INTEGRALA TRIPLĂ

1. Definiţie

Fie V ⊂ R3 un domeniu compact (ı̂nchis şi mărginit) şi fie V1 , V2 , ..., Vn un şir finit de domenii
compacte, fără puncte interioare comune, astfel ı̂ncât

V = V1 ∪ V2 ∪ ... ∪ Vn . (1)

Spunem că relaţia (1) defineşte o diviziune a domeniului V şi notăm cu ∆ := {Vi }i=1,n o
astfel de diviziune. Cel mai mare dintre diametrele mulţimilor V1 , ..., Vn se notează cu k∆k şi se
numeşte diametrul diviziunii ∆. În fiecare subdomeniu Vi considerăm câte un punct arbitrar

(ξi , ηi , δi ) ∈ Vi , i = 1, n.

Fie f : V → R o funcţie arbitrară. Se numeşte suma Riemann asociată funcţiei f,

diviziunii ∆ a domeniului V şi punctelor intermediare {(ξi , ηi , δi )}i=1,n , expresia
n
X
σ∆ (f ; (ξi , ηi , δi )) = f (ξi , ηi , δi ) · Vol(Vi ). (2)
i=1

Definiţia 1.1. Fie V ⊂ R3 un domeniu compact. Funcţia f : V → R se numeşte integrabilă

Riemann pe domeniul V dacă există un număr real I ∈ R astfel ı̂ncât, pentru orice ε > 0,
există δ > 0 astfel ı̂ncât, pentru orice diviziune ∆ cu k∆k < δ şi pentru orice sistem de puncte
intermediare (ξi , ηi , δi ) ∈ Vi (i = 1, n) are loc

|σ∆ (f ; (ξi , ηi , δi )) − I| < ε.

Numărul I se numeşte integrala triplă ı̂n sens Riemann a funcţiei f pe domeniul V şi se
notează prin
$
I= f (x, y, z)dxdydz.
V

Observaţia 1.1. Dacă f (x, y, z) = 1, ∀(x, y, z) ∈ V, atunci f este integrabilă Riemann pe V

şi găsim
$
Vol(V ) = dxdydz. (3)
V

Teorema 1.1. Fie V ⊂ R3 un domeniu compact şi f : V → R continuă pe V. Atunci f este

integrabilă pe domeniul V.

1
2 Daniela Roşu

2. Calculul integralei triple

În această secţiune prezentăm câteva cazuri ı̂n care integrala triplă se poate calcula prin
reducerea la integralele Riemann simplă şi dublă.

Cazul 1. Considerăm pentru ı̂nceput cazul ı̂n care V este un paralelipiped dreptunghic
cu laturile paralele cu axele de coordonate, definit prin:
V = {(x, y, z) ∈ R3 | x ∈ [ a, b ], y ∈ [ c, d ], z ∈ [ e, g ] }. (4)

Teorema 2.1. Fie f : V → R continuă pe domeniul V dat de (4). Atunci, funcţia

Z g
F (x, y) = f (x, y, z) dz, ∀ (x, y) ∈ [ a, b ] × [ c, d ] (5)
e

este integrabilă pe D = [ a, b ] × [ c, d ]. În plus,

$ $ Z g 
f (x, y, z) dxdydz = f (x, y, z) dz dxdy. (6)
e
V D

Demonstraţie. Să considerăm o diviziune a domeniului V, efectuată cu ajutorul unor

plane paralele de forma x = xi , i = 0, m, y = yj , j = 0, n, z = zk , k = 0, p, unde:
a = x0 < x1 < ... < xm−1 < xm = b, c = y0 < y1 < ... < yn−1 < yn = d,

e = z0 < z1 < ... < zp−1 < zp = g.

Notăm
Vijk = {(x, y, z) ∈ R3 | x ∈ [ xi−1 , xi ], y ∈ [ yj−1 , yj ], z ∈ [ zk−1 , zk ] },
mijk = inf f (x, y, z), Mijk = sup f (x, y, z),
Vijk Vijk

pentru orice i = 1, m, j = 1, n, k = 1, p.
În baza proprietăţii de monotonie a integralei, avem
Z zk
mijk (zk − zk−1 ) ≤ f (x, y, z) dz ≤ Mijk (zk − zk−1 ),
zk−1

pentru orice (x, y, z) ∈ Vijk .

Folosind o teoremă de medie pentru integrala Riemann, rezultă că există ξ ∈ [e, g] astfel
ı̂ncât Z g
1
F (x, y) = f (x, y, z) dz = f (x, y, ξ), ∀(x, y) ∈ D.
e g−e
Rezultă că F este continuă pe D = [ a, b ] × [ c, d ], deci este integrabilă pe D. În plus, pe orice
dreptunghi Dij = [ xi−1 , xi ] × [ yj−1 , yj ], cu i = 1, m, j = 1, n, avem
p $ Z g 
X
mijk (zk − zk−1 )(xi − xi−1 )(yj − yj−1 ) ≤ Dij f (x, y, z) dz dxdy ≤
k=1 e
Dij

