CUPRINS

pag.

Tema proiect.............................................................................................................. 3

1. Studiu documentar cu privire la epurarea apelor uzate urbane........................... 5

2. Determinarea debitelor caracteristice de apa uzata ale localitatii ...................... 21

2.1 Determinarea debitelor caracteristice ale necesarului şi cerinţei de apă
de alimentare din zona rezidenţială a centrului populat...................................... 21
2.2 Determinarea debitelor caracteristice ale necesarului şi cerinţei de apă de
alimentare din zona industrială a centrului populat........................................... 33
2.3 Determinarea debitelor caracteristice ale necesarului şi cerinţei de apă de
alimentare din zona agrozootehnică a centrului populat..................................... 40
2.4 Determinarea debitelor caracteristice ale cerinţei totale de apă de
alimentare a centrului populat............................................................................. 44
2.5 Determinarea debitelor caracteristice de ape uzate evacuate din
centrul populat...................................................................................................... 45

3. Determinarea parametrilor dimensionali si functionali ai obiectelor tehnologice de

pe linia apei ale Statiei de Epurare a Apelor Uzate Urbane
3.1 Instalatie de sitare cu gratar plan…………………………….............................. 47
3.2 Deznisipator cu sectiune parabolica cuplat cu un canal Parshall…………........... 50
3.3 Separator de grasimi cu insuflare de aer la joasa presiune..................................... 53
3.4 Decantor primar longitudinal................................................................................. 56
3.5 Bazin cu namol activ cu aerare pneumatica........................................................... 58
3.6 Decantor secundar radial........................................................................................ 60

4. Schema in proiectie orizontala a statiei de epurare

Bibliografie.................................................................................................................. 63

2
 TEMA PROIECT

Sa se stabileasca structura si sa se dimensioneze principalele obiecte tehnologice de pe linia

apei a unei statii de epurare a apelor uzate care deserveste o localitate cu 36000 de locuitori. Pe
teritoriul localitatii isi desfasoara activitatea:

 Abator:
- Productie: 10 t/zi
- Personal: 200 oameni:
Birouri: 10
Grupa I: 40
Grupa II : 50
Grupa VIa: 100
- Cladiri: 10
- Volum maxim: 25000 m3

 Fabrica de tesut:
- Productie: 8 t/zi
- Personal: 180 oameni:
Birouri: 10
Grupa I: 50
Grupa II: 60
Grupa IV: 50
- Cladiri: 8
- Volum maxim: 19000 m3

 Crescatorie de taurine:
- 800 capete:
Vaci de lapte: 400
Junici: 18-27 luni 100
Vitei: 0-6 luni 100
Tineret bovin: 100

3
 Tineret bovin la ingrasat: 100
- Personal: 100 oameni
Birouri: 10
Grupa I: 30
Grupa II: 60
- Cladiri: 32
- Volum maxim: 10000 m3

 Combinat avicol:
- 40000 capete:
Găini adulte rase uşoare 5000
Tineret înlocuire rase uşoare: 5000
Găini adulte rase grele 5000
Tineret înlocuire rase grele 5000
Pui (broiler) de găină 20000
- Personal: 75 oameni:
Birouri: 5
Grupa I: 30
Grupa II: 40

Obiecte tehnologice

 Instalatie de sitare cu gratar plan

 Deznisipator cu sectiune parabolica cuplat cu un canal Parshall
 Separator de grasimi cu insuflare de aer la joasa presiune
 Decantor primar longitudinal cu pod raclor
 Bazin cu namol activ cu aerare pneumatica
 Decantor secundar radial.

1. STUDIU DOCUMENTAR PRIVITOR LA STATII DE EPURARE A

APELOR UZATE

Primele staţii de epurare au apărut în Anglia în secolul XIX. Iniţial s-au realizat canalizări,
care au rezolvat problema epidemiilor hidrice, dar au făcut din Tamisa un râu mort ce degaja miros
pestilenţial, încât în geamurile parlamentului au trebuit atârnate cârpe îmbibate cu clorură de calciu.
Abia atunci s-a trecut la realizarea de staţii de epurare. Tot în Anglia s-au pus bazele monitoringului.
4
Parametrul "consum biochimic de oxigen" CBO5 a fost introdus în 1898 şi a fost conceput în
concordanţă cu realităţile englezeşti - temperatură de 200C, timp de rezidenţă în râu 5 zile, tip de
poluare predominantă fiind cea fecaloid-menajeră...
În SUA, în 1984 existau 15438 de staţii de epurare care deserveau o populaţie de 172205000
locuitori, adică 73,1% . Procentul de epurare a apelor din punct de vedere al încărcării organice
măsurate prin CBO5 a fost de 84% iar din punct de vedere al suspensiilor de 86,3%. Pentru anul
2005 se prevede atingerea unui nivel de 16980 de staţii de epurare care să deservească 243723000
locuitori, adică 86,6% . Procentul de epurare a apelor din punct de vedere al încărcării organice
măsurate prin CBO5 e planificat să atingă 89,9% iar din punct de vedere al suspensiilor de 88,9%.
În SUA tot mai puţine ape uzate după epurare se descarcă din nou în emisar. Se infiltrează în
sol sau se utilizează pentru irigaţii, în industrie, pentru recreere (lacuri), pentru piscicultură, şi chiar
ca sursă de apă potabilă, după descărcare în lacuri sau injectare în sol sau chiar direct, dar cu
supunere la preparare avansată. De exemplu în SUA se utilizează ape uzate la prepararea de apă
potabilă în oraşe ca Palo Alto, Denver, El Paso şi chiar Washington DC! Aceasta e destul de
scumpă, dar totuşi mai ieftină decât desalinizarea apei marine de exemplu, de aceea tehnologia se
răspândeşte în ţări arabe şi africane.

Caracteristicile apelor uzate urbane

Determinarea caracteristicilor apelor uzate orăşăneşti este necesară pentru proiectarea
staţiilor de epurare dar şi pentru controlul şi operarea acestora în condiţii optime.
Prin caracterizarea apelor uzate se înţelege determinarea parametrilor calitativi (indicatori
de calitate) cu referire la:
-indicatori fizici ;
-indicatori chimici ;
-indicatori biologici .
Caracteristici fizice
 Temperatura apelor uzate influenţează majoritatea reacţiilor fizice şi biochimice
care au loc în procesul de epurare. Apele uzate menajere au o temperatură cu 2-3 0C mai ridicată
decât cea a apelor de alimentare, cu excepţia cazului de deversări de ape calde tehnologice sau când
în retea se infiltrează ape subterane.

 Turbiditatea apelor uzate este dată de particulele foarte fine aflate în suspensie,
care nu sedimentează în timp. Turbiditatea nu constituie o determinare curenta a apelor uzate,
deoarece nu exista o proporţionalitate directă între turbiditate şi conţinutul lor în suspensii.
Analizele de laborator se exprimă în grade de turbiditate, 1 grad de turbiditate corespunzând la 1 mg
SiO2/dm3 de apă. Orientativ, apele uzate menajere prezintă valori ale gradului de turbiditate în
limitele de 400 – 5000 în scara silicei.
 Culoarea apelor uzate menajere proaspete este gri deschis, iar culoarea gri inchis
indică începutul procesului de fermentare a materiilor organice existente în aceste ape. Pentru apele
uzate care prezintă alte nuanţe de culori, rezultă că amestecul acestora cu apele uzate industriale
care pătrund în reţeaua de canalizare este dominat de acestea din urmă (ape verzi de la industriile de
legume, ape galbene de la industriile prelucratoare de clor, ape roşii de la uzine metalurgice etc).
5
  Mirosul apelor uzate menajere proaspete este aproape inperceptibil: intrarea în
fermentaţie a materiilor organice este indicată de mirosuri de hidrogen sulfurat, de putregai sau de
alte mirosuri de produse de descompunere. Apele uzate orăşeneşti pot avea mirosuri diferite
imprimate de natură şi provenienţa apelor uzate industriale.
 Materiile solide totale (MST) care se găsesc în apa uzată pot fi în stare de
suspensie (organice şi minerale) şi materii solide dizolvate (organice şi minerale). Materiile solide
în suspensie, la rândul lor, pot fi separabile prin decantare şi materii coloidale. În funcţie de
dimensiunile diferitelor particule (gradul de dispersie) şi de greutatea specifică a acestor particule,
materiile solide în suspensie se pot depune sub formă de sediment, pot pluti la suprafaţa apei sau pot
pluti în masa apei (materiile coloidale).
Analizele apelor uzate menajere indică o cantitate totala a materiilor solide de 65
g/om zi, din care, materiile solide decantabile reprezinta 35 - 50 g/om zi (în medie 40 g/om zi), ceea
ce reprezintă 60-75% din materiile solide totale. În cazul îndepărtarii unei părţi din rezidurile
menajere solide prin marunţire (tocare) şi evacuare apoi hidraulic, prin reţeaua de canalizare, se
înregistrează o creştere semnificativă (cca 100 g/om zi) a depunerilor în staţia de epurare.
Caracteristici chimice
Apele uzate conţin carbohidraţi, grăsimi şi uleiuri, proteine, fenoli, pesticide, poluanţi
prioritari, compuşi organici volatili. Aceştia pot proveni din dejecţiile umane şi animale, resturi
alimentare, legume şi fructe sau alţi compuşi organici de sinteză proveniţi din apele uzate
industriale. Prezenţa materiilor organice pot reduce O2 dizolvat favorizând apariţia proceselor
anaerobe. Analiza conţinutului de compuşi organici prezintă o importanţă deosebită pentru
funcţionarea staţiilor de epurare, testele putând fi grupate în două categorii:
 analize care măsoară concentraţii mai mari de compuşi organici mai mari de 1mg/L
precum CBO5, CCOCr , CTCO (conţinutul total de carbon organic), CTO (consum teoretic de
oxigen).
 analize care determină urme de compuşi organici (10-12 - 10-3 mg/L) folosind metode
instrumentale de analiză, cum ar fi cromatografia în fază lichidă/gazoasă, spectrofotometrice
 analize anorganice : aciditatea, alcalinitatea, pH, sulfaţi, nitraţi, etc.

 CBO5 este consum biochimic de oxigen în interval de cinci zile la o temperatură

standard de 20C. Este un indicator general care dă informaţii asupra conţinutului de substanţe
organice biodegradabile din apa uzată sau despre necesarul de oxigen al microorganismelor din apă.
Practic se determină diferenţa dintre cantitatea de oxigen iniţială din apa uzată şi cea de după 5 zile
de incubaţie la temperatura constantă.
Pentru ape uzate menajere CBO5 are valorile 100÷400 mg/L, în timp ce în apele uzate
industriale variază în limite mai largi funcţie de provenienţa lor. Este un indicator important pentru
proiectarea treptelor biologice. Procesele consumatoare ale oxigenului dizolvat sunt cele de
 
transformare ale carbonului organic în CO2 şi de transformare a NH3 în NO2 şi NO3 .
 CCO este consumul chimic de oxigen. Se poate determina prin doua metode:
- Metoda cu KMnO4 în mediu acid (nu se foloseşte în cazul apelor uzate decât foarte rar).

6
 - Metoda cu K2Cr2O7 în mediu acid pentru determinările specifice analizei apelor uzate (la
0 
100 C). Este măsura cea mai potrivită a oxidabilităţii, dacă concentraţia de ioni Cl este mai mare
de 300mg /L se foloseşte ca inhibitor pentru HgSO4.
CCOCr ia valori de 300÷800 mg/L pentru apele uzate municipale în general dar se poate
ajunge la 900÷1200 mg/L în unele cazuri.
 CTO este consumul teoretic de oxigen determinat pe principiul cromatografiei în
fază gazoasă evidenţiază toate substanţele organice şi anorganice existente în proba de ape uzate
care intră în reacţii chimice până la nivelul de oxizi stabili. Se poate calcula dacă se cunoaşte natura
compuşilor organici impurificători.
 CTCO este conţinutul total de carbon organic din apă. Este un indicator global
pentru concentraţii destul de mici. Principiul de determinare constă în introducerea unor volume
exact măsurate de apă în dispozitive de oxidare chimică sau în cuptoare cu temperatură înaltă.
Carbonul este transformat în CO2 în prezenţa unui catalizator şi apoi se determină CO 2 într-un
analizor cu raze IR. Înaintea determinării se realizează filtrarea probei şi eventual o acidifiere pentru
a elimina interferentele.
 Aciditatea apelor uzate este determinată de prezenţa bioxidului de carbon liber,
a acizilor minerali şi a sărurilor acizilor tari cu baze slabe. Aciditatea se exprimă în ml substanţă
alcalină normală pentru neutralizarea unui dm3 de apă. Acest parametru este indicat a fi determinat
pentru apele uzate industriale care ajung în staţia de epurare orăşenească.
 Alcalinitatea apelor uzate este dată de prezenţa bicarbonaţilor, carbonaţilor
alcalini şi a hidroxizilor. Apele uzate menajere sunt uşor alcaline, caracterizate prin valoarea pH-
ului în limitele de 7.2 – 7.6. În laborator aceasta caracteristică chimică se determină prin
neutralizarea unui dm3 de apă de analizat cu o soluţie de HCl diluat la 0.1N exprimată în ml.
 pH-ul apelor uzate poate fi acid sau alcalin şi constituie o cauză importantă
perturbatoare a proceselor biologice din cadrul unei statii de epurare. Spre deosebire de aciditatea
sau alcalinitatea unei ape, acest parametru exprimă numai intensitatea acidităţii sau alcalinităţii,
adică nu există o legatură directă între pH-ul unei ape şi cantitatea de acizi sau alcali care este în
compoziţia apei respective. Este posibil ca doua soluţii apoase să prezinte aceleaşi valori ale pH-
ului, cu toate ca concentraţia lor în acizi sau baze poate fi diferită.
Concentraţia în ioni de hidrogen a apelor naturale, adică pH-ul care exprimă reacţia activă a
apei prezintă valoarea 7 (ape neutre). Reacţia apelor va fi acidă pentru pH = 0 – 7 si va fi alcalină
pentru pH = 7 – 14.
Epurarea apelor uzate se poate realiza prin metode ce se bazează pe procese fizice, chimice
şi biologice, care diferă în funcţie de tipul poluanţilor şi concentraţia lor în apa uzată. Se poate face
o clasificare a acestor metode luând în considerare tipul procesului care stă la baza metodei de
epurare:
 Epurare mecanică
 Epurare chimică
 Epurare biologică
 Epurare avansată

7
sau considerând operaţiile şi procesele unitare necesare pentru a realiza îndepărtarea poluanţilor,
într-un anumit stadiu al sistemului de epurare în:
 Epurare primară
 Epurare secundară
 Epurare terţiară (avansată)

