Durabilitatea betonului

Durabilitatea betonului poate fi definit ca fiind capacitatea acestuia de a-si pastra propietatile fizico-
chimice si mecanice in timp, la actiunea distructiva si agresiva a mediului exterior, care provoaca
degradari si uneori distrugeri ale elementelor de constructii.
Principalii factori de care depinde durabilitatea unei constructii sunt : calitatea materialelor utilizate,
calitatea executari lucrarilor , intretinerea constructiilor si actiunile fizico-chimico-mecanice care solicita
constructia.

Tipuri principale de degradari prin coroziune ale elementelor din beton si beton armat
Cauzele principale care influenteaza negative durabilitatea betonului sunt :
- Coroziunea armaturilor
- Coroziunea chimica a betonului ( coroziunea sulfatica, coroziunea acida, coroziunea/actiunea de
levigare
- Gelivitatea
- Permeabilitatea
- Reactia agregatelor cu cimentul
- Abraziunea
- Carbonatarea
- Eforturile interne
- Solicitarile exterioare
- Cristalizarea sarilor si umezirea alternanta

Degradarea stratului de acoperire cu beton a armaturilor deotel prin coroziunea

armaturii
 Detalii beton degradat in urma coroziunii sulfatice

Detaliu beton degradat in urma atacului apei usoare ( agregate descoperite in

urma spalarii cimentului)

Detalii beton cu aer antrenat

 Detalii beton degradat in urma ciclurilor de inghet-dezghet

Principalele cauze externe si interne care duc la deteriorarea elementelor din beton se pot grupa astfel :
Cauze externe:
- Fizice ( temperature externe, umeziri alternante, actiuni electrolitice etc . )
- Chimice ( actiuni ale lichidelor sau gazelor nocive – acizi, saruri si levigari)
- Mecanice ( solicitari exterioare, abraziuni , curgeri lente )
- Tehnologice ( preparare, punere in lucrare, tartare ulterioara defectuoasa etc. )
Cauze interne :
- Reactii alcalii-agregat
- Variatii de volum
- Expansiuni ale unor component interni
- Permeabilitati
Rezistentele mecanice ale betonului

Rezistenta la compresiune

Rezistenta la compresiune se determina pentru solicitari de compresiune monoaxiala, biaxiala si

triaxiala, realizate pe epruvete cubice, cilindrice si/sau prizmatice,la diferite varste ( 3, 7, 14 sau 28 de
zile), in conditii standard, turnate si compactate in conditii similar punerii in lucrare a betonului.
Rezistenta la compresiune se determina folosind prese hidraulice prin aplicarea unei forte uniform
crescatoare pe epruvete cubice , cilindrice sau fragmente de prizma rezultate de la incercarea la
intindere prin inconvoiere sau de la incercarea la inconvoiere.

Rezistenţa la rupere fc (MPa), determinată pe astfel de epruvete este raportul dintre

forţa axială de compresiune axială P (N), care provoacă ruperea şi aria suprafeţei epruvetei A
(mm2).

P
Rc = A (N/mm2; MPa)
unde: P - forţa de rupere, citită pe manometrul presei (N); A -
aria secţiunii de referinţă a epruvetei (mm2).
Clasa betonului este definită pe baza rezistenţei caracteristice fck,28 la compresiune (N/mm2;
MPa) determinată pe epruvete cubice cu latura de 150 mm (sau cilindrice cu de 150/300 mm,
păstrate în condiţii standard şi încercate la vârsta de 28 zile.

Tabel 3-7. Clase de betoane (N/mm2; MPa)

Clasa de C* C C* C C C C* C C C* C C* C C C C
rezistenţă a 2,8 4 6 8 12 16 18 20 25 28 30 32 35 40 45 50
betonului / / / / / / / / / / / / / / / /
NE 012-1999 3,5 5 7,5 10 15 20 22,5 25 30 35 37 40 45 50 55 60
Rezistenţă caracteristică (clasa) betonului (MPa)
fc,28 cilindru 2,8 4 6 8 12 16 18 20 25 28 30 32 35 40 45 50
fc,28 cub 3,5 5 7,5 10 15 20 22,5 25 30 35 37 40 45 50 55 60
* clase de beton care nu se regăsesc în normele europene

Mărimea rezistenţei caracteristice este definită probabilistic ca valoare sub care se pot situa cel
mult 5% din rezultate.
Tabel 3-8. Rezistenţa betonului funcţie de vârstă
Clasa Rezistenