de col uterin?

VISUAL INSPECTION: VIA and VILLI (subjective visual inspection with acetic acid &lugol’s iodine

Cytology : Pap Smear, LBC (Liquid based cytology)

HPV DNA Test: High Risk HPV DNA Test / HPV Typing

Follow up with colposcopy or directed biopsy or treat with ablative methods or excisional methods

142. Care sant metodele de screening in cancerul colorectal?

--evidenţierea hemoragiei oculte în materiile fecale (fecal occult blood testing, FOBT)

--[recto-/sigmoido-/]colonoscopia

--colonografia tomografică computerizată (colonoscopia virtuală)

--examinarea digitală rectală (tuşeul rectal)

--irigoscopia cu bariu în dublu contrast

--testarea ADN în celulele descuamate în materiile fecale

Cele mai larg acceptate : FOBT şi/sau colonoscopia

FOBT cu guaiac (Hemoccult, metoda clasică)

teste de generaţie nouă (Hemoccult-sensa) sau imunohistochimice (Heme-select, utilizând anticorpi


mono-/policlonali care detectează porţiunea de globină intactă din hemoglobina umană), care par să aibă o
mai bună sensibilitate, fără ca aceasta să fie în dauna specificităţii

143. Care sant grupele de pacienti cu risc crescut pentru cancer colorectal?
1.persoanele cu istoric personal şi/sau familial de CCR;

2.persoanele cu

--sindroame genetice (polipoza adenomatoasă familială [PAF],

--CRC ereditar non-polipozic [HNPCC]), care în absenţa tratamentului chirurgical profilactic prezintă un risc
foarte crescut de cancer;

3.persoanele cu boli inflamatorii intestinale (colită ulcerativă, boală Crohn), mai ales dacă au fost
diagnosticate la vârste tinere;

4.persoanele cu polipi adenomatoşi şi viloşi sporadici; polipii viloşi se pot transforma malign în 1/3 din
cazuri

144. Care sant recomandarile Uniunii Europeene pentru persoanele cu risc mediu si fara factori de risc
pentru cancer colorectal in ceea ce priveste screeningul pentru CCR

La persoane cu risc mediu (istoric familial/personal de CCR sau adenoame colo-rectale, diagnosticate
înainte de 60 ani), screening-ul CCR va fi iniţiat mai precoce, constând în TR şi FOBT anual şi colonoscopie la
fiecare 5 ani.

145. Care sant recomandarile Uniunii Europeene pentru persoanele cu risc crescut pentru cancer colorectal
in ceea ce priveste screeningul pentru CCR

La persoanele cu risc crescut (istoric de PAF/HNPCC, sau boală inflamatorie intestinală) screening-ul se
va începe foarte precoce, de la 30-35 de ani sau la o vârstă cu circa 5-10 ani mai mică decât cea la care a fost
diagnosticată cel mai recent o rudă de gradul I, prin FOBT anual şi colonoscopie la fiecare 1-2 ani; consultaţia
poate include şi consiliere genetică (la cei cu sindroame genetice)

146. PSA fals crescut –in ce afectiuni ale prostatei?


în inflamaţii/infecţii ale prostatei,

retenţie urinară,

hiperplazia benignă de prostată (adenom periuretral, HBP)

după tuşeu prostatic.

147. Metode de screening al cancerului de prostata.

dozarea PSA,

tuşeu rectal (TR)

ecografie endorectală (TRUS).

148. Care sant caracteristicele clinice ale nevilor cutanati suspecti de transformare maligna?

Marime > 1cm cu crestere in dimensiuni

Culoare: variabila cu aspect de frunza de toamna

Suprafata: dura, rugoasa, supradenivelata, ulcerata

Contur: neregulat

Pielea din jur: prelungiri pigmentare, aspect eritematos

Senzatie: prurit, apasare

Localizare: I.S torace post, scalp

Precursori: nevi displazici , nevi congenitali, nevi parosi giganti, leziuni actinice, aspect de predispozitie
la “arsuri de soare”

149. Care este regula ABCDE?

Leziuni suspecte: REGULA ABCDE

A – asymmetry – formă asimetrică, suprafaţă neregulată, cruste, ulceraţii, sângerări

B – border – margini neregulate


C – color – culoare neomogenă, brun-maronie închisă, cu zone depigmentate

D – dimension – diametru > 1 cm, creştere recentă > 5 mm

E – elevation – supradenivelare > 1 mm

1. Diagnosticul clinic al cancerului de san

--istoricul complet (antecedente familiale/ personale)


--masă mamară palpabilă, dură, nedureroasă, posibil fixată la peretele toracic
--secreţii mamelonare unilaterale, sero-sangvinolente (leziune locală)
--retracţia (aspect de „coajă de portocală”), edemul, ulceraţia tegumentelor
--adenopatie axilară/ supraclaviculară de consistenţă dură
--edem al braţului de aceeaşi parte cu tumora

2. Ce se vede pe o mamografie la un cancer de san?

Tumora
Microcalcificari ca si cristalele de sare in tesutul moale al sanului si pot indica un cancer incipient

3. Metodele de diagnostic cito/histologic ale cancerului de san

--puncţia aspirativă cu ac fin (citologie)


--biopsia cu ac cu dispozitiv de tăiere (TruCut)
--biopsia incizională şi excizional
--puncţia-biopsie ghidată echografic sau prin IRM (în leziuni mamare nepalpabile)
--biopsia stereotaxică sub control mamografic

4. Explorarile imagistice pentru detectarea extensiei unui cancer de san

--examen computer tomografic (CT) al toracelui şi abdomenului


--examen CT şi în rezonanţă magnetică (IRM) cerebral
--scintigrafie osoasă
--radiografie toracică

5. Care este cel mai puternic indicator prognostic in cancerul de san si care sunt cele 3 grupe
prognostice?

Numărul ganglionilor axilari pozitivi


--cel mai puternic indicator prognostic
--disecţia ganglionară axilară trebuie să preleve ≥10 ganglioni pentru o evaluare adecvată
3 grupe prognostice: fără ganglioni invadaţi (No), 1-3 ganglioni invadaţi, ≥4 ganglioni invadaţi