Asocierea celor trei faze de epurare, mecanică, chimică şi biologică a fost concepută în
vederea obţinerii unui randament sporit de îndepărtare a impurităţilor existente în apele reziduale
brute, pentru redarea lor în circuitul apelor de suprafaţa la parametrii avizaţi de normele în vigoare.
Astfel treapta de epurare mecanică a fost introdusă în procesul tehnologic în scopul reţinerii
substanţelor grosiere care ar putea înfunda canalele conductelor şi bazinele existente sau care prin
acţiunea abraziva ar avea efecte negative asupra uvrajelor.
Treapta de epurare chimică are un rol bine determinat în procesul tehnologic, prin care se
îndepărtează o parte din conţinutul impurificator al apelor reziduale. Epurarea chimică prin
coagulare - floculare conduce la o reducere a conţinutului de substanţe organice exprimate în CBO 5
de cca. 20 -30 % permiţând evitarea încărcării excesive a nămolului activ cu substanţă organică.
Procesul de coagulare - floculare constă în tratarea apelor reziduale cu reactivi chimici, în cazul de
faţă, sulfat feros clorurat şi apă de var, care au proprietatea de a forma ioni comuni cu substanţa
organica existentă în apă şi de a se aglomera în flocoane mari capabile să decanteze sub formă de
precipitat. Agentul principal în procesul de coagulare - floculare este ionul de Fe 3+ care se obţine
prin oxidarea sulfatului feros cu hipoclorit de sodiu. Laptele de var care se adaugă odată cu sulfatul
feros are rolul de accelera procesul de formare al flocoanelor şi de decantare al precipitatului
format.
Reacţia de oxidare a FeSO4 şi de precipitare a Fe(OH)3 este următoarea:
2FeSO4+3Ca(OH)2+Cl2=2Fe(OH)3+2CaSO4+CaCl2
Îndepărtarea prin decantare a flocoanelor formate este necesară întrucât acestea ar putea
împiedica desfăşurarea proceselor de oxidare biochimică prin blocarea suprafeţelor de schimb
metabolic a biocenozei.
Datorită variaţiilor mari de pH cu care intră în staţia de epurare apele reziduale, se impune
corectarea pH-ului în aşa fel încât, după epurarea mecano-chimică, apele să aibă un pH cuprins între
6,5-8,5, domeniu în care degradarea biochimică sub acţiunea microorganismelor din nămolul activ
este optimă. Corecţia pH-ului se face cu ajutorul H 2SO4 98% sau a NaOH 40% în bazinul de reglare
a pH-ului, destinat acestui scop. Totodată prin corecţia pH-ului se reduce şi agresivitatea apelor
reziduale asupra conductelor, construcţiilor şi uvrajelor.
După epurarea mecano-chimică şi corecţia pH-ului apele pot fi introduse în treapta de
epurare biologică unde are loc definitivarea procesului de epurare. Necesitatea introducerii treptei
de epurare biologică este motivată datorită conţinutului mare de substanţa organică din apele
reziduale evacuate de pe platforma chimică care nu pot fi îndepărtate prin epurare chimică decât
parţial.
Epurarea biologică constă în degradarea compuşilor chimici organici sub acţiunea
microorganismelor în prezenţa oxigenului dizolvat şi transformarea acestor produşi în
substanţe nenocive.
8
 Apele uzate în compoziţia cărora se află materii organice, sunt poluate şi cu specii de
organisme care valorifică resursele de hrană respective şi care, în decursul dezvoltării lor, s-au
adaptat unor condiţii unilaterale de mediu. Aceste organisme constituie indicatorul biologic ce
caracterizează pozitiv gradul de încărcare al apei cu substanţe organice sau gradul de saprobitate.
Organismele respective sunt formate din bacterii, protozoare, alge.
Din punct de vedere al nutriţiei, bacteriile se împart în autotrofe şi heterotrofe. Bacteriile
autotrofe utilizează pentru hrana substanţe minerale. Carbonul necesar pentru sinteza glucidelor,
lipidelor şi proteinelor îl iau din bioxidul de carbon, carbonaţi şi bicarbonaţi.
Bacteriile heterotrofe au nevoie de materii organice ca sursă de carbon şi de energie. Din
grupa acestor bacterii fac parte: saprofitele care utilizează materii organice moarte şi care joacă rolul
principal în procesul de autoepurare, şi parazite, care se dezvoltă în corpul organismelor animale şi
umane şi care apar numai întâmplător în apele poluate; unele sunt patogene, reprezentând un pericol
pentru sănătatea omului (bacteriile tifosului intestinal, a dizenteriei, a holerei, a febrei tifoide etc.).
Pentru a determina gradul de infectare a apei cu bacterii patogene se efectuiază o analiza a
apelor pentru a pune în evidenţă existenţa bacteriilor din grupa Coli – bacterii care prezintă un
component tipic al microflorei intestinale. Bacteria Coli nu constituie o bacterie patogenă (este o
bacterie banală), dar constituie un indicator al existenţei în apa uzată a dejecţiilor de animale şi
umane şi deci existenţa de bacterii patogene.
Determinarea organismelor existente în apele uzate după sistemul saprobiilor care cuprine
speciile de organisme caracteristice apelor impurificate cu substanţe organice îşi găseşte o aplicare
din ce în ce mai largă. Astfel, prezenţa sau absenţa unor organisme poate oferi indicaţii asupra
desfăşurării procesului de epurare biologică din cadrul unei staţii de epurare. Aceeaşi observaţie
este valabilă şi în cazul proceselor de fermentare anaerobă a nămolurilor. Varietatea organismelor în
procesele tehnologice mentionate este mai mare faţă de cea existentă în apele uzate brute unde
speciile de organisme sunt foarte reduse, ceea ce impune efectuarea de analize biologice, în mod
sistematic, în statiile de epurare.
Faţă de analiza chimică, analiza biologică a apelor uzate prezintă unele avantaje şi
dezavantaje.
Avantajul cel mai important constă în valoarea ei retrospectivă. Dacă analiza chimică oferă
informaţii asupra unor caracteristici ale apei valabile numai pentru momentul prelevării probelor,
analiza biologică furnizează date medii ce oglindesc situaţia în trecut pe o perioadă îndelungată de
timp. Acest avantaj este consecinţa asa-numitei inerţii biologice ce caracterizează materia primă.
Reacţia unui organism, răspunsul acestuia faţă de factorii de mediu (temperatura, oxigen,
pH) nu au loc imediat, ci se petrec într-o anumită perioadă de timp.
Analiza biologică, în schimb, nu poate furniza valori cantitative asupra proceselor de
poluare şi nici nu poate indica natura poluantului. În aceasta situaţie, metodele de analiză fizico-
chimică a apelor uzate se completează reciproc cu metodele de analiză biologică. Dacă o poluare
puternică nu este greu de identificat, în schimb când intervine o poluare slabă se poate pune în
evidenţă numai printr-o analiză atentă a condiţiilor biologice corelate cu datele chimice.
În concepţia şi practica actuala, epurarea biologică a apelor uzate nu este o operaţie unică,
ci o combinaţie de operaţii intermediare care depind de caracteristicile apei şi de cerinţele evacuării
în emisar.
9
 Schematic procesele chimice de degradare a substanţelor organice se pot reprezenta astfel:
Substanta organica simpla ----------------------------> CO2 + substante organice simple
Celula bacteriana Material celular
Oxidarea substanţei organice se face în trepte succesive, fiecare treaptă fiind catalizată de
enzime specifice şi constă în transferul molecular de hidrogen de la substanţă către un acceptor,
până la ultimul acceptor de hidrogen. În cazul nostru, în condiţii aerobe, acceptorul este oxigenul.
Exprimate în formule chimice fenomenele care au loc în timpul formării şi distrugerii
nămolului sunt următoarele:
CnHmOpNr nCO2 + m/2 H2O + r/2 N2
În aceste reacţii se eliberează în principal CO 2 şi H2O şi ca produs secundar de reacţie, se
formează un strat celular nou capabil sa degradeze alte molecule organice .
Schematic, procesul de epurare biologică are loc astfel: substanţele asimilabile, exprimate în
CBO5 concentrate la suprafaţa biomasei sunt absorbite, substanţele absorbite fiind apoi descompuse
de către enzimele celulare vii în unităţi mici care pătrund în celulă, se metabolizează şi se formează
noi celule.
Substanţele metabolizate rezultate (CO2 ,azotaţi , etc.) sunt eliberate în mediu, ne mai fiind
nocive.
În procesul de epurare biologică în afară de aportul de substanţe organice asimilabile, trebuie
ţinut seama de existenţa elementelor indispensabile vieţii şi în primul rând de azot şi fosfor. După
datele din literatură, conţinutul de substanţe nutritive raportat la CBO este minim de
CBO:N:P=150:5:1 şi maxim de CBO:N:P= 90 :5:1. Prin epurarea biologică a apelor uzate se obţine
o îndepărtarea a impurificatorilor în jur de 90-95 %, în condiţiile în care aceste ape conţin substanţe
biodegradabile.

Principiul constructiv al unei staţii de epurare a apelor uzate

Deşi diferă prin dimensiuni şi tehnologii folosite, cea mai mare parte a staţiilor de epurare a
apelor uzate orăşeneşti au o schemă constructivă apropiată. Există şi unele realizate pe verticală, tip
turn, dar majoritatea sunt pe orizontală. Ocupă relativ mult teren, dar o parte din instalaţii se pot
realiza în subteran, cu spaţii verzi deasupra.

10
 Schema unei staţii compacte de epurare

Distingem o treapta primară, mecanică; o treaptă secundară, biologică; şi la unele staţii

(deocamdată nu la toate) o treapta terţiară - biologică, mecanică sau chimică.
Treapta primară constă din mai multe elemente succesive:
 Grătarele reţin corpurile plutitoare şi suspensiile grosiere (bucăţi de lemn, textile,
plastic, pietre etc.). Materialele reţinute pe grătare sunt evacuate ca atare, pentru a fi depozitate în
gropi sau incinerate. În unele cazuri pot fi mărunţite prin tăiere la dimensiunea de 0,5-1,5 mm în
dezintegratoare mecanice. Dezintegratoarele se instalează direct în canalul de acces al apelor uzate
brute, în aşa fel încât suspesiile dezintegrate pot trece prin grătare şi pot fi evacuate în acelaşi timp
cu corpurile reţinute. De regulă sunt grătare succesive cu spaţii tot mai dese între lamele. Curăţarea
materiilor reţinute se face mecanic. Ele se gestionează ca şi gunoiul menajer, luând drumul rampei
de gunoi sau incineratorului...
 Sitele au rol identic grătarelor, dar au ochiuri dese, reţinând solide cu diametru mai
mic.
 Desnisipatoarele sau decantoarele pentru particule grosiere asigură depunerea pe
fundul bazinelor lor a nisipului şi pietrişului fin şi altor particule ce au trecut de site dar care nu se
menţin în ape liniştite mai mult de câteva minute. Nisipul depus se colectează mecanic de pe fundul
bazinelor şi se gestionează ca deşeu împreună cu cele rezultate din etapele anterioare, deoarece
conţine multe impurităţi organice. Deznisipatoarele sunt indispensabile unei staţii de epurare, în
condiţiile în care există un sistem de canalizare unitar, deoarece nisipul este adus în special de apele
de ploaie. Nisipul nu trebuie să ajungă în treptele avansate ale staţiei de epurare, pentru a nu apărea
inconveniente cum ar fi:
- deteriorarea instalaţiilor de pompare;
- dificultăţi în funcţionarea decantoarelor;
- reducerea capacităţii utile a rezervoarelor de fermentare a nămolurilor şi stânjenirea
circulaţiei nămolurilor.

11
 Deznisipatoarele trebuie să reţină prin sedimentare particulele mai mari în diametru de 0,2
mm şi în acelaşi timp, trebuie să se evite depunerea materialelor organice, pentru a nu se produse
fermentarea lor.
 Decantoarele primare sunt longitudinale sau circulare şi asigură staţionarea apei
timp mai îndelungat, astfel că se depun şi suspensiile fine. Se pot adăuga în ape şi diverse substanţe
chimice cu rol de agent de coagulare sau floculare, uneori se interpun şi filtre. Spumele şi alte
substanţe flotante adunate la suprafaţă (grăsimi, substanţe petroliere etc.) se reţin şi înlătură
("despumare") iar nămolul depus pe fund se colectează şi înlătură din bazin (de exemplu cu lame
racloare susţinute de pod rulant) şi se trimite la metantancuri.
Treapta secundară constă şi ea din mai multe etape:
 Aerotancurile sunt bazine unde apa este amestecată cu "nămol activ" ce conţine
microorganisme ce descompun aerob substanţele organice. Se introduce continuu aer pentru a
accelera procesele biochimice.
 Decantoarele secundare sunt bazine în care se sedimentează materialele de
suspensie formate în urma proceselor complexe din aerotancuri. Acest nămol este trimis la
metantancuri iar gazele (ce conţin mult metan) se folosesc ca şi combustibil de exemplu la centrala
termică.
Treapta terţiară nu există la toate staţiile de epurare. Ea are de regulă rolul de a înlătura
compuşi în exces (de exemplu nutrienţi- azot şi fosfor) şi a asigura dezinfecţia apelor (de exemplu
prin clorinare). Această treaptă poate fi biologică, mecanică sau chimică sau combinată, utilizând
tehnologii clasice precum filtrarea sau unele mai speciale cum este adsorbţia pe cărbune activat,
precipitarea chimică etc. Eliminarea azotului în exces se face biologic, prin nitrificare
(transformarea amoniului în azotit şi apoi azotat) urmată de denitrificare, ce transformă azotatul în
azot ce se degajă în atmosferă. Eliminarea fosforului se face tot pe cale biologică, sau chimică.
În urma trecerii prin aceste trepte apa trebuie să aibă o calitate acceptabilă, care să
corespundă standardelor pentru ape uzate epurate. Dacă emisarul nu poate asigura diluţie puternică,
apele epurate trebuie să fie foarte curate. Ideal e să aibă o calitate care să le facă să nu mai merite
numite "ape uzate" dar în practică rar întâlnim aşa o situaţie fericită. Pe de o parte tehnologiile de
epurare se îmbunătăţesc, dar pe de altă parte ajung în apele fecaloid-menajere tot mai multe
substanţe care nu ar trebui să fie şi pe care staţiile de epurare nu le pot înlătura din ape.
În final apa epurată este restituită în emisar - de regulă râul de unde fusese prelevată amonte
de oraş. Ea conţine evident încă urme de poluant, de aceea este avantajos ca debitul emisarului să
fie mare pentru a asigura diluţie adecvată.
Alte soluţii propun utilizarea pentru irigaţii a apelor uzate după tratamentul secundar,
deoarece au un conţinut ridicat de nutrienţi. Acest procedeu e aplicabil dacă acele ape nu conţin
toxice specifice peste limitele admise şi produsele agricole rezultate nu se consumă direct. În acest
caz nu mai este necesară treapta a III-a şi nu se mai introduc ape în emisar (fapt negativ din punct
de vedere al debitului dar pozitiv pentru calitate, deoarece apele epurate nu sunt niciodată cu
adevărat de calitate apropiată celor naturale nepoluate antropic). Se experimentează şi utilizarea
apelor uzate ca sursă de apă potabilă, desigur cu supunerea la tratamente avansate de purificare.
Nămolul din decantoarele primare şi secundare este introdus în turnuri de fermentaţie,
numite metantancuri. De obicei sunt rezervoare de beton armat de mari dimensiuni, unde se asigură
12
temperatură relativ ridicată, constantă, şi condiţii anaerobe, în care bacteriile fermentează nămolul şi
descompun substanţele organice până la substanţe anorganice, rezultând un nămol bogat în nutrienţi
şi gaze care, conţinând mult metan, se utilizează ca şi combustibil.
În anumite condiţii de climă se poate folosi şi epurarea biologică cu plante, prin mlaştină /
lagună de epurare, care poate reţine fosfaţii, nitraţii şi agenţii patogeni. Un hectar de stuf de
exemplu extrage din apă anual 10-15 tone de azot, fosfor şi sulf şi peste 150 tone de poluanţi
organici!
La Arcata (California) în mod experimental s-a introdus un sistem de epurare exclusiv
biologic, cu plante, într-un sistem de mlaştini şi lacuri. Fezabilitatea pe termen lung şi posibilitatea
de a folosi pe scară largă asemenea tehnologie este deocamdată controversată.

