Tema I FORMAREA IMAGINII

Nevoia de imagini a omului modern creste de la zi la zi. In general,

functiile imaginilor sunt urmatoarele :
- functia documentara
- prezinta concret, imaginea unor termeni si notiuni insuficient definite
pentru privitorul lor. Aceasta imagine va fi mai concreta si mult mai reala fata de
cea pe care ne-o proiectam mental din descrieri vebale.
- il ajuta pe acest privitor sa perceapa multitudinea aspectelor pe care
le poate lua un subiect sau un fenomen
- permite perceptia globala si stabilirea unor corelatii existente in cadrul
fenomenului, la un anumit moment dat
- creeaza documente cu valoare stiintifica, istorica, sentimentala
- functia sociala
- influenteaza privitorul in adoptarea unei atitudini fata de subiectele
prezentate
- permite exprimarea unor opinii fata de situatii si evenimente, prin asta
asigurand o participare la viata comunitatii
- functia educativa
- creeaza deprinderi creative si dezvolta aptitudini
ordine si rigoare
rabdare
simt de anticipare
simtul proportiilor si al armoniei
- comunicare - viziune si opinie proprie asupra unor aspecte de viata,
Deoarece comunicarea prin intermediul imaginilor are un specific propriu
deosebit de comunicarea verbala, este nevoie ca acest limbaj sa fie invatat atat
sub aspectul formei cat si sub cel al continutului.

Formarea imaginii
Un subiect luminat, reflecta raze luminoase dar proiectand direct aceste
raze pe un ecran observam ca acestea nu formeaza o imagine clara si definita.
Razele proiectate de subiect nu sunt coerente, se imprastie in toate
directiile intersectandu-se in drumul lor cu razele reflectate de ecran, obtinandu-
se un haos luminos ( pe ecran nu se formeaza puncte corespondente punctelor
care definesc subiectul ) Vezi Fig.1

www.photocami.ro
 Pentru a se forma imaginea din Fig.3 , este necesar un dispozitiv ca cel
prezentat in Fig.2 ( sistem focal, lentila sau obiectiv ) care focalizeaza razele
emise de subiect. In focarele obtinute se obtin puncte imagine bine definite,

sistem focal Fig.2 sistem afocal

Fig. 3

1. 0 Vederea umana
Organul vederii umane il constituie ochiul, format din globul ocular si ane-
xele sale. Situate pe aceeasi axa se afla in fata un muschi circular, pupila, care
formeaza orificiul de intrare al razelor luminoase, urmata de o lentila din tesut viu
, cristalinul, iar diametral opus pe aceeasi axa, in fundul globului ocular retina cu
zona fotosensibila ( foveea ) formata din conuri si bastonase- conuri sensori al
contrastelor de lumina, bastonase – senzori sensibili la variatia cromatica ( Fig.4
)

