Revoluțiile de la1848-1849: programe și realizăriCuceririle napoleoniene au contribuit la

cultivarea spiritului revoluționar întoată Europa.Astfel în 1848 bătrînul continent a fost cuprins
de un lanț derevoluții care au implicat direct sau indirect toate statele europene. Acestval de
revoluții a fost supranumit,, Primăvara popoarelor’’.Cu toate că auavut loc în aceeiași perioadă
de timp revoluțiile din 1848-1849 au înregistrat atît semilitudini cît și deosebiri. Din această
perspectivăacestea pot fi divizate în revoluții social-politice și revoluții cu caracternaționalist.
Revoluțiile social-politice au avut ca prevederi politiceprincipale libertățile individuale, de
întrunire,de asociere, a presei etc..Acest tip de revoluții au avut loc în Franța idiologia careia o
reproducea șio dezvolta în mare măsură pe cea din 1789. Ca personalitate importantă arevoluției
franceze din 1848 se poate menționa A. de Lamartine poet și ompolitic francez, lider
incontestabil a revoluției. Revoluțiile cu caracternaționalist au avut loc în Germania, Italia,
Ungaria, Cehia, Croația, ȚărileRomâne unde lupta pentru înlăturarea dominației străine,
emanciparea șiunificarea națională au constituit jalonul principal al revoluției. Revoluțiaromână
ca și celelalte revoluții naționale a fost rezultatul nu numai aspiritului revoluționar din Europa,
dar și a deceniilor de asuprire naționalăși după cum spunea N.Bălcescu ,, Revoluția generală fu
ocazia, iar nucauza revoluției române’’, dar cu toate acestea programul revoluționarromân avea
multe similitudini cu cele europene numai că la toate ideileliberaliste se mai adauga și
emanciparea națională care putea fi dobînditănumai prin unirea Poporului Român într-un singur
stat. Aceleași prevederica și revoluția română le-au avut revoluția italiană în frunte cu
GiuseppeMazzini și revoluția germană. Revoluțiile din 1848-1849 au avut caasemănare
principală participanții și organizatorii revoluțiilor astfelacestea au fost organizate de grupuri
liberale constituite în societăți detip masonic, iar păturile mijlocii au avut un rol decisiv în
cadrulrevoluțiilor.Cu toate că au avut un caracter efemer revoluțiile din 1848-1849 au constituit
acel punct de plecare pentru construirea unei Europebazate pe principii liberale și naționaliste.

Revoluția din 1848-1849 din Europa,

în anii 1848-1949 a avut loc o mare explozie revoluționară, care a cuprins Franța, Germania,
ImperiulAustriac, Italia, Principatele Române ș.a. Ea a fost cauzată de crizaeconomică și
necesitatea de a înlătura ultimele piedici ce stăteau în caleadezvoltării capitalismului în țările
vest-europene. Dar în fiecare țară revoluțiaa avut specificul său național. Astfel, în Franța, țară
deja clasică capitalistă,ea avea drept scop lichidarea monarhiei, introducerea reformelor politice
șieconomice (votul universal, dreptul la muncă). Victoria revoluției a dus laproclamarea, în
Franța, a republicii democratice. Următoarea fază arevoluției o constituie răscoala muncitorilor
din Paris, de la 23-26 iunie 1848(aspru reprimată de armată). în Germania și Italia revoluția avea
drept obiectiv primordial unificareațarii și crearea statului național unitar. Revoluția italiană
urmărea și realizarea eliberării țării de sub dominația austriacă străină, în ImperiulHabsburgic -
închisoare a popoarelor - revoluția din provinciile negermane aavut un vădit caracter de
eliberare națională (Ungaria, Cehia) și, totodată,antîmonarhic. Revoluția din Austria avea o
orientare evident democratică șiantiabsolutistă. Aproape pretutindeni revoluțiile au fost
înfrânte, din cauzamultor greșeli comise de revoluționari, șovăielii lor, dar determinant a
fostfactorul extern. In primul rând, a avut loc intervenția armatei țariste înUngaria și aceasta este
cauza principală a înfrângerii revoluției ungare, asalvării monarhiei habsburgice și a Imperiului ca
atare, înăbușirea revoluțieiitaliene se datorează, în primul rând, intervenției austriace și, parțial,
celeifranceze, iar a celei germane -intervenției prusace, în spatele acestor douăintervenții se afla
țarismul, care le asigura temeinicia pozițiilor.La revoluții au participat activ masele populare,
forțele democratice,care au înaintat revendicări proprii. Revoluțiile din 1848-1849,
numite"primăvara popoarelor", au avut un caracter burghezo-democratic. Ele aufost înfrânte,
însă au impus cârmuitorii acestor țări să înfăptuiască o serie dereforme, ce au facilitat
dezvoltarea în continuare a societății moderne