6. Care sant indicatorii prognostici in cancerul de san?


Numărul ganglionilor axilari pozitivi
--cel mai puternic indicator prognostic
--disecţia ganglionară axilară trebuie să preleve ≥10 ganglioni pentru o evaluare adecvată
--3 grupe prognostice: fără ganglioni invadaţi (No), 1-3 ganglioni invadaţi, ≥4 ganglioni invadaţi
Mărimea tumorii
T < 1 cm prezintă un prognostic favorabil la pacientele cu No
Gradul nuclear şi diferenţierea tisulară
--tumorile cu histologie slab diferenţiată şi grad nuclear crescut au prognostic nefavorabil
--sistemul cel mai des utilizat este Scarff-Bloom-Richardson (SBR) şi gradul nuclear Fisher
Statusul receptorilor estrogenici (RE) şi progesteronici (RP)
--tumorile cu RE+ prezintă un prognostic mai bun
Tipul histologic
− prognosticul CDI şi CLI este similar
− carcinoamele mucinoase (coloide), medulare şi tubulare prezintă un prognostic favorabil
dacă dimensiunea maximă a tumorii este < 3 cm
− carcinomul inflamator are prognosticul cel mai nefavorabil
--4 categorii de prognostic:
excelent (>80% supravieţuire la 10 ani): carcinoamele tubulare, cribriform invaziv, mucinos şi
carcinoamele tubulo-lobulare
bun (60-80% supravieţuire la 10 ani): carcinoamele tubulare mixte, ductal mixt şi carcinoamele
lobulare alveolare
mediu (50-60% supravieţuire la 10 ani) include: carcinomul lobular clasic, invaziv papilar, medular şi
carcinomul medular atipic
nefavorabil (50% supravieţuire la 10 ani): carcinomul ductal invaziv (NOS), ductal mixt şi lobular,
lobular mixt şi carcinomul lobular solid
Expresia HER2/neu
--supraexpresia este evident asociată cu un prognostic nefavorabil (supravieţuire mediană de 3 ani,
faţă de 6-7ani la pacientele cu CM HER2/neu–)
Expresia profilului genetic
--oncotipul DX este un nou profil genetic identificat de studiul NSABP prin expresia a 21 de gene –
poate prevedea recidiva tumorală la pacientele în stadiul I sau II, No, RE+; se poate elabora un scor
prognostic

7. Care sant tratamentele in cancer de san si cum se stabilesc modalitatile terapeutice?

Tratament locoregional
--intervenţie chirurgicală şi/sau
--radioterapie
Tratament sistemic
--chimioterapie,
--hormonoterapie,
--terapie biologică
--bisfosfonati
Strategia terapeutică se stabileşte de o echipă multidisciplinară, ce include cel puţin un chirurg
oncolog, un radioterapeut şi un oncolog medical, şi dacă este posibil un anatomopatolog.
În cadrul echipei se decid
--modalităţile terapeutice
--secvenţialitatea lor.
Cancerele cu posibilă transmitere ereditară se evaluează şi din punct de vedere genetic.

8. Care sant tipurile de tratament chirurgical in cancerul de san?

Sectorectomia = Indepartarea tumorii si a tesutului peritumoral


Mastectomia simpla = Indepartarea intregului tesut mamar
Mastectomie radicala modificata = Indepartarea sanului si a gg axilari
Mastectomie radicala-Haldsted = Indepartarea sanului si a mm mic pectoral si mare pectoral si
limfadenectomie axilara

9. Cum se trateaza cancerul mamar local avansat?

Leziunile din stadiile IIIA (To-3,N2), IIIB (T4,No-2) şi IIIC (To-3,N3c)


• Obiectivul terapeutic este vindecarea.
• Etapa iniţială constă într-un tratament sistemic, citostatic (CHT) sau hormonal (HT).
→ În cazul unui răspuns favorabil, se recurge la chirurgie (de cele mai multe ori mastectomie
radicală modificată, MRM), urmată de radioterapie (RT)
→ Dacă răspunsul este nefavorabil, se va continua cu RT (DT 50 Gy)
→ Un răspuns bun va permite, în continuare, chirurgia
→ Dacă răspunsul este nefavorabil, se continuă RT până la DT 70 Gy

10. In stadiul IV de cancer mamar ce tratament faceti si cu ce scop?

Leziunile din stadiile stadiul IV (M+) şi recidivele loco-regionale şi/sau la distanţă


Obiectivul terapeutic-paliaţia (asigurarea unei calităţi a vieţii acceptabile)
Există o minoritate de bolnave, mai ales între cele cu recidivă loco-regională, la care obiectivul
terapeutic este vindecarea.
Secvenţa terapeutică iniţială poate fi sistemică (CHT, HT) sau loco-regională (RT precedată sau nu de
o excizie chirurgicală)

11. Cum se alege tratamentul in cancerul de san metastatic(CMM)?

Alegerea tratamentului în CMM este ghidată:


--statusul receptorilor hormonali (RE, RP) şi HER2/neu în tumora primară şi metastaze
--durata intervalului fără recidivă de la momentul diagnosticului iniţial (< 2 ani vs. > 2 ani)
--ocalizarea metastazelor (viscerale vs. non-viscerale)
--tratamentele prealabile, efectele şi tolerabilitatea acestora, efectele secundare anticipate
--simptomele pacienţilor
--preferinţele pacienţilor
--disponibilitatea şi accesul la tratament
12. Hormonoterapia paliativa in cancerul de san metastazat

Primă opţiune la pacientele cu CMM hormonosensibil.


Se adreseaza pacientelor cu:
--interval liber de boală lung (> 2 ani)
--fără afectare viscerală (sau afectare limitată)
--sedii de metastazare limitate (os, derm) şi simptome de boală prezente
--progresie lentă a bolii
HT la pacientele cu CM RE+ şi/sau RP+
--IA-rate de răspuns (RR) şi timp până la progresie (TTP) superioare faţă de tamoxifen, dar nu
ameliorează supravieţuirea
--anastrozol − letrozol
--Asocierea ablaţiei ovariene (AO) şi tamoxifen determină rezultate superioare analogilor de LHRH
singuri în CM metastatic
Hormonoterapia în premenopauză
Inhibiţia ovariană (ovariectomie, radiomenoliză sau agonist LHRH) va fi practicată:
−Concomitent cu TMX, la pacientele care nu au primit/ au întrerupt HT > 1 an.
− Înainte de, sau concomitent cu IA de generaţia III
HT supresivă(ablativă)
--Ablaţia glandelor endocrine= castrare
--ovarectomie in cancerul mamar
HT aditiva
1.Competitivă
Modulatori selectivi ai RE(SERM): tamoxifen, toremifen, raloxifen
Blocanţi puri de RE: formestan
Downregulatori ai RE:faslodex (Fulvestran)
Progestative: medroxiprogesterol acetat, megestrol
Estrogeni: dietilstilbestrol, estradurin, clortrianisen
Androgeni: metiltestosteron, fluoximesteron
2.Privativa
Inhibitori ai funcţiei hipofizare: analogii de RH-LG(Gn-RH) : goserelin ( Zoladex), buserelin, triptorelin,
leuprolid
Inhibitorii de aromatază (IA):
--aminoglutetimid (generaţia I),
--anastrazol (Arimidex) (generatia II),
--letrozol (nonsteroidieni, generaţia III),
--exemestan (steroidieni)