Fig. 4

www.photocami.ro
 Ochiul uman poseda trei tipuri de receptori sensibili la radiatiile rosu, verde
si albastru . Cand aceste radiatii stimuleaza receptorii in mod egal, se percepe o
lumina alba sau gri neutru. Daca stimularea este inegala se produce un dezechi-
libru care determina perceperea unei culori
dominante (dominanta ).
Vederea diurna ( fotopica ) are sensibi
litatea maxima pentru spectrul situat in jurul
valorii λ = 555 nm ( verde galbui ) in timp ce
vederea nocturna ( scotopica ) are sensibili-
tatea maxima pentru spectrul situat in jurul
valorii λ = 510 nm ( albastru verzui ). Fig.5
In acest fel se explica faptul ca dupa
lasarea intunericului, un obiect albastru
apare mai luminos fata de un obiect de
culoare rosie. ( Fenomenul Purkinje ) Fig. 5
Bastonasele sunt foarte sensibile, dar pot crea imagini color. Ele
inregistreaza numai informatii despre nivelul de iluminare, sensibilitatea lor
ridicata permitand perceptia formelor in intuneric relativ.
Conurile ( aprox. 7 milioane ) sunt de trei tipuri care sesizeaza fiecare
separat trei benzi diferite din spectru ( rosu, verde si albastru ) Perceptia la
fiecare culoare va fi data de combinatia si gradul de excitare a acestor conuri.
Sensibilitatea conurilor este pentru frecventa 588 nm. ( rosu ), 531 nm (verde ) si
419 nm.( albastru) . Bineinteles ca celulele nu vor percepe numai o banda
ingusta ci intreaga banda a spectrului color intre 400 si 750 nm. Numarul
receptorilor-conuri nu este acelasi. Majoritatea persoanelor au un con albastru la
fiecare 20 verzi si 40 rosii. Din aceasta cauza detaliile albastre ale imaginii nu vor
fi percepute asa de bine ca cele verzi sau rosii.
Creerul si sistemul nervos vor prelucra ulterior informatiile furnizate de
conuri si bastonase permitandu-ne sa distingem intre milioanele de nuante color
si generand imaginea color asa cum o vedem.
Cristalinul, care permite formarea imaginii are forma unei lentile biconvexe
si formeaza imagine pe retina, peretele din spate al globului ocular ( Fig. 6 )
Din punctele subiect, notate subiect imagine
in schita cu S 1 S 2 , pleaca un fascicol S1
de raze luminoase, care trecand prin
I2
cristalin, vor forma pe retina punctele
imagine I 1 si I 2
Pentru ca imaginea sa se formeze
totdeauna in acelasi plan, cristalinul isi
variaza curbura suprafetelor cu ajutorul I1
muschilor ciliari .Aceasta proprietate a S2 cristalin
cristalinului de a-si varia forma pentru
a forma totdeauna imaginea pe retina, Fig.6
se numeste acomodare.
Deoarece retina are un anumit nivel de sensibilitate, diametrul pupilei,
prin care trece fascicolul luminos, variaza functie de cantitatea de lumina care va

www.photocami.ro
trece prin ea. Cu cat cantitatea de lumina este mai mare, cu atat diametrul pupilei
va deveni mai mic, marindu-se, in cazul in care cantitatea de lumina scade..
Vederea cu un singur ochi se numeste monooculara, este similara cu
formarea imaginii prin obiectivul aparatului fotografic, avand particularitatea ca ,
desi se percep elementele obiectelor din spatiu, nu se poate controla dispunerea
acestora pe cea de a treia dimensiune, adica pe adancime .
Asemanarea dintre ochi si un aparat de fotografiat este prezentata in Fig.7

Cristalin = obiectiv pupila = diafragma

retina = film

acomodare = extensie Fig.7

1.1. Vederea binoculara

subiect
Pentru a putea analiza cea de a departat
treia dimensiune, respectiv de adancimea subiect
in spatiu, sistemul vizual uman utilizeaza apropiat
metoda care se numeste in tehnica triangu-
latie, adica vizarea subiectului din doua
puncte situate la o anumita distanta intre ele.
Dupa cum se vede in Fig.8, pentru a
localiza un punct in spatiu, cei doi ochi ,
vizand acelasi subiect, realizeaza convergenta
axelor lor optice. Unghiul format de cele ochi ochi
doua axe optice va fi mai mare pentru un stanga dreapta
subiect situat in apropiere si mai mic
pentru un subiect mai indepartat, sistemul
Fig. 8
nervos, decodand distanta pana la subiect,
functie de modificarile din muschii oculari .
Datorita acestei informatii, cat si a celorlalte obtinute din analizele de la
nivelul scoartei cerebrale, a imaginilor formate pe cele doua retine, se obtin
senzatiile de relief, volum , dispunere in adancime

