1.

Aspecte teoretice privind procesul de hidrofinare

1.1 Generalitaţi

Procedeele de tratare cu hidrogen au evaluat foarte rapid şi s-au dezvoltat în domenii

foarte variate ale industriei de prelucrare, de la rafinarea fracţiunilor petrolifere cu hidrogen
sub denumirea de "hidrofinare", până la hidrogenarea însoţită de reacţii de cracare şi
disproporţionare, sub denumirea de "hidrocracare".
Procesele de hidrotratare, în care reacţiile principale sunt reacţiile de hidrogenare a
alchenelor şi a aromaticelor, de hidrogenoliză a compuşilor cu grupări funcţionale conţinând
sulf, azot, oxigen, metale, precum şi reacţii de hidroizomerizare. Din această categorie fac
parte procesele de hidrofinare, hidrogenare selectivă şi de hidroizomerizare.
Hidrotratarea a fost introdusă în practica industrială înaintea hidrocracării, iniţial fiind
dezvoltate procedeele de hidrofinare a benzinelor pentru reformarea catalitică, pentru ca apoi
să fie extinsă la aproape toate fracţiunile petroliere, de la benzine până la produsele grele
reziduale.
În distribuţia capacităţilor de hidrofinare primul loc îl deţine hidrofinarea benzinelor
utilizate ca materii prime pentru reformarea catalitică, însă este în continuă creştere
capacitatea afectată hidrofinării petrolurilor, a motorinelor primare şi a celor provenite din
procese distructive de prelucrare a uleiurilor, a parafinei, a distilatelor grele de vid, precum şi
a hidrofinării reziduurilor.
În urmatorul deceniu, disponibilitatea stocurilor de ţiţei care să conţină cât mai puţin
sulf va fi din ce in ce mai mică, iar cererea de distilate medii cu conţinut redus de sulf va fi în
continuă crestere. Aceasta noua situatie va forţa companiile producatoare de combustibili să
investeasca in modernizarea instalaţiilor deja existente si/sau sa construiască noi unitati
pentru a veni în întâmpinarea cerinţelor din ce in ce mai severe privind continuţul compuşilor
indezirabili din combustibili, in special a celor cu sulf.

1.2 Scopul p rocesului

Prin hidrofinare (hidro-rafinare) si hidrotratare se inteleg procesele de tratare cu

hidrogen a fractiunilor petroliere pe catalizatori monofunctionali sulfuri sau oxizi metalici,
prin care se urmareste eliminarea compusilor heteroatomici, hidrocarburilor nesaturate si
partial a aromaticelor din fractiunile petroliere. Hidrofinarea a aparut din necesitatea

1
desulfurarii distilatelor atmosferice pentru respectarea normelor impuse produselor finale sau
in cazul benzinelor, pentru a le face apte pentru alimentarea reformarii catalitice in scopul
protejarii catalizatorilor platinici. Cresterea exigentelor calitative privind continutul de sulf si
de azot in distilatele grele si cele de vid a condus la situatia in care hidrogenoliza legaturilor
C-S si C-N, asigurata de hidrofinarea clasica sa nu mai fie suficienta. În plus a intervenit
necesitatea indepartarii Ni si a V continuti in structuri chimice mai complexe, in special
pentru a putea supune distilatele grele de vid cracarii catalitice.
Aceste cerinte noi au impus modificari ale sistemului catalitic si ale regimului
tehnologic al hidrofinarii, pentru a se asigura hidrogenarea prealabila a unor legaturi C-C
astfel incat heteroatomii de S, N, V, Ni continuti in fractiune sa poata deveni accesibili si sa
poata fi eliminati.
Probleme si mai dificile au aparut odata cu inasprirea normelor privind continutul de
sulf, azot si metale in combustibilii reziduali. Dificultatile erau determinate de faza mixta
vapori/lichid in care au loc aceste procese, hidrogenul fiind nevoit sa difuzeze prin pelicula
lichida pentru a atinge centrele active ale catalizatorului.
Hidrotatarea constituie o alta categorie de procese, in care, in afara reactiilor de
hidrogenoliza, are loc hidrogenarea aromaticelor bi-si policiclice in hidrocarburi
hidroaromatice.
În cazul motorinelor rezulta in urma procesului o crestere semnificativa a cifrei
cetanice, motorine puternic aromatice cum sunt cele rezultate din cracarea catalitica devin
apte pentru a fi folosite drept combustibil diesel.
În cazul uleurilor, hidrotatarea conduce la cresterea indicelui de viscozitate, in conditii
ce sunt de multe ori de preferat solventarii selective.
Realizarea hidrogenarii partiale a hidrocarburilor aromatice policiclice impune
hidrotratarii un regim tehnologic mai sever decat cel al hidrofinarii si folosirea unor
catalizatori specifici.
Cu toate ca, asa cum rezulta din cele expuse, hidrofinarea distilatului si a reziduurilor
si hidrotratarea prezinta deosebiri importante, multitudinea aspectelor comune permite
tratarea in comun a bazelor teoretice.

1.3 Materii prime

Aplicarea hidrofinarii in industria de prelucrare a titeiului a fost stimulata de sursele

de hidrogen disponibile in rafinarii prin dezvoltarea procesului de reformare catalitica. Se
supun hidrofinarii o gama larga de produse petroliere : benzine de la distilarea atmosferica,

2
benzine rezultate din procese distructive, motorine de diverse proveniente, distilate grele,
uleiuri lubrifiante, parafine, cerezine, titei si reziduuri.
Scopul procesului de hidrofinare este pe de o parte, de a ameliora caracteristicile
produselor finite astfel incat acestea sa fie in conformitate cu normele de poluare existente si
pe de alta parte, de a furniza materii prime proceselor de izomerizare, reformare, cracare
catalitica si hidrocracare.

1.4 Tipuri de procese de tratare cu hidrogen

Procesele de tratare cu hidrogen, aplicate in rafinarii , pot fi grupate in doua mari
categorii :
• procese de hidrotratare : in care reactiile principale sunt reactiile de hidrogenare a
alchenelor si a aromaticelor, de hidrogenoliza a compusilor cu grupari functionale continand
sulf, azot, oxigen, metale precum si reactii de hidroizomerizare ;
• procesele de hidrocracare : in care reactiile principale sunt reactiile de
disproportionare, pe catalizatori bifunctionali, avand drept rezultat modificarea sensibila a
masei moleculare a fractiunilor obtinute.

1.4.1 Procese de hidrotratare

Hidrotratarea se aplica unei game foarte largi de fractiuni petroliere : benzine,

petroluri, motorine, uleiuri, parafine, cerezine, reziduuri si titeiuri.
Hidrotratarea benzinelor se realizeaza in trei variante de proces :
• hidrotratarea benzinelor utilizate drept componenti pentru benzinele comerciale –
cu reducerea continutului compusilor cu sulf ;
• hidrotratarea benzinelor folosite ca materii prime in procesul de reformare catalitică
reducerea continutului de hidrocarburi nesaturate si a compusilor cu sulf, azot oxigen,
arsen, plumb;
• hidrogenarea benzinelor de piroliza – hidrogenarea hidrocarburilor aciclice
nesaturate;
• hidrogenarea petrolurilor – reducerea continutului de sulf, azot si hidrocarburilor
aromatice;
• hidrogenarea motorinelor – reducerea continutului de sulf, reducerea
hidrocarburilor nesaturate;
• hidrogenarea uleiurilor – procesele de hidrotratare folosite la fabricarea aproape a
tuturor sorturilor de uleiuri;

3
 • hidrotratarea reziduurilor – in scopul obtinerii unor combustibili de focar cu
continut mic de sulf, azot si metale.

1.5 Factorii car e influenteaza procesul de h idrofinare

Procesul de hidrofinare este influentat de urmatorii factori :

• materia prima ;
• catalizatori ;
• temperatura ;
• presiunea ;
• raportul hidrogen/materie prima ;
•viteza volumara.

1.5.1 Catalizatori

Cei mai raspanditi catalizatori sunt constituiti din oxizi sau sulfuri ale unor metale
tranzitionale depuse pe un suport care este exclusiv oxidul de aluminiu.
Catalizatorul utilizat difera dupa natura procesului: hidrofinare sau hidrotratare, după
natura materiei prime reziduale sau distilate si dupa elementul sau elementele a caror
îndepărtare este urmarită cu predilecţie (sulf sau azot la hidrofinarea disilatelor, sulf sau
nichel-vanadiu in cazul reziduurilor).
Cand, in cazul hidrofinarii obiectivul principal este desulfurarea, se folosesc de cele
mai multe ori catalizatori de cobalt-molibden depus pe γ-alumina. Metalele se depun pe
suport sub forma de oxid, folosind in acest scop saruri solubile de cobalt si de molibden. În
cursul procesului oxizii se transforma in sulfuri sau oxi-sulfuri (cu rapoarte uneori
nestoichiometrice intre oxigen si sulf), legaturile molibden-sulf fiind cele catalitic active.
Pentru a grabi acest proces si a scurta timpul necesar pantru a se ajunge dupa regenerare, la o
activitate performanta a catalizatorului, s-au propus si sunt utilizate metode de sulfurare a
catalizatorului
Raportul atomic intre cobalt si molibden este in jur de 0.3, cobaltul avand de fapt rolul
de promotor, iar cantitatea totala de metale depuse pe suport variaza intre limitele 8-13%.
Un efect favorabil il are un al doilea element de promotare, in general nichel sau fier.
Se ajunge astfel la catalizatori dublu-promotati: Co-Ni-Mo sau Co-Fe-Mo, avand rapoartele
atomice de aproximativ 0,3 : 0,2 : 1,0.

4
 Suprafetele specifice ale catalizatorilor de hidrofinare se situeaza in general intre

limitele 200-300 m /g, iar densitatea de volum intre 480-800 Kg/m .

2 3

În cazul cand obiectivul principal al hirofinarii este denitrificarea, ceea ce are loc mai
ales cand se urmareste o stabilitate la oxidare mai buna a produsului (de exemplu uleiuri
lubrifiante), se utilizeaza catalizatori de nichel-molibden, activitatea celor de Co-Mo nefiind

suficienta.
Continutul de metale in cazul acestor catalizatori este de 10-14% Mo si 2-4% Ni.
Catalizatorii de Ni-Mo au in plus o activitate hidrogenata suficienta pentru a asigura
saturarea alchenelor continute in produsele rezultate din procesele de cracare termica,
alegerea acestor catalizatori poate fi deci determinata si de includerea in alimentare a
produselor de cracare.
În procesul de hidrotratare, hidrogenarea partiala a hidrocarburilor aromatice necesita
o activitate hidrogenanta mai puternica a catalizatorului, cea a catalizatorului de Ni-Mo
putandu-se dovedi insuficienta. În asemenea cazuri se recurge la catalizatori de Ni-W.
Spre deosebire de catalizatorii de Ni-Mo, cei de Ni-W sunt sensibili la sulf, activitatea
lor hidrogenanta diminuand sensibil la depasirea unor anumite limite, de altfel destul de
reduse, privind continutul de sulf.
Aceasta situatie poate fi ilustrata prin activitatea catalitica relativa a celor doi
catalizatori la hidrotatarea unor materii prime cu un continut de sulf sensibil diferit
(activitatea din tabel reprezinta constanta relativa de viteza, considerand reactia de
hidrogenare de ordinul I)

Tabelul nr.1
Sulf in alimentare 1,7 0,14
% greut.
CatalizatorNi-Mo 100 100
CatalizatorNi-W 90 225

Din aceste date rezulta ca la un continut redus de sulf de 0,14% catalizatorul de Ni-W
este de peste doua ori mai activ in reactii de hidrotratare a hidrocarburilor aromatice,
devenind mai putin activ decat Ni-Mo la un continut de sulf in materia prima mai ridicat
(1,7%). Pentru aceste motive la hidrotratarea motorinelor se recurge de multe ori la sisteme

5
cu doua trepte de reactie , prima asigurand desulfurarea pe un catalizator Ni-Mo sau Co-Mo ,
iar a doua o hidrogenare partiala a hidrocarburilor aromatice pe un catalizator Ni-W sau
Pt/alumina, cu eliminarea lui H2S intre trepte.
Catalizatorii de Ni-Mo si Co-Mo elimina de asemenea oxigenul, ceea ce conduce la o
ameliorare sensibila a culorii produselor.
Hidrofinarea si mai ales hidrotratarea materiilor prime reziduale ridica probleme
majore privind difuzia componentilor continuti si mai ales a asfaltenelor spre partea centrala
a particulelor de catalizator. Pentru asemenea materii prime sunt utilizati de preferinta
catalizatori de Co-Mo si Ni-Mo pe suport de alumina poroasa avand o suprafata specifica de

200-300m /g. Ambele tipuri de catalizatori promoveaza atat desulfurarea cat si

2

demetalizarea, raportul intre cele doua actiunii fiind functie de dimensiunea porilor, porii
mari favorizand indepartarea vanadiului si a nichelului, iar porii mici desulfurarea.
Pentru a usura difuzia componentilor de masa moleculara mare cum sunt cei ce contin
metale, se recurge (cazul catalizatorului IFP-HDM), la realizarea acestora sub o forma
aciculara, similara cojilor de castane sau de arici.
O asemenea forma asigura o mai buna utilizare a suprafetei interne pentru
demetalizare, eliminandu-se in mare masura distibutiile inegale pe adancime, specifice
granulelor sferice de catalizator.

1.5.2 Temperatura

La temperaturi moderate este termodinamic posibila hidrogenarea hidrocarburilor

nesaturate si hidrogenoliza compusilor oxigen, sulf, azot, organo-metalici.
Cresterea temperaturii duce la marirea vitezei reactiilor de hidrogenare si
hidrogenoliza, datorita cresterii energiilor de activare.
Cresterea temperaturii cu 22˚C are ca efect o dublare a vitezei reactiilor de
hidrodesulfurare in timp ce pentru dublarea vitezei reactiilor de denitrificare este necesara o

crestere a temperaturii cu 32˚C.

Odata cu cresterea temperaturii are loc si o accentuare a reactiilor de hidrocracare
(400-420˚C) care pot duce la micsorarea randamentului produsului principal si sunt insotite
de depuneri de cocs pe catalizator.
Temperatura afecteaza nu numai viteza reactiilor catalitice de suprafata ci si viteza de
difuzie. Industrial procesul se realizeaza la temperaturi de 250-400˚C.

6
1.5.3 Presiunea

Influenţează :
• echilibrul chimic si viteza reactiilor, viteza de difuzie a reactantilor prin porii
catalizatorului si raportul vapori/lichid la hidrotratarea fractiunilor grele ;
• timpul de contact cu catalizatorul precum si reactiile secundare care duc la depuneri
de cocs pe catalizator afectand activitatea si durata de functionare a catalizatorului.

Marirea presiunii cu mentinerea constanta a celorlalte variabile, determina

modificarea conversiei datorita cresterii presiunii partiale a hidrogenului si a cresterii
proportiei de lichid, cu alimentare mixta.
Marirea presiunii partiale a hidrogenului determina indepartarea mai completa a
compusilor cu oxigen, sulf, azot, o saturare a olefinelor si a aromaticelor si o hidrogenare a
componentilor care genereaza depuneri de cocs (rasine si afaltene).
Presiunile folosite in procesele de hidrotratare variaza in limite largi (30-100 bar) ceea
ce explica diversitatea constituentilor ce urmeaza a fi hidrogenati, vitezele lor diferite de
reactie si gradul de hidrogenare diferit, urmarit.

1.5.4 Raportul hidrogen/materie prima

Influenteaza presiunea partiala a hidrogenului, echilibrul vapori-lichid si timpul de

şedere in zona de reactie prin efectul asupra volumului mediu de reactanti. Duce la o
indepartare mai completa a compusilor cu sulf, azot, oxigen.
Cresterea reactiei de hidrogen determina o marire a fractiei vaporizate si o crestere a
presiunii partiale a hidrogenului, ambele ducand la cresterea vitezei globale de reactie
determinata si de cresterea vitezei de difuzie a hidrogenului prin pelicula de lichid.
La determinarea marimii ratiei de circulatie a hidrogenului intervine si puritatea lui.
Se recomanda utilizarea gazelor cu un continut de hidrogen mai mare de 70% si continut de
H2S sub 4-5% - la purificarea gazelor de recirculare.
În practica industriala se lucreaza cu rapoarte hidrogen/materie prima de ordinul 3-10
3 3

mol/mol respectiv 20 -100Nm /m .

1.5.5 Influenta vitezei vo lumare

Viteza volumara, exprimata ca raportul intre debitul volumetric de materie prima si

volumul de catalizator este un criteriu de apreciere a influentei vitezei de alimentare cu
materia prima asupra timpului de reactie.

7
 În zona de reactie a unui volum mare de hidrogen, materia prima nu este singurul
factor
care determina timpul de contact intre reactanti si catalizator.
Industrial se lucreaza la viteze de volum de ordinul 0,5-5h-1.

1.6 Tipuri de reactii

1.6.1 Reactii de hidrogenare

• Diolefine
R-CH=CH-CH=CH2 + H2 → R-CH=CH-CH2-CH3
• Olefine
R-CH=CH-CH2-CH3 + H2 → R-CH2-CH2-CH2-CH3
Hidrocarburi aromatice

R2
R2
+ H2 + H2
R1
R1

R2

R1

1.6.2 Reactii de hidrodeciclizare

1.6.3 Reactii de hi droizomerizare

C10-CH-C10 → C10-CH-C10

C5 C2 C2

8
1.6.4 Reactii de hidrogenoliza

• Reactii de hidrodesulfurare cu ruperea legaturii C-S cu formare de hidrogen

sulfurat:
• Tioli (mercaptani)
R-SH + H2 → RH + H2S
• Sulfuri alchilice
’ ’
R-CH2-S-CH2-R + 2H2 → R-CH3 + R -CH3 + H2S
• Disulfuri
R-CH2-S-S-CH2-R’ + 3H2 → R-CH3 +R’-CH3 + 2H2S
• Sulfuri ciclice

H2C-CH2
+ H2 → C4H9 –SH + H2 → C4H10 + H2S
H2C CH2

S
• Tiofeni

• Benztiofeni si alchil benztiofeni:

• Dibenztiofeni:

• Reactii de denitrificare
• Piridine:

9
 • Chinoline

• Indoli:

1.6.5 Reactiile compusilor cu oxigen cu ruperea legaturii C-O, cu generare

de apa:

• Fenoli

• Acizi naftenici

10
 1.7 Realizarea industriala a hidrofinarii

În cele mai multe cazuri, hidrofinarea benzinelor urmareste utilizarea lor pentru
alimentarea reformarii catalitice. În acest scop, in afara limitelor de distilare impuse,
benzinele trebuie sa satisfaca urmatoarele conditii de puritate :

Tabelul nr.2

Sulf Azot Alchene Oxigen

ppm ppm ppm ppm

<1 <0.5 <0.5 <5

O puritate analoaga este impusa hidrocarburilor sau fractiunilor destinate izomerizarii.