p
X
≤ Mijk (zk − zk−1 )(xi − xi−1 )(yj − yj−1 ).
k=1
 Integrala triplă 3

Din aceste relaţii, prin sumare după i = 1, m şi j = 1, n, obţinem inegalităţile

m Xn X p $ Z g  m Xn Xp
X X
mijk · Vol(Vijk ) ≤ f (x, y, z) dz dxdy ≤ Mijk · Vol(Vijk )
i=1 j=1 k=1 e i=1 j=1 k=1
D
Dar, cum f este continuă pe domeniul compact Vijk , valorile mijk şi Mijk se ating, ı̂n baza
Teoremei lui Weierstrass, ı̂n puncte din domeniul Vijk , adică sumele din dreapta şi stânga
relaţiei precedente sunt sume Riemann. Mai mult, norma diviziunii obţinute va tinde către 0
când n → $ ∞, m → ∞, p → ∞, iar cum f este integrabilă pe V, va rezulta că ambele sume
tind către f (x, y, z) dxdydz. Astfel, obţinem relaţia (6). 
V

Observaţia 2.1. Pentru simplitatea scrierii, se poate nota

$ Z g  $ Z g
f (x, y, z) dz dxdy = dxdy f (x, y, z) dz. (7)
e e
V D
Dacă ţinem cont că domeniul D este un dreptunghi, avem
$ $ Z g Z b Z d Z g
f (x, y, z) dxdydz = dxdy f (x, y, z) dz = dx dy f (x, y, z) dz, (8)
e a c e
V D
ordinea de integrare fiind de la dreapta la stânga.
Întrucât funcţia f este continuă pe V, se poate schimba ordinea de integrare ı̂n relaţia (6) şi
astfel obţinem formule analoage:
$ " Z d Z b Z e Z d
f (x, y, z) dxdydz = dxdz f (x, y, z) dy = dx dz f (x, y, z) dy,
[a,b]×[g,e] c a g c
$ V
" Z b Z d Z e Z b
f (x, y, z) dxdydz = dydz f (x, y, z) dx = dy dz f (x, y, z) dx.
[c,d]×[g,e] a c g a
V

Exemplul 2.1. Să se calculeze integrala

$
I= xy dxdydz
V
1
 
unde V = [1, 2] × [−2, 1] × 0, .
2
Întrucât domeniul V este un paralelipiped cu muchiile paralele cu axele de coordonate, avem:
Z 2 (Z 1 1
"Z # )
2
I= xy dz dy dx.
1 y=−2 z=0

Să calculăm integrala 1

1
Z
2
2 xy
J (x, y) = xy dz = xyz  = .

0 0 2
Astfel, Z 2 Z 1
xy

I= dy dx.
1 y=−2 2
Atunci 
Z 1
xy xy 2  1 3x
I(x) = dy =  =− ,
y=−2 2 4 −2  4
4 Daniela Roşu

de unde 
Z 2
3x 3x2 2 9

I= − dx = −  =− .
1 4 8 1 8


Cazul 2. Să considerăm cazul ı̂n care V este un cilindru definit prin:
V = D × [ e, g ] = {(x, y, z) ∈ R3 | (x, y) ∈ D, z ∈ [ e, g ] }, (9)
unde D este un domeniu compact din planul xOy.
Corpul V poate fi inclus ı̂n paralelipipedul V 0 , care are muchiile paralele cu axele de coordo-
nate, astfel ı̂ncât proiecţia lui V 0 pe planul xOy este un dreptunghi de forma
D0 = {(x, y) | x ∈ [ a, b ], y ∈ [ c, d ]},
unde a < b, c < d.
În acest caz vom reduce calculul integralei triple
$
f (x, y, z) dxdydz
V

la situaţia precedentă.
Definim funcţia f¯ : V 0 → R prin
(
f (x, y, z), (x, y, z) ∈ V
f¯(x, y, z) =
0, (x, y, z) ∈ V 0 \ V.
Întrucât funcţia f (x, y, z) este integrabilă pe V, rezultă folosind definiţia că şi funcţia f¯(x, y, z)
este integrabilă pe V 0 . Mai mult, are loc relaţia:
$ $
f (x, y, z) dxdydz = f¯(x, y, z) dxdydz.
V V0

În baza teoremei precedente, avem

$ " Z g 
¯
f (x, y, z) dxdydz = ¯
f (x, y, z) dz dxdy,
e
V0 D0

unde domeniul D0 este proiecţia lui V 0 pe planul xOy.

Din definiţia funcţiei f¯, pe mulţimea D avem
Z g Z g
f¯(x, y, z) dz = f (x, y, z) dz,
e e
iar pe mulţimea D0 \ D, avem
Z g
f¯(x, y, z) dz = 0, ∀ (x, y) ∈ D0 \ D.
e

În consecinţă,
$ " Z g 
f¯(x, y, z) dxdydz = f (x, y, z) dz dxdy.
e
V0 D

Aşadar, şi ı̂n acest caz, pentru calculul integralei triple pe V se aplică formula (6):
 Integrala triplă 5

$ " Z g 
f (x, y, z) dxdydz = f (x, y, z) dz dxdy,
e
V D
unde D este proiecţia domeniului V pe planul xOy.

Cazul 3. În cele ce urmează vom avea ı̂n vedere situaţia generală a unui domeniu simplu
ı̂n raport cu una din axele de coordonate.