13. Tratamentul paliativ cu Trastuzumab cui se administreaza si cum actioneaza?

Pacientele cu CMM – circa 25% – cu expresia substanţială a HER2/neu (+++ prin IHC sau reacţie de
hibridizare in situ prin metoda FISH sau CISH) sunt candidate la tratament cu trastuzumab
(Herceptin®) cu sau fără CHT (fără antracicline), indiferent de vârstă, chimioterapia adjuvantă
prealabilă sau sediile bolii metastatice
14. Metastazele osoase de la un cancer de san cum se trateaza?

Metastazele osoase pe oasele de susţinere a greutăţii vor fi supuse intervenţiilor chirurgicale şi/sau
radioterapiei în asociaţie cu tratamentul sistemic .
− RT externă paliativă (fracţionată sau în doză unică) în scop antalgic reprezintă o opţiune terapeutică
pentru cazurile cu speranţă de viaţă mai redusă.
La pacientele cu metastaze osteolitice în corpii vertebrali, riscul de compresie medulară trebuie
evaluat chiar în absenţa simptomelor neurologice

15. Cum se urmareste o pacienta cu cancer de san tratata curativ pentru a diagnostic o metastaza
sau o recidiva intr-un stadiu tratabil?
16. Cancerul mamar la o femeie insarcinata- cum se diagnosticheaza si cum se trateaza?

Este dificil de diagnosticat, mai ales datorită modificărilor sânului induse de sarcină.
Dg se stabileşte mai tardiv, stadiul de boală este mai avansat-supravieţuirea este mai redusă
comparativ cu femeia negravidă.
Elementul cel mai important al dg este biopsia tumora

Conduita depinde de vârsta sarcinii şi de consimţământul informat al pacientei.


CM în trim I de sarcină
Avortul terapeutic şi ulterior tratarea cancerului după aceleaşi principii ca şi la femeia negravidă.
Avortul terapeutic nu modifică şansele de supravieţuire.
CM în trim II sau III
chimioterapia (AC x 4) urmată de tratament chirurgical
Mastectomia radicală modificată tratamentul de elecţie în trim I şi II
Tumorectomia (lumpectomia) şi disecţia axilară- în trim III (în cazuri bine individualizate)
RT este contraindicată în cursul sarcinii-se poate dupa nastere
CHT nu se va administra în trim I de sarcină.
− Nici un citostatic nu este considerat sigur de administrat în cursul sarcinii.
− Paclitaxel şi tamoxifen sunt cert teratogene şi nu vor fi utilizate în cursul sarcinii.
− Administrările trebuie spaţiate, pentru a preveni neutropenia/ trombocitopenia la momentul
naşterii

17. Caracteristicele cancerului de san la barbat si cum se diagnosticheaza?

Prezentarea clinică a CM masculin este caracterizată de următoarele trăsături:


--vârsta medie de apariţie 64 ani (60-70 ani)
--sânul drept > stâng
--stadii mai avansate la depistare:
--formaţiuni tumorale mamare palpabile, frecvent ulcerate (90%)
--sani asimetrici, mamelon excentric, nodul dur
--modificări (20%) şi scurgeri mamelonare, frecvent sangvinolente (14%),
--durere la nivelul tumorii (4%)
--boală metastatică (3%)
Mamografia - utilă (aceeaşi sensibilitate ca la femei)
Ecografia mamară - posibil utilă
Examen histopatologic
--aproape întotdeauna sunt carcinoame ductale infiltrative (CDI)
--carcinomul lobular invaziv (CLI) apare numai în cazurile de hiperestrogenism şi în sindromul
Klinefelter; nu au fost --raportate diagnostice de CLIS la bărbaţi.
--toate celelalte variante de CM pot apare la sexul masculin

18. Cum se trateaza cancerul de san localizat sau localavansat la barbati?

Tratamentul chirurgical
Mastectomia radicală modificată cu disecţie axilară este intervenţia chirurgicală standard (datorită
localizării frecvent centrale)
Lumpectomia este rareori facuta, -- fara beneficiu cosmetic.
Tratamentul neoadjuvant/adjuvant
Nici o modalitate de tratament adjuvant nu a fost testată în studii clinice randomizate.
RT trebuie să urmeze de obicei intervenţiei chirurgicale, la ≤6 luni.
90% din cazuri receptori hormonali pozitivi: tamoxifen
Tratamentul sistemic va urma aceleaşi recomandări generale ca la femeile cu CM

Pacienţii cu ganglioni negativi (No)


CHT adjuvantă va fi aleasă în funcţie de aceleaşi criterii ca la sexul feminin (grupa de risc crescut)
pentru că nu există dovezi că răspunsul la tratament ar fi diferit.
HT (tamoxifen, progestine, orhiectomie) este recomandată la toţi pacienţi cu receptori pozitivi (85%
RE+, 70% RP+).
Ef adverse:bufeuri, impotenţă

Pacienţii cu ganglioni pozitivi (N+)


CHT şi/sau HT
În funcţie de numărul de ganglioni invadaţi, DFS la 10 ani este de 10% (>10), 25% (4-9) şi respectiv >
50%

Tratamentul bolii metastatice


HT: orhiectomie, analogi LHRH ± antiandrogen (blocaj androgenic total), tamoxifen (pacienţi RE+),
progestine, aminoglutetimid
--Tamoxifen este frecvent utilizat în linia I de tratament a CM masculin metastatic
--IA de generaţia a III-a tind să ocupe un loc tot mai important;
--numai 20% din estrogenii circulanţi sunt consideraţi a fi de origine testiculară, astfel încât acţiunea
IA nu pare a fi inferioară celei induse de tamoxifen
CHT: CMF, CAF, FEC, AC, EC
Recomandată după eşecul HT, şi niciodată concomitent cu aceasta.
Răspunsurile similare cu cele observate la femeile cu CMM
Pacienţii bărbaţi cu HER2/neu pozitiv sunt propuşi pentru tratamentul cu trastuzumab (după modelul
CM feminin), deşi date esenţiale de eficacitate lipsesc în CM masculin
19. Cum se clasifica dpdv molecular cancerul de san?

