Tulburările de comportament

Disciplina: Fundamentele psihopedagogiei speciale

Îndrumător: Lect. Univ. dr. Viorel Robu
Proiect realizat de: Șerban Maria-Alexandra
Anul I,PIPP, Grupa 611
Cuprins:

● Delimitări conceptuale;
● Cauzele tulburărilor de comportament;
● Clasificarea tulburărilor de comportament;
● Impactul tulburărilor de comportament asupra
activităților școlare;
● Terapia tulburărilor de comportament ;
● Tulburările de comportament ca impact asupra
activităților școlare profesionale
 Tulburările de comportament reprezintă dezordini, relativ stabile, în reactivitatea generală, datorată unor factori care țin de structura sa, sau
de mediul extern. Se manifestă în special, în sfera motricității și sunt observabile în relațiile cu obiectele și cu persoanele, constituind expresia unei
stări de inadaptare.
La vârsta copilăriei, aproape toate maniestările copilului se obsevă în comportament.
Tulburările de comportament reprezintă expresia relației dintre dezvoltare unică, mai concret a personalității și a mediului ambiant în cre
trăiește individul. Acesta este confruntat cu o serie de situații cărora trebuie să le facă față și să adopte răspunsuri cu caracter adaptativ, să înțeleagă și
să poată anticipa momentele mai importante, să acționeze asupra mediului și să se integreze în normele de conviețuire socială. Pentru aceasta,
comportamentul este dependent, pe de o parte de nivelul intelectului,de conștiințele și experiența de viață ale subiectului, iar pe de altă parte, de
caracteristicile organizării sociale și funcționarea reațiilor intersubiective.
Grupul școlar, școala și societatea influențează activitățile subiectului și îl remodelează după caracteristicile specifice pe care le deține,
imprimându-i un set de valori și norme specifice.
Sunt considerate tulburări de comportament ,în raport de vârstă și împrejurări, chiar și fenomenele de tipul obrăzniciei și folosirii unui limbaj
trivial, până la fenomene etichetate ca fiind cu un grad ridicat de gravitate, asociate deseori cu termenul de delincvență.
 CAUZELE TULBURĂRILOR DE COMPORTAMENT

Există două mari categorii:

1. CAUZE INTERNE, INDIVIDUALE:

- Particularitățile și structura neuropsihică;
- Particularități care s-au format sub influența unor factori externi.
2. CAUZE EXTERNE, SOCIALE
- Cauze economice și socio-economice;
- Cauze educaționale din cadrl microgrupurilor în care trebuie să se integreze treptat
copilul;
- Cauze politice;
- Cauze socio-culturale.
 CAUZE INTERNE, INDIVIDUALE
1. CAUZE NEUROPSIHICE
Retardare neuropsihică;
a) Disfuncții cerebrale
Stare de hiperexcitabilitate neuronală;

Anomalii de tip epileptic.

b) Disfuncții intelectule;

c) Tulburări ale afectivității;

d) Tulburări comportamentale- imaturizare caracteriologică:
Lipsa autocontrolului;
Impulsivitate;
Agresivitate;
Subestimarea greșelilor și a actelor antisociale comise;
Intoleranță, indiferență, dispreț față de muncă;
Opoziția și respingerea normelor social juridice și morale;
Tendințe egocentrice;

Exacerbarea sau insuficienta dezvoltare unor motive

superioare;

Dorința realizării unei vieți ușoare fără muncă.

2.CAUZE DETERMINATE DE MOTIVE DE ORDIN FAMILIAL
● Dezorganizarea vieții de familie;
● Climatul familial conflictual;
● Climatul familial hiperpermisiv;
● Divergența metodelor educative și lips de autoritate a părinților;
● Atitudinea rece-indiferentă a părinților;
● Atitudinea tiranică a părinților.