Preepurarea apelor uzate industriale

Apele uzate industriale au de regulă nivele înalte de încărcare cu poluant şi mai ales au
caracteristici frecvent foarte diferite de cele uzate fecaloid-menajere. De aceea ele nu pot fi epurate
direct în staţiile de epurare orăşeneşti, ci trebuie supuse unui proces de preepurare specifică,
adaptată naturii poluantului sau poluanţilor în cauză, şi apoi eventual descărcate în canalizarea
orăşenească şi duse la staţia clasică de epurare. Se poate face şi o staţie complet separată pentru
apele industriale, care să asigure epurare până la nivelul la care pot fi descărcate legal în emisar (râu
de exemplu). O asemenea staţie complet separată se poate justifica economic la mari întreprinderi.
Ape industriale uzate sunt şi cele ce provin din "spălarea" gazelor, inclusiv a celor de la
centralele termice sau termoelectrice, unde apele încarcă bioxid de sulf, rezultând gaze mai puţin
poluante pentru atmosferă dar ape foarte poluate, ce trebuie epurate.
Uneori apele uzate industriale au încărcări de poluanţi pentru care nu există tehnologie de
epurare adecvată, singura soluţie rămânând în acest caz injectarea profundă.
Stabilirea originii şi a caracteristicilor calitative ale apelor uzate necesită cunoaşterea
procesului tehnologic industrial pentru o proiectare judicioasă a staţiilor de epurare. Deci este
necesară cunoaşterea originii principalilor afluenţi şi caracteristicilor lor principale pentru definirea
modului de epurare. Reducerea debitelor de apă uzată necesită utilizarea unor tehnologii noi.
Principalele substanţe nocive ale apelor uzate industriale sunt substanţele organice (exprimate prin
CBO5), substanţele în suspensie, substanţele toxice şi metalele grele. Recuperarea substanţelor
valoroase din apele uzate are ca scop valorificarea acestora şi reducerea substanţelor nocive
evacuate. Există ape uzate industriale şi ape uzate orăşeneşti. Când acestea au debite mici, se
recomandă epurarea lor în comun, dar această soluţie trebuie bine fundamentată. Dar există cazuri
când pentru apele uzate industriale sunt necesare materiale specifice şi scumpe. De exemplu apele
uzate industriale pot conţine substanţe organice (exprimată prin CBO 5). Ori încărcarea organică a
apelor la staţiile de epurare poate provoca deranjamente în funcţionarea acestora, deoarece oxigenul
este necesar proceselor aerobe, respectiv bacteriilor aerobe, care oxidează substanţa organică.
Substanţele în suspensie plutitoare (ţiţei, uleiuri) împiedică absorbţia de oxigen pe la suprafaţa apei
şi deci autoepurarea, colmatează filtrele pentru tratarea apei. Substanţele în suspensie care se depun
pe fundul receptorului (a bazinului de acumulare) îngreunează tratarea apei. Acizii şi alcalii conduc
la distrugerea faunei şi florei acvatice, a vaselor pentru navigaţie.

13
 Sărurile anorganice conduc la mărirea salinităţii apei şi, uneori, pot provoca creşterea
durităţii, care produc depuneri pe conducte mărindu-le rugozitatea şi micşorând din capacitatea de
transport, de transfer a căldurii la boilere. Ca de exemplu sulfatul de magneziu, bicarbonaţii şi
carbonaţii solubili.
Metalele grele (Pb, Cu, Zn, Cr etc.) au o acţiune toxică asupra organismelor acvatice,
inhibând şi procesele de epurare (auto), CBO 5 şi CCO, sărurile de azot şi fosfor (nutrienţi) produc
dezvoltarea rapidă a algelor.
Dar în ultimii ani procesele tehnologice industriale folosesc substanţe toxice noi
(fitofarmaceutice, nitroclorbenzen, etc.) care se determină greu.
Substanţele radioactive în apa receptorilor sunt stabilite prin legi.
Culoarea apei împiedică absorbţia oxigenului şi fenomenul de fotosinteză în autoepurare.
Bacteriile din apele uzate pot fi patogene (bacilus antracis) şi produc infectarea receptorilor.
Se deosebesc trei categorii de ape:
I. pentru alimentarea potabilă
II. pentru arboristică şi piscicultură
III. pentru irigaţii.

Procese unitare pentru epurarea apelor uzate industriale

Procesele fizice de epurare sunt acelea în care substanţele poluante nu suferă transformări în
alte substanţe, având la bază principiile:
a) separarea gravitaţională a particulelor grosiere, nedizolvate în apă, sub influenţa câmpului
gravitaţional al Pământului, prin sedimentare, prin flotaţie sau prin centrifugare. Este posibil
fenomenul de aglomerare (floconare), flocoanele având mase mai mari şi care sedimentează mai
repede. Ca exemplu se prezintă un decantor, care poate fi cu curgere a apei verticală şi orizontală.
Eliminarea nămolului din decantor se poate face manual şi intermitent. După formă, decantoarele
pot fi circulare şi rectangulare. Evacuarea apei limpezite se face prin deversoare.

Decantor

b) flotaţia este un proces unitar de separare din apă, sub acţiunea câmpului gravitaţional
terestru, a particulelor cu densitate medie mai mică decât a apei. Flotaţia poate fi naturală sau cu aer

14
introdus în apă sub formă de bule fine prin difuzoare poroase. Scopul flotaţiei este de a forma o
spumă stabilă care să încorporeze particulele insolubile. Flotaţia se poate face se poate face în
bazine circulare sau dreptunghiulare.

Instalaţie de flotaţie cu aer sub presiune

c) filtrarea constă în trecerea apei printr-un mediu poros în care are loc reţinerea prin
fenomene predominant fizice. Filtrarea este un proces de sitare cu ajutorul unei ţesături fine sau
împâslituri.
d) reţinerea pe grătare şi site a impurităţilor grosiere (crengi, fire etc) pe grătare şi a celor
mai mici pe site. Viteza apei la întrarea în grătare este de cca. 0.3 m/s pentru a evita depunerile pe
grătar dar nu mai mare de cca. 1 m/s pentru a nu înţepeni corpurile grosiere între bare. Sitele servesc
pentru reţinerea impurităţilor nedizolvate de dimensiuni mai mici şi sunt realizate din table metalice
sau din plăci de material plastic perforat. Sitele pot fi statice şi mobile (ciururi cu mişcare de
vibraţie sau giratoare). Îndepărtarea materialelor din site se face cu perii, prin simpla alunecare.
Sitele fine din ţesături din fire metalice sau fire din materiale plastice se folosesc pentru suspensii de
particule fine.
e) epurarea în filtre granulare şi filtre cu prestrat. Materialul granular folosit ca umplutură
filtrantă este nisipul cuarţos. Se mai folosesc filtre cu mai multe straturi de materiale granulare, cu
densităţi diferite (de ex. din antracit, nisip cuarţos, granat) care pot fi spălate, granulele aranjându-se
cu diametrul descrescând în sensul de curgere.
f) epurarea prin membrane. Membrana este o barieră pentru speciile moleculare sau ionice
prezente în curentul de apă care o străbate. Ca materiale pentru membrane se folosesc acetatul de
celuloză, materiale polimerice stabile în timp (poliamide, polisuflone, etc.). Procesul de epurare cu
membrane se numeşte osmoză, care poate fi directă sau inversă, în funcţie de direcţia apei de la o
soluţie diluată la una concentrată sau invers.
Alte metode de epurare prin membrane sunt:
- ultrafiltrarea - se folosesc mai multe membrane cu permeabilitate selectivă pentru anumiţi
15
componenţi.
- electrodializa - foloseşte membrane cu permeabilitate selectivă la anioni, respectiv cationi,
deplasarea acestora făcându-se sub influenţa unui câmp electric, ca la electroliză.
Prin procesele chimice de epurare, poluanţii sunt transformaţi în alte substanţe mai uşor de
separat, precipitate insolubile, gaze, care pot fi stipale, care au o activitate nocivă mai redusă sau
sunt mai susceptibile de a fi îndepărtate.
a) neutralizarea este un proces prin care pH-ul unei soluţii uzate este reglat prin adaos de
acizi sau baze.
Neutralizarea apelor acide se face cu substanţe cu caracter bazic (oxizi, hidroxizi,
carbonaţi). Neutralizanţii care sunt utilizaţi sunt: piatra de var (carbonat de calciu), dolomita
(carbonat de calciu şi magneziu), varul (oxid de calciu) sub formă de hidroxid de calciu (lapte de
var sau var stins praf).
Neutralizarea apelor alcaline se face cu acizi reziduali, cu gazele de ardere bogate în CO2
(14%) etc. Deoarece influenţii au debite variabile în timp, este necesară o buclă de reglare a pH,
mărind debitul de agent neutralizant.
b) oxidarea şi reducerea
Scopul oxidării este de a converti compuşii chimici nedoriţi în alţii mai puţin nocivi. Ca
oxidanţi se pot folosi: oxigenul, ozonul, permanganaţi, apă oxigenată, clorul şi bioxidul de clor. Ca
exemplu se dă distrugerea cianurilor cu clor până la formarea de cianaţi sau azot molecular:
CN- + OCl  CNO + Cl-
2 CNO + 3 OCl  N2 + 2HCO3- + 3Cl-
Reducerea constă în transformarea unor poluanţi cu caracter oxidant în substanţe inofensive
care pot fi uşor epurate. Ca exemplu se dă reducerea cromului hexavalent la crom trivalent, în
vederea precipitării acestuia ca hidroxid:
Cr2O72- + 6 Fe SO4 + 7 H2SO4  Cr2(SO4)3 + 3 Fe2(SO4)3 + 7 H2O + SO42-
Ca agenţi reducători se folosesc sărurile fierului trivalent, sulfaţi, acidul sulfuros.
c) precipitarea este un proces de epurare bazat pe transformarea poluanţilor din apele
reziduale în produşi insolubili. Ca exemplu se dă îndepărtarea fluorului din apă prin introducerea de
ioni de calciu:
2 F- + Ca2  CaF2 – precipitat
d) coagularea şi flocularea - îndepărtarea unor particule prin sedimentare (coagulare) şi
destabilizarea prin absorbţia unor molecule mari de polimeri care formează punţi de legătură între
particule (floculare). Se folosesc pentru particule coloidale. În acest scop se folosesc polimeri
organici sintetici sau anorganici.
e) schimbul ionic
Schimbătorii de ioni se utilizează mai ales pentru dedurizarea apelor, folosind cationaţi în
forma sodiu (Na), iar regenerarea lor se face cu clorură de sodiu:
2 ZNa + Ca2+  Z2 Ca + 2 Na+
Procese biologice
Substanţele organice pot fi îndepărtate din apă de către microorganisme care le utilizează
ca hrană, respectiv sursă de carbon.
Reacţiile enzimatice au două faze:
16
 (1) moleculele de enzimă şi de substanţă utilizată ca hrană (substrat) formează complecşi
(2) complecşii se descompun eliberând produsul de reacţie şi enzima
Enzima + Substrat  (Enzima substrat)
K2
(Enzimă substrat)  Enzimă + Produs reacţie
Epurarea biologică aerobă se realizează în construcţii în care biomasa este suspendată în apă
sub formă de agregate de microorganisme (flocoane), sistemele fiind aprovizionate cu oxigen.
Epurarea biologică anaerobă a apelor uzate se realizează în incinte închise (bazine de
fermentare) ferite de accesul oxigenului care inhibă activitatea microorganismelor anaerobe. Prin
descompunerea poluanţilor organici se obţin gaze de fermentare combustibile, datorită conţinutului
ridicat de metan.

Problema nămolului
Din staţiile de epurare rezultă mari cantităţi de nămol. De exemplu în Germania se produc
anual peste 100 de milioane de tone de nămol brut. Acesta este în final uscat prin diverse procedee
şi poate fi utilizat ca îngrăşământ agricol sau după caz este transportat la rampa de gunoi şi haldat
sau incinerat sau supus pirolizei.
Utilizarea ca îngrăşământ oricum nu se face direct, ci mai întâi trebuie supus unui proces de
"condiţionare" ce poate cuprinde dezinfecţie, adăugare de săruri de aluminiu şi fier, var, cenuşă,
materiale de floculare apoi deshidratare prin presă sau centrifugă.
În ultimul timp în apele uzate ajung tot mai multe metale grele şi alţi poluanţi care fac ca
nămolul să fie toxic şi neadecvat utilizării ca îngrăşământ. În Germania de exemplu doar circa 40%
poate fi utilizat în agricultură. Alternative sunt folosirea lui ca materie primă la cărămizi speciale şi
alte materiale de construcţii. O practică larg răspândită în trecut şi din fericire abandonată după
îndelungi scandaluri a fost deversarea în ocean a nămolului provenit din staţii de epurare a apelor.

Situaţia epurării apelor uzate

În Europa, s-au făcut eforturi considerabile pentru tratarea apelor reziduale şi pentru
reducerea apelor uzate deversate. Cu toate acestea, mai este încă de lucru până la punerea completă
în aplicare a directivei privind tratarea apelor reziduale urbane. Progresul realizat până acum s-a
datorat investiţiilor de capital şi unor forme avansate de tratare.
Tendinţele de viitor arată că poluarea apelor urmare deversării apelor uzate va fi în
continuare redusă, în special în ţările din UE-10, cu sprijin din partea fondurilor structurale şi de
coeziune UE, începând din 2007. Evoluţia din ultimii 20 de ani a politicilor privind tratarea apelor
uzate arată că investiţiile în instalaţiile de tratare, combinate cu stimulente economice reale pentru
reducerea poluării la sursă, oferă cea mai eficientă metodă de a reduce acest tip de poluare.
Prin politici precum directiva privind nitraţii, Uniunea Europeană a încercat să reducă
poluarea din agricultură. Între timp, investiţiile făcute de furnizorii de apa continuă să asigure
calitatea apei potabile. Dar râurile şi apele subterane ale Europei continuă să fie poluate de
infiltraţiile de îngrăşăminte şi pesticide organice sau minerale. Deşi se aşteaptă ca utilizarea acestor
substanţe chimice să se reducă la nivelul UE-15, în UE-10 se preconizează o creştere cu 35 % a
utilizării îngrăşămintelor până în 2020, pe măsură ce agricultura se intensifică.
17
 Multe zone din Europa se vor confrunta în continuare cu probleme privind calitatea apelor
subterane, întrucât durează zeci de ani până când substanţele poluante infiltrate în pământ ajung în
râuri, lacuri şi rezervelor de apă.
Prevenirea, prin schimbarea practicilor agricole, este mai eficientă decât combaterea
poluării, în special pe termen lung.

Microstaţiile de epurare a apelor pe piaţa din România

Apariţia şi dezvoltarea firmelor private mici şi mijlocii, industriale şi de turism, construite în
zone rurale, fără canalizare şi unde nu există staţii de epurare comunale a crescut cererea de
instalaţii şi staţii compacte de epurare a apelor uzate, cu autonomie mare de fucţionare.
Acestea nu se fabrică în ţară şi sunt importate de la firme producătoare din Belgia, Cehia,
Elvetia, Germania, Italia, Ungaria etc.
S-a constatat că în staţiile de epurare care funcţionează pe baza tehnologiilor de epurare
convenţionale cu nămol activ, în treptele de epurare biologică, rezultă cantităţi mari de nămol în
exces care trebuie vidanjat des sau care necesită linii tehnologice de îngroşare, condiţionare,
deshidratare şi mineralizare.
Acestea măresc costurile echipamentelor, a apei epurate, măresc volumele staţiilor,
micşoreaza fiabilitatea şi mentenabilitatea şi presupun personal specializat, dublând sau triplând
costurile staţiilor mici şi ale microstaţiilor.
Din aceste considerente, apare ca necesară realizarea în ţară de tehnici de epurare
performante, prin folosirea tehnologiilor de vârf în procesul de epurare biologică a apei, care să
ducă la reducerea suprafetelor active, la reducerea dimensiunilor staţiilor de epurare şi a cantităţii
nămolului format şi la micşorarea consumurilor energetice.
Staţiile de epurare compacte sunt echipamente pentru epurarea apelor uzate menajere
provenite de la comunităţi de 5-500 LE (locuitori echivalenţi). Sistemele îşi găsesc aplicabilitatea
oriunde nu există reţea de canalizare sau costurile de racordare la canalizare sunt prea ridicate.
Epurează mecano-biologic apa uzată provenită de la: case, vile sau cartiere de vile, hoteluri,
restaurante, campinguri, şcoli, unităţi militare, clădiri administrative ale unităţilor comerciale,
industriale şi ale fermelor.
Apele epurate de sistem pot fi deversate în orice emisar (pârău, râu, lac etc.) deoarece se
încadrează în normele europene şi în normele naţionale NTPA 001-2002. Ele reprezintă cea mai
modernă şi eficientă soluţie de protecţie a apelor freatice şi de suprafaţă.
Prin epurarea imediată şi nu doar stocarea lor într-un bazin prin care se pot infiltra în sol
(este cazul foselor septice), se înlătură pericolul contaminării pânzei freatice cât şi a mediului
ambiant în general.

18
 Microstaţie modulară de 150 LE realizată de firma ORM (Omnia Resina Mazzotti)

Prin eliminarea necesităţii de a vidanja săptămânal sau lunar (este cazul foselor septice, în
funcţie de încărcare), microstaţiile de epurare aduc beneficiarilor economii importante. Ele sunt
construcţii compacte din materiale rezistente, cu deosebite proprietăţi fizico-chimice.

Microstaţie AS-NIKKOL de 28-55 LE

Se utilizează materiale compozite, materiale plastice armate, care prezinta o foarte bună
rezistentţă fizico-chimică în timp şi nu îşi modifică proprietăţile la variaţiile de temperatură.
Materialele compozite reprezintă o alternativă solidă la materialele tradiţionale precum oţelul,
betonul sau polietilena.
Acestea din urmă pot rugini, fisura, sparge sau dezlipi şi facilitează apariţia de depuneri pe
pereţii interiori ai bazinelor care in timp duc la dereglarea proceselor de epurare cât şi la colmatarea
conductelor.

19
 Microstaţie de epurare biologică din materiale plastice BIO CLEANER

Materialele compozite şi materialele plastice în schimb, sunt cu mult mai stabile şi

rezistente, nu facilitează depunerile pe interior, nu sunt corodate de sol şi nu necesită întreţinere
specială. Se elimină pericolul contaminării pânzei freatice prin infiltrarea dejecţiilor prin pereţii sau
radierul foselor septice. Rezervorul se instalează direct în sol, fără a mai necesita construcţii
suplimentare. Suprafaţa ocupată este minimă şi este în funcţie de spaţiul disponibil.
Costurile de exploatare sunt minime şi se compun din costul energiei electrice consumate şi
cel al vidanjării anuale. Consumurile de electricitate variază între 0,3 kW/h pentru staţia de 5 LE şi
8 kW/h pentru cea de 500 LE comparativ cu fosele septice la care operaţia de vidanjare trebuie
efectuată săptămânal, microstaţiile de epurare, prin procesul biologic de epurare utilizat, necesită
doar vidanjare anuală.
Motivul constă în faptul că tehnologia de epurare este mecano-biologică şi nu necesită adaos
de substanţe chimice; microorganismele care se dezvoltă în staţie hrănindu-se cu materiile organice
prezente în apa uzată menajeră.
Apa care iese din staţie este perfect clară şi inodoră, fără depuneri sau suspensii. Nu degajă
mirosuri neplăcute. Funcţionarea staţiei nu necesită supraveghere ci doar o inspecţie periodică de
rutină. Pot fi instalate fără restricţii în curţi, în vecinătatea clădirilor sau chiar în subsolul acestora.
Folosirea de tehnologii avansate şi echipamente performante în instalaţiile de tratare şi
epurare a apelor duce la protecţia bazinelor hidrografice, un domeniu tot mai important în
asigurarea cantitativă şi calitativă a hranei populaţiei, o prioritate în plan naţional şi internaţional.
În acest sens se înscriu şi preocupările noastre de a realiza echipamente cât mai eficiente
pentru epurarea apei uzate, pentru păstrarea nealterată a râurilor – sursa de bază a apei potabile din
aglomerările urbane.

20
 2.STABILIREA DEBITELOR CARACTERISTICE DE APĂ UZATĂ
ALE LOCALITĂȚII

Debitele caracteristice de ape uzate prelucrate în staţiile de epurare a apelor uzate

urbane
Staţiile de epurare a apelor uzate urbane au rolul de a purifica totalitatea apelor uzate ale
unui centru populat până la un grad admisibil astfel încât să nu afecteze calitatea cursului de apă
receptor în care sunt deversate după tratare. Apele uzate ale centrului populat sunt aduse la staţia de
epurare prin intermediul sistemului centralizat de canalizare care are rolul de a colecta apele uzate
de la toţi generatorii de apă uzată de pe raza centrului urban care, după localizarea lor sunt
consumatorii de apă menajeri şi sociali aflaţi în zona rezidenţială a centrului populat, precum şi
unităţile industriale şi agrozootehnice.
Debitul de ape uzate preluat din centrele urban şi prelucrat de staţiile de epurare urbane nu
este constant pe perioada unei zile, prezentând fluctuaţii în funcţie de modul în care se consumă apa
de alimentare în centrele urbane. De aceea se utilizează mai multe mărimi caracteristice care să
definească cât mai bine acest debit fluctuant şi anume:
- debitul zilnic mediu Qu zi med exprimat în unitatea caracteristică [m3/zi], sau în unitatea S.I.
[m3/s] este valoarea medie a debitelor zilnice de apă uzată produse în centrul urban pe parcursul
unui an;
- debitul zilnic maxim Qu zi max [m3/zi, m3/s] este valoarea maximă a debitelor zilnice de apă
uzată produse în centrul urban pe parcursul unui an;
- debitul orar maxim de ape uzate Qu orar max [m3/h, m3/s] este valoarea maximă a debitelor
orare de apă uzată produse în centrul urban pe parcursul unei zile;
- debitul orar minim de ape uzate Q u orar min [m3/h, m3/s] este valoarea maximă a debitelor
orare de apă uzată produse în centrul urban pe parcursul unei zile;
Debitului de apă uzată a centrului urban se determină în funcţie de consumul de apă potabilă
a centrului urban, valorile caracteristice ale acestuia obţinându-se după următorul algoritm succesiv:
se calculează valorile caracteristice ale necesarelor şi cerinţelor de apă de alimentare din zonele
rezidenţială, industrială şi agrozootehnică ale centrului urban, se calculează valorile caracteristice
ale cerinţei totală de apă de alimentare a centrului urban, apoi se calculează calculează valorile
caracteristice ale debitului de apă uzată a centrului urban.

2.1. Determinarea debitelor caracteristice ale necesarului şi cerinţei de apă de

alimentare din zona rezidenţială a centrului populat
Necesarul de apă de alimentare pentru zona rezidenţială a centrului populat se exprimă prin
următoare mărimi caracteristice: debitul necesarului zilnic mediu de apă de alimentare Qzi med
[m3/zi], debitul necesarului zilnic maxim de apă de alimentare Qzi max [m3/zi] şi debitul necesarului

21
orar maxim de apă de alimentare Qorar max [m3/h]. Valorile caracteristice ale necesarului de apă de
alimentare din zona rezidenţială a centrelor populate se determină cu următoarele relaţii:

1
Q  (  N (i) q j (i))  Qci (2.1)
zi med 1000 i j
1
Q
zi med
 10800 80  1,05  30  17,9  25200 280  1,05  100  17,9   86,4  1  20 Q zi med =
1000
13278,6 m3/zi

1
Q zi max  (  N (i) q j (i)  K zi (i ))  Qci (2.2)
1000 i j
1
Q zi max  10800  1,2  129,4  25200  1,2  402,9  86,4  1  20
1000
Q zi max = 14573,41 m3/zi

1 1
Q orar max  ( (  N (i ) q j (i)  K zi (i)  K o (i))  Qci ) (2.3)
24 1000 i j
1  1
Q orar max   10800 1,2 129,4 1,429  25200 1,1  402,9 1,3  86,4 1 20
24 1000 
Q orar max =776,81 m3/oră

în care: i – indice referitor la necesarul de apă în funcţie de zonele diferenţiate ale localităţii
după gradul de dotare al clădirilor cu instalaţii de apă caldă şi rece (vezi tabelul 2.1); i are valori
între 1-5;
j – indice referitor la categoria de necesar de apă şi anume: apă pentru nevoi
gospodăreşti, apă pentru nevoi publice, apă pentru stropit spaţiile verzi, apă pentru stropit străzi şi
spălat pieţe; j are valori între 1-4;
N(i) – numărul de locuitori care locuiesc în zona i a localităţii;
qj(i) [l/om.zi] – debitul zilnic mediu specific din categoriile j ale necesarului de apă
pentru locuitorii din zona i a localităţii, şi anume: qg(i) - debitul zilnic mediu specific pentru nevoi
gospodăreşti ale populaţiei (vezi tabelul 2.1); q p(i) - debitul zilnic mediu specific pentru nevoi
publice (vezi tabelul 2.1); qsv(i) – debitul zilnic mediu pentru stropit spaţiile verzi care se poate
aprecia global ca o ploaie efectivă (25 l/m 2) la două săptămâni şi 10 m2 spaţiu verde/om conducând
la o valoare qsv(i) = 17,9 l/om.zi, qsp(i) – debitul zilnic mediu specific pentru stropit străzi şi spălat
pieţe se poate calcula analitic sau se poate aprecia global la 5% din debitul zilnic mediu specific
pentru nevoi publice qp(i);
Qci [m3/zi] – debitul necesarului de apă pentru combaterea incendiilor;
Kzi–coeficientul de neuniformitate a debitului zilnic (vezi tabelul 2.1);
Ko – coeficientul de variaţie orară care se adoptă pentru fiecare din zonele

22
 diferenţiate ale localităţii după gradul de dotare a clădirilor cu instalaţii de apă caldă şi rece; când
nu sunt alte valori justificate, pot fi adoptate valorile din tabelul 2.2.
NOTE
1 - Pentru Kzi, valorile de deasupra liniei sunt date pentru localităţile cu climă continentală
temperată, iar valorile de dedesubt sunt date pentru localităţile cu climă continentală excesivă.
Definirea climei se face pe baza numărului anual de zile de vară (n) ca medie multianuală, cu
temperatura maximă măsurată  25C, astfel: n  80 – climă continentală temperată, n  80 - climă
continentală excesivă.
2 - Valoarea pentru qp(i) poate fi majorată justificat funcţie de resursa de apă şi importanţa
obiectivului, astfel: până la 15% pentru oraşe cu populaţie mai mare de 300.000 locuitori şi mai
mică de 1.000.000 locuitori, şi până la 25% pentru oraşe cu populaţie mai mare de 1.000.000
locuitori.
3 - Pentru staţiuni balneo-climaterice (inclusiv staţiunile de pe litoralul Mării Negre),
valorile debitelor qg şi qp se stabilesc pe bază analitică, în funcţie de tipul acestora.

Tabelul 2.1
Zone ale localităţii diferenţiate în funcţie qg(i) qp(i)
de gradul de dotare al clădirilor cu [l/omz [l/omzi Kzi(i)
instalaţii de apă rece şi caldă i] ]

Zone în care apa se distribuie prin

40 25 1,3/1,45
cişmele amplasate pe străzi

Zone în care apa se distribuie prin

80 30 1,2/1,35
cişmele amplasate în curţi

Zone cu gospodării având instalaţii

140 30 1,2/1,35
interioare de apă rece şi canalizare

Zone cu gospodării având instalaţii

interioare de apă şi canalizare, cu 210 85 1,15/1,30
preparare locală a apei calde

Zone cu clădiri având instalaţii

interioare de apă caldă şi canalizare, cu
preparare centralizată a apei calde 280 100 1,10/1,25
(inclusiv cele cu clădiri racordate la
termoficare)

23
 NOTE
1 - În cazul în care distribuirea apei nu se face continuu ci după un program de furnizare
propriu, coeficientul Ko poate fi mărit pe bază de calcule justificative. Alimentarea discontinuă cu
apă trebuie însă considerată ca provizorie.
2 - Pentru valori intermediare ale numărului de locuitori coeficientul K o se calculează prin
interpolare lineară.
3 - Coeficientul se determină în funcţie de numărul de locuitori N(i) din fiecare dintre
zonele diferenţiate ale localităţii după gradul de dotare a clădirilor cu instalaţii de apă caldă şi rece.
Tabelul 2.2
Numărul total de Numărul total de
locuitori ai locuitori ai
Ko Ko
centrului populat centrului populat
(N) (N)

 500 2,8 15000 1,35

1000 2,2 25000 1,30

1500 2,0 50000 1,25

3000 1,75 100000 1,20

7000 1,5  200000 1,15

Necesarul de apă pentru combaterea incendiilor poate fi preluat din hidranţi interiori sau
exteriori clădirilor, iar pentru clădiri speciale (teatre, biblioteci, instituţii, unele spaţii industriale,
etc) pot fi prevăzute sisteme speciale (sprinclere, drencere, etc). Apa pentru hidranţii interiori şi
sistemele speciale trebuie să fie potabilă. La hidranţii exteriori se foloseşte de regulă apă potabilă
din reţea, iar în cazuri speciale pentru combaterea din exterior se poate folosi şi o altă calitate de apă
prin mijloace separate (maşini cisterne proprii, rezerve de apă, reţele separate, etc)
Debitul Qci al necesarului de apă pentru combaterea incendiilor se poate calcula analitic pe
baza prevederilor din STAS 1478-90 ţinându-se seama de configuraţia sistemelor pentru combaterea
incendiilor.
NOTE
1 - Debitul Qe pentru un hidrant exterior şi numărul nk de incendii simultane pentru centrele
populate cu peste 1000000 de locuitori se determină pe bază de studii speciale;
2 - Localizarea incendiilor simultane din centrele populate, în perimetrul luat în calcul la
dimensionarea reţelelor de distribuţie, se face astfel încât, teoretic, un incendiu să revină unei
suprafeţe locuite de cel mult 10000 locuitori.
Debitul Qci [m3/zi] al necesarului de apă pentru combaterea incendiilor, în cazul în care se
folosesc hidranţi exteriori şi nu au fost realizate studii speciale, se poate aprecia cu relaţia:

24
 Qci  86,4  ninc  q (2.4)
he
Qci  86,4 1  20
Qci =1728m3/zi

în care: ninc – numărul de incendii simultane din zona rezidenţială;

qhe [l/s] – debitul unui hidrant exterior (vezi tabelul 2.3).
Tabelul 2.3
Numărul Numărul Debitul qhe [l/s] al unui hidrant
locuitorilor din ninc de exterior
localitate incendii
clădiri cu clădiri cu
simultane
1 – 4 etaje peste 4 etaje

≤ 5.000 1 5 10

5.001 – 10.000 1 10 15

10.001 – 25.000 2 10 15

25.001 – 50.000 2 20 25

50.001 – 100.000 2 25 35

100.001 – 200.000 2 30 40

200.001 – 300.000 3 40 55

300.001 – 400.000 3 - 70

400.001 – 500.000 3 - 80

500.001 – 600.000 3 - 85

600.001 – 700.000 3 - 90

700.001 – 800.000 3 - 95

În cazul în care, din aceeaşi reţea publică de alimentare cu apă aferentă unei localităţi, se
alimentează în caz de incendiu şi unităţile industriale sau agrozootehnice, numărul teoretic de
incendii se poate adopta şi pe baza tabelului 2.4, dacă nu sunt justificate alte valori.

Tabelul 2.4
Numărul Suprafaţa Numărul de Modul de considerare a incendiilor

25
 de
locuitori teritoriului
incendii simultane
din întreprinderilor simultane
localitate ninc
S [ha]
N

La localitate sau la zona industrială,

< 10000 < 150 1 luând în considerare debitul de incendiu
cel mai mare.

Unul în localitate şi unul în zona

10.001 ÷ industrială, sau ambele în localitate
< 150 2
25.000 luând în considerare suma valorilor
maxime.

Unul în localitate şi unul în zona

industrială, ambele în localitate sau
 25.000 ≥ 150 2
ambele în zona industrială, cores-
punzător sumei valorilor maxime.

Unul în localitate şi unul în zona

industrială, ambele în localitate sau
> 25.000 < 150 2
ambele în zona industrială, cores-
punzător sumei valorilor maxime

Se determină
conform tabelului
1.5 pentru.
localitate şi În localitate şi zona industrială, numărul
> 25.000 > 150 conform STAS care rezultă pentru fiecare.
1478 ptr. zona
industrială,

însumându-se.

NOTĂ
Dacă între întreprindere şi localitate este totdeauna un spaţiu gol (verde) de minimum 300
m, cele două unităţi (localitate şi industrie) se analizează separat.