În cazul benzinelor primare, atingerea acestor obiective poate fi realizata folosind o
singura treapta de hidrofinare si fara a recurge la fluxuri de hidrogen pentru racirea
reactorului. Schema tehnologica a unei asemenea instalatii este data in fig.1.
În cazul cand se prevede folosirea in reformarea catalitica si a benzinelor rezultate din
procesele de cracare, atingerea performantelor mentionate eset mult mai dificila, atat din
cauza unui continut mare de alchene, cat si a unei stabilitati mult mai ridicate a compusilor
cu sulf si azot. Pentru a atinge mai usor obiectivele puritatii, se prefera hidrofinarea acestor
benzine in amestec cu benzinele primare. Daca se respecta limitele unui continut de max 30-
40% benzine cracate in amestec, hidrofinarea se poate face fara a se modifica instalatia
inasprind insa regimul tehnologic. Daca benzinele cracate urmeaza sa alimenteze reformarea
catalitica fara a fi in prealabil amestecate cu benzinele primare, este necesar de a se folosi un
reactor prevazut cu injectii de hidrogen de racire. Pentru a se atinge puritatea finala impusa in
cele mai multe cazuri devine necesar un al doilea reactor pentru perfectarea desulfurarii si
denitrificarii.
În cazul cand benzinele nu sunt destinate reformarii catalitice, cele primare se pot

hidrofina folosind o singura treapta de raactie , fara injectii de hidrogen de racire.

Daca cele cracate urmeaza a fi utilizate drept componenti ai benzinelor finite, nu se
recurge la o hidrogenare completa a alchenelor, ceea ce ar reduce sensibil cifra octanica, ci la
o hidrogenare selectiva a dienelor si a alchenelor celor mai reactive.

Tabelul nr.3

11
 O astfel de hidrogenare selectiva se realizeaza pe un catalizator de paladiu, sau in
procedeul Schell de nichel, intr-o singura treapta de reactie. În cazul catalizatorului de nichel

temperatura este de 80-130 C, presiunea este 60 bar, viteza de volum este 0,8-1,5 tone/m
0 3

cat·ora, cantitatea de H2 este de 50-100 Nm /t alimentare, iar cea de gaze de recirculare de

3

200-500 Nm /t alimentare.
3

Pentru catalizatorul de paladiu presiunile sunt ceva mai reduse. Se ajunge la o scadere

a valorii dienice de la 20 la 1, a gumelor în mg/100 cm de la 35 la 4, a cifrei de brom de la

3

75 la 56, cifra octanica si continutul de sulf ramanand neschimbate.

12
 Benzine Benzine primare in Petroluri de Motorine de
de amestec cu benzine distilare primara distilare primara
distilare primara de cracare termica
Catalizator Co-Mo/ alumina Co-Mo/ alumina Ni-Mo/ alumina Ni-Mo/ alumina
γ γ γ γ

Temperatura, C 250-315 290-360 340-370 350-380

0

Presiunea,bar 20-30 25-45 30-50 30-60

Viteza de volum, h 7-15 3-6 4-6 3-6

−1

Raport H 35-70 70-180 100-200 200-300

2

/alimentare Nm
3

/m
3

Puritatea 70-90 70-90 - -

hidrogenului, %
mol
Durata ciclului, 6-24 6-18 - -
luni

Fig.1 Schema tehnologica a unei instalatii de hidrofinare a benzinei primare

Reactorul este din otel aliat, rezistent la temperaturi si presiuni ridicate, precum si la
actiunea hidrogenului in conditiile de reactie; are diametrul interior de 24mm si este umplut
cu catalizator de Co si Mo pe suport de oxid de aluminiu. Deasupra stratului de catalizator
este montat un dispozitiv de preincalzire in forma de snec care asigura cresterea suprafetei de
schimb de caldura si distributia uniforma a materiei prime in zona de reactie.
Cuptorul electric, destinat incalzirii reactorului, este prevazut cu sistem de reglare
automata a temperaturii: releu cu mercur, potentiometru si termocuplu.

13
 Hidrogenul necesar reactiilor de hidrofinare vine in nodul de amestec prin proprie
presiune dintr-o butelie tampon.

1. Curbele caracteristice materiilor prime

• Curba PRF
Curba PRF, se traseaza in functie de % volum distilat (pe abscisa) si temperatura de fierbere,
in°C (pe ordonata).
• Curba % medii densitate

14
Curba % medii densitate, se traseaza functie de % volum distilat (pe abscisa) si
densitate (pe ordonata).
• Curba % medii M
Curba % medii M, se traseaza functie de % volum distilat (pe abscisa) si masa moleculara M
(pe ordonata).
• Curba VE
Curba VE, se obtine folosind metoda Edmister- Okamoto.
Pentru trasarea curbei VE, pe abscisa se reprezinta %volum distilat si pe ordonata
temperatura VE, in °C.

1.1. Curba PRF

2.2. Curba procente medii densitate

15
2.3. Curba procente medii masa molecular

2.4 Curba VE, Edmister-Okamoto

16
Tabel nr.4

%
t
%vol tºC t t ∆ VE
∆ PRF ∆ VE

0 30 t0% = t10%VE - ΔtVE 0-10% = 90

10 63 t10-t0 =33 Δt 0-10% =7 t10% = t30%VE - ΔtVE10-30% = 97
30 95 t30-t10 =32 Δt 30-10% =11 t30% = t50%VE - ΔtVE30-50% = 108
50 117 t50-t30 =22 Δt 50-30%=6 t50% =114
70 140 t70-t50 =23 Δt 70-50% =7 t70% = t50%VE + ΔtVE50-70% = 121
90 162 t90-t70 =22 Δt 90-70%=8 t90% = t70%VE + ΔtVE70-90% = 129
100 180 t100-t90 =18 Δt 100-90%= 5 t100% = t90%VE + ΔtVE90-100% = 134

t50%VE- t50%STAS = -3 ( citit din diagrama)

t50%VE= 117 - 3 = 114
⇒

3. Dimensionarea tehnologica a reactorului

3.1. Elaborarea modelului matematic

17
 Reactorul folosit in instalatia de hidrofinare este un reactor continuu tubular. Cu un
strat fix de catalizator.
Reactiile care au loc in reactor sunt :
-reactia de desulfurare
-reactia de dehidrogenare
-reactia de deazotare
Pentru elaborarea modelului mathematic este nevoie ca pentru fiecare reactie in parte
sa se scrie o ecuatie de bilant material si o ecuatie de bilant termic.
ECUATIA GENERALA DE BILANT
I=C+E+A
I-fluxul de masa,energie au impuls care intra in reactor
E-fluxul de masa,energie au impuls care iese din reactor
C-masa sau energia consumata ca efect al reactiei chimice
A-acumulari de caldura sau masa in timp
Intr-un reactor continuu tubular, compozitia,temperature si presiunea variaza spatial si
din acest motiv, exprimarea matematica a legilor de conservare se face dupa un element
infinitezimal de volum.