Definiţia 2.1. Fie V ⊂ R3 un domeniu compact.

1. Domeniul V se numeşte simplu ı̂n raport cu axa Oz dacă există un domeniu compact
D ⊂ R2 şi două funcţii continue ϕ, ψ : D → R cu proprietatea ϕ(x, y) < ψ(x, y), ∀(x, y) ∈ D,
astfel ı̂ncât
V = {(x, y, z) ∈ R3 | ϕ(x, y) ≤ z ≤ ψ(x, y), ∀ (x, y) ∈ D}. (10)
2. Domeniul V se numeşte simplu ı̂n raport cu axa Oy dacă există un domeniu compact
D0 ⊂ R2 şi două funcţii continue α, β : D0 → R cu proprietatea α(x, z) < β(x, z), ∀(x, z) ∈ D0 ,
astfel ı̂ncât
V = {(x, y, z) ∈ R3 | α(x, z) ≤ y ≤ β(x, z), ∀ (x, z) ∈ D0 }. (11)
3. Domeniul V se numeşte simplu ı̂n raport cu axa Ox dacă există un domeniu compact
D00 ⊂ R2 şi două funcţii continue γ, δ : D00 → R cu proprietatea γ(y, z) < ψ(y, z), ∀(y, z) ∈ D00 ,
astfel ı̂ncât
V = {(x, y, z) ∈ R3 | γ(y, z) ≤ x ≤ δ(y, z), ∀ (y, z) ∈ D00 }. (12)

Observaţia 2.2. Din definiţia de mai sus deducem că un domeniu V ⊂ R3 este simplu ı̂n
raport cu axa Oz dacă orice paralelă dusă prin puncte interioare lui D intersectează Fr V ı̂n
exact două puncte. Analog pentru cazul domeniilor simple ı̂n raport cu Oy, respectiv Ox.

Teorema 2.2. Fie f : V ⊂ R3 → R o funcţie continuă pe domeniul V simplu ı̂n raport cu axa
Oz, definit prin relaţia (10). Atunci funcţia F : D → R
ψ(x,y)
Z
F (x, y) = f (x, y, z)dz, ∀(x, y) ∈ D (13)
ϕ(x,y)

este integrabilă pe D şi are loc formula de calcul a integralei triple:

$ " "Z ψ(x,y)
#
f (x, y, z) dxdydz = f (x, y, z) dz dxdy. (14)
ϕ(x,y)
V D


Observaţia 2.3. Pentru simplitatea scrierii, se utilizează şi notaţia

$ " Z ψ(x,y)
f (x, y, z) dxdydz = dxdy f (x, y, z) dz, (15)
ϕ(x,y)
V D
integrarea realizându-se de la dreapta la stânga.
6 Daniela Roşu

Exemplul 2.2. Să se calculeze integrala triplă

$
1
I= dxdydz,
(1 + x + y + z)3
V
unde V este domeniul mărginit de planele x + y + z = 1, x = 0, y = 0, z = 0.

Domeniul V are următoarea reprezentare grafică:

O
1 y
D

1
x
Să observăm că acesta este simplu ı̂n raport cu axa Oz având reprezentarea
(
0 ≤ z ≤ 1 − x − y,
V :
(x, y) ∈ D
unde domeniul D, situat ı̂n planul xOy, este dat prin:
(
0≤x≤1
D:
0 ≤ y ≤ 1 − x.
Avem atunci
$ " "Z #
1 1−x−y 1
I= dxdydz = dz dxdy.
(1 + x + y + z)3 D z=0 (1 + x + y + z)3
V
Calculăm integrala

Z 1−x−y
1 1 1 1−x−y
J(x, y) = 3
dz = − · 2


z=0 (1 + x + y + z) 2 (1 + x + y + z)  z=0
" #
1 1 1
= − .
2 (1 + x + y)2 4
Astfel,
" " #
1 1 1
I= 2
− dxdy.
2 D (1 + x + y) 4
Dar domeniul D este simplu ı̂n raport cu axa Oy, deci putem scrie
 Integrala triplă 7

( " # ) !
1 Z 1 Z 1−x 1 1 1Z 1 1 y 1−x
I= − dy dx = − − dx
(1 + x + y)2 4

2 0 y=0 2 0 1 + x + y 4 y=0
!
1Z 1 1 1 1−x 1 3x x2 1
 
= − + − dx = − + + ln(1 + x)


2 0 2 1+x 4 2 4 8 0
1 5
 
= ln 2 − . (16)
2 8


Exemplul 2.3. Să se determine volumul regiunii mărginite de suprafeţele z = x2 + y 2 şi

z = 2 − x2 − y 2 .