Pentru centrele populate cu populaţia mai mare de 300.000 locuitori, la care programul de
sistematizare conţine date complete despre dotările social-culturale , stabilirea debitelor necesarului

26
de apă de alimentare se poate face prin calcul analitic detaliat pe baza datelor din tabelele 2.5, 2.6,
2.7 şi 2.8.
Comparându-se valorile debitului necesarului de apă, obţinute pe baza calculului analitic
(pe baza relaţiilor 2.1 - 2.4), cu cele obţinute prin utilizarea tabelelor 2.3 - 2.8, pentru estimarea
debitelor necesarului de apă, se vor alege valorile cele mai mari.

Tabelul 2.5
Norme pentru consumul de apă pentru satisfacerea nevoilor gospodăreşti ale populaţiei din
cvartale sau zone ale centrelor populate
Norma pentru
Coeficientul de variaţie orară a consumului de
Gradul de amenajare a clădirilor consumul de apă
apă
(l/omzi)

În cartiere neracordate la
reţeaua de apă şi canalizare şi în
30 – 50 2,00 – 1,60
cartiere în care se ia apa din
cişmele de stradă 1)

În cartiere racordate global la

reţeaua de apă şi canalizare fără 85 – 110 1,5 – 1,3
instalaţii interioare

În cartiere cu clădiri având

instalaţii de alimentare cu apă,
140 – 170 1,3 – 1,2
canalizare, băi cu instalaţii
individuale de apă caldă

În cartiere cu clădiri având

instalaţii interioare de apă şi
200 – 300 1,25 – 1,15
canalizare, băi şi instalaţii
centrale de apă caldă

1)
Se va considera numai în etapizarea lucrărilor ca etapă de tranziţie.

Tabelul 2.6
Destinaţia clădiri Necesar specific [l/om·zi]
din care apă caldă
27
 Total de
de 45C
apă 60C
1 2 3 4
Clădiri de locuit (pentru o persoană pe zi)
în cazul preparării centrale a apei calde:
- apartament cu closet, lavoare, cadă de baie şi spălător;
280 110 90
- apartament cu closet, lavoare, cadă de duş şi spălător;
200 80 65
în cazul preparării locale a apei calde:
- în cazane funcţionând cu lemne, cărbuni sau combustibil
lichid; 140 55 45
- în cazane funcţionând cu gaze sau în încălzitoare electrice. 170 60 50
Clădiri pentru birouri (pentru un funcţionar pe schimb) 20 5 4
Cinematografe (pentru un loc pe zi) 5 - -
Creşe, grădiniţe cu internat (pentru un copil pe zi) 100 50 40
Grădiniţe cu copii externi (pentru un copil pe schimb) 20 8 6
Dispensare, policlinici (pentru un bolnav pe zi) 15 3 2,5
Cluburi, case de cultură şi teatre
cu prepararea centrală a apei calde:
- actori (pentru o persoană pe zi); 35 15 12
- spectatori, vizitatori (pentru un loc pe zi); 12 - -
fără apă caldă:
- actori (pentru o persoană pe zi); 25 - -
- spectatori, vizitatori (pentru un loc pe zi). 12 - -
Cantine, restaurante, bufete (pentru o singură masă servită o
singură dată, la prânz):
- bufete;
13 6 9
- cantine şi restaurante;
22 10 14
- cantine şi restaurante (pentru o persoană, trei mese pe zi).
44 20 28
Cămine (pentru un ocupant pe zi)
- cu obiective sanitare în grupuri sanitare comune; 80 40 33
- cu lavoare în camere; 90 50 40
- cu grupuri sanitare în camere. 120 60 50
Internate şcolare (pentru un ocupant pe zi)
- cu obiective sanitare în grupuri sanitare comune; 70 30 25
- cu lavoare în camere. 80 40 33
1 2 3 4

28
 Hoteluri şi pensiuni (pentru un pasager pe zi)
- cu duşuri sau căzi de baie în grupuri sanitare comune (hoteluri
categoria a II-a); 110 60 50
- cu duşuri în grupuri sanitare în camere (hoteluri categoria a I
B); 150 80 65
- cu căzi de baie în grupuri sanitare în cameră (hoteluri categoria
a I A); 200 100 80
Spitale, sanatorii, case de odihnă (pentru un bolnav pe zi):
- cu căzi de baie şi duşuri în grupuri sanitare; 235 115 95
- cu cadă de baie în fiecare cameră, pentru bolnavi; 325 165 135
- cu cadă de baie în fiecare cameră, pentru tratamente 425 225 185
balneologice.
Băi publice (pentru o persoană):
- cu duşuri; 60 30 43
- cu căzi de baie. 200 100 140
Şcoli fără duşuri sau băi (pentru un elev pe program) 20 5 4
Terenuri de sport, stadioane (pentru o manifestare sportivă)
- pentru un spectator ; 6 - -
- pentru un sportiv. 50 20 28
Gări (pentru o persoană din traficul zilnic) 5 - -
Spălătorii (pentru un kilogram de rufe uscate)
- cu spălare manuală; 35 20 28
- cu spălare semimecanizată; 45 25 35
- cu spălare mecanizată. 55 30 43
Secţii de spălare din garaje (pentru un vehicul pe schimb)
- autoturisme; 300 - -
- autocamioane. 500 - -
Întreprinderi industriale (pentru un muncitor pe schimb) cu
procese tehnologice din grupa
I 50 20 28
II 60 25 35
III a) 60 25 35
b) 75 30 43
IV 75 30 43
V 85 40 57
VI a) 60 25 35
b) 75 30 43
*Apa caldă de 45C este preparată cu ajutorul energiei solare, pentru perioada caldă a
anului.

OBSERVAŢII
1) Durata efectivă a perioadei de consum, în ore, se stabileşte pentru fiecare caz în parte în
funcţie de regimul de funcţionare a instalaţilor de apă din clădirea respectivă.
29
 2) Durata maximă de utilizare a duşurilor şi lavoarelor în vestiarele întreprinderilor
industriale este de 45 minute pentru fiecare schimb.
3) Datele din tabelul 2.8 se iau în considerare la calculul necesarului de căldură şi de
combustibil pentru prepararea apei calde de consum şi la stabilirea capacităţii rezervorului de
acumulare (pentru apă rece şi apă caldă de consum).
4) Grupele proceselor tehnologice sunt următoarele:
- grupa I: procese tehnologice care se desfăşoară în condiţii de contact cu praful, dar fără
degajare de substanţe chimice, fără contact cu produse iritante asupra pielii (care produc
murdărirea mâinilor, care produc murdărirea mâinilor şi corpului);
- grupa II: procese tehnologice care au loc în condiţii de microclimat nefavorabil (cu
temperatură ridicată şi radiaţii calorice, cu temperatură scăzută, cu folosirea unei cantităţi mari de
apă);
- grupa III: procese tehnologice care se desfăşoară în condiţii de degajare de praf, fără alte
substanţe chimice sau produse iritante asupra pielii:
III a) - cu degajare medie şi mare de praf;
III b) - cu degajare intensivă de negru de fum, cu praf de gudron, cu praf de cărbune;
- grupa IV: procese tehnologice care au loc în condiţii de contact cu substanţe toxice (cu
acţiune iritantă asupra pielii prin contact direct, cu acţiune toxică generală, cu gaze şi vapori care
pot produce intoxicaţii acute);
- grupa V: procese tehnologice în care se manipulează sau prelucrează materiale infectate;
- grupa VI: procese tehnologice care necesită un regim special pentru asigurarea calităţii
producţiei:
VI a) - legate de prelucrarea produselor alimentare;
VI b) - legate de producţia medicamentelor, produselor biologice şi materialelor
sanitare.
Tabelul 2.7
Norme privind consumul de apă pentru stropit şi cişmele publice, în funcţie de înălţimea h a
precipitaţiilor medii anuale
Unitatea la
Norma de Coeficientul de
care se
Specificarea obiectului sau operaţiei consum qi neuniformitate orară a
referă norma
[l] consumului de apă
de consum
Stropitul străzilor
- în regiuni cu h 
pavate (o singură m2 1,5 – 2 1,0
500 mm
dată)
- în regiuni cu h 
m2 2–4 1,0
500 mm
Spălatul străzilor
- în regiuni cu h 
pavate (o singură m2 2–3 1,0
500 mm
dată)
- în regiuni cu h 
m2 3–5 1,0
500 mm

30
 Stropitul spaţiilor
- în regiuni cu h 
verzi (o singură m2 şi zi 1,5 – 2 1,0
500 mm
dată)
- în regiuni cu h 
m2 şi zi 2–4 1,0
500 mm
10.000 –
Cişmea publică cu curgere liberă zi 1,1
20.000
Cişmea publică cu ventil automat de 1.500 –
zi 2,0
închidere 2.000

Tabelul 2.8
Norme de consum de apă pentru nevoile igienico-sanitare din unităţile productive

Consumul de Coeficienţii de variaţie

Caracterizarea unităţii productive apă pe muncitor ai consumului de apă
şi schimb kzi ko
Ateliere cu temperaturi ridicate
în care se degajă mai mult de 20 35 1,0 2,5
3
kcal/h şi m
Ateliere cu temperaturi
obişnuite în care se degajă sub de 20 25 1,0 3,0
3
kcal/h şi m
Pentru duşuri la lucrătorii din
întreprinderi în care munca prestată 60 1,0 2,0
provoacă murdărirea mare a corpului
Pentru duşuri la lucrătorii din
întreprinderi în care munca prestată
40 1,0 2,0
provoacă mai puţină murdărire a
corpului
Cerinţa de apă de alimentare pentru zona rezidenţială a centrelor populate cuprinde total sau
parţial următoarele categorii de apă:
- apă pentru nevoi gospodăreşti: băut, preparare hrană, spălatul corpului, spălatul rufelor şi
vaselor, curăţenia locuinţei, utilizarea WC-ului, precum şi creşterea animalelor de pe lângă
gospodăriilor proprii ale locuitorilor;
- apă pentru nevoi publice: unităţi de învăţământ de toate gradele, creşe, spitale, policlinici,
băi publice, cantine, cămine, hoteluri, restaurante, magazine, cofetării, unităţi pentru distribuirea
locală a băuturilor răcoritoare, fântâni de apă de băut, completare la fântânile ornamentale (dacă nu
sunt alte surse), etc;
- apă pentru stropitul spaţiilor verzi;
- apă pentru stropitul străzilor, spălatul pieţelor şi străzilor; când nu se poate altfel, apa va fi
luată din reţeaua de apă potabilă, total sau parţial;

31
 - apă pentru nevoile proprii ale sistemului de alimentare cu apă (preparare reactivi, evacuare
nămol, spălare filtre, spălare aducţiuni, rezervoare, reţea, etc);
- apă pentru spălarea periodică a reţelei de canalizare; de regulă apa nu va fi apă potabilă
decăt în cazuri bine justificate;
- apă pentru acoperirea pierderilor tehnic admisibile din sistem;
- apă necesară pentru combaterea incendiilor.

Cerinţa de apă de alimentare pentru zona rezidenţială a centrului populat se exprimă prin
următoare mărimi caracteristice: debitul cerinţei zilnice medii de apă de alimentare Q s zi med [m3/zi],
debitul cerinţei zilnice maxime de apă de alimentare Q s zi max [m3/zi] şi debitul cerinţei orare maxime
de apă de alimentare Qs orar max [m3/h]. Valorile caracteristice ale cerinţei de apă de alimentare din
zona rezidenţială a centrelor populate se determină cu următoarele relaţii:

Q  K p  Ks Q (2.5)
s zi med zi med
Q  1,1  1,05  13278,6
s zi med
Q m3/zi
s zi med =15336,8

Qs zi max  K p  K s  Q zi max (2.6)

Q s zi max  1,1  1,05  14573,41

Qs zi max =16832,29 m3/zi

Qs orar max  K P  K s  Qorar max (2.7)

Q s orar max  1,1 1,05  776,81
Qs orar max =897,22 m3/ora

în care: Qzi med [m3/zi], Qzi max [m3/zi] şi Qorar max [m3/h] - debitele zilnic mediu, zilnic
maxim şi orar maxim ale necesarului de apă de alimentare pentru centrul populat;
Kp – coeficient prin care se ţine seama de pierderile de apă în aducţiune şi în
reţeaua de distribuţie şi care poate lua valori între 1,08-1,10 în cazul sistemelor care se proiectează
şi urmează a fi executate şi valori între 1,10-1,25 în cazul sistemelor existente la care se fac
extinderi sau creşte gradul de confort;
Ks – coeficient prin care se ţine seama de nevoile tehnologice ale sistemului de
alimentare cu apă şi canalizare (spălarea aducţiunilor, a reţelei de distribuţie şi a reţelei de
canalizare; nevoi ale staţiilor de tratare şi epurare, evacuarea zăpezii, etc.), care are valorile: 1,02 în
cazul în care întreţinerea sistemului de alimentare care asigură apa potabilă este uşoară şi 1,05-1,08
în cazul surselor subterane sau de suprafaţă de apă care necesită tratare în vederea îmbunătăţirii,
valoarea coeficientului variind în funcţie de complexitatea tratării şi de tehnologia de funcţionare a
obiectelor componente (în cazuri speciale, pe bază de justificări tehnice, se pot adopta şi alte valori).

Exprimarea valorilor caracteristice Q zi med , Q zi max şi Q orar max ale debitului cerinţei de apă de
alimentare pentru centre populate în [m3/s] se face pe baza următoarelor relaţii de transformare:
32
 Q [ m 3 / s ]  1,157  10 5  Q [m 3 / zi ] (2.8)
ss zi med s zi med
Q [ m 3 / s ]  1,157  10 5  15336,8
ss zi med
Q = 0,177 m3/s
ss zi med

Q ss zi max [ m 3 / s ]  1,157  10 5  Q s zi max [ m 3 / zi ] (2.9)

Q ss zi max [ m 3 / s ]  1,157  10 5  16832,29

Q ss zi max =0,1947 m3/s

Q ss orar max [ m 3 / s ]  2,778  10 4  Q s orar max [ m 3 / h] (2.10)

Q ss orar max [ m 3 / s ]  2,778  10 4  897,22

Q ss orar max =0,249 m3/s

2.2. Determinarea debitelor caracteristice ale necesarului şi cerinţei de apă din zona
industrială a centrului populat
Necesarul de apă de alimentare pentru zona industrială a centrului populat se exprimă prin
următoare mărimi caracteristice: debitul necesarului zilnic mediu de apă de alimentare pentru zona
industrială QnI zi med [m3/zi], debitul necesarului zilnic maxim de apă de alimentare pentru zona
industrială QnI zi max [m3/zi] şi debitul necesarului orar maxim de apă de alimentare pentru zona
industrială QnI orar max [m3/h].
Structura fiecăruia dintre debitele caracteritice ale necesarului de apă Q nI pentru alimentarea
unităţilor industriale este următoarea:

QnI  QnIt  QnIg  QnIi  QnIn (2.11)

în care: QnIt [m3/zi, m3/h] – debitul necesarului de apă tehnologică care trebuie să includă
apa pentru fabricarea produselor (apă inclusă în produsul finit), apa pentru răcirea utilajelor,
aparatelor, agregatelor, produselor, etc., apa pentru răcirea rezervoarelor de fluide tehnologice sau
combustibile, apa pentru producerea aburului şi a apei calde, apa pentru spălarea materiei prime, a
subproduselor şi produselor finite, a instalaţiilor tehnologice, prelucrarea materiei primei,
prepararea soluţiilor, a unor substanţe, etc., apa pentru transportul hidraulic al materiei prime, al
subproduselor şi produselor finite (se recomandă a se evita transportul hidraulic cu apă de
alimentare), etc.;
QnIg [m3/zi, m3/h] – debitul necesarului de apă pentru nevoi igienico-sanitare
care trebuie să includă apa pentru funcţionarea instalaţiilor sanitare, întreţinerea clădirilor şi
spaţiilor de producţie şi administrative (spălarea pardoselii, pereţilor, etc.) din unităţile industriale,
precum şi pentru funcţionarea cantinelor, căminelor, grădiniţelor, creșelor, punctelor medicale,
spălătoriilor de rufe, etc. aferente acestora;
QnIi [m3/zi, m3/h] – debitul necesarului de apă pentru incendii care trebuie să
includă apa rezervată pentru prevenirea şi stingerea incendiilor;
33
 QnIn [m3/zi, m3/h] – debitul necesarului de apă pentru alte utilizări, care este un
termen apare în relaţii numai dacă există necesităţi nespecifice de apă ale unităţilor industriale,
altele decât cele definite în termenii anteriori, şi care se determină analitic.
Relaţiile de calcul al debitelor caracteristice ale necesarului de apă de alimentare din zona
industrială a centrelor populate pentru cazurile uzuale sunt următoarele:

U gm  n gm
 U n     24    3,6  Qinc
nI zi med 
Q (2.12)
l tl tl mI m 1000 ninc n

10  20  40  50  50  60  100  60 10  20  50  50  60  60  50  75
QnI zi med  10  1,3  8  0,6    24 1  10  3,6  20
1000 1000
Q =17320 m3/zi
nI zi med

K U gm  ngm
QnI zi max   U  n    zi  24    3,6  Qinc (2.13)
l tl tl mI m 1000 ninc n

10  20  50  50  60  60  50  75
Q nI zi max  10  1,3  8  0,6  1,15  11,2  1,15   24  1  10  3,6  20
1000

QnI zi max =17362 m3/zi

U n K o  K zi U gm  ngm
QnI orar max   tI tI       3,6  Qinc (2.14)
l 24 mI m 24 1000 ninc n
10  1,3  8  0,6 1,15  2,8  11, 2 1,15  2,8  10,05 8640
Q nI orar max    
24 24 24 24

QnI orar max =723,59 m3/ora

în care: l – indice referitor la numărul categoriilor de produse industriale fabricate;

Utl – numărul de unităţi din mărimea caracteristică a categoriei de produse
industriale: tone, m3, bucăţi, etc. (producţie finită, materie primă sau după caz producţie
intermediară) în perioada considerată (în cazul de faţă pe zi).
ntl [m3/unitate caracteristică a categoriei de produse industriale] – necesarul de apă
specific corespunzător unităţilor de capacitate a categoriei de produse industriale. În tabelul 2.9 sunt
date orientative despre necesarul specific de apă pentru produse din diferite unităţi industriale;
mI – indice referitor la numărul de întreprinderi industriale care realizează categorii
de produse;
m – indice referitor la numărul de folosinţe;
Ugm – numărul de unităţi din mărimea caracteristică a folosinţei: persoane, clădiri,
schimburi, vehicule, etc. sau combinaţii: persoaneschimburi, vehiculeschimburi, etc. în perioada
considerată (în cazul de faţă pe zi);
ngm [l/unitate sau combinaţii de unităţi caracteristice ale folosinţei] – necesarul
34
specific de apă corespunzător unităţilor sau combinaţiilor de unităţi ale folosinţei (vezi tabelul 2.6);
Kzi, Ko – coeficienţi de neuniformitate a debitului zilnic (vezi tabelul 2.1),
respectiv coeficientul de variaţie orară (vezi tabelul 2.2);
ninc – indice referitor la numărul de incendii simultane la unităţi industriale;
n – indice referitor la numărul clădirilor din unitatea industrială atinsă de incendiu;
Qinc [l/s] – debitul specific de apă pentru stingerea din exterior a incendiilor din
clădiri, ţinându-se seama de volumul Vn [m3] al clădirii n atinsă de incendiu şi gradul de rezistenţă
la foc al clădirilor, cu valori orientative indicate în tabelele 2.10, 2.11, 2.12.

Tabelul 2.9
Necesarul de apă specific pentru diferite unităţi industriale
Necesarul de apă specific corespunzător unităţilor
Tipul unităţii industriale de capacitate a categoriei de produse industriale
[m3/unitatea categoriei de produse]
Industria alimentară:
Abatoare 1,2 – 1,65 m3/t
Fabrici de mezeluri 6 – 10 m3/t
Fabrici de conserve 8 – 22 m3/t
Fabrici de amidon 75 – 110 m3/t
Fabrici de spirt 15 – 25 m3/t
Fabrici de bere 5 – 13 m3/m3
Fabrici de băuturi nespirtoase 3,8 – 5 m3/m3
Fabrici de drojdie 42 – 121 m3/t
Fabrici de melasă 31 – 60 m3/t
Fabrici de zahăr:
- producţia de zahăr din sfeclă 85 m3/t
- rafinarea zahărului 5 m3/t
Fabrici de lapte şi brânzeturi 15 – 20 m3/t
Fabrici de morărit 2 m3/t
Fabrici de pâine 1 – 1,5 m3/t
Industria uşoară:
Fabrici de prelucrare primară a lânii 130 – 143 m3/t
Fabrici de filatură de mătase 1140 m3/t

35
Fabrici de prelucrare a bumbacului 400 – 600 m3/t
Fabrici de fibre sintetice 100 – 130 m3/t
Fabrici de ţesut 0,5 – 0,8 m3/t
Fabrici de vopsit – imprimat ţesături 250 – 350 m3/t
Fabrici de stofă 280 – 360 m3/t
Blănării 120 m3/t
Fabrici de piele 83 – 87,5 m3/t
Fabrici de încălţăminte 32,4 m3/1000 perechi
Industria celulozei şi hârtiei:
Fabrici de pastă de lemn 90 – 100 m3/t
Fabrici de celuloză 75 – 650 m3/t
Fabrici de hârtie 100 – 300 m3/t
Fabrici de carton 50 – 250 m3/t
Industria chimică:
Fabrici de cauciuc natural 285 – 855 m3/t
Fabrici de cauciuc sintetic 60 m3/t
Fabrici de azbest 100 m3/t
Fabrici cocso – chimice 2,8 – 3,5 m3/t
Fabrici de sodă 110 m3/t
Fabrici de sulfat de fier 45 – 70 m3/t
Fabrici de amoniac 550 – 1150 m3/t
Fabrici de acid azotic 200 – 300 m3/t
Fabrici de acid sulfuric 10 – 80 m3/t
Fabrici de azotat de sodiu 20 – 75 m3/t
Fabrici de azotat de potasiu 2 – 5 m3/t
Industria petrolieră şi gazelor:
Combinate de prelucrare a ţiţeiului 10 – 18 m3/t
Fabrici de gaze pe bază de cărbune 1,3 – 1,5 m3/t
Industria de prelucrare a minereuri-lor şi
siderurgică:
Fabrici de prelucrare a minereurilor
feroase 15 – 30 m3/t
Fabrici de prelucrare a minereurilor
neferoase:
aluminiu; 145 – 215 m3/t
cupru; 79 – 140 m3/t
plumb; 116,5 – 139,5 m3/t
zinc; 190 – 325 m3/t
nichel; 800 – 850 m3/t
aur. 17 – 18 m3/t
Uzine siderurgice 25 – 50 m3/t

36
 Industria constructoare de maşini:
Uzine constructoare de automobile şi
tractoare:
autoturisme; 100 m3/buc
autocamioane; 85 m3/buc
tractoare. 45 m3/buc
Uzine pentru construcţii de maşini şi
ateliere mecanice:
secţii de turnare; 4,5 – 5 m3/t
secţii de prelucrare. 3 – 3,5 m3/t
Industria energetică:
Uzine termoelectrice:
răcirea condensatorilor turbinelor; 280 – 450 m3/MWh
răcitoare pentru ulei şi aer; 12 – 35 m3/MWh
alimentarea cazanelor; 4,5 – 8 m3/MWh
îndepărtarea hidraulică a cenuşii. 10 – 15 m3/t

Tabelul 2.10
Debitul de apă pentru stingerea din exterior a incendiilor la clădiri civile izolate, pentru învăţământ, spitale,
clădiri cu săli aglomerate, clădiri social-administrative
Volumul clădiri (compartimentului de incendiu) Vn[m3]
Gradul de
până 2.001 3.001 5.001 10.001 15.001 30.001
rezistenţă peste
la … … … ... … …
la foc al 50.001
2.000 3.000 5.000 10.000 15.000 30.000 50.000
clădiri
Debitul de apă pentru un incendiu Qinc [l/s]
I – II 5 5 5 10 10 15 20 25
III 5 5 10 10 15 20 - -
IV 5 10 10 15 - - - -
V 5 10 15 20 - - - -

Tabelul 2.11

Debitul de apă pentru stingerea din exterior a incendiilor la clădiri industriale obişnuite
Volumul clădiri (compartimentului de incendiu)
Gradul Vn[m3]
de Catego 2.00 3.00 5.00 20.0 50.00 200.0
până
rezisten ria de 1 1 1 01 1 01 peste
la
ţă la incend … … … ... … … 400.0
2.00
foc al iu 3.00 5.00 20.0 500. 2000 400.0 00
0
clădiri 0 0 00 00 00 00
Debitul de apă pentru un incendiu Qinc [l/s]
I – II D,E 5 5 5 10 10 15 20 25

37
 A,B,C 5* 10 10 15 20 30 35 40
D,E 5 5 10 15 25 35 - -
III
C 5 10 15 20 30 40 - -
D,E 5 10 15 20 30 - - -
IV – V
C 5 15 20 25 35 -

Tabelul 2.12
Debitul de apă pentru stingerea din exterior a incendiilor la clădiri industriale monobloc
Volumul clădiri Vn[m3]
Categori 600.00
100.00 200.00 300.00 400.00 500.00
a de până la 1 700.001
1… 1… 1… 1… 1…
pericol 100.00 … …
200.00 300.00 400.00 500.00 600.00
de 0 700.00 800.000
0 0 0 0 0
incendiu 0
Debitul de apă pentru un incendiu Qinc [l/s]
A, B, C 30 40 50 60 70 80 90 100
D, E 15 20 25 30 35 40 45 50

Practic, cerinţa de apă de alimentare pentru unităţile industriale se determină prin

considerarea debitelor zilnice QnI [m3/zi] în cazul surselor de apă neamenajate, respectiv prin
considerarea debitelor lunare medii QnI [m3/lună] în cazul surselor de apă cu lucrări de regularizare a
debitelor, cu evidenţierea variaţiei acestora în timpul anului. În lipsa unor date concrete despre
variaţia acestor debite în timpul anului, în continuare în lucrare se vor lua în considerare valorile
caracteristice ale debitului zilnic al necesarului de apă pentru alimentarea unităţilor industriale.
Având în vedere că sistemele de alimentare cu recircularea apei se întâlnesc îndeosebi în
cazul sistemelor de răcire de la centralele de producere a energiei electrice, cazurile cel mai frecvent
întâlnite de alimentare cu apă a unităţilor industriale sunt cele nu fac recircularea apei de alimentare.
În acest caz mărimile caracteristice ale cerinţei de apă de alimentare pentru zona industrială a
centrului populat: debitul cerinţei zilnice medii de apă de alimentare pentru zona industrială Q sI zi med
[m3/zi], debitul cerinţei zilnice maxime de apă de alimentare pentru zona industrială, QsI zi max [m3/zi]
şi debitul cerinţei orare maxime de apă de alimentare pentru zona industrială Q sI orar max [m3/h] se
determină cu următoarele relaţii:
Q  K sI  K pI  Q (2.15)
sI zi med nI zi med
Q  1,1  1,05  17320
sI zi med
Q =20004,6 m3/zi
sI zi med

QsI zi max  K sI  K pI  QnI zi max (2.16)

Q sI zi max  1,1  1,05  17362

QsI zi max =20053,11 m3/zi

38
 QsI orar max  K sI  K pI  QnI orar max (2.17)
Q sI orar max  1,1 1,05  723,59

QsI orar max =835,75 m3/ora

Exprimarea debitelor caracteristice QsI zi med [m3/zi], QsI zi max [m3/zi] şi QsI orar max [m3/h] ale
cerinţei de apă de alimentare pentru zona industrială în [m3/s] se poate face prin transformare
utilizând relaţiile similare 2.8, 2.9, şi 2.10.

Q [m 3 / s ]  1,157  10 5  Q [m 3 / zi]
ssI zi med sI zi med

Q [ m 3 / s ]  1,157  10 5  20004,6
ssI zi med
Q m3/s
ssI zi med =0,231

Q ssI zi max [ m 3 / s]  1,157  10 5  QsI zi max [m 3 / zi ]

Q ssI zi max [ m 3 / s ]  1,157  10 5  20053,11

Q ssI zi max = 0,231 m3/s

Q ssI orar max [ m 3 / s ]  2,778 10  4  Q sI orar max [m 3 / h]

Q ssI orar max [ m 3 / s ]  2,778  10 4  835,75

Q ssI orar max = 0,232 m3/s

2.3. Determinarea debitelor caracteristice ale necesarului şi cerinţei deapă de

alimentare din zona agrozootehnică a centrului populat
Necesarul de apă de alimentare pentru zona agrozootehnică a centrului populat se exprimă
prin următoare mărimi caracteristice: debitul necesarului zilnic mediu de apă de alimentare pentru
zona agrozootehnică QnZ zi med [m3/zi], debitul necesarului zilnic maxim de apă de alimentare pentru
zona agrozootehnică QnZ zi max [m3/zi] şi debitul necesarului orar maxim de apă de alimentare pentru
zona agrozootehnică QnZ orar max [m3/h].
Structura fiecăruia dintre debitele caracteritice ale necesarului de apă QnZ pentru alimentarea
unităţilor industriale este următoarea:

QnZ  QnZa  QnZg  QnZi (2.18)

în care: QnZa [m3/zi, m3/h] – debitul necesarului de apă pentru îngrijirea animalelor
trebuie să includă necesarul de apă pentru consumul biologic al animalelor, necesarul tehnologic de
apă pentru evacuarea dejecţiilor, spălarea şi dezinfectarea halelor, prepararea hranei, întreţinerea
instalaţiilor tehnologice, necesarul pentru obiectele anexă ale halelor de creştere a animalelor;
QnZg [m3/zi, m3/h] – debitul necesarului de apă pentru nevoi igienico-sanitare care

39
trebuie să includă apa pentru funcţionarea instalaţiilor sanitare, întreţinerea clădirilor şi spaţiilor
administrative (spălarea pardoselii, pereţilor, etc.) din unităţile agrozootehnice, precum şi pentru
funcţionarea cantinelor, punctelor medicale, spălătoriilor de rufe, etc. aferente acestora;
QnZi [m3/zi, m3/h] – debitul necesarului de apă pentru incendii care trebuie să
includă apa rezervată pentru prevenirea şi stingerea incendiilor.