RE+, RP+, HER2/neu– (tipul luminal A)


mai frecvent la femeile în postmenopauză (67% dintre toate CM)
tumori bine diferenţiate (G1), cu mutaţii p53 în 20% cazuri, indice de proliferare scăzut,
cel mai eficient tratate prin HT singură
tumori de prognostic favorabil
RE+, RP+, HER2/neu+ (tipul luminal B)
tumori care nu evoluează mai bine sub tamoxifen, ci sub inhibitori de aromatază,
beneficiaza şi de CHT.
RE–, RP–, HER2/neu+ (tipul HER2 array pozitiv)
circa 15% din tumorile mamare,
fără asociaţie cu vârsta, rasa sau factorii de risc hormonali cunoscuţi,
risc crescut de recidivă,
chimiosensibile la antracicline şi taxani în neoadjuvanţă
o eficacitate crescută a chimioterapiei în asociere cu trastuzumab şi bevacizumab în formele
metastatice
RE–, RP–, HER2/neu– (tipul bazal, status „triplu negativ”)
mai frecvent la femeile în premenopauză, de rasă afro-americană (20% din toate CM) – tumori cu
grad de diferenţiere redus (G3), indice de proliferare crescut, cu mutaţii BRCA1 reduse, mutaţii p53
foarte frecvente,
chimiosensibile la alkilanţi, rezistente la taxani, trastuzumab şi HT
cu prognostic foarte nefavorabil
sunt propuse pentru tratament iniţial cu chimioterapie high-dose sau cu agenţi experimentali

CBP nonmicrocelular

20. Date de epidemiologie ale cancerului bronhopulmonar

Cea mai importantă neoplazie umană în termenii incidenţei şi mortalităţii.


Uniunea Europeană
--incidenta-52.5/ 100.000 locuitori/an
--mortalitatea de 48.7/100.000 locuitori/an (375.000 cazuri noi şi 347.000 decese în 2000).
La sexul masculin
--incidenţa 82,5/100.000 bărbaţi/an,
--mortalitatea de 77,0/100.000 bărbaţi/an,
La sexul feminin
--Incidenta 23,9/100.000 femei/an,
--Mortalitatea 22.3 cazuri/100.000 femei/an
Aproximativ 90% din mortalitatea produsă de CBP la bărbaţi şi 80% la femei, este atribuită fumatului.
Numai 20% din fumatori vor face CBP in timpul vietii
Riscul scade daca parasesc fumatul
În Europa, ratele de mortalitate sunt în creştere accentuată la sexul feminin, datorită numărului din
ce în ce mai mare de femei fumătoare.
Supravieţuirea la 5 ani a crescut modest în ultimii 25 ani, rămânând de aproximativ 14%
Romania
mortalitate de 59.29/100.000 locuitori/an la bărbaţi
12.4/100.000 locuitori/an la femei.
În cadrul mortalităţii specifice prin cancer, CBP ocupă locul I la bărbaţi şi locul III la femei.
Expunere profesionala responsabila de 3-15% din CBP
Dovedit
Arsenic
Azbest
Crom
Gaz mustar
Nichel
Hidrocarburi policiclice aromatice
Radiatii ionizante
Suspect
Acrilonitril
Beriliu
Clorura de vinil
Dioxid de siliciu
Praf de lemn-rumegus
Minereu de fier

Azbestoza si CBP
Expunerea prelungita si la cantitati mari are un risc de 2-10ori mai mare de a face CBP
Peak-ul incidentei la 15-24ani dupa expunere
Tipul de fibra este f important
Crocidolitul & amozitul>chrizotilul si antophilitul
Asocierea si fumatului multiplica riscul de ap a CBP si de deces:
Lucratori nefumatori in mediu cu azbest-risc 5,17
Fumatori: 10.85
Fumator si lucrator in mediu cu azbest: 53.24

21. Factorii de risc dovediti si suspecti ai cancerului bronhopulmonar

Sex
Se schimba rapid datorita cresterii fumatului la femei -2007-55% barbati si 45% femei
Fumatul sau istoricul de fumat
Activ-85-87%
Pasiv 3-5%
Varsta inaintata
Predispozitia genetica
Expunere profesionala

22. Clasificarea OMS a cancerului bronhopulmonar

I. Carcinom scuamocelular (50%)


--epidermoid
--cu celule fusiforme
II. Adenocarcinom (15%)
--acinar
--papilar
--mucinos
--bronhiolo-alveolar
III. Cu celule mari (anaplazic) (15%)
--cu celule mari
--cu celule mici
--cu celule clare
IV. Adenoscuamos

23. Semnele clinice ale CBP nonmicrocelular

Semnele clinice şi simptomele CBP pot fi împărţite în 4 categorii, în funcţie de origine:


1.creşterea tumorală locală: tuse, spută, hemoptizie, dispnee, stridor, wheezing, pneumonită cu
febră şi tuse productivă etc.
2.extensia regională: disfonie, obstrucţie traheală, disfagie, dispnee, pareză de nerv frenic, pleurezie,
pericardită, sindrom de compresiune de venă cavă superioară etc.
3.diseminarea metastatică:
dureri osoase/ fracturi patologice,
hepatomegalie, icter,
deficite motorii/ paralizii, deficite senzoriale,
cefalee etc.
4.sindroamele paraneoplazice:
hipocratism digital,
hipercalcemie,
ginecomastie,
dermatomiozită,
hipercoagulabilitate,
sindrom Eaton-Lambert etc

24. Diagnosticul imagistic al CBP nonmicrocelular

Radiografia pulmonara
Nodul<3cm vs masa tumorala>3cm
Localizare: Periferica(ADK) vs central (scuamos)
Unic/multiplu
Obstructie endobronsica
Atelectazia unui lob sau a unui plaman
Pneumonia
Adenopatie hilara/mediastinala
Pleurezie
Hemidiafragm ascensionat