Domeniul V are următoarea reprezentare grafică:

z
2

D
1
O 1 y
x
Intersecţia celor două suprafeţe se obţine prin rezolvarea siatemului
(
z = x2 + y 2
z = 2 − x2 − y 2
şi este cercul x2 + y 2 = 1, de rază 1 situat la planul z = 1. Proiecţia domeniului V pe planul
xOy este discul x2 + y 2 ≤ 1, de rază 1, cu centrul ı̂n origine (ı̂n planul xOy). Avem, atunci:

$ " " 
 
z=xZ2 +y 2

I= 1dxdydz = dz  dxdy = 2 x2 + y 2 + 1 dxdy,
 

V D z=2−x2 −y 2 D
unde D este discul de proiecţie,
D = {(x, y) ∈ R2 | x2 + y 2 ≤ 1}.
Integrala dublă pe domeniul circular D o calculăm prin schimbarea de variabile utilizând
coordonatele polare (
x = ρ cos θ
y = ρ sin θ, ρ ∈ [0, 1], θ ∈ [0, 2π).
Reamintim că Jacobianul transformării este
8 Daniela Roşu

 
 ∂x ∂x 
  
 ∂ρ ∂θ  cos θ −ρ sin θ
 
J=  =  = ρ.
 ∂y

∂y   sin θ ρ cos θ 
 
 ∂ρ ∂θ 
Atunci,
Z 2π Z 1
10π
  Z 1  Z 2π
2 2
I=2 ρ(ρ + 1)dρ dθ = 2 ρ(ρ + 1)dρ · dθ = .
0 0 0 0 3


3. Proprietăţi ale integralei triple

Teorema 3.1. ( Proprietatea de liniaritate ı̂n raport cu integrandul )

Fie V un domeniu compact din R3 , f, g două funcţii integrabile pe V şi α un număr nenul.
Atunci funcţiile f + g, α · f sunt integrabile pe V şi:
$ $ $
(f + g) (x, y, z)dxdydz = f (x, y, z) dxdydz + g (x, y, z) dxdydz,
$
V V
$ V

(α · f )(x, y, z)dxdydz = α · f (x, y, z) dxdydz.

V V


Teorema 3.2. ( Proprietatea de aditivitate ı̂n raport cu domeniul )

Fie V un domeniu compact din R3 . Admitem că V = V1 ∪ V2 unde subdomeniile V1 şi V2 au
interioarele disjuncte şi sunt separate printr-o suprafaţă de volum nul. Fie f : V → R o funcţie
integrabilă pe V . Atunci f este integrabilă pe Vi , i = 1, 2 şi
$ $ $
f (x, y, z)dxdydz = f (x, y, z)dxdydz + f (x, y, z)dxdydz.
V V1 V2
Reciproc, dacă f este integrabilă pe fiecare dintre domeniile Vi , i = 1, 2, atunci f este inte-
grabilă pe V şi are loc formula de mai sus. 

Teorema 3.3. Fie V un domeniu compact din R3 şi fie f : V → R integrabilă pe V Dacă
f (x, y, z) ≥ 0, ∀ (x, y, z) ∈ V,
atunci $
f (x, y, z)dxdydz ≥ 0.
V


Teorema 3.4. ( Proprietatea de monotonie )

Dacă f, g : V → R sunt integrabile pe domeniul compact V ⊂ R3 şi
f (x, y, z) ≤ g(x, y, z), ∀ (x, y, z) ∈ V,
 Integrala triplă 9

atunci $ $
f (x, y, z)dxdydz ≤ g(x, y, z)dxdydz.
V V
Dacă pentru orice (x, y, z) ∈ V are loc
m ≤ f (x, y, z) ≤ M
atunci $
m · Vol(V ) ≤ f (x, y, z)dxdydz ≤ M · Vol(V ).
V


Teorema 3.5. Fie V un domeniu compact din R3 , iar f V → R o funcţie integrabilă pe V .

Atunci funcţia |f | este integrabilă pe V şi are loc:
$ $
 

 
f (x, y, z) dxdydz  ≤ |f (x, y, z)| dxdydz.
 


 
V V


Teorema 3.6. ( Teorema de medie pentru integrala triplă )

Fie V un domeniu compact din R3 şi fie f : V → R o funcţie continuă pe V . Atunci există
un punct (x0 , y0 , z0 ) ∈ V astfel ı̂ncât
$
f (x, y, z) dxdydz = f (x0 , y0 , z0 ) · Vol(V ).
V


4. Aplicaţii ale integralei triple

Considerăm un corp de volum V , care are ı̂n fiecare punct densitatea de masă dată printr-o
funcţie continuă şi pozitivă f : V → R, f (x, y, z) > 0 ∀(x, y, z) ∈ V .
1. masa corpului este:
$
M= f (x, y, z) dxdydz.
V
2. coordonatele centrului de greutate sunt date de formulele:
$
1

xG = · x · f (x, y, z) dxdydz,






 M
V
$





 1
yG = · y · f (x, y, z) dxdydz,

 M
V

$



1



zG = · z · f (x, y, z) dxdydz.





 M
V
10 Daniela Roşu

3. momentul de inerţie al corpului de volum V , ı̂n raport cu un plan π, o dreaptă d sau

cu un punct P este: $
I= r2 (x, y, z) · f (x, y, z) dxdydz
V
unde r = r (x, y, z) este distanţa de la un punct curent al domeniului, (x, y, z), la planul π,
dreapta d şi respectiv, la punctul P .
În particular, momentele de inerţie IxOy , IxOz şi IyOz ale corpului V ı̂n raport cu planele de
coordonate sunt:
$ $
2
IxOy = z · f (x, y, z) dxdydz, IxOz = y 2 · f (x, y, z) dxdydz,
V
$ V

IyOz = x2 · f (x, y, z) dxdydz.