Relaţiile de calcul al debitelor caracteristice ale necesarului de apă de alimentare din zona
agrozootehnică a centrelor populate pentru cazurile uzuale sunt următoarele:

K piZo  qZo  N Zo U gp  n gp
     24    3,6  Qinc (2.19)
nZ zi med 
Q
o 1000 pZ p 1000 rinc r
1,1 400  120  100  90  100  25  100  60  100  70  1,1 5000  0,38  5000  0, 26  5000  0,46  5000  0, 46  20000  0,29 
QnZ zi med  
1000 1000
10  20  30  50  60  60 5  20  30  50  40  60
  0
1000 1000
Q =103,85 m3/zi
nZ zi med

K ziZo  K piZ o  qZo  N Zo K U gp  n gp

QnZ zi max      zi  24    3,6  Qinc (2.20)
o 1000 pZ p 1000 rinc r
1,1  1,1 400  120  100  90  100  25  100  60  100  70
Q nZ zi max  
1000
1,1  1,1   5000  0,35  5000  0, 26  5000  0.46  5000  0, 46  20000  0, 29 10  20  30  50  60  60
  1,15  
1000 1000
5  20  30  50  40  60
 1,15
1000
QnZ zi max =114,695 m3/zi

K oZo  K ziZo  K piZo  qZo  N Zo K o  K zi U gp  n gp

QnZ orar max         3,6  Qinc (2.21)
o 24 1000 pZ p 24 1000 rinc r
1,1  1,1  2,2 400  120  100  90  100  25  100  60  100  70 1.1  1,1  2,2 5000  0,35  5000  0,26  5000  0.46  20000  0, 29
QnZ orar max  
24  1000 24  1000
10  20  30  50  60  60 5  20  30  50  40  60
 1,15   2,8  1,15   2,8
24  1000 24  1000
QnZ orar max =12,081 m3/ ora

în care: o – indice referitor la categoriile de animale;

qZo [m3/1000animalezi] – necesarul specific total de apă, care ia valori în funcţie
de categoria i de animale şi de tipul sistemului de evacuare a dejecţiilor corespunzător fiecărei
categorii i de animale (vezi tabelul 2.14);
NZo – numărul de animale din categoria o;
KpiZo – coeficient care ţine seama de acoperirea pierderilor admisibile de apă în
incinta unităţilor zootehnice în funcţie de categoria de animale (vezi tabelul 2.13);
KziZo – coeficientul de neuniformitate a debitului zilnic care este în funcţie de

40
categoria o de animale (vezi tabelul 2.13);
KoZo – coeficientul de neuniformitate a debitului orar care este, de asemenea, în
funcţie de categoria o de animale (vezi tabelul 2.13);
pZ – indice referitor la numărul de unităţi agrozootehnice din zona agrozootehnică ;
p – indice referitor la numărul de folosinţe;
Ugm – numărul de unităţi din mărimea caracteristică a folosinţei: persoane, clădiri,
schimburi, vehicule, etc. sau combinaţii: persoaneschimburi, vehiculeschimburi, etc. în perioada
considerată (în cazul de faţă pe zi);
ngm [l/unitate sau combinaţii de unităţi caracteristice ale folosinţei] – necesarul
specific de apă corespunzător unităţilor sau combinaţiilor de unităţi ale folosinţei (vezi tabelul 2.6);
Kzi, Ko – coeficienţi de neuniformitate a debitului zilnic (vezi tabelul 2.1), respectiv
coeficientul de variaţie orară (vezi tabelul 2.2);
rinc – indice referitor la numărul de incendii simultane la unităţi agrozootehnice;
r – indice referitor la numărul clădirilor din unitatea agrozootehnică atinsă de
incendiu;
Qinc [l/s] – debitul specific de apă pentru stingerea din exterior a incendiilor din
clădiri, ţinându-se seama de volumul Vn [m3] al clădirii r atinsă de incendiu şi gradul de rezistenţă la
foc al clădirilor, cu valori orientative indicate în tabelele 2.10, 2.11, 2.12.

Tabelul 2.13
Coeficienţi
Categorii de animale
KpiZ KziZ KoZ
Porcine 1 1 2 – 2,5
Gâşte 1,1 1,1 2
Raţe şi boboci 1 2 2
Celelalte categorii 1,1 1,1 2 – 2,5

Valorile caracteristice ale debitului cerinţei de apă de alimentare din zona agrozootehnică a
centrului populat se determină pe baza valorilor caracteristice ale necesarului de apă din zona
agrozootehnică, cu următoarele relaţii:
Q  K sZ  K pZ  Q (2.22)
sZ zi med nZ zi med
Q  1,1  1,05  103,85
sZ zi med
Q = 119,95 m3/zi
sZ zi med

QsZ zi max  K sZ  K pZ  QnZ zi max (2.23)

Q sZ zi max  1,1  1.05  114,695

QsZ zi max = 132,472 m3/zi

QsZ orar max  K sZ  K pZ  QnZ orar max (2.24)
Q sZ orar max  1,1  1,05  12,081

QsZ orar max = 13,954 m3/ora

41
 în care: QnZ zi med [m3/zi], QnZ zi max [m3/zi], QnZ orar max [m3/h] – valorile caracteristice ale
debitului necesarului de apă de alimentare pentru zona agrozootehnică;
KsZ – coeficient care ţine seama de nevoile tehnologice ale sistemului de
alimentare cu apă şi canalizare (pentru pregătirea soluţiilor de reactivi, spălarea componentelor
staţiei de tratare, spălarea colectoarelor de canalizare), care are valoarea 1,10;
KpZ – coeficient care ţine seama de acoperirea pierderilor în aducţiune şi reţelele
de distribuţie, care se stabileşte prin calcule în funcţie de soluţiile tehnologice şi care se poate
considera maxim 1,05 în lipsa datelor necesare;

Tabelul 2.14
Necesar de apă specific
qZ o [ m3/1000animalezi]
Categorii de animale
Evacuarea dejecţiilor
hidraulică mecanică
- vieri pentru reproducţie 36 -
- scroafe de montă şi
36 -
gestaţie
- scroafe lactante 100 -
Porcine
- tineret porcin pentru
31 -
reproducţie
- porci la îngrăşat 31 -
- tineret porcin în creştere 13 -
- vaci cu lapte 120 100
- junici 18 – 27 luni 90 70
- viţei 0 – 6 luni 25 20
Taurine
- tineret bovin 6 – 18 luni 60 40
- tineret bovin la îngrăşat 6
70 50
– 24 luni
- oi şi berbeci - 10
Ovine - tineret ovin şi caprin - 5
- capre adulte - 13
- cabaline adulte - 50
Cabaline
- tineret cabalin - 30
- femele gestante şi iepuri
- 0,7
pentru carne
- femele lactante şi iepuri
Iepuri - 1,5
pentru reproducţie
- tineret 28 – 80 zile şi
- 1,0
broiler
- nutrii adulte - 25
Animale
- tineret nutrii - 7
pentru
- vulpi - 7
blană
- nurci - 3
Păsări - găini adulte rase uşoare - 0,35
- tineret înlocuire rase - 0,26
uşoare
42
 - găini adulte rase grele - 0,46
- tineret înlocuire rase
- 0,46
grele
- pui (broiler) de găină - 0,29
- curci adulte - 0,90
- tineret înlocuire curci - 0,50
- pui (broiler) de curci - 0,96
- gâşte - 1,50
- raţe - 1,50
- boboci - 0,80

Exprimarea debitelor caracteristice QsZ zi med [m3/zi], QsZ zi max [m3/zi] şi QsZ orar max [m3/h] ale
cerinţei de apă de alimentare pentru zona agrozootehnică în [m3/s] se poate face prin transformare
utilizând relaţiile similare 2.8, 2.9, şi 2.10.

Q [ m3 / s ]  1,157 105  Q [ m3 / zi ]
sZ zi med sZ zi med
Q [ m 3 / s ]  1,157  10 5  119 ,95
sZ zi med
Q 3
sZ zi med = 0,001388 m /s
QsZ zi max [ m3 / s ]  1,157 105  Q [ m3 / zi ]
sZ zi med

Q sZ zi max [ m 3 / s ]  1,157  10 5  132,472

QsZ zi max = 0,001532 m3/s

QsZ orar max [ m3 / s ]  2,778 10 4  QsZ orar max [ m3 / h]

Q sZ orar max [ m 3 / s ]  2,778  10  4  13,954

QsZ orar max = 0,003866 m3/s.

2.4. Determinarea debitelor caracteristice ale cerinţei totale de apă de alimentare a
centrului populat
Valorilor caracteristice ale debitului cerinţei totale de apă de alimentare a centrului populat,
respectiv debitul total zilnic mediu Qs tot zi med [m3/zi, m3/s], debitul total zilnic maxim Qs tot zi max
[m3/zi, m3/s] şi debitul total orar maxim Qs tot orar max [m3/h, m3/s], se determină cu următoarele relaţii:
Q Q Q Q (2.25)
s tot zi med s zi med sI zi med sZ zi med
Q  15336,8  10024,3  119,95
s tot zi med
Q =25481,05 m3/zi = 0,295 m3/s
s tot zi med

Qs tot zi max  Qs zi max  QsI zi max  QsZ zi max (2.26)

Q  16832,29  10028  119 ,95
s tot zi max
Qs tot zi max =26980,24 m3/zi = 0,312 m3/s

Qs tot orar max  Qs orar max  QsI orar max  QsZ orar max (2.27)
Qs tot orar max 3
=1360 m /ora = 0,4377 m /s 3

43
 în care:Qs zi med [m3/zi, m3/s], Qs zi max [m3/zi, m3/s], Qs orar max [m3/h, m3/s] – debitele
zilnic mediu, zilnic maxim şi orar maxim ale cerinţei de apă de alimentare pentru zona rezidenţială
a centrului populat;
QsI zi med [m3/zi, m3/s], QsI zi max [m3/zi, m3/s], QsI orar max [m3/h, m3/s] – debitele
zilnic mediu, zilnic maxim şi orar maxim ale cerinţei de apă de alimentare pentru zona industrială a
centrului populat;
QsZ zi med [m3/zi, m3/s], QsZ zi max [m3/zi, m3/s], QsZ orar max [m3/h, m3/s] – debitele
zilnic mediu, zilnic maxim şi orar maxim ale cerinţei de apă de alimentare pentru zona
agrozootehnică a centrului populat.

2.5. Determinarea debitelor caracteristice de ape uzate evacuate din centrul populat
Valorile caracteristice ale debitului de ape uzate evacuate din centrul urban, respectiv debitul
de ape uzate zilnic mediu Qu zi med [m3/zi, m3/s], debitul de ape uzate zilnic maxim Qu zi max [m3/zi,
m3/s], debitul de ape uzate orar maxim Qu orar max [m3/h, m3/s] şi debitul de ape uzate orar minim Qu
3 3
orar min [m /h, m /s] se stabilesc în funcţie de valorile caracteristice similare ale cerinţei totale de apă

de alimentare a centrului populat, cu următoarele relaţii:

Q  0,8  Q (2.28)
u zi med s tot zi med
Q  0,8  25481,05
u zi med
Q 20380 m3/zi = 0,235 m3/s
u zi med =

Qu zi max  0,8  Qs tot zi max (2.29)

Qu zi max  0,8  26980,24

Qu zi max = 21590 m3/zi = 0,249 m3/s

Qu orar max  0,8  Qs tot orar max (2.30)

Qu orar max  0,8  1360
Qu orar max = 1088 m3/ora = 0,302 m3/s

1
Qu orar min   p  Qu zi max (2.31)
24
Q 314,92 m3/ora = 0,087m3/s
u orar min =

în care: Qs tot zi med [m3/zi, m3/s], Qs tot zi max [m3/zi, m3/s] şi Qs tot orar max [m3/h, m3/s] sunt
valorile caracteristice ale debitului cerinţei totale zilnice medii, zilnice maxime, respectiv orare
maxime de apă de alimentare ale centrului populat şi unităţilor industriale şi agrozootehnice
aferente;
44
 p – coeficient adimensional în funcţie de numărul de locuitori ai centrului populat
(vezi tabelul 2.15).
Tabelul 2.15
Numărul
1001 - 10001- 50001 – >
de < 1000
10000 50000 100000 100000
locuitori
p 0,18 0,25 0,35 0,60 0,75

3. DETERMINAREA PARAMETRILOR PRINCIPALI,

DIMENSIONALI SI FUNCTIONALI AI OBIECTELOR
TEHNOLOGICE DE PE LINIA APEI A STATIEI DE EPURARE

3.1. Determinarea parametrilor principali, cinematici si functionali ai instalatiei de sitare cu

gratar plan

Grătarul plan este compus din următoarele subansambluri:

- cadrul 1 format din două lonjeroane laterale fixate între ele cu mai multe traverse care se
constituie ca suport pentru toate părţile componente ale grătarului;
- pragul 2 care este plasat în partea inferioară a cadrului şi are rolul de a împiedica depunerea
nisipului la baza grătarului, în acest scop sub prag este prevăzută o ţeavă cu orificii prin care se
introduce aer sub presiune;
- grătarul propriu-zis 3 format din bare paralele care se fixează pe traversele inferioare ale cadrului
prin îmbinări speciale care să asigure distanţele impuse dintre acestea;
- sistemul de curăţare a grătarului format din grebla 4 acţionată de două lanţuri de transmisie 5,
plasate în zona lonjeroanelor laterale, astfel încât în timpul cursei active a greblei (când se
deplasează dinspre partea inferioară a grătarului spre cea superioară) aceasta să racleze suprafaţa
activă (anterioară) a grătarului antrenând impurităţile reţinute, iar la cursa pasivă a greblei (când se
deplasează dinspre partea superioară a grătarului spre cea inferioară) aceasta să treacă prin partea
posterioară a grătarului deversând impurităţile transportate în gura de alimentare a transportorului
- compactor apoi să îşi continue mişcarea descendentă, îndreptându-se spre o nouă cursă activă.

45
 Fig. 3.1. Echipament de sitare cu grătar plan şi greblă de curăţare pe lanţuri

Fig. 3.2. Parametrii dimensionali ai grătarului plan (vedere frontală)

Forma profilului barelor care se folosesc la construcţia grătarelor plane este indicată în
STAS 12431-86 (vezi figura 2.3) în care sunt prezentate relaţiile între parametrii profilului barelor,
şi anume: grosimea s [mm] şi lăţimea [mm], pentru diferite forme uzuale de bare, precum şi valorile
coeficientul β în funcţie de forma barelor (vezi tabelul 2.1). Din punct de vedere dimensional, la
acest tip de grătare, grosimea barelor s [mm] poate lua valori între 8-10 mm.

Determinarea parametrilor principali dimensionali si functionali ai instalatiei de sitare cu

gratar plan se face utilizand un soft specializat din care rezulta urmatoarele valori ale parametrilor:

Qc [m3/h] - debitul de calcul de apã uzatã care pãtrunde în instalatiile de sitare ale statiei de
epurare.

46
Qc=2176 m³/h

Qv [m3/h] - debitul de verificare de apã uzatã care pãtrunde în instalatiile de sitare ale statiei de
epurare indiferent de sistemul de canalizare la care este racordatã aceasta.
Qv=314,92 m³/h

Qvrzi [m3/zi] - debitul volumic zilnic de retineri pe suprafetele active ale instalatiilor de sitare
Qvrzi=5529 m /zi

Qmrzi [kg/zi] - debitul masic zilnic de retineri pe suprafetele active ale instalatiilor de sitare
Qmrzi=4699 kg/zi

Vruzi [m3/zi] - volumul zilnic de substanta uscatã (cu umiditate 0 ) din retinerile de pe suprafetele
active ale instalatiilor de sitare
Vruzi=0,522 m³/zi

mruzi[kg/zi]-masa zinica de substanta uscata (cu umiditate 0) din retinerile de pe suprafetele active ale
instalatiilor de sitare
mruzi=939,854

Determinarea parametrilor dimensionali si cinematici ai grãtarului plan

Be[mm]- lãtimea canalului în care este montat grãtarul
Be=1400 mm

Bg [mm] - lãtimea efectivã a grãtarului plan

Bg=1000 mm

lb [mm] = lãtimea profilului barelor grãtarului plan

lb=50 mm

Lg [mm]= lungimea suprafetei active a gratarului plan

Lg=1630 mm

eb [mm] - distanta dintre barele grãtarului

eb=10 mm

nb - numãrul de bare ale grãtarului plan

nb=50

Bg [mm] - lãtimea grãtarului plan

Bg =1010 mm

L [mm] - lungimea (în lungul cadrului) între axele rotilor de antrenare, respective de întoarcere, ale
lanturilor pe care sunt montate greblele de curãtare
L=2844 mm

ht [mm]= înãltimea teoretica a curentului de apã uzatã care trece prin grãtarul plan corespunzãtoare
debitului de calcul Qc
47
ht=911,688 mm

ig - numãrul de grãtare active necesare în statia de epurare

ig=1 (se prevede inca o instalatie de rezerva)

apa
A
curata
Sectiunea A - A
1

A
10 IV 11 3 8 9 6 5 III V 12 2 I 4 II

apa
curata

sb[mm]=grosimea profilului barelor gratarului

sb= 10 mm

Dm [mm] - diametrul melcului, care are valori recomandate între 200 - 400 mm
Dm=250 mm