CT torace
Noduli-detalii:calcificari,spiculatii
Evaluarea extensiei in structurile inconjuratoare-endobronsic,vase mari,pericard
Evaluarea adenopatiilor
Evaluarea abdomenului superior -- Ficat, suprarenale ,gg abdominali, peritoneu

25. Tehnici de biopsie in cancerul bronhopulmonar

Biopsia transtoracica ghidata TC


FNA transbronsica
Endobronchial Biopsy

26. Tratamentul cancerului bronhopulmonar nonmicrocelular st IA

Lobectomia este ttt de electie


T1N0,dupa lobectomie DFS la 5ani-70%
Daca este inoperabil:
--Rata de vindecare cu RT 30%:
--Radiochirurgia stereotactica cu Cyber knife
--Ablatia prin radiofrecventa

27. Tratamentul cancerului bronhopulmonar nonmicrocelular st IB

Lobectomie
CHT adj adauga un beneficiu de suprav de 4-12%
--NEJM
--ASCO 2004

28. Tratamentului cancerului bronhopulmonar nonmicrocelular st II

Lobectomia este ttt de electie


CHT adjuvanta este standard terapeutic
RT adjuvanta pe mediastin de luat in considerare
29. Tratamentul cancerului bronhopulmonar nonmicrocelular st III

CHT+RT este ttt de electie


Chirurgia inca nu si-a dovedit un beneficiu in trialurile randomizate
CHT neoadjuvanta urmata de rezectia chir este optiunea in st IIIA

30. Contraindicatiile tratamentului chirurgical in cancerul bronhopulmonar nonmicrocelular

St IIIB sau IV
Invazie extensiva in urmatoarele structuri:
--VC/atriul dr
--Invazia nn recurent laringeal/nn frenic
--S de VCS, pleurezie maligna, tamponada cardiaca
--Gg limf contralaterali

CBP microcelular

31. Proceduri diagnostice in cancerul bronhopulmonar microcelular

--bronhoscopie(frecvent localizate central)-biopsie


--mediastinoscopia/ecobronhoscopia
--toracoscopia

32. Clinica cancerului bronhopulmonar microcelular

Depinde de localizarea si stadiul: Tumorii primare si extensiei locale


tuse/dispnee/hemoptizie
pneumonita obstructiva/adenopatie hilara
sd compresiune VCS
Compresiunea altor structuri medistinale :esofag(disfagie), n. laringeu recurent (disfonie)
Metastazelor la distanta:2/3 la diagnostic
cefalee/tulburari de echilibru/perturbari vizuale
icter/cresteri enzime hepatice
invazie medulara:anemie/leucopenie/trombocitopenie

33. Metode de stadializare si stadia in cancerul bronhopulmonar microcelular

-anamneza(istoric consum tabagic)/ examen fizic


-analize: HLG/enzime hepatice/LDH/ionograma/testele functiei renale si pulmonare(boala localizata)
-CT torace si abdomen
-explorari imagistice suplimentare-functie de simptomatologie
--scintigrafie osoasa
--CT/RMN cerebral
--PET-CT
34. Factorii de prognostic in cancerul bronhopulmonar microcellular

Stadiu limitat de boala


Sex feminin
Status de perfotmanta
Functiile cardio-pulmonara/ renala/hepatica-bune

35. Tratmentul bolii localizate in cancerul bronhopulmonar microcelular

1. CHIRURGIE:
justificata dupa excluderea afectarii ggl mediastinali

2.CHT adjuvanta
4-6 cicluri: Cisplatin+ Etoposid

3.RT:
se va lua in calcul daca N1/N2 neprevazuti care nu au fost supusi disectiei ggl.
iradierea craniana profilactica
T1,2 N0,1 M0-alternativa:
CHT+RT concomitenta si iradiere craniana profiláctica
T1-4 N0,1 M0 status performant bun-: CHT+RT

36. Tratamentul bolii metastatice in cancerul bronhopulmonar microcelular

-scop tratament: PALIATIV


-CHT combinata- principala optiune terapeutica >3 decenii:
--STANDARD: CISPLATIN+ ETOPOSID:4-6 cicluri
--Carboplatina+Etoposid
--Taxani/Gemcitabina/Vinorelbina/ Topotecan/Irinotecan
-RR(rata de raspuns)=70 %
-supravietuire mediana=6-10 luni

37. Care sunt factorii de risc in cancerul colorectal?

Varsta: 70 % > 50 ani


Sex: M> F
Etnicitate: afroamericani >
Obezitate/ Sedentarism
Fumat
Rolul factorilor alimentari:
- protectivi: consumul de verdeţuri, dieta cu fibre, calciu şi vitamine
- negativi: excesul de grăsimi animale şi proteinele, carnea roşie, alcoolul şi aportul caloric
excesiv.
Rolul acizilor biliari:
- relaţie între colecistectomie şi creşterea frecvenţei neoplasmului de colon
Rolul stărilor predispozante:
POLIPII COLORECTALI:
- polipi adenomatoşi:
- tubulari
- tubulo-viloşi
- viloşi
Polip ⇒ Polip displazic ⇒ Displazie severă ⇒ Neoplasm
-polipi hiperplazici –nu au potenţial de malignizare.

POLIPOZA COLICĂ FAMILIALĂ:


-caracterizată de prezenţa a peste 100 polipi în colon, ce apar înainte de 30 ani.
-transmitere dominant autosomală
-evoluţia spre cancer este regula
BOLILE INFLAMATORII ALE COLONULUI
-Rectocolita ulcerohemoragică
-Boala Crohn
PREDISPOZIŢIA FAMILIALĂ:
-risc crescut pentru descendenţii unei familii cu cancer de colon.
SINDROMUL LYNCH sau CANCERUL COLORECTAL NONPOLIPOIDAL EREDITAR

38. Care sunt etapele carcinogenezei in cancerul colorectal?

Mucoasa normala
Hiperproliferare epiteliu
Adenom
Adenocarcinom
Metastaze

1.Initiere
2.Promotie
3.Progresie
4.Metastazare

39. Clasificarea anatomopatologica a tumorilor colorectale

Macroscopic
--vegetante
--ulcerovegetante
--stenozante
40. Diagnosticul clinic in cancerul de colon drept

Durere
Melena
Masa tumorala palpabila
Diaree

41. Diagnosticul clinic in cancerul de colon stang

Durere
Modificari tranzit
Constipatie

42. Examenele paraclinice care sustin un cancer de colon

Rectoscopia rigidă: examinează aprox. 20-25 cm din rectosigmoid.