V
Momentele IOx , IOy şi IOz ale corpului de volum V ı̂n raport cu axele de coordonate Ox, Oy,
respectiv Oz, sunt:
$ $
2 2
IOx = (y + z ) · f (x, y, z) dxdydz, IOy = (x2 + z 2 ) · f (x, y, z) dxdydz,
V V
$
IOz = (x2 + y 2 ) · f (x, y, z) dxdydz,
V
iar momentul de inerţie al corpului de volum V ı̂n raport cu originea axelor de coordonate este:
$  
IO = x2 + y 2 + z 2 · f (x, y, z) dxdydz.
V


Exemplul 4.1. Să se determine masa regiunii V din cilindrul solid x2 +y 2 ≤ 4 situată deasupra
planului xOy şi sub planul y = z ştiind că densitatea ı̂n fiecare punct al lui V este egală cu
√
f (x, y, z) = x2 + y 2 .

Domeniul V are următoarea reprezentare grafică:

Observăm că proiecţia regiunii V pe planul xOy este un semidisc de rază 2. Avem:
$ q " Z y q 
M= 2 2
x + y dxdydz = x2 + y 2 dz dxdy
z=0
V D
unde D este semidiscul din planul xOy:
(
x = ρ cos θ
y = ρ sin θ, ρ ∈ [0, 2], θ ∈ [0, π).
"
√ 2
Astfel, M = y x + y 2 dxdy şi făcând schimarea de varibilă de mai sus, avem:
D
Z π Z 2  Z 2 Z π
3 3
M= ρ sin θdρ dθ = ρ dρ · sin θdθ = 8.
0 0 0 0
 Integrala triplă 11

x 

5. Exemple

Calculaţi următoarele integrale triple pe domeniile indicate:

Exemplul 5.1. $
I= z dxdydz,
V
h√ 2
unde V este domeniul limitat de suprafeţa conică z = x + y 2 şi planul z = h, a, h > 0.
a

Soluţie. Reprezentarea geometrică a domeniului este următoarea:

z
h

D
a a y
O
x
Domeniul V este simplu ı̂n raport cu axa Oz, putând fi scris sub forma:
 h√ 2


V : x + y 2 ≤ z ≤ h,
a
(x, y) ∈ D,

12 Daniela Roşu

unde domeniul D, situat ı̂n planul xOy, este caracterizat prin

D : x 2 + y 2 ≤ a2 .
Avem $ " (Z )
h
I= z dxdydz = √ z dz dxdy.
D z= h
a
x2 +y 2
V
Calculăm integrala

h
Z h
z 2  h2 h2 2
J(x, y) = √ z dz =  √ = − 2 (x + y 2 ).
z= h
a
x2 +y 2 2 h x2 +y2
 2 2a
a

Astfel,
" "
h2 2 2 2 h2
I= (a − x − y ) dxdy = (a2 − x2 − y 2 ) dxdy.
2a2 2a2
D D

Întrucât D este un disc ı̂n planul xOy, cu centrul ı̂n origine şi de rază a > 0, utilizăm
schimbarea ı̂n coordonate polare
(
x = ρ cos θ
y = ρ sin θ, (θ, ρ) ∈ [0, 2π) × [0, a].
Rezultă:
 !
h2 Z 2π h2 2π a2 ρ2 ρ4 a πh2 a2
Z a 
2 2
I= 2 (a − ρ )ρ dρ dθ = 2 · θ · −  = .

2a 0 0 2a 0 2 4 0 4


Exemplul 5.2. $
I= (x2 + y 2 )z dxdydz,
V
unde V este domeniul limitat de paraboloidul de ecuaţie z = x2 + y 2 şi de sfera de ecuaţie
x2 + y 2 + z 2 = 6 cu z ≥ 0.

Soluţie. Reprezentarea geometrică a domeniului este următoarea:

Observăm că V este simplu ı̂n raport cu axa Oz şi poate fi caracterizat prin:
( √
x2 + y 2 ≤ z ≤ 6 − x2 − y 2 ,
V :
(x, y) ∈ D
unde D este proiecţia lui V pe planul xOy. Cum intersecţia dintre paraboloid şi sferă este
cercul de ecuaţii (
x2 + y 2 = 2,
z = 2,
deducem că domeniul plan D este dat de
D : x2 + y 2 ≤ 2.
Obţinem astfel:
 Integrala triplă 13

z
√6
2

D √6
√2 O √2 y
√6

$ "  √ 
Z 6−x2 −y 2 
I= (x2 + y 2 )z dxdydz = (x2 + y 2 )z dz dxdy.
 z=x2 +y2 
V D
Calculăm integrala
√
Z 6−x2 −y 2 1 h i
J(x, y) = (x2 + y 2 )z dz = (x2 + y 2 ) · 6 − x2 − y 2 − (x2 + y 2 )2 .
z=x2 +y 2 2
Astfel, "
1 h i
I= (x2 + y 2 ) · 6 − x2 − y 2 − (x2 + y 2 )2 dxdy.
2
D
√
Întrucât D este un disc ı̂n planul xOy, cu centrul ı̂n origine şi de rază 2, pentru calculul
integralei duble pe D utilizăm coordonatele polare
(
x = ρ cos θ √
y = ρ sin θ, (θ, ρ) ∈ [0, 2π) × [0, 2],
Rezultă
" Z √2
1 2 2 4
I= √
ρ (6 − ρ − ρ )ρ dρdθ = π (6ρ3 − ρ5 − ρ7 ) dρ
2 [0,2π)×[0, 2] 0
! √
6ρ4 ρ6 ρ8  2 8π
=π − − = .