CAUZE EXTERNE, SOCIALE

1. Cauze economice și socio-economice

● Necompetitivitatea economiei ;
● Creșsterea inflației;
● Scăderea nivelului de trai;
● Creștere ratei șomajului;
● Slăbirea controlului social;
● Prăbușirea sistemului de protecție socială;
● Scăderea prestigiului și autorității instanțelor de control social;
● Sărăcia infantilă(copiii străzii);
● Corupția și crima organizată;
● Violența, agresarea și exploatarea minorilor;
● Creșterea șomajului.
 CAUZE EDUCAȚIONALE

1. Eșecurile, privind adaptarea și interarea școlară;

2. Greșelile educatorilor.

CAUZE SOCIO-CULTURALE

1. PETRECEREA TIMPULUI LIBER

● Micșorarea timpului petrecut în cadrul familiei;

● Asocierea în grupuri sau bande stradale care se angajează în comiterea actelor delincvente.

2. MIJLOACELE DE INFORMARE ÎN MASĂ

● Violența mass-media, în special video-violența;

● Audio-vizualul (pornografia).
 CLASIFICAREA TULBURĂRILOR DE COMPORTAMENT

Comportamentul copilului este oglinda dezvoltării sale psihice, acesta este diferit în funcție de
vârstă, factori temperamentali, factori emoționali și factori sociali.
Conform autorului George Ionescu se disting următoarele tulburări emoționale și
compotamentale, cu debut în copilărie și adolescență:

✔ Tulburări hiperkinetice (tulburare, hiperactivitate cu deficit de atenție, tulburare hiperkinetică de

conduită);
✔ Tulburări mixte ale conduitei și emoției (tulburare de conduită depresivă, alte tulburări mixte ale
conduitei și emoțiilor);
✔ Tulburări emoționale cu debut specific în copilărie (tulburare a anxietății de separare, tulburare
anxios-fobică în copilărie, tulburare de anxietate socială, rivalitate în frăție);
✔ Tulburări ale funcționalizării sociale cu debut specific în copilărie și adolescență(mutism electiv,
tulburare reactivă de atașament, tulburare de atașament cu dezinhibiție);
✔ Tulburări ale ticurilor (tulburare tranzitorie a ticurilor, tulburare cronică a ticurilor motorii sau vocale,
tulburare combinată-vocală și motorie- a ticurilor);
✔ Alte tulburări emoționale și comportamente cu debut în copilărie și adolescență(enurezis neorganic,
encumprezis neorganic, tulburarea de alimentație a copilului mic, tulburare a mișcărilor stereotipe,
balbism, vorbire neclară.
 Impactul tulburărilor de comportament asupra activității școlare

Gradul de adaptare la activitatea școlară presupune o capacitate și trebuința elevului

de a cunoaște, de a asimila,de a interioriza cerințele externe, influențele instructiv-
educative programate, alături de dorința și capacitatea lui de a se modela, de a se
acomoda, de a se exterioriza în sensul acestora.
Tulburările de comportament nu pot fi abordate fără referiri la motivație, la
particularitățile afectv-voliționale, la aspectele personalității, care pot deregla adaptarea
la cerințele școlare, în pofida unei dezvoltări intelectuale în limitele normalului. În anumite
cazuri, copilul cu tulburări de comportament, poate prezenta blocaje în dezvoltarea
afectivă cu influențe negative asupra structurii sale cognitive, care dereglează raporturile
elevului cu școala. În cazul unei excitabilități exagerate, procesele de cunoaștere sunt
perturbate. Gândirea devine superficială, capacitatea de concentrare este slabă, mai ales
în activitățile ce presupun effort voluntar, generând insuccese repetate și prelungite ce pot
favoriza diverse forme de agresiune.
Tot acest registru de trăsături, ce aparțin unei structuri de personalitate în formare,
se pot transforma într-un factor inhibitor, provocând un dezechlibru al relației elevului cu
scoala.
Prin urmare, eșecul școlar nu rămâne doar la stadiul de a exprima o incapacitate ci
devine, foarte curând, o piedică în dezvoltarea intelectuală, afectivă și caracterială a
elevului în cauză.
 TERAPIA TULBURĂRILOR DE COMPORTAMENT
Programul terapeutic pentru preșcolari
Deși tulburările de comportament sunt rare la această vârstă , este necesară
intervenția prin : stimulare generală ,consilierea părinților, suport pentru aceștia în perioada
de criză , identificarea corectă a temperametului copilului, facilitarea eficacității parentale, în
special în aplicarea pedepselor , folosirea medicamentației pentru simptomele principale.