Rectosigmoidoscopia flexibilă:evaluează colonul stg. până la unghiul splenic, unde se află aprox. 70-
80% din neoplasmele de colon; necesită pregătire cu clisme.
Colonoscopia: ideală, vizualizează tot colonul, se pot prelua biopsii şi efectua manevre terapeutice;
laborioasă, discomfortantă, necesită pregătirea pacientului cu Fortrans
Colonoscopia virtuala-Colonografia CT
Irigografia: opacifierea retrogradă a colonului cu substanţă baritată; tehnica dublului contrast; nu
permite biopsierea sau manevre terapeutice.
CT spiral: reconstrucţia colonului.
Ecografia transabdominală, hidrosonografia
Echoendoscopia pentru aprecierea extensiei în straturile colonului
CT Torace-Abdomen-Pelvis
Teste Laborator:
--Hemoleucograma
--Biochimie-enzime hepatice
Markeri tumorali:
--CEA
--CA 19-9
--monitorizare tratament /urmarire

43. Ce date trebuie sa cuprinda un buletin histopatologic intr-un adenocarcinom de colon

descriere morfopatologica
dimensiune
prezenta/absenta perforatiei
tip histologic si Grad diferentiere
margine de rezectie
LV/PN1
Numar si localizare ganglioni limfatici
Extinderea tumorii in peretele intestinal si organe adiacente

44. Diagnosticul diferential intr-un cancer de colon

Boala hemoroidală şi fisura anală


Boala Crohn
Rectocolita ulcerohemoragică
Diverticuloza colonică
Colita ischemică şi colita radică
Angiodisplazia colonică
Colonul iritabil

45. Ce complicatii pot apare intr-un cancer de colon?

Metastazarea.
Ocluzia intestinală
Perforaţia

46. Care sunt tratamentele posibile intr-un cancer de colon?

Locoregional
--Chirurgie
--Radioterapie
Sistemic
--Chimioterapie
--Terapie tintita

1. Local(stadiu I si II(A)) :chirurgie

2. Local avansat(stadiu II(B)-III):CHIRURGIE+ CHT adj.

3. Boala metastatic (stadiu IV) :CHT + terapie TINTITA

47. Tratamentele chirurgicale in cancerul colorectal

In funcţie de localizare
- hemicolectomie dr.
- hemicolectomie stg.
- rezecţie sigmoidiană
- rezecţie rectală cu colorectoanastomoză
- amputaţie de rect cu ACN iliac stg. definitiv.
- chirurgie laparoscopică

48. Tratamentele sistemice in cancerul de colon –cand si care sunt?

Chimioterapia:
--pentru stadiile Dukes B2 şi C
--se folosesc scheme care conţin 5 fluoro-uracil şi acid folinic.
Radioterapia:
--în special pentru cancerul rectal
--paliativ
Terapia tintita:
-metastatic

49. Cum se face urmarirea pacientilor supravietuitori ai un cancer de colon ?

-crescut supravietuirea
-urmarire regulata :
-clinic
-imagistic
-markeri tumorali
Colonoscopie : 3-5 ani
-cancer primar
-adenom(leziune premaligna)

50. Cum se face profilaxia primara intr-un cancer de colon?

PROFILAXIA PRIMARĂ:
--măsuri de educaţie alimentară
--antiinflamatoriile nesteroidiene: Aspirina, Sulindacul
PROFILAXIA SECUNDARĂ:
--screening pentru descoperirea polipilor şi a cancerului de colon incipient: teste Hemocult –
colonoscopie în caz de pozitivitate.
--descoperirea polipilor – polipectomie endoscopică.
--colonoscopie de supraveghere la persoanele cu risc crescut de cancer: boli inflamatorii ale
colonului, descendenţii persoanelor cu cancer de colon, istoric de polipi colonici.
--screeningul molecular.

51. Cum se face screeningul in cancerul de colon?

Cunoaşterea distribuţiei topografice tumorală este utilă în alegerea opţiunii de screening,


75% din CCR fiind situate deasupra unghiului splenic,
60% deasupra joncţiunii recto-sigmoidiene (vizibile prin sigmoidoscopie)
10% dintre tumori sant accesibile prin TR

52. Care sunt metodele de screening in cancerul colorectal?

--evidenţierea hemoragiei oculte în materiile fecale (fecal occult blood testing, FOBT)
--[recto-/sigmoido-/]colonoscopia
--colonografia tomografică computerizată (colonoscopia virtuală)
--examinarea digitală rectală (tuşeul rectal)
--irigoscopia cu bariu în dublu contrast
--testarea ADN în celulele descuamate în materiile fecale

53. Care sunt grupele de pacienti cu risc crescut pentru cancer colorectal?

Persoanele cu istoric personal şi/sau familial de CCR;


Persoanele cu:
--sindroame genetice (polipoza adenomatoasă familială [PAF],
--CRC ereditar non-polipozic [HNPCC]), care în absenţa tratamentului chirurgical profilactic prezintă
un risc foarte crescut de cancer;
Persoanele cu boli inflamatorii intestinale (colită ulcerativă, boală Crohn), mai ales dacă au fost
diagnosticate la vârste tinere;
Persoanele cu polipi adenomatoşi şi viloşi sporadici; polipii viloşi se pot transforma malign în 1/3 din
cazuri

54. Care sunt recomandarile Uniunii Europeene pentru persoanele cu risc mediu si fara factori
de risc pentru cancer colorectal in ceea ce priveste screeningul pentru CCR

La persoane cu risc mediu (istoric familial/personal de CCR sau adenoame colo-rectale, diagnosticate
înainte de 60 ani), screening-ul CCR va fi iniţiat mai precoce, constând în TR şi FOBT anual şi
colonoscopie la fiecare 5 ani.