4 6 8  0 3

14 Daniela Roşu

Exemplul 5.3. Aflaţi volumul tetraedrului mărginit de planele de coordonate şi de planul
x + 2y + z = 6. Aflaţi apoi masa M a tetraedrului ştiind că are densitatea f (x, y, z) = 6 − x.

Soluţie.

z
6

O B
3 y
D

A
6
x $
Volumul ı̂l determinăm cu formula V = dxdydz. Avem
V
" Z 6−x−2y 
V = dz dxdy,
z=0
D

unde D este proiecţia tetraedrului pe planul xOy. Evident D este triunghiul AOB, dreptunghic
ı̂n O, unde A(6, 0, 0) iar B(0, 3, 0) ı̂mpreună cu interiorul acestui triunghi.

y
B
3
D A
O 6 x
Având ı̂n vedere că dreapta AB are ecuaţia x + 2y = 6 obţinem:
Z 6 (Z 6−x 6−x
Z 6−x−2y  ) Z 6 (Z )
2 2
V = dz dy dx = (6 − x − 2y) dy dx
0 y=0 z=0 0 y=0

  6−x (6 − x)3 6
 
Z 6
 2 1Z 6
= (6 − x)y − y 2
 dx = (6 − x)2 dx = −  = 18.
0  y=0 4 0 12 0

Folosind cele de mai sus şi formula masei, avem:

 Integrala triplă 15

$ Z 6 (Z 6−x Z 6−x−2y  )
2
M= f (x, y, z)dxdydz = (6 − x) dz dy dx
0 y=0 z=0
V

(6 − x)4 6
6−x
Z 6( ) 
1Z 6
Z Z 6−x−2y 
2
= (6 − x) dz dy dx = (6 − x)3 dx = −  = 81.
0 y=0 z=0 4 0 16 0


6. Schimbarea de variabilă ı̂n integrala triplă

Fie domeniile compacte V şi V 0 din R3 şi fie T : V 0 → V o transformare regulată dată prin


 x = x(u, v, w)
y = y(u, v, w) (17)
0
 z = z(u, v, w), (u, v, w) ∈ V


unde:
1. x, y, z sunt funcţii de clasă C 1 pe domeniul V 0 ;
2. T este bijectivă;
3. Jacobianul transformării este nenul ı̂n domeniul V 0

∂x ∂x ∂x
 
 
 

 ∂u ∂v ∂w 

D(x, y, z)  ∂y ∂y ∂y 
J (u, v, w) = =  (u, v, w) , 0, ∀ (u, v, w) ∈ V 0 .
 

D(u, v, w) 
 ∂u ∂v ∂w 


 ∂z ∂z ∂z 

∂u ∂v ∂w
 

O funcţie cu aceste proprietăţi se numeşte schimbare de variabile sau de coordonate.

Teorema 6.1. Fie f : V → R o funcţie integrabilă pe domeniul compact V ⊂ R3 şi fie

T : V 0 → V o transformare regulată a domeniului compact V 0 ı̂n V , dată de (17). Atunci are
loc formula de schimbare de variabile:

$ $
f (x, y, z) dxdydz = f (x(u, v, w), y(u, v, w), z(u, v, w)) · |J (u, v, w)| dudvdw. (18)
V V 0

6.1. Schimbări de variabilă frecvent utilizate. Scopul schimbării de variabile ı̂n integrala
triplă este ı̂nlocuirea domeniului de integrare printr-un alt domeniu ı̂n raport cu care calculul
integralei este mai uşor.

1. Coordonate cilindrice
16 Daniela Roşu

Una dintre schimbările importante de variabile ı̂n integrala triplă o reprezintă trecerea de la
coordonatele carteziene (x, y, z) la coordonatele cilindrice (ρ, θ, z) . Această transformare
de coordonate este dată de:


 x = ρ · cos θ
y = ρ · sin θ (19)
 z = z,


unde ρ ≥ 0, θ ∈ [ 0, 2π), z ∈ R

z
zM
M

yM
O
Θ y
xM r

x
ρ reprezintă lungimea proiecţiei razei vectoare pe planul xOy, θ este unghiul orientat ı̂ntre
semiaxa pozitivă Ox şi proiecţia razei vectoare pe xOy, iar z este cota carteziană.
Jacobianul transformării este:

∂x ∂x ∂x
 
 
 

∂ρ ∂θ ∂z   
cos θ −ρ sin θ 0 
  
∂y ∂y ∂y
    
= sin θ ρ cos θ 0  = ρ · cos2 θ + sin2 θ = ρ.
 
J (ρ, θ, z) =    


 ∂ρ ∂θ ∂z 
 0

 0 1 
∂z ∂z ∂z
 
 
 

∂ρ ∂θ ∂z 

2. Coordonate sferice
Dacă domeniul V este o sferă, un sector sferic sau o coroană sferică, atunci utilizăm schim-
barea de la coordonatele carteziene (x, y, z) la coordonatele sferice (ρ, θ, ϕ) dată prin:


 x = ρ · cos θ · sin ϕ
y = ρ · sin θ · sin ϕ (20)
 z = ρ · cos ϕ,


unde ρ ≥ 0, θ ∈ [ 0, 2π), ϕ ∈ [ 0, π ].
În acest caz, ρ reprezintă lungimea razei vectoare (distanţa de la punctul de coordonate
(x, y, z) la originea reperului, x2 + y 2 + z 2 = ρ2 , θ este unghiul orientat din planul xOy format
 Integrala triplă 17

z
zM
M

f
yM
O
Θ y
xM

de semiaxa pozitivă 0x şi proiecţia razei vectoare pe planul xOy, iar ϕ este unghiul (neorientat)
format de raza vectoare cu semiaxa pozitivă Oz.
Jacobianul transformării este:
 ∂x ∂x ∂x 
 
 
 ∂ρ ∂θ ∂ϕ 
   
cos θ sin ϕ −ρ sin θ sin ϕ ρ cos θ cos ϕ
 ∂y ∂y ∂y 
   
J (ρ, θ, ϕ) =   =  sin θ sin ϕ ρ cos θ sin ϕ ρ sin θ cos ϕ 
 ∂ρ ∂θ ∂ϕ 

 cos ϕ 0 −ρ sin ϕ 
 
 ∂z ∂z ∂z 
 
 

∂ρ ∂θ ∂ϕ 
 
cos θ sin ϕ − sin θ cos θ cos ϕ
 
= ρ2 (sin ϕ)  sin θ sin ϕ cos θ sin θ cos ϕ 
 
 cos ϕ 0 − sin ϕ 
 
 
= −ρ2 (sin ϕ) cos2 θ sin2 ϕ + sin2 θ cos2 ϕ + cos2 θ cos2 ϕ + sin2 θ sin2 ϕ
= −ρ2 (sin ϕ) [(cos2 ϕ)(cos2 θ + sin2 θ) + (sin2 ϕ)(sin2 θ + cos2 θ)] = −ρ2 sin ϕ.

În formula schimbării variabilelor vom utiliza

|J (ρ, θ, ϕ)| = ρ2 sin ϕ.

7. Exemple

Exemplul 7.1. Calculaţi

$
x2 dxdydz,
V
unde V este sfera unitate
n o
V = (x, y, z) | x2 + y 2 + z 2 ≤ 1 .
18 Daniela Roşu

z
1

1
O y
1

Soluţie.
Folosind coordonatele sferice 
x = ρ cos θ sin ϕ 

y = ρ sin θ sin ϕ
 z = ρ cos ϕ,


deducem că domeniul transformat este paralelipipedul

n o
V 0 = (ρ, θ, ϕ) ∈ R3 , ρ ∈ [ 0, 1 ], θ ∈ [ 0, 2π ) , ϕ ∈ [ 0, π ] ,
iar integrala devine
$
I= ρ2 cos2 θ sin2 ϕ · ρ2 sinϕ dρdθϕ
V0
Z 1 Z 2π Z π Z 1  Z π  Z 2π 
= ρ4 sin3 θ cos2 ϕdϕdθdρ = ρ4 dρ · sin3 θdθ · cos2 ϕdϕ .
0 0 0 0 0 0
Avem Z 
1
4 ρ5 1 1
I1 = ρ dρ =  = .
0 5 0 5
Apoi

Z π Z π   π Z π
I2 = 3
sin θdθ = sin θ · 1 − cos θ dθ = 2
− cos θ + (cos θ)0 · cos2 θdθ
0 0 0 0

1 π 4
3 
=2+ cos θ =
3 0 3
şi

 2π
Z 2π Z 2π
1 + cos 2ϕ 1 1

I3 = cos2 ϕdϕ = dϕ = ϕ + sin 2ϕ = π.


0 0 2 2 4 0
4π
Astfel, I = . 
15
 Integrala triplă 19

Exemplul 7.2. Calculaţi $

x
dxdydz,
x2 + y2
V
unde V este regiunea din primul octant (x ≥ 0, y ≥ 0, z ≥ 0) mărginită de suprafaţa sferică
x2 + y 2 + z 2 = 9.

Soluţie.