Ecuatia de bilant material

Gi =Gi+dGi +(-ri)dv +0
Gi =Gi+dGi +(-ri)dv

18
(-ri) = (1)

(1) si (2) (-ri)= r = Gb·

= (3)G i =Gb·ci (2)

Ci=Ci0 (1-xi) (4)

Din (3) si (4): =

(5)

Ecuatia de bilant termic:

G Cp = G Cp ( T+ dT ) + j ) Dv +0

G Cp dT = j (-rj) dV
(6)

dT
dV =

(7)

Deoarece, efectul termic al reactiei de deazotare este mic, cu cel al reactiei de desulfurare
si hidrogenare se va neglija:

dT
dV =
(8)

Unde:

- caldura reactiei de desulfurare, ;

– caldura reactiei de hidrogenare, ;

19
 Relatia (3) particularizata devine:

=
(9)

(10) =

=
(11)

Conditii initiale: CS(0) = CSo

CN(0) = CNo

CH(0) = CHo

T(0) = To

Ecuatiile ( 7, 9, 10, 11 ) si conditiile initiale reprezinta modelul matematic al reactorului

de hidrofinare.

3.2. Calculul parametrilor cinetici

• Debitele de benzina:

G = Gb+ Gg (1)

Qb = (2)

= a Qb (3)

Unde: - debit volumic de H2, ;

a- Raportul ;
Gg (=f , )
(4)

20
Unde: - concentratia H2 in gazele din alimentarea reactorului

• Debitele de gaze

Fg = (5)

Fgi = % mol Fg 100 (6)

Fg = Fgi (7)

Qgi = % molQg 100 (8)

g = (9)

Ggi = Fgi Mi (10)

Gg = Ggi (11)

Mg = (12)

CALCULE NUMERICE

G b= 820000 103 kg 8000 h = 102500 kgh

Qb = 102500 kgh 8000 h = 139,27 m3h

QH2= a ∙ Qb = 260 N m3 m3 139,27 m3h = 36210,2 N m3 h

Qg =QH2 CH2 100 = 36210,2 N m3 h84 100 = 43107,38 N m3 h

Fg = Qg 22,4 = 43107,38 N m3 h22, 4 N m3 h = 1924,44 kmol h

Fgi = % mol Fg 100

Fg H 2 = 84100 ∙ 1924,44 kmol h = 1616,53 kmol h

Fg C1 = 10100 ∙ 1924,44 kmol h = 192,44 kmol h

Fg C2 = 3100 ∙ 1924,44 kmol h = 57,73 kmol h

Fg C3 = 2100 ∙ 1924,44 kmol h = 38,49 kmol h

Fg i-C4+ n-C4 = 1100 1924,44 kmol h = 19,24 kmol h

21
Fg = Fgi → Fgi = 1924,44 kmol h

Ggi = Fgi ∙ Mi

Gg H2 = 1616,53 kmol h ∙ 2 kg kmol = 3233,06 kg h

GgC1 = 192,44 kmol h ∙16 kg kmol = 3079,04 kg h

GgC2 = 57,73 kmol h ∙30 kg kmol = 1731,9 kg h

GgC3 = 38,49 kmol h ∙ 44 kg kmol = 1693,56 kg h

Gg i-C4+ n-C4 = 19,24 kmol h ∙58 kg kmol = 1115,92 kg h

Gg = Ggi → ( 3233,06 + 3079,04 + 1731,9 + 1693,56 + 1115,92) kg h = 10853,48 kg h

Qgi = % molQg 100

QgH2 = 84100 ∙ 43107,38 N m3 h = 36210,19 N m3 h

QgC1 = 10100 ∙ 43107,38 N m3 h = 4310,74 N m3 h

QgC2 = 3100 ∙43107,38 N m3 h = 1293,22 N m3 h

QgC3 = 2100 ∙ccHN 43107,38 N m3 h = 862,15 N m3 h

Qgi-C4+n-C4 = 1100 ∙ 43107,38 N m3 h = 431,07 N m3 h

Qg = Qgi →Qg = 43107,37 N m3 h

Tabel nr. 5

Component %mol Fg, kmol h M , kg Ggi, kg h %

gr fr gr

kmol

H2 84 1616,53 2 3233,06 29,79 0,29

C1 10 192,44 16 3079,04 28,37 0,28
C2 3 57,73 30 1731,9 15,96 0,16

22
 C3 2 38,49 44 1693,56 15,60 0,16
i-C4+ n-C4 1 19,24 58 1115,92 10,28 0,10
TOTAL 100 1924,44 10853,48 100 1,00

%grH2 = 3233,06 10853,48 100 = 29,79

frgr = 3233,06 10853,48 = 0,29

Debitul masic total:

G = Gb + Gg = (102500 + 108353,48) kg h = 113353,48 kg h

M = 10853,48 kg h 1924,44 kmol h = 5,64 kg kmol

BILANT TERMIC:

Se cunosc:

∆ HS, = 576 kcal N m3

= 1327 kcal N m3
'
∆H H

ccHS = 0,82 N m3 kg S

ccHN DO = 0,41 N m3 kg DO transformata ; DO, % gr = 3,8

O = 0,205 N m3 kg O transformata ; O, %gr = 11

ccHN= 3,811+3,8 ∙ 0,41 N m3 kg DO + 1111+3,8 ∙ 0,205 N m3 kg O = 0,258 N m3 kg

(-∆ HS, ) = ∆ HS, ∙ ccHS= 576 kcal N m3 ∙ 0,82 N m3 kg S = 472,32 kcal kg S

(- )= ∙ ccHN = 1327 kcal N m3 ∙ 0,258 N m3 kg = 324,366 kcal kg H

' '
∆H H ∆H H

CONDITII INITIALE:
23
cS(0) = cS0= 1500 ppm = 1500 ∙10-6 kg S kg benzina
cN 0= cH0= 35 ppm = 35 ∙ 10-6 kg S kg benzina
ccHN= cHcN0= 3,8 + 11100 = 0,148 kg HcN kg benzina
T (0) = 365 H
Tadmisibila : ∆T = 20℃
Tadmisibila = T0 + 20℃ = 385 ℃

Tmedie = T0 + Tadm 2 = 356 +385 2 = 375 ℃

Calculul caldurii specifice se face din metodologia prezenta in “Chimia petrolului si

proprietatile fizico-chimice”, calculandu-se din grafic in functie de temperatura medie si
constanta k.

Gf (Tm, k ) ; K=12

( 375 ; 12 ) → = 0,7034 kcal kg ℃

CP

Frgr.benzina = GbG = 102500 kgh113353,48 kgh = 0,90 %

Frgr.gaze = GgG = 10853,48 kgh113353,48 kgh = 0,10 %

3.3. Solutionarea modelului matematic

Solutia modelului matematic implica determinarea profilelor de concentratie si

temperatura din reactor.