55. Care sant recomandarile Uniunii Europeene pentru persoanele cu risc crescut pentru cancer
colorectal in ceea ce priveste screeningul pentru CCR

La persoanele cu risc crescut (istoric de PAF/HNPCC, sau boală inflamatorie intestinală)


--screening-ul se va începe foarte precoce, de la 30-35 de ani sau la o vârstă cu circa 5-10 ani mai
mică decât cea la care a fost diagnosticată cel mai recent o rudă de gradul I, prin FOBT anual şi
colonoscopie la fiecare 1-2 ani; consultaţia poate include şi consiliere genetică (la cei cu sindroame
genetice)

56. Factorii de risc in cancerul gastric


Definiti
PAF
Adenom gastric
Displazia
Infectia cu HP
Gastrita atrofica cr
Metaplazia intestinala
HNPCC
Postgastrectomie
Rude de gr I cu CG

Probabili
S Peutz Jeghers
Fumatul
Aport scazut de aspirina
Aport crescut de sare
Aport scazut de fructe si legume proaspete
Anemia pernicioasa
Aport scazut de acid ascorbic

Posibilii
Statul socio economic scazut
Discutabili
Polipi fundici
Polipi fundici

57. Care sunt manifestarile clinice ale cancerului gastric?

CG initial(early)
Asimptomatic
CG avansat
Scadere in G(62%) datorita
Anorexiei
Satietatii precoce
Durere abd(52%)
Greata/varsaturi
Pierdere oculta de sange cr-5%
Disfagie(prin invazia cardiei)
Obstructie pilorica (invazia antrului)
Apoi
Tromboflebita(semnul Trousseau)
Neuropatie
S nefrotic
CID
Acantosis nigricans
Dermatita seboreica
Semne
Casexie,paloare
Semne de obstructie intestinala
Hepatomegalie
Ascita
Edeme ale membrelor inf

58. Clasificarea tumorilor maligne gastrice

Macroscopica
Clasificarea Borrman
Tip 1-protruziv
Tip 2
--2a-ridicat
--2b-flat
--2c-deprimat
Tip 3-excavat

Subtipuri
Cu extensie in suprafata
Polipoida(bine diferentiata)
Fungica
Ulcerata
Linita plastica
--Stomac in sticla de lampa
--G4
--Prognostic nefavorabil

Microscopica(histologie)

Classificare OMS:
Adenocarcinom:
--Papillar
--Mucinos
--Carcinoma cu celule in inel cu pecete
Adenoscuamos carcinom
AC cu cel Squamoase
Small cell CA
Nediferentiate
altele
Classificare Lauren:
Tipul Intestinal (53%)
Tipul Difuz (14%)
Mixt(14%)
Clasificarea Ming :
Tip Extins (67%)
Tip Infiltrativ (33%)

59. Unde metastazeaza cancerul gastric?

Ficat
Plaman
Peritoneu
MO
Rinichi
Vezica urinara
Os
Creier
Tiroida

60. Ce imagistica sustine diagnosticul de cancer gastric si-l stadializeaza?

EDS-sigura,simpla,si ne da si o poza a formatiunii


Se obtine tesut pt diagnostic
Tranzitul baritat detecteaza tumorile mari dar numai ocazional detecteaza extensia in esofag si
duoden,is daca e doar in submucoasa si mica

61. Clasificarea Lauren a cancerului gastric si caracteristicele tipurilor existente

Classificare Lauren:
Tipul Intestinal (53%)
Tipul Difuz (14%)
Mixt(14%)

Intestinal
--Cu formare de glande
--Disemineaza prin peretele gastric ca o masa tumorala
--“Epidemic type”: mai frecventa in ariile de mare incidenta China, Japonia
--Se crede a fi responsabila de diferentele rasiale/etnice
--Gastrita --> metaplazie --> displazie --> malignitate
--Mai frecvent la barbati decat la femei
--Disemineaza sanguin
--Prognostic bun
Difuz
--Se intande prin celule prin peretele gastric/limfatic
--nediferentiat
--Fara diferente regionale
--Mai putin frecvent decat tipul intestinal dar cu o incidenta in crestere
--La cei cu grup sg A II

62. Cai de diseminare in cancerul gastric?

Directa
Limfatica
Sanguina
Peritoneala

63. Tratamentul chirurgical in cancerul gastric

Singurul tratament cu viza curativa


Exceptii:
--nu poate tolera interv chirurgicala
--Metastaze
--Paleatia prin operatii non curative are prognostic nefavorabil
--Scop: rezectia tuturor tumorilor cu margini de rezectie negativa(5cm) si limfadenectomie adecvata
--Uneori e necesara rezectia in bloc cu organe adiacente

Tumori proximale/cardie
Gastrectomie proximala
--Morbiditate si mortalitate crescuta
--Buhl et al: Dumping, arsuri retrosternale,scaderea apetitului
--Norwegian Stomach Cancer Trial :Prox gastrectomy morbid/mortal 52%/16%, Total gastrectomy
morbid/mortal 38%/8%
GT este procedura de ales si in tumorile proximale

Tumori distale
Aprox 50% din totalul cancerelor gastrice
Nicio diferenta in suprav la 5ani intre GT si GST
Se poate incerca GST daca sigur vor fi margini negative
Recidiva locala vs nonrecidiva depinde de margini: 3,5cm vs 6,5cm

64. Factorii de prognostic in cancerul gastric

Stadiul TNM-
--invazia in peretele gastric
--Prezenta/absenta N
--Cu cat nr de gg +este mai mare cu atat riscul de recidiva locala sau la distanta postoperator este
mai mare

65. Cum se supravegheaza pacientii cu cancer gastric operati cu viza curativa?

Recidiva mare in primii 2 ani:


Examen clinic si HLG la 3luni
Apoi la 6 luni in urmatorii 3ani
Si apoi anual
HLG si teste hepatice daca sant necesare clinic
TC abd si pelvis ?
EDS dupa GST

66. Ce localizari poate avea un melanom primitiv?

retina, SNC(leptomeninge), tractul GI si mucoase, fara punct de plecare precizat.