Program terapeutic pentru copilul cu vârstă cuprinsă între

7-14 ani
Se pune accent pe îmbunătățirea abilităților copilului de a accepta cererile și obligaiile
venite din partea profesorilor și de a obine performanțe. Copilul va fi ajutat să-și asume
responsabilități. Terapia se adresează copilului, familiei sale și școlii (profesori și colegi).
La vârsta pubertății aspirația de cucerire a autonomiei din partea elevului
generează discuții contradictorii, atitudini de tip opozițional față de părinți și
profesori.
Rezolvarea acestei probleme se face printr-o comunicare autentică între profesori
și elevi, părinți și copii. Ei trebuie să discute nu numai lucrurile obișnuite, legate de
îndeplinirea sarcinilor școlare, ci și despre dorințele, temerile, nevolie, gândurile și
aspirațiile lor.
 PROGRAM TERAPEUTIC PENTRU ADOLESCENT

Elaborarea programului ridică probleme speciale, mai ales la această vârstă, când
sunt frecvente tulburările de conduită. Tratamentul individual este mai eficace , deoarece
adolescentul are nevoie sa-i fie respectată intimitatea și se poate obține o bună alianță
medic/psiholog – adolescent.
Obiectivele psihoeducaționale vizează posibilitățile sociale ale aceastor adolescenți aflați
în derivă:
-educarea abilităților de rezolvare a conflictelor ;
-educarea autocontrolului și a modalităților de a-și controla furia.
Comunitatea trebuie să se asigure că fiecare copil trebuie să cunoască , să învețe care
sunt elemntele esențiale pentru a-și stăpâni mânia sau să-și rezolve conflictele în mod
pozitiv, să-și controleze mânia sau oricare alt component fundamental emoțional, conform
“programului de alfabetizare emoțională” propus de autorul Daniel Goleman:
-stăpânirea emoțiilor;
-utilizarea în mod productiv a acestora;
-empatia; citirea emoțiilor;
-abordarea relațiilor interpersonale.

Din mijloacele terapeutice mai amintim și utilizarea centrelor de reeducare și resocializare

a tinerilor delincvenți.
TULBURĂRILE DE COMPORTAMENT CA IMPACT ASUPRA ACTIVITĂȚILOR
ȘCOLARE ȘI PROFESIONALE

Conform autorului Duffy comportamentului i se atribuie două dimensiuni: una

verctoriala și alta executivă, orientările fundamentale fiind la nivelul sinelui. Se
consideră că orientarea comportamentului și mobilizarea lui se fac în raport cu anumiți
factori de referință, unul dintre ei fiind denumit factor de persistență și menținere
stabilă a unei direcții; direcție ce constă în integrarea diferitelor fapte parțiale.
Astfel, se fixează anumite patternuri cognitive, afective, care determină răspunsuri
adaptative la stimuli cu grad mare de apariție , și care capătă o relativă autonomie,
devenind invariați comportamentali , factori facilitatori sau inhibitori, care formează
comportamentul cotidian.
De cle mai multe ori, tulburările care apar în aria comoprtamentului, sunt cuprinse într-
un concept sintetic denumit deviant, al cărui indicator central îl constituie
comportamentul deviant.
Devianța desemnează ansamblul comportamentelor ce încalcă normele existente la
un momen dat într-o cultură dată, prin aceasta echilibrul sistemului fiind amenințat.
Deviantul îl reprezintă pe cel care rezolvă o situație contrar așteptărilor
morale,culturale, sociale ale comunității.
Categorii:
➔ Devianți subculturali;
➔ Transgresorii;
 Referindu-se la incidența tulburărilor de comportament se pot menționa o serie de factori:
a) Disfuncționalitățile familiale (divergența metodelor educative și lipsa de autoritate a părințior,
atitudinea familială indiferentăși autocrată a părinților , atitudinea de respingere față de tatăl
demisionar, atitudinea hiperautoritară manifestată în cadrul familiei de către unii părinți, climatul
familial conflictual, dezorganizarea familiei.
b) Inadaptarea școlară;
c) Influența grupurilor delictogene( banda).