REACTIA DE DESULFURARE

24
 Cs=1500 ppm
cS0=2 ppm
T0= 365 0C
T > T0+200C

Viteza de reactie
(-rS) = f (CS)
(-rS) = k s·Cs
Problema care apare in acest moment este variatia temperaturii de-a lungul
reactorului, de aceea se limiteaza temperatura maxima la T0 + 200C.
Cand se atinge valoarea lui tmax , se injecteaza hidrogen proaspat astfel incat racirea sa
se faca instantaneu.
CALCUL NUMERIC PENTRU REACTIA DE DESULFURARE
(-rS)=f(CS)
(-rS)= ks · CS
Reactia de desulfurare: : kS=4,1·10·e , kg/m3·h
−10000

1, 987⋅T

= 0,7034 kcal kg ℃
CP

Gb = 102500 kg h

Cifra de brom se traduce prin continutul de hidrocarburi nesaturate.

Fractia molara de HcN= cBri - cBre cBri = 31 - 1,8 31 = 0,94 % cifra Brom
Fractia molara de HcN = ci- cf ci = 0,94 ↔ 0,94 = 0,148- cf 0,148→ 0,139 = 0,148- cf
25
 → cf = 0,009

(-∆ HS ) = -∆ HS, ∙ Gb cS0- cSf +-∆ HH, ∙ Gb∙( cHcN0- cHcNf)Gb ∙ cS0- cf

( -∆ HS ) = 472,32kcal kg S ∙ 102500 kgh 1500-2 ∙10-6kg S kg bz + 342,37

102500 ∙ (0,148-0,009 ) 102500 kgh 1500-2 ∙10-6kg S kg bz

(- ∆ HS ) = 32240,96 kcalkg

T = T0 + ∆HS∙GbG∙ cS0- cSf = 365 + 32240,96 kcalkg ∙ 102500 kgh 113353,48

CP

kgh ∙ 0,7034 kcal kg ℃ ∙ (1500 - cf ) 10-6

Reducerea concentratiei de sulf se face in trepte, de aceea se pleaca de la

concentratia sulfului initiala.
cS0 = 1500 ∙ 10-6 ; T0 = 365 0C
Se are in vedere ca temperatura maxima sa nu depaseasca 385 0C.
Not cu A = + 32240,96 kcalkg ∙ 102500 kgh 113353,48 kgh ∙ 0,7034 kcal kg ℃ = 41447,14

Tabel nr.6
Trepte cS 106 T (0C ) T(K) kS ∙ 10-4 (-rS ) 1(-rS )
=kS∙cS
1500 365 638 1,54 23,1 0,043
1400 369,14 642,14 1,62 22,7 0,044
1300 373,28 646,28 1,7 22,1 0,045
Treapta I 1017 385 658 1,95 19,8 0,050
1017 365 638 1,54 15,7 0,064
900 369,85 6422,86 1,63 14,67 0,068
700 378,14 651,15 1,8 12,6 0,079
Treapta II 535 385 685 1,95 10,43 0,096
535 365 638 1,54 8,24 0,12
100 383 656 1,91 1,91 0,52
80 383,8 656,8 1,93 1,54 0,65
60 384,6 657,6 1,95 1,17 0,85
Treapta III 20 386,2 659,2 1,98 0,39 2,56
2 386,9 659,9 1,99 0,039 25,13

REACTIA DE HIDROGENARE

26
 Pentru reactia de hidrogenare: k H=5,0·10·e , kg/m3·h
−17300

1, 987⋅T

(-∆HH) = -∆HS; ∙ cS0- cSf ∙ Gb+ -∆ HH, ∙( cHcN0- cHcNf) ∙ Gb Gb∙ ( cHcN0- cHcNf) ; kcal
kg H

(- ∆HH) = 472,32kcal kg S ∙ 1500-2 ∙10-6 ∙ 102500 kg h +342,37 kcal kg H ∙0,148-0,009

∙102500 kg h 0,148-0,009 ∙102500 kg h

(-∆HH) = 347,46 kcal kg H

T = T0 + (-∆HH) ∙ Gb G∙ cH0- cH0

CP

Notam cu A = (-∆HH) ∙ Gb G∙ = 347,46 ∙ 102500113353,48 ∙0,7034 = 446,73

CP

Tabel nr. 7
Trepte cH 106 T (0C ) T(K) kH ∙ 10-4 (-rH ) 1(-rH )
=kH∙cH
kg Hkg kg m3h
comp
0,148 365 638 0,59 873,2 0,00115
0,120 377,51 650,51 0,77 924 0,00108
0,106 383,76 656,76 0,87 922,2 0,001084
Treapta I 0,103 385 658 0,89 916,7 0,00109
0,103 365 638 0,59 607,7 0,00165
0,070 379,74 652,74 0,81 567 0,00176
0,060 384,21 657,21 0,88 528 0,00189
Treapta II 0,058 385 658 0,89 516,2 0,00194
0,058 365 638 0,59 342,2 0,00292
0,040 373,04 646,04 0,70 280 0,00357
0,020 381,97 654,97 0,84 168 0,00595
0,010 386,43 659,43 0,92 92 0,0109
Treapta III 0,009 386,88 659,88 0,93 83,7 0,0119

4. Calcul inaltimii si diametrului reactorului de hidrofinare

Reactia de desulfurare

Adesulf= 5,42412 ∙ 10-4

VZR desulf = Gb ∙ Adesulf = 102500∙ 5,42412 ∙ 10-4 = 55,598 m3

27
Reactia de hidrogenare

Ahidrog= 3,772∙ 10-4

VZR hidrog = Gb ∙ Ahidrog = 102500 ∙ 3,772∙ 10-4 = 38,663 m3

Se va alege volumul cel mai mare pentru a indeplini ambele functii.

Diametrul si inaltimea reactorului

Din practica industriala raportul HD ia valoarea intre 5 ÷ 10

Pentru cazul nostru se va alege HD = 5

HD = 5 → H= 5D

VZR= πD24∙H → VZR = π4∙D3 →D= 34 ∙VZR5π

D= 34 ∙VZR5π = 34∙55,5985π = 2,419 m

H = 5 ∙ 2,419 = 12,095 m

5 Estimarea sarcinilor termice ale reactoarelor de schimb de

caldura
5. 1. Temperatura

Ter< 385

(Teef)SQ - temperatura de iesire efluent din schimbatorul de caldura la 180 0C

Tir – temperatura de intrare in reactor 3650C

28
5.2. Presiunea

Se va considera o proseiune medie pentru alimentare si o presiune medie pentru

efluent. Se cunoaste:
• caderea de presiune totala pe compresor ∆pt=13 atm.
• presiunea la pompa de alimentare cu benzina se calculeaza cu formula:
p= ps + ∆pt
•

presiunea
p = 35 + 13in =48 separator: pS=45atm
vasulatm
• cadere de presiune pe reactor ∆pr = 1 atm
Δp = Δpt - Δpr= 13-1=12atm
care se repartizeaza astfel:
12atm: • 6 atm - caderea de presiune intre alimentarea pompei si intrarea
in r in reactor
6 atm - caderea de presiune intre iesirea din reactor si intrarea in
In separator
• Intrare in reactor Ir = 48 – 6 = 42 atm
• Iesire din reactor Er = 42- 1 =41 atm
•

Presiunea mediue de alimentare a reactorului : palim = 48+42 2 = 45 atm

5.3. Calculul curbelor VE la p=35atm si p=45 a tm

Acest lucru se va face conform metodologiei Tescan, V., Tehnologia distilarii petrolului,
coloane de fractionare, Indrumator de proiecte de an, Ploiesti,1996.
Etape:

29
 • Curba VE la p=1 atm
• Panta curbei PRF10-90%
P10-90% = t90% ∙ t10% 80 = 162-6380 = 1,24
Tmv = 63+95+117+140+162 5 = 115,4 0C
f (d1515, tmv ) → t cr , pcr
ρ= 736 kgm3 = 0,736 gm3
ρ = 103∙ d4201- t-202290-6240 ∙ d420+ 5965 ∙( d420)2

t = 365 0C
d420 = 0,736
d1515 = ( 0,736∙ 0,9952) + 0,00806 = 0,7405
• Temperatura si presiunea critica:
tcr = f ( tmv, d1515 )
tcr = f ( 115,4; 0,7405 ) ⇒ tcr = 2950C
pcr = f (d1515 ; tmv; P10-90% )
pcr = f ( 0,7405 ; 115,4 0C ; 1,24 ) ⇒ pcr = 17 kNcm2
• Temperatura si presiunea focala:
tF = f (tcr; tmv; P10-90% )
tF = f ( 295, 115,4 0C ; 1,24 ) ⇒ ∆t= 71 0C
⇒ ∆t= tF - tcr ⇒ 71 = tF – 295
0
⇒ tF = 366 C

PF = f (pcr ; tmv; P10-90% )

PF = f ( 17 ; 115,4 0C ; 1,24 ) ⇒ ∆p = 29
⇒ ∆p = PF - pcr ⇒ 29 = PF – 17

⇒ PF = 46

Punctul focal: PF = f ( 366 ; 46 )

• se determină temperaturile la diferite % vaporizat, şi la presiunea medie pe
alimentare şi presiunea medie pe efluent.

Tabel nr. 8
%distilat T( )0C K)( T 1tF ∙103
0 90 363 2,76
10 97 370 2,70
30 108 381 2,62
50 114 387 2,58
70 129 402 2,49
90 134 407 2,46

30
Tabel nr.9

VE(p=1atm) VE(p=35atm) VE(p=45atm)

90 1,7 1.56
97 1,69 1,56
108 1,68 1,57
114 1,67 1,57
129 1,66 1,58
134 1,65 1,59

Tabel nr.10

ev eg Gv=ev∙Gb Mv Fv=Gv yv=FvFv p35=p p45=p ev ∙p35 ev ∙p45∙

Mv +Fg 35∙ yv 45∙ yv
0 0 0 90 0 0 0 0 0 0
0,1 0,0906 9286,5 96 96,73 0,0479 0,0809 0,0747 0,0080 0,0074
9 7
0,3 0,285 29212,5 108 270,47 0,123 0,207 0,193 0,0621 0,0579
0,5 0,496 50540 118 430,85 0,183 0,306 0,287 0,153 0,144
0,7
0,9 0,728
0,948 74722,5
97170 129
142 579,24 0,262
684,29 0,231 0,383
0,432 0,364
0,417 0,268
0,389 0,255
0,375

eg = ev ∙ ρvaporiρbenzina
ρbenzina = d1515 = 0,7405
ρvapori = d1515 = d420 ∙ 0,09952+0,000806
Gb =102500 kgh
Fg = 1924,44 kmolh

Tabel nr.11

%vol d420 d1515 M

0 0,6664 0,6713 90
10 0,6988 0,7035 96

31
 30 0,7300 0,7346 108
50 0,7495 0,7540 118
70 0,7670 0,7714 129
90 0,7758 0,7871 142

Tavel nr. 12

0
) K ( T ( T C)
35atm 45atm 35atm 45atm
e0v 588 623 315 350
0,1 592 625 319 352
0,3 592 627 322 354
0,5 599 629 326 356
0,7 602 631 329 358
0,9 606 633 333 360

p= 35 atm

B
1,0

0,8

0,6

tle
i
T
is 0,4
x
A
Y

0,2

0,0

314 316 318 320 322 324 326 328 330 332 334

X Axis Title

p= 45 atm

32
 B
1,0

0,8

0,6
e
l
it
T
is 0,4
x
A
Y

0,2

0,0

350 352 354 356 358 360

X Axis Title

• Alimentare reactor:
t = 50 0C
d1515 = 0,7400
eg = o ⇒ Qg = Gg ∙ ( t - 30 )
CP

Gb =102500 kgh Qabs = Qg + Qb

Gg= 10853,48 kgh
= 0,7034 kcal kg ℃
CP

Qb = Gb ∙eg∙ IVt+ 1- eg∙ ILt- IL30

IV, IL – entalpiile componentilor
IVt= (532,11 – 210,61∙ d1515 ) + ( 1,8213 – 0,45638 ∙ d1515 ) ∙ t + ( 0,0023477 -
0,000 59037∙ 0,7400) ∙ t2
IVt=50 = (532,11 – 210,61∙ 0,7400) + ( 1,8213 – 0,45638 ∙ 0,7400 ) ∙ 50 + ( 0,0023477 -
0,000 59037∙ 0,7400) ∙ 502
IVt=50 = 445,207
ILt= 2,964-1,332 ∙d1515 ∙t+ 0,003074-0,001154 ∙d1515∙t2
ILt= 2,964-1,332 ∙0,7400 ∙30+ 0,003074-0,001154 ∙0,7400∙302 = 61,35
ILt= 2,964-1,332 ∙0,7400 ∙50+ 0,003074-0,001154 ∙0,7400∙502 = 104,47
Qg = Gg ∙ ( t-30 ) = 10853,48 ∙ 0,7034 ( 50 – 30 ) = 152686,76
CP