www.photocami.ro
1. 2 Despre imagine

Pentru inceput, incercam sa definim imaginea unui subiect cu ajutorul

Dictionarului explicativ al limbii romane. Acesta defineste imaginea in mai multe
moduri:)
- reproducerea unui obiect, obtinuta cu ajutorul unui sistem optic:
- figura obtinuta prin unirea punctelor in care se intalnesc razele de
lumina sau prelungirile lor reflectate sau refractate;
- reflectarea de tip sensorial a unui obiect, in mintea omeneasca sub
forma unor senzatii, perceptii sau reprezentari;
- reflectarea artistica a realitatii prin cuvinte, sunete, culori, linii …
In acelasi dictionar, autorii asimileaza imaginea, viziunii care este: -ceeace
i se pare cuiva ca vede ca urmare a unei perceptii-
Din punct de vedere conceptual imaginea va depinde de sensibilitatea,
structura si complexitatea mintii care analizeaza subiectul iar din punct de vedere
fizic de - caracteristicile punctelor in care se intalnesc razele de lumina sau
prelungirile lor reflectate sau refractate -
Analizand definitiile de mai sus, se pot trage urmatoarele concluzii :
- imaginea este reprezentarea subiectului inspirata de senzatiile
si perceptiile produse de acesta in mintea autorului ( perceptia subiectului
depinde insa de evolutia gradului de cunoastere si de dispozitia psihica a
observatorului )
- senzatiile si perceptiile produse de acelasi subiect schimbandu-
se si reprezentarea mentala a subiectului se va schimba
- subiectul este reprezentat in imagine de autor si perceput din imagine
de privitor, ( fiecare din acestia cu propria sensibilitate si structura mentala ).
Aceasta dubla re-creere a aceluiasi subiect poate impiedica comunicarea facila
dintre cei doi producand confuzii si impiedicand transferul nedistorsionat de
mesaje. Rezulta ca la realizarea imaginii, autorul trebui sa tina cont de
posibilitatile pe care le va avea viitorul privitor de a percepe acelasi subiect si
mesajele asociate acestuia.
Analizand razele de lumina venite de la subiect constatam ca:
- subiectul primeste lumina si o reflecta in jurul sau, insa razele reflectate
vor fi diferite fata de razele incidente, functie de particularitatile subiectului.
Aceste raze reflectate, poarta in ele codat informatii despre subiect .
- razele incidente la subiect au caracteristici proprii functie de sursa din
care provin, distanta de la sursa, directie, medii traversate, etc. astfel incat chiar
razele de lumina incidente in acelasi punct pe subiect nu se vor reflecta la fel .
Din motivele ca cele expuse mai sus, subiectul nu va fi receptat identic
din puncte de observatie diferite. Astfel, departe de ideea ca fotografia este o
oglinda a realitatii, putem spune ca fotografia este o realitate interpretata –
respectiv selectata si prezenta-ta dupa dorinta ( sau posibilitatile ) fotografului.
Pentru exemplificare, in Fig. 9 prezentam cateva din variantele in care
ar putea fi receptat acelasi corp.

www.photocami.ro
 Fig. 9

Se observa ca imaginile din figura, difera prin :

- dimensiune
- proportiile diferitelor parti ale subiectului
- contrastul si culoarea intre diferitele parti ale subiectului
- in prezentari diferite se poate schimba si raportul dintre subiectul
principal si alte elemente existente eventual in cadru
Aceste diferente, se vor datora :
- pozitiei subiectului fata de observator :
distantei de la care este receptat subiectul
unghiului ( directiei ) din care este privit subiectul
- unghiului de cuprindere, al observatorului
- particularitatilor iluminarii subiectului
directia luminii
distanta sursei de lumina
calitatea sursei de lumina
etc.