67. Care sunt factorii de risc in melanomul malign?

--factorii genetici (există cazuri familiale);


--fenotipul rasial (incidenţa este maximă la rasa albă cu fotoprotecţie naturală diminuată – fototip I şi
II de piele;
--expunerea cronică la radiaţiile solare a persoanelor predispuse
--sexul feminin (melanomul survine de două ori mai frecvent la femei şi se agravează în cursul
sarcinii)
--leziunile pigmentare preexistente (cam 30% din melanoame survin pe un nev pigmentar
nevocelular; de asemenea, --melanomul este mai frecvent la persoane cu nevi pigmentari atipici
multipli; transformarea malignă a nevilor --pigmentari poate fi precipitată de traumatismele
mecanice, chimice, fotonice

68. Care sunt leziunile pigmentare preexistente care pot determina aparitia unui melanom
malign?

1.Nevi congenitali
2.Lentigo malign
3.Nevi secundari (Acquired nevus): orice nev care nu este congenital si nu exista la nastere
--Nev jonctional –celulele nevului sant localizate la jonctiunea epiderm-derm ;este plat si este maro
pana la negru
--Nev compus format din celulele care prolifereaza la nivelul jonctiunii derm-epiderm si intradermic;
sant putin ridicati si de culoare mara pana la negru-nevii de frumusete sant de obicei nevi compusi
sau o varietate de nevi congenitali
--Nev intradermic ale carui celule sant localizate doar la nivelul dermului sant do rosii/nepigmentati

69. Care sant careacteristicele clinice ale melanomului malign?


Marime > 1cm cu crestere in dimensiuni
Culoare: variabila cu aspect de frunza de toamna
Suprafata: dura, rugoasa, supradenivelata, ulcerata
Contur: neregulat
Pielea din jur: prelungiri pigmentare, aspect eritematos
Senzatie: prurit, apasare
Localizare: I.S torace post, scalp
Precursori: nevi displazici , nevi congenitali, nevi parosi giganti, leziuni actinice, aspect de
predispozitie la “arsuri de soare”

70. Enumerati cel putin 3 tipuri de melanom malign

cu diseminare superficiala
lentigo malign
acrolentiginos
nodular
altele

71. Ce este regula ABCDE?

Leziuni suspecte: REGULA ABCDE

A – asymmetry – formă asimetrică, suprafaţă neregulată, cruste, ulceraţii, sângerări


B – border – margini neregulate
C – color – culoare neomogenă, brun-maronie închisă, cu zone depigmentate
D – dimension – diametru > 1 cm, creştere recentă > 5 mm
E – elevation – supradenivelare > 1 mm

72. Ce descrie un raport histopatologic intr-un melanom malign?

Raport HP:
tipul melanomului/ leziuni actinice
grosime mm(Breslow)
rata mitotica/ prezenta ulceratiilor
extindere regresie/aspectele marg. Chirurgicale

73. Care este tratamentul unui melanom malign localizat?

1. excizia larga a tumorii primare+ margini siguranta


0,5 cm -melanoma in situ
1 cm - tumorile grosime(Breslow)pana la 2 mm
2 cm - tumorile cu grosime mai mare
--NU se recomanda limfadenectomia electiva/RT
--Biopsia ganglionului santinela:
grosime>1mm/ulceratii
limfadenectomia regionala
2. TERAPIE ADJUVANTA(std III):
INF -alfa 2b dz mari-1 an
imbunatatit SFB si SG
3. IMUNOTERAPIA ADJUVANTA:
studii clinice
4. RADIOTERAPIA:
pt control local
margini de rezectie inadecvate- lentigo malign
R1

74. Care este tratamentul unui melanom malign localavansat?

Metastaze ganglionare loco-regionale izolate:


excizia chirurgicala+ regiune ggl. inconjuratoare
Metastaze ggl. multiple
RTpostop.- imbunatateste controlul local
Metastaze izolate organ parenchimatos-SNC
Excizie chirurgicala
Metastaze “ in tranzit” nerezecabile/ T primare inoperabile
Perfuzia isolata a membrului: Melfalan+TNFalfa

75. Ce tratamente se fac in melanomul malign metastazat?

1. IMUNOTERAPIA:
Ac anti CTLA4- Ipilimumab
Ac anti PD-L1-Nivolumab
2. INHIBITORI SELECTIVI BRAF V600
Vemurafenib/Dabrafenib
3. INHIBITORI c-Kit:
4. INHIBITORI MAPK/ERK kinazei(MEK)
5. CHT: Dacarbazina/TMZ/taxani-activitate modesta
6. RT paliativa:M1BRA,OSS

76. Unde poate metastaza un melanom malign?

Cutanate
Tesut subcutanat
Ganglionare la distanta
Pulmonare
Hepatice
Cerebrale
Osoase
Tract digestiv-intestin subtire
77. Tratamentul metastazelor cutanate izolate,pulmonare izolate, cerebrale izolate de melanom
malign

Noduli cutanati solitari/ Ggl la distanta-excizie


Metastaze pulmonare izolate-excizie, cazuri selectionate
Cerebrale si GI –excizie(paliatie)
Radioterapia poate aduce beneficii la pacienti selectionati (tratamentul durerii)

78. Cum se trateaza ganglionii limfatici din jurul unui melanom malign?

Wait and see (fara tratament)


Limfodisectia electiva
Excizia ggl limfatici regionali pentru preventie-ggl limfatici nu se deceleaza clinic
Nu exista consens : Avantaj supravietuire- limfodisectia electiva
Crestere supravietuire- observat studii retrospective, dar nu in studiile prospective

Limfadenectomia ganglionului santinela

79. Cum se urmaresc pacientii la care s-a excizat un melanom malign?

Sa evite arsurile solare/expunerile la soare neprotejate si de durata/ expunerea UV artificiale


Autoexaminarea periodica a tegumentelor si ggl. limfatici pe toata perioada vietii
Risc crescut de aparitie a altor tumori cutanate
Nu exista un consens in ceea ce priveste frecventa vizitelor-functie riscul individual
RISC inalt( T primare grosime mare/dupa trat. metastazelor):
ecografie ggl limfatici
CT/ PET-CT

80. Care sant recomandarile actuale de screenig in melanomul malign?

Examinare completă a tegumentelor şi mucoaselor la fiecare 3 ani;


La persoanele cu risc (antecedente familiale, leziuni precanceroase sau cancere cutanate în
antecedente, expuneri intense şi prelungite la soare) examinarea va fi efectuată mai frecvent
(anual).
--Până în prezent un singur studiu clinic a evidenţiat valoarea autoexaminării ca metodă de depistare
precoce.
--Pentru alte cancere cutanate (spino-/bazocelulare), experţii nu au căzut până în prezent de acord
asupra unui ghid de screening