33
Qb = Gb ∙eg∙ IVt+ 1- eg∙ ILt- IL30
Qb = 102500 ∙ 0∙455,207+1-0∙104,47-61,35 = 4419800
Qabs = Qg + Qb
Qabs = 152686,76 + 4419800 = 4572486,76
t= 365 0C
d1515 = 0,7400
eg = o ⇒ Qg = Gb ∙ ( t - 30 )
CP

Gb =102500 kgh Qabs = Qg + Qb

= 0,7034 kcal kg ℃
CP

Qb = Gb ∙eg∙ IVt+ 1- eg∙ ILt- IL30

IVt=365 = (532,11 – 210,61∙ 0,7400) + ( 1,8213 – 0,45638 ∙ 0,7400 ) ∙ 365 + ( 0,0023477 -
0,000 59037∙ 0,7400) ∙ 3652 = 1171,94
ILt= 2,964-1,332 ∙0,7400 ∙365+ 0,003074-0,001154 ∙0,7400∙3652
=1017,85
Qb = 102500 ∙ 0∙1171,94+1-0∙1017,85-61,35 = 98041250
Qg = 102500 ∙0,7034 ( 365 – 30 ) = 24152997,5
Qabs = 24152997,5 + 98041250 = 122194247,5
• Efluent:
t=100 0C
ter = 385 0C ⇒ Qg = Gb ∙ ( ter - t )
CP

= 0,725 kcal kg ℃ Qabs = Qg + Qb

CP

Gb =102500 kgh
Qb = Gb ∙ IVter-eg ∙ IVt+ 1-eg∙ILt
IVt=100 = (532,11 – 210,61∙ 0,7400) + ( 1,8213 – 0,45638 ∙ 0,7400 ) ∙ 100 + ( 0,0023477 -
0,000 59037∙ 0,7400) ∙ 1002 = 543,69
IVt=385 = 1239,22
ILt= 2,964-1,332 ∙0,7400 ∙100+ 0,003074-0,001154 ∙0,7400∙1002
= 220,032
Qg = 10853,48 ∙0,7034 ( 385 – 100 ) = 2242600,31
Qb = 102500 ∙ 1230,22-0∙ 543,69 + 1-0∙220,032= 148650830

34
Qabs = 2242600,31 + 148650830 = 150893430,31

6 Masuri de protectia mediului specifice insatalatiei de

Hidrofinare

6.1. Riscuri si pericole posibile

Pericolele care apar in instalatiile de hidrofinare sunt urmatoarele :

• pericol de explozie din cauza H2 care se manipuleaza la temperaturi ridicate,
• pericol de explozie si vicierea atmosferei din cauza gazelor si a benzinei,
• pericol de toxicitate din cauza H2S,
• pericol de intoxicare din cauza gazului inert in spatii inchise.

6. 2. Masuri specifice

Se atrage atenţia asupra respectării cu stricteţe a următoarelor masuri privind

sanatatea si securitatea in munca :
• reactoarele de hidrofinare nu pot fi deschise decat dupa evacuarea H2S din sistem.
Deschiderea reactoarelor se va face cu atentie, evitandu-se inhalarea de gaze, iar in apropiere
se va gasi un furtun cu abur, deoarece exista pericolul aprinderii sulfurilor piroforice.
• regenerarea catalizatorului va fi precedata de stparea acestuia cu abur supraincalzit
la 400ºC, aerul introdus pentru regenerare va contine maxim 0,3℅O2.
Aparatele tehnologice care lucreaza la temperaturi inalte si care sunt supuse
coroziunilor si coroziunile vor fi protejate cu captuseli interioare, metalice sau nemetalice.

6.3. Măsuri de protecţie

• Elaborarea, actualizarea si asigurarea accesului personalului implicat la procedurile
specifice de functionare ale instalatiilor, instructiuni si planuri de actiune in caz de poluare,
precum si instruirea corespunzătoare şi periodică a personalului;
• Desfăşurarea în condiţii optime a activităţii, pentru reducerea la minim a pierderilor
tehnologice;
• Respectarea programului de revizii şi reparaţii a instalaţiilor, inclusiv a conductelor
de transport al substanţelor şi materialelor;
• Respectarea prevederilor din Planul de acţiune în caz de poluare a solului şi apei
subterane:

35
 • Valorificarea şi/sau eliminarea ritmică a deşeurilor generate; respectarea strictă a
legislatiei în vigoare privind gestionarea deşeurilor;
• Respectarea capacităţilor maxime de stocare a depozitelor, rezervoarelor, bazinelor,
recipienţilor;

Cuprins

36
 1. Aspecte troretice privind procesul de hidrofinare
1.1. Generalitaţi

1.2. Scopul procesului

1.3. Materii prime

1.4. Tipuri de procese de tratare cu hidrogen

1.4.1. Procese de hidrotratare

1.5. Factorii care influenteaza procesul de hidrofinare

1.5.1. Catalizatori

1.5.2. Temperatura

1.5.3. Presiunea

1.5.4. Raportul hidrogen/materie prima

1.5.5. Influenta vitezei volumare

1.6. Tipuri de reactii

1.6.1. Reactii de hidrogenare

1.6.2. Reactii de hidrodeciclizare

1.6.3. Reactii de hidroizomerizare

1.6.4. Reactii de hidrogenoliza

1.6.5. Reactiile compusilor cu oxigen cu ruperea legaturii C-O, cu generare de apa

1.7. Realizarea industriala a hidrofinarii

2 Curbele caracteristice materiilor prime

37
 1.1. Curba PRF
1.2. Curba procente medii densitate

1.3. Curba procente medii masa molecular

1.4. Curba VE, Edmister-Okamoto

2. Dimensionarea tehnologica a reactorului
2.1. Elaborarea modelului matematic
2.2. Calculul parametrilor cinetici
2.3. Solutionarea modelului matematic
4 Calcul inaltimii si diametrului reactorului de hidrofinare

5 Estimarea sarcinilor termice ale reactoarelor de schimb de

caldura

5.2. Presiunea

5.3. Calculul curbelor VE la p=35atm si p=45 atm

6 Masuri de protectia mediului specifice insatalatiei de
Hidrofinare

6.1. Riscuri si pericole posibile

6.2. Masuri specifice

6.3. Măsuri de protecţie

BIBLIOGRAFIE

38
• Raseev S., „Conversia hidrocarburilor”, vol.III, Ed. Zecasin,
Bucuresti, 1996
• Suciu G., „Ingineria prelucrarii hidrocarburilor”, vol. IV, Ed. Tehnica
Bucuresti, 1993
• Tescan V., „Tehnologia distilarii petrolului, coloane de fractionare-
indrumator de proiecte de an”, Ploiesti, 1996
•
Dobrinescu D., „ Procese de transfer de caldura si utilaje specifice”,
Ed.Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1993

39