√3

√3 y

√3
x
Vom trece la coordonate sferice:


 x = ρ cos θ sin ϕ
y = ρ sin θ sin ϕ
 z = ρ cos ϕ


x2 + y 2 + z 2 ≤ 9 ⇒ ρ2 ≤ 9 deci ρ ∈ [ 0, 3 ];
π
 
x ≥ 0, y ≥ 0 ⇒ cos θ ≥ 0, sin θ ≥ 0 şi deci θ ∈ 0, ;
2 
π

z ≥ 0 ⇒ cos ϕ ≥ 0 şi deoarece ϕ ∈ [ 0, π ] găsim ϕ ∈ 0, .
2
Astfel, domeniul transformat este
π π
    
0 3
V = (ρ, θ, ϕ) ∈ R , ρ ∈ [ 0, 3 ], θ ∈ 0, , ϕ ∈ 0, .
2 2
Avem:
$ $
x ρ cos θ sin ϕ 2
dxdydz = · ρ sin ϕ dρdθdϕ
x + y2
2 ρ2 sin2 ϕ
V V0
π π π π
! !
Z 3Z
9π
Z Z 3  Z Z
2 2 2 2
= ρ cos θdρdθdϕ = ρdρ · cos θdθ · dϕ = .
0 0 0 0 0 0 4
20 Daniela Roşu

Exemplul 7.3. Folosind coordonatele cilindrice, să se calculeze

$ q
x2 + y 2 dxdydz,
V

unde V este regiunea din cilindrul x + y 2 ≤ 4 situată ı̂ntre planul xOy şi planul y = z.
2

Soluţie. Domeniul V are următoarea reprezentare grafică (acceaşi problemă a fost rezolvată
anterior, prin altă metodă):

Folosind coordonatele cilindrice, x


x = ρ · cos θ


y = ρ · sin θ
 z=z


deducem mai ı̂ntâi domeniul transformat V 0 astfel

x2 + y 2 ≤ 4 ⇒ ρ2 ≤ 4, deci ρ ∈ [ 0, 2 ];
0 ≤ z ≤ y ⇒ z ∈ [ 0, ρ sin θ ];
şi, deoarece evident y ≥ 0, obţinem θ ∈ [ 0, π, ]. Astfel
n o
V 0 = (ρ, θ, z) ∈ R3 , ρ ∈ [ 0, 2 ], θ ∈ [ 0, π ] , z ∈ [ 0, ρ sin θ ] .
Dacă avem ı̂n vedere şi valoarea Jacobian-ului transformării J = ρ, deducem
$ q $ q Z 2 (Z π "Z ρ sin θ # )
I= x2 + y 2 dxdydz = ρ2 · ρ dρdθdz = ρ2 dz dθ dρ
0 0 0
V V0

Z 2 (Z π ρ sin θ
! ) Z 2 Z π 
2 3
= ρ · z

dθ dρ = ρ · sin θ dθ dρ
0 0  0 0 0
Z 2  Z π 
= ρ3 dρ · sin θ dθ = 8.
0 0

 Integrala triplă 21

Exemplul 7.4. Să se determine masa porţiunii din conul solid x2 + y 2 ≤ z 2 mărginită de sfera
unitate cu centrul ı̂n origine, situată ı̂n semispaţiul z ≥ 0 ştiind că are densitatea f (x, y, z) =
√ 2
x + y2 + z2.

Soluţie.
Corpul are forma unui ”cornet de ı̂ngheţată”, a cărui proiecţie D pe planul xOy este dată
de discul de intersecţie dintre suprafaţa conică şi suprafaţa sferei unitate. Intersecţia se află
rezolvând sistemul de ecuaţii 
2 2 2
 x +y +z =1

x2 + y 2 = z 2
 z ≥ 0.


1 1
de unde deducem că intersecţia este discul de rază √ , x2 + y 2 = √ situat la ı̂nălţimea
2 2
1
z = √ , ı̂n plan paralel cu xOy.
2

z
1
1
√2

D 1
1
√2
O 1
√2 y
1

x
Domeniul de integrare este
V = {(x, y, z) | x2 + y 2 ≤ z 2 , x2 + y 2 + z 2 ≤ 1, z ≥ 0 }
π
Trecem la coordonate sferice, observând că generatoarea conului face un unghi de măsură
4
cu axa Oz: 
 x = ρ cos θ sin ϕ

y = ρ sin θ sin ϕ
 z = ρ cos ϕ


x2 + y 2 + z 2 ≤ 1 ⇒ ρ2 ≤ 1 deci ρ ∈ [ 0, 1 ];
π
 
2 2 2 2 2
x +y ≤z ⇒ sin ϕ ≤ cos ϕ ≥ 0 şi deoarece ϕ ∈ [ 0, π ] găsim ϕ ∈ 0, ;
4
22 Daniela Roşu

iar pentru θ avem evident θ ∈ [ 0, 2π ). Astfel, domeniul transformat este

π
  
V 0 = (ρ, θ, ϕ) ∈ R3 , ρ ∈ [ 0, 1 ], θ ∈ [ 0, 2π ) , ϕ ∈ 0, .
4
Jacobianul transformării este |J| = ρ2 sin ϕ. Avem:
$ q $ q
M= x2 + y2 + z 2 dxdydz = ρ2 · ρ2 sin ϕ dρdθdϕ
V V0
Z 2π (Z π π
Z 1 ) Z 2π ! Z
4
  Z
4
1 
3
= ρ sin ϕ dρ dϕ
dθ = dθ · sin ϕ dϕ · ρ3 dρ
0 0 0 0 0 0
π 
 4 ρ 4 1
√ !
π 2
= 2π · (− cos θ)  ·  = 1− .
0 4 0 2 2