Ltot [mm] - lungimea activã a transportorului - compactor, care are valori recomandate între 3500 -
6000 mm
Ltot=3500 mm
3.2. Determinarea parametrilor principali, dimensionali si functionali ai deznisipatorului cu
sectiune parabolica cuplat cu un canal Parshall

Fig. 3.3.1. Deznisipator longitudinal cu secţiune parabolică, cu colectare mecanică şi evacuare

hidraulică a nisipului

48
Determinarea parametrilor principali, dimensionali si functionali ai deznisipatorului cu sectiune
parabolica cuplat cu un canal Parshall, se face utilizand un software specializat, rezultand
urmatoarele valori:
Parametrii functionali:
Qc [m3/h]- debitul de calcul (dimensionare) de apa uzata care patrunde in deznisipatorul din cadrul
statiei de epurare
Qc=2176 m3/h

Qv [m3/h]- debitul de verificare de apa uzata care patrunde in deznisipatorul din cadrul statiei de
epurare indiferent de sistemul de canalizare la care este racordata aceasta
Qv=314,92 m3/h

Cniszi [m3/zi]- cantitatea zilnica de nisip evacuata din deznisipator

Cniszi=2,159 m3/zi

mniszi [kg/zi]- masa zilnica de nisip evacuata din deznisipator

mniszi=5721 kg/zi

idez – numarul de compartimente active necesare in deznisipator

idez=1(+1 de rezerva)

hc [m]- inaltimea curentului de apa care trece prin deznisipator

hc=1,079 m

hnis [mm]- inaltimea nisipului sedimentat intre doua evacuari consecutive in rigolele
compartimentelor active ale deznisipatorului
hnis=66,636 mm

Parametrii dimensionali ai compartimentului de deznisipare:

L [m]- lungimea compatimentului deznisipatorului
L=13,5 m

Bmin [m]- latimea deznisipatorului

Bmin=2,798 m
Se impune valoarea latimii B=2,8 m

H[m]- inaltimea compartimentelor deznisipatorului

H= 1,7 m

Parametrii dimensionali ai canalului Parshall:

BP [m]- latimea canalului Parshall
BP=1,867 m
49
bP [m]- ingustarea canalului Parshall
bP=0,56 m

eP [m]- latimea bombarii peretilor canalului Parshall in zona ingustarii

eP=0,653 m

CD [m]-lungimea ingustarii
CD=1,943 m

CE [m]- lungimea zonei bombarii anterioare ingustarii

CE=1,867 m

CF [m]- lungimea zonei bombarii posterioare ingustarii

CF=4,044 m

Co[m]- distanta dintre iesirea din deznisipator si caminul de masurare

Co=2,159 m

Cm [m]- distanta dintre caminul de masurare si intrarea in zona bombata a peretilor canalului
Parshall
Cm=3,778 m

R1 [m]- raza bombarii anterioare ingustarii

R1=2,993 m

R2 [m]- raza bombarii posterioare ingustarii

R2=4,789 m

L0 [m]- lungimea zonei dintre intrarea in canalul Parshall (iesirea din deznisipator) si sfarsitul zonei
bombate a peretilor canalului Parshall
L0=9,747 m

L1 [m]- lungimea zonei bombate a peretilor in canalul Parshall

L1=7,854 m

L2 [m]- lungimea zonei dintre intrarea in deznisipator si orificiul de masurare

L2=17,159 m

L3 [m]- lungimea zonei din avalul zonei bombate a canalului Parshall

L3=29,867 m
50
Parametrii dimensionali ai platformei podului rulant:
Bpr [mm]- latimea platformei podului rulant
Bpr=1500 mm

Lpr [mm]- lungimea platformei podului rulant

Lpr=3300 mm

Parametrii dimensionali ai jgheabului de dezhidratare a nisipului:

Lcjdn [m]- lungimea compartimentelor jgheaburilor de dezhidratare a nisipului
Lcjdn=3,625 m

lcjdn [m]- latimea compartimentelor jgheaburilor de dezhidratare a nisipului

lcjdn=0,43 m
Htotcdn [m]- inaltimea totala a compartimentelor jgheabului de dezhidratare a nisipului
Htotcdn=0,949 m

dcdjdn [m]- distanta recomandata dintre compartimentele de deznisipare si jgheaburile de

dezhidratare a nisipului
dcdjdn=0,95 m

3.3. Determinarea parametrilor principali, dimensionali si functionali ai separatorului de

grasimi cu insuflare de aer la joasa presiune

51
 Fig. 3.3.1. Separator de grăsimi cu insuflare de aer la joasă presiune cu evacuarea grăsimilor prin
remuu pozitiv

Determinarea parametrilor principali, dimensionali si functionali ai separatorului de grasimi cu

insuflare de aer la joasa presiune, se face utilizand un software specializat, rezultand urmatoarele
valori:

Parametri functionali:

Qc [m3/zi]- debitul de calcul (dimensionare) de apa uzata care ptrunde in separatorul de grasimi din
cadrul statiei de epurare
Qc=2159 m3/zi

Qv [m3/h]- debitul de verificare de apa uzata care patrunde in separatorul de grasimi din cadrul
statiei de epurare
Qv=2176 m3/h

52
Qaer [m3/h]- debitul de aer care trebuie insuflat in bazinul separatorului de grasimi
Qaer=539,75 m3/h

Qvsp [m3/zi]- debitul volumic zilnic de substante plutitoare din apa uzata
Qvsp=0,493 m3/zi

vr [m/h]- viteza de ridicare a particulelor de grasime (cu valori recomandate cuprinse intre 8-15
m/h)
vr=13 m/h

t [h]- timpul mediu de trecere a apei prin separatorul de grasimi (se recomanda sa aiba valori intre
0,083-0,2 h)
t=0,103 h

vL [m/s]- viteza longitudinala de curgere a apei prin separatorul de grasimi

vL=0,031 m/s

Parametrii dimensionali ai compartimentelor separatorului de grasimi:

b [m]- latimea compartimentului la partea inferioara (cu valori uzuale de cca.1m)

b=1 m

H [m]- adancimea apei in compartimentele separatorului de grasimi (intre oglinda apei pentru
debitul de calcul si partea inferioara a dispozitivului de distributie a aerului comprimat sub forma de
bule), care poate lua valori intre 1,2-3 m
H=2 m

B1 [m]- latimea compartimentului separatorului de grasimi, masurata la oglinda apei pentru debitul
de calcul Qc, care poate lua valori intre 2-4,5 m
B1=3 m

αg [grade]- unghiul de inclinare a peretilor laterali ai compartimentului, fata de vertical

αg=26,565 0

icsg- numarul de compartimente active ale separatorului de grasimi

icsg=2 (+2 de rezerva)

L1sg [m]- lungimea utila a unui compartiment activ al separatorului de grasimi

L1sg=11,533 m

S1 [m2]- aria sectiunii transversale a unui compartiment, corespunzatoare debitului de calcul

S1=4 m2

Vsg [m3]- volumul separatorului de grasimi

Vsg=92,265 m3

53
hv [m]- suprainaltarea peretilor jgheaburilor de colectare a grasimilor peste nivelul aferent debitului
de calcul
hv=1,025 m

Parametrii dimensionali ai podului rulant de evacuare a peliculei de grasimi

Bpr [mm]- latimea platformei podului rulant

Bpr=1500 mm

Lpr [mm]- lungimea platformei podului rulant

Lpr=4300 mm

3.4. Determinarea parametrilor principali, dimensionali si functionali ai decantorului primar

longitudinal cu pod raclor

54
 Fig.3.4.1.Parametrii dimensionali ai bazinelor decantoarelor primare longitudinale

Determinarea parametrilor principali, dimensionali si functionali ai decantorului primar longitudinal

cu pod raclor se face cu un software specializat rezultand urmatoarele valori:

Parametrii functionali

Qc [m3/zi]- debitul de calcul de apa uzata care patrunde in decantorul primar

Qc=2159 m3/zi

Qv[m3/h]- debitul de verificare de apa uzata care patrunde in decantorul primar

Qv=2176 m3/h

Vnp[m3/zi]- volumul de namol primar reţinut zilnic

Vnp=95.026 m3/zi

55
iev [zi-1] numarul de evacuări (şarje) zilnice de nămol primar
iev=6

Vev [m3]- volumul de nămol primar rezultat între două evacuări, aferent unui compartiment de
decantare primară
Vev=15,838 m3
u[m/h]-viteza de sedimentare
u=1,1 m/h

icd- numarul de compartimente active necesare in decantor

icd=2
-se prevad alte 2 compartimente de rezerva

h nam comp [m]-inaltimea namolului depus

h nam comp=0,019m

Parametrii dimensionali ai compartimentelor decantorului primar longitudinal

b1[m]-latimea compartimentului decantorului

b1=7 m

b2[m]-latimea compartimentului decantorului la nivelul radierului

b2=6,3 m

L[m]-lungimea compartimentului decantorului

L=58,415 m

rap-raportul dintre L si b1
rap=8,345

hu[m]-inaltimea utila a compartimentelor decantorului

hu=2,65 m

hs[m]-inaltimea zonei de siguranta a compartimentului

hs=0,4 m

hn[m]-inaltimea stratului neutru

hn=0,2 m

hd[m]-inaltimea stratului de decantare

hd=0,4 m

H[m]-inaltimea totala a compartimentului decantorului

H=3,6 m

Su[m]-suprafata transversala utila

56
Su=18,55 m

Vu[m3]-volumul util al compartimentului

Vu=1084 m3

E[m]-ecartamentul cailor de rulare

E=7,9 m

Lb[m]-lungimea baselor de colectare

Lb=2 m

hb min[m]-inaltimea minima a basei

hb min=1,539m

Parametrii dimensionali ai podului rulant de evacuare a namolului

Bpr[mm]-latimea platformei podului ruland

Bpr=1500 mm

Lpr[mm]-lungimea platformei podului rulant

Lpr=7300 mm

3.5. Determinarea parametrilor principali, dimensionali si functionali ai bazinului cu namol

activ cu aerare pneumatica.

Fig.3.5.1.Bazin cu namol activ

Determinarea parametrilor principali, dimensionali si functionali ai bazinului cu namol activ cu

aerare pneumatica, se face utilizand un software specializat, rezultand urmatoarele valori:

57
Parametri functionali:

Qc [m3/zi]- debitul de calcul (dimensionare) de apa uzata care patrunde in bazinul cu namol activ din
cadrul statiei de epurare
Qc=21590 m3/zi

QRmax [m3/h]- debitul maxim admis in exploatare de recirculare a namolului activat preluat din
decantorul secundar si reintrodus in bazinul de aerare
QRmax=629,708 m3/h

Qv [m3/h]- debitul de verificare, de apa uzata care patrunde in bazinul de aerare cu namol activ din
cadrul statiei de epurare
Qv=1529 m3/h

L5B [kg/zi]- cantitatea de substanta organica (exprimata in CBO5) care intra in treapta biologica a
statiei de epurare intr-o zi prin apa uzata influenta
L5B=5503 kg/zi

GN [kg]- cantitatea totala de namol activat (exprimata in materii totale in suspensie) care se gaseste
in bazinul de aerare
GN=6783 kg

QR [m3/zi]- debitul de namol activat recirculate

QR=1295 m3/zi

Nex [kg/zi]- cantitatea de namol biologic activat in exces

Nex=6443 kg/zi

Tip bazin: bazin cu namol activat neomogen

t [h]- timpul de aerare corespunzator debitului de calcul, care trebuie sa aiba valori mai mari de 3 h
la eficiente ale treptei biologice de peste 85%
t=3,016 h

Qaer [m3/h]- cantitatea necesara de aer in cazul sistemelor de aerare pneumatica

Qaer=9168 m3/h

Parametri dimensionali:

V [m3]- volumul util al bazinului de aerare

V= 2713 m3

Bp [m]- latimea bazinului de aerare in cazul echiparii acestuia cu sisteme de aerare pneumatica
Bp=5,76 m

Lp [m]- lungimea bazinului de aerare in cazul echiparii acestuia cu sisteme de aerare

Lp=98,136 m

58
Lj [m]- lungimea jgheaburilor de distributie fractionata a apei uzate si namolului recirculat
Lj=65 m

Hptot [m]- inaltimea totala a bazinului de aerare in cazul echiparii acestuia cu sisteme de aerare
pneumatica
Hptot=5,4 m

3.6. Determinarea parametrilor principali, dimensionali si functionali ai decantorului

secundar radial

Fig.3.6.1.Decantor secundar radial

Determinarea parametrilor principali, dimensionali si functionali ai decantorului secundar radial,se

face utilizand un software specializat, rezultand urmatoarele valori:

Parametri functionali:

Qc [m3/zi]- debitul de calcul (dimensionare) de apa uzata care patrunde in decantorul secundar din
cadrul statiei de epurare
Qc=21590 m3/zi

QRmax [m3/h]- debitul maxim de recirculare care patrunde in decantorul secundar din cadrul statiei
de epurare
QRmax=629,708 m3/h

Qv [m3/h]- debitul de verificare, de apa uzata care patrunde in decantorul secundar din cadrul statiei
de epurare
Qv=1529 m3/h

59
Csds [kg/zi]- cantitatea zilnica de materii in suspensie din decantorul secundar
Csds=91760 kg/zi

Vns [m3/zi]- volumul de namol secundar retinut zilnic in decantor

Vns=9085 m3/zi

iev- numarul de evacuari zilnice de namol din decantorul secundar

iev= 80

Vev [m3]- volumul de namol secundar depus in decantor intre doua evacuari succesive
Vev=136,561 m3

icd- numarul de compartimente active necesare in decantor

icd=1 (+ 1 de rezerva)
hnamcomp [m]- inaltimea namolului din compartimentele decantorului intre doua evacuari consecutive
hnamcomp=0,133 m

tdc [h]- timpul de decantare corespunzator debitului de calcul

tdc=2,727 h

tdv [h]- timpul de decantare corespunzator debitului de verificare

tdv=1,429 h

Parametrii dimensionali:

D [m]- diametrul compartimentelor decantorului

D=35 m

D1 [m]- diametrul caii de rulare a trenului de roti ale podului de raclare

D1=35,14 m

D2 [m]- diametrul deversorului rigolei de evacuare a apei limpezite

D2=33,1 m

d1 [m]- diametrul difuzorului de admisie a apei uzate in decantor

d1=2,3 m

hs [m]- inaltimea de siguranta a compartimentelor decantorului

hs=0,4 m

hu [m]- inaltimea utila a compartimentelor decantorului

hu=3 m

H [m]- inaltimea totala a compartimentelor cu tipodimensiunile DRS30, DRS35, DRS40, DRS45 si

DRS50 si inaltimea la perete a compartimentelor cu tipodimensiunile DRS16, DRS20, DRS25.
H=3,4 m

60
b [m]- latimea rigolei de evacuare a apei clarificate
b=0,8 m

Vu [m3]- volumul util al compartimentelor decantorului

Vu=2568 m3

Parametri dimensionali ai podului pivotant:

Bprr [m]- latimea platformei podului rulant

Bprr=1,5 m

Lprr [m]- lungimea platformei podului raclor radial

Lprr=17,97 m

BIBLIOGRAFIE

1.V.V. Safta, Magdalena–Laura Toma - Elemente de proiectare a echipamentelor şi instalaţiilor din

treapta mecanică a staţiilor de epurare a apelor uzate – Printech, 2003 (Medeea Company)
61
2.Florea Julieta, Robescu D. - Hidrodinamica instalaţiilor de transport hidropneumatic şi de
depoluare a apei şi aerului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1982

3.Negulescu, M. Epurarea apelor uzate industriale, Bucuresti, Editura Tehnica, 1987.

http//www.huber.com

4.STAS 1342/2-89 Determinarea cantităţilor de apă de alimentare pentru unităţi industriale.

5.STAS 1478-90 Alimentarea cu apă la construcţii civile şi industriale. Prescripţii fundamentale de

proiectare.

6.STAS 12431-86 Grătare pentru staţiile de epurare a apelor uzate orăşeneşti. Prescripţii generale de
proiectare.

62