SIMPTOMATOLOGIA TULBURĂRILOR DE COMPORTAMENT

➔ Minciuna;
➔ Instabilitatea;
➔ Irascibilitatea;
➔ Impulsivitatea;
➔ Furtul;
➔ Fuga și vagabontajul;
➔ Furtul;
➔ Incendierile voluntare;
➔ Alcoolismul și dependența de substanțe cu risc ridicat (droguri);
➔ Devierile sexuale;
➔ Omuciderea;
➔ Suicidul și tentativa de suicid.
 Orice societate trebuie să se preocupe de adoptara unor măsuri care privesc prevenirea și
recuperarea persoanelor cu tulburări de comportament. Măsurile psihopedagogice de prevenire a
tulburărilor de comportament la copii sunt foarte iportante, în special din perspectiva dezvoltării
armonioase a acestora și a facilitării inserării acestora în societate.
De cele mai multe ori, tulburările de comportament la elevi apar pe fondul unor situații conflicuale
și/sau pe fondul existeenței la aceștia a unor tulburări în sfera emoțională.

MODALITĂȚI DE PREVENȚIE

a) Prevenția tulburărilor de comportament la copiii cu tulburări emoționale(se realizează în cadrul

procesului de mediere școlară).
Este cea mai utilizată formă de mediere a copiilor cu tulburări emoționale se numește “Peer
mediation”- “Medierea de la egal la egal”,un proces realizat în mod voluntar, de către un elev cu
tulburări de comportament care a beneficiat de de procesul de mediere școlară și care a fost învățat
cum să realizeze acest lucru.

ETAPELE PROCESULUI DE MEDIERE DE LA EGAL LA EGAL

➢ Mediatorul deschide sesiunea, explicând procesu și regulile;

➢ Ambele părți își spun povestea;
➢ Soluții brainstorming;
➢ Opțiuni – Soluții din care se alege varianta optimă;
➢ Încheierea medierii.
b) Prevenția tulburăilor de comportament apărute pe fondul unor situații conflictuale.
Specialiștii consideră că strategiile de rezolvare a conflictelor se constituie, dacă sunt utilizate
corect, ca modalități de prevenire a unor conflicte viitoare.

RECOMANDĂRI CU PRIVIRE LA PROCESUL DE RECUPERARE A COPIILOR CU

TULBURĂRI DE COMPORTAMENT

➢ Nu este valabil un singur tip de terapie pentru toți indivizii;

➢ Procesul de recuperare trebuie să vizeze nevoile multiple ale individului;
➢ În cadrul procesului terapeutic complex, copilul trebuie să beneficieze de servicii medicale ,
terapie familială, reabilitare vocațională, servicii sociale și juridice;
➢ Durata procesului de recuperare complexă trebuie să fie adecvată;
➢ Consilierea individuală sau terapia de grup sau alte forme de terapii comportamentale sunt
componente semnificative pentru eficiența programului de recuperare.

Aceste programe de mediere diminuează utilizarea de acțiuni disciplinare tradiționale, cum

ar fi: suspendarea, expulzarea și detenția; încurajează rezolvarea eficientă a problemelor;
scad nevoia de implicare a cadrelor didactice în coflicte dintre elevi. În acest mod se
îmbunătățește climatul școlar.
 Bibliografie

Verza, E. , Verza, E.-F. (Coordonatori) (2011). Tratat de psihopedagogie

specială. București. Editura Universității din București