Băiatul cu pijamale în dungi este o ficțiune istorică bazată pe ororile din Al Doilea Război

Mondial, mai exact pe chinurile îndurate de evreii închiși în lagărele de muncă din
cauza fanatismului conducătorului nazist. aceasta este povestea cutremurătoare a unui băiețel
naiv de nouă ani pe nume Bruno, care nu dorește decât să-și facă prieteni și să înțeleagă lumea
din jurul lui.

Împreună cu mama lui, o femeie elegantă, sora Gretel, un caz fără speranță și tatăl său, un om
sus-pus în ierarhia armatei naziste, Bruno își trăiește fericit zilele în frumoasa lor casă din Berlin.
Singurele lui griji erau să se distreze cu cei trei prieteni ai lui pentru toată viața și să alunece pe
lunga balustradă a casei.

Toate acestea se schimbă când într-o zi o întâlnește pe servitoarea casei, Maria, în camera sa,
împachetându-i lucrurile. Bruno află că după promovarea tatălui său în gradul de general de
către Fury, toată familia trebuie să se mute într-o nouă casă, departe de familia, prietenii și
distracțiile berlineze.

Băiețelul este dezamăgit să vadă că noul lor cămin este de fapt singura casă din împrejurimi, o
locuință mohorâtă și anostă. Astfel, trece prin mai multe etape: protestează, se plictisește și
ajunge să urască acel loc care avea doar trei nivele și nu cinci, ca locuința din Berlin. Soldați
intră și ies în voia lor, tatăl stă închis în birou, Gretel este un ”caz fără speranță” care își petrece
timpul arănjându-și colecția de păpuși, iar Bruno nu găsește nici un cotlon demn de a fi explorat.

Un singur lucru îi captează însp atenția. De la fereastra din camera sa, băiețelul vede garduri
imense cu sârmă ghimpată care împrejmuiesc niște colibe sărăcăcioase în care locuiesc bărbați:
bunici, băieți, poate chiar și unchi… toți îmbrăcați în pijamale dungate. Însă îi este interzis să
meargă să se joace cu băieții de dincolo de acel gard.

Într-o zi, plictisindu-se peste măsură, băiatul pornește să exploreze zona și ajunge astfel aproape
de gardul ce împrejmuia locul în care stăteau toată ziua oamenii în pijamale, fără să știe că acela
era un lagăr.

Aici îl întâlnește pe Shmuel, un băiețel slab, murdar și chel, cu care împarte aceași zi de naștere.
Cei doi se împrietenesc în scurt timp, iar Bruno începe să îl viziteze pe Shmuel regulat. Acesta îi
aduce noului său companion mâncare pe care o șterpelea de prin frigider când nimeni nu se uita.
Cei doi tovarăși împart impresii despre viețile lorân timp ce stăteau de-o parte și de alta a
gardului din sârmă ghimpată. Shmuel descrie fosta lui viață din Polonia, dar și pe cea care o duce
aici. Îi povestește lui Bruno cum a fost despărțit de mama sa sau cum în acel loc, unii oameni
mărșăluiesc spre dușuri și nu se mai întorc vreodată.

Zilele trec, iar părinții lui Bruno iau decizia ca mama și cei doi copii să se întoarcă la Berlin.
Bruno și Shmuel decid să aibă o primă și măreață aventură înainte de a se despărți. Așa că
Shmuel fură o pereche de pijamale în dungi pe care i-o înmânează lui Bruno. Acesta se strecoară
pe sub gardul lagărului și se strecoară imediat în mulțime…