1. 3.

Principiile şi cerinţele de organizare a contabilităţii

Pentru a se da o imagine fidelă patrimoniului, a situaţiei financiare şi a rezultatelor obţinute, trebuie
respectate regulile privind evaluarea patrimoniului şi celelalte norme şi principii contabile cum sunt:

Principiul continuităţii activităţii, potrivit căruia se presupune că entitatea îşi continuă în mod
normal funcţionarea într-un viitor previzibil, fără a intra în stare de lichidare sau de reducere
sensibilă a activităţii. Continuitatea activităţii se exprimă clar în actul de constituire a entității.

Principiul permanenţei metodelor (consecvenţa prezentării) presupune continuitatea aplicării

regulilor şi normelor privind evaluarea, înregistrarea în contabilitate şi prezentarea elementelor
patrimoniale şi a rezultatelor asigurând comparabilitatea în timp a informaţiilor contabile. Acest
principiu asigură aplicarea pentru aceleaşi elemente, structuri, domenii de activitate etc., a aceloraşi
metode de la o perioadă de gestiune la alta. Modificarea metodelor de la un an la altul trebuie să fie
determinată de o profundă motivaţie, cum ar fi: fuziunea entității, modificarea legislaţiei contabile sau
fiscale, schimbarea politicii economice sau comerciale, etc.

Principiul prudenţei. Potrivit acestuia, nu sunt admise supraevaluarea elementelor de activ şi a

veniturilor respectiv subevaluarea elementelor de pasiv şi a cheltuielilor, ţinând cont de deprecierile,
riscurile şi pierderile posibile generate de desfăşurarea activităţii anului curent sau anterior.
Diminuările de valori trebuie înregistrate când apar ca probabilităţi pentru viitor, în schimb creşterile
de valori nu se înregistrează până nu devin certe şi definitive prin obiectul şi suma lor.

Principiul specializării exerciţiilor (contabilitate de angajamente) constă în înregistrarea veniturilor

şi cheltuielilor în perioada cînd au avut loc indiferent de momentul plății sau încasării efective a
numerarului.

Principiul necompensării constă în prezentarea distinctă în situaţiile financiare a activelor şi

datoriilor, veniturilor şi cheltuielilor. Compensarea reciprocă a activelor şi datoriilor sau a veniturilor şi
cheltuielilor nu se admite, cu excepţia cazurilor în care compensarea este permisă de Standardele
Naţionale de Contabilitate.

Principiul concordanţei cheltuielilor cu veniturile prevede reflectarea simultană în contabilitate şi

în situațiile financiare a cheltuielilor şi veniturilor ocazionate de unele şi aceleaşi operaţiuni
economice. De exemplu, costul produselor vândute se recunoaște şi se reflectă în conturile
contabile şi în situațiile financiare concomitent cu venitul din vânzarea produselor, adică într-o
singură perioadă de gestiune.

Informaţiile din situaţiile financiare trebuie să corespundă următoarelor caracteristici calitative:

1) inteligibilitatea – informaţiile trebuie clasificate, caracterizate şi prezentate în mod clar şi

concis;

2) relevanţa – informaţiile trebuie să fie importante pentru utilizatori şi să-i ajute pe aceştia să
evalueze evenimentele trecute, prezente sau viitoare, să confirme sau să corecteze evaluările lor
anterioare;

3) credibilitatea – informaţiile trebuie să fie complete, neutre şi fără erori semnificative;

4) comparabilitatea – situaţiile financiare trebuie să conţină informaţii comparative aferente

perioadei precedente pentru toate elementele raportate ale perioadei de gestiune curente, dacă
Standardele Naționale de Contabilitate nu permit altfel.