1.3 Perceptia adancimii spatiului in sistemul monoocular

Dupa cum s-a mentionat, imaginea fotografica nu inregistreaza cea de a

treia dimensiune, adancimea si in acest caz, aceasta va trebui sugerata in
imagine. In continuare, vom exemplifica modul in care se face aceasta sugestie:
- doua subiecte aflate pe aceeasi directie a vederii noastre, in planuri
situate diferit in adancime, se pot suprapune partial . Suprapunerea, sugereaza
pozitia lor diferita in adancime .
- in cazul a doua subiecte asemanatoare de aceeasi marime, presupunem
ca acestea se afla la aceeasi distanta fata de observator, iar in cazul diferentei
de marime apreciem ca distanta pana la ele este diferita . Diferenta de marime
ne sugereaza distanta dintre ele si distanta lor fata de observator .
Aceste informatii sunt subordonate sistemului de raze din spatiu, care
determina punctul de perspectiva al observatorului fata de spatiul subiect.
Alte elemente care vor actiona la reconstituirea spatiului subiect vor fi
campurile clar-neclar si iluminarea si contrastul subiectului ( se stie ca
iluminarea se modifica functie de distanta subiectului fata de sursa )

www.photocami.ro
 Rezulta ca, la reconstituirea spatiului real in imagine, vor fi determinante
pozitia fata de subiect, iluminarea si caracteristicile optice ale aparaturii utilizate,
respectiv distanta focala si diafragma de lucru .

1. 3 Formarea imaginii prin obiectivul aparatului de fotografiat

S F

Fig. 10
In cazul in care subiectul se afla la distante mari , apropiate de infinit ,
imaginea se va forma in apropierea focarului sistemului optic . ( Fig.10 )
In cazul in care subiectul se afla in apropierea sistemului optic, imaginea
nu se mai formeaza in focar, ci intr-un plan situat in spatele acestuia. Formarea
imaginii in acest caz , este prezentata in Fig.11 :

plan subiect plan optic principal plan imagine

S1 O1

O F
I2
S2 F1

O2
I1
x f1 f x1

a a1

Fig.11
De la fiecare punct subiect ( S1; S2 ) pleaca o infinitate de raze, insa vom
analiza numai traseul celor principale.
Astfel S1 O1 este raza paralela cu axa orizontala a sistemului optic ( axa
de vizare ), S1 O este raza care trece prin centrul sistemului optic ( O ), iar S 1O 2
este raza care trece prin focarul din fata ( F1 ) al sistemului optic. Prin traversa-
rea sistemului optic, se produce convergenta razelor in punctul imagine I 1.

www.photocami.ro
Pentru toate punctele subiectui S1 S 2 , fenomenul va fi similar si astfel in spatele
sistemului optic, se va forma imaginea I 2 I 1 .
Sistemul optic nu are posibilitatea sa se adapteze automat ( asa cum o
face vederea umana ) functie de pozitia in spatiu a subiectului ( distanta a ), asa
incat functie de aceasta pozitie, distanta la planul imagine ( a 1 ) va fi variabila.
Cum distanta f este o distanta fixa, rezulta ca adaptarea se va face variind x 1 .
In continuare, vom defini elementele schemei prezentate si vom stabili
relatiile dintre ele :
F - focarul din spate al sistemului optic
f - distanta dintre centrul optic si focarul din spate
F1 - focarul din fata al sistemului optic
f1 - distanta dintre centrul optic si focarul din fata
F F1 - axa sistemului optic
O1O2 - planul optic principal perpendicular pe axa optica
S1S2 - subiectul ( plan subiect )
Y - marimea subiectului
a - distanta subiectului la planul optic principal
I2 I1 - imaginea ( plan imagine )
y - marimea imaginii
a1 - distanta de la imagine la planul optic principal
x1 - distanta de la focarul sistemului optic la imagine , extensia

Pentru a obtine relatii intre aceste elemente, analizam asemanarea

dintre triunghiurile formate in Fig. 11 :

y a1
------- = ------- = m se numeste raport de micsorare ( 1 )
Y a daca este subunitar

Y a 1
----- = ------ = ----- = M se numeste raport de marire ( 2 )
y a1 m daca este supraunitar

Formula ( 2 ) se utilizeaza la macrofotografie si la marire ( copiere )

www.photocami.ro
 In cazul in care cele doua distante focale ale obiectivului ( f = f 1 ) sunt
Egale ( obiectiv simetric ), atunci ecuatia formarii imaginii ( formula lui Gauss )
este urmatoarea :

1 1 1 a = f + x ( 4 )
------- + ------ = ------ ( 3 ) in care
a a1 f a1= f + x 1 ( 5 )

Se face mentiunea ca reprezentarea subiectului care se obtine in

planul imagine, va fi rotita cu 180 0 , respectiv :

rasturnata sus - jos

inversata stanga - dreapta

In Fig.12 este prezentat modul in care se deplaseaza pozitia planului

imagine fata de planul optic central, la modificarea pozitiei subiectului

x 11

f x 12

Fig. 12 x 13

www.photocami.ro
 Pentru a obtine valoarea extensiei ( x 1 ) apelam la relatiile care se pot stabili
in triunghiurile asemenea reprezentate in Fig. 13

Fig. 13
Y

x f f x1

Y x Y f
------ = ------- insa, deasemenea ------ = ------
y f y x1

x f
deoarece -------- = ------- rezulta x . x1 = f2 ( 6 )
f x1

In relatia ( 6 ) cunoastem f, iar x se calculeaza sau se poate

aproxima ( x ≈ a ) pentru distantele mari de fotografiere

1.4.0 Punctul de statie. Pozitia axei de fotografiere

Analizand modul in care se proiecteaza subiectul pe planul imagine, vom

defini cateva noi notiuni ( Fig. 14 ):
a) punctul de statie, reprezinta pozitia centrului optic ( O) al aparatului de
fotografiat fata de subiect si se exprima in relatie cu acesta ( distanta si unghiuri
de inclinare in plan si pe inaltime )
b) axa de fotografiere, reprezinta dreapta care uneste centrul planului
subiectului, cu centrul optic ( O) al obiectivului aparatului de fotografiat
c) unghiul de fotografiere sau unghiul subiectiv, este unghiul (unghiurile )
pe care le face axa de fotografiere, cu dreapta perpendiculara ( normala ) pe
centrul planului in care se afla subiectul ( vezi Fig. 15 )

punct de statie
normala la planul subiectului

axa de fotografiere
plan orizontal

Fig. 14

www.photocami.ro
 subiect unghi pe orizontala

normala

unghi de fotografiere

unghi pe verticala Fig. 15

1.4.1 Distanta de la punctul de statie la subiect

Pentru a sesiza importanta distantei de fotografiere efectuam exercitiul

descris mai jos ( Fig. 16 )
Intr-o prima faza se vizeaza ( se fotografiaza) de la distanta a fata de
primul, doua repere cu inaltimea H si cu distanta intre ele de 1 m. Planul imagine
va fi la distanta a fata de centrul sistemului optic. In imagine, reperul mai apropiat
va fi reprezentat mai mare.

Fig.16

www.photocami.ro
Dimensiunea in imagine a reperului mai indepartat se poate calcula astfel:

H H1 H x a
-------- = --------- → H1 = ------------------
a + 1 a a + 1

Raportul imaginilor celor doua repere va fi:

H H ( a+1) 1
------ = ---------------- = 1 + -------
H1 H x a a

In a doua faza se fotografiaza aceleasi doua repere de la distanta 2a

fata de primul.
H H2 H
---------------- = -------- → H 2 = ---------
2a a 2

H H3 H x a
--------- = -------- → H3 = ---------
2a + 1 a 2a + 1

Facand in acest caz raportul imaginilor celor doua repere obtinem:

H2 H 2a + 1 1
--------- = --------- ------------ = 1 + ---------
H3 2 H x a 2a

Se poate observa ca in acest al doilea caz, marimea celor doua repere

este mai apropiata si analizand expresia, a → ∞ ( distanta de fotografiere
crescand ) raportul tinde spre 1.

Fig. 17

www.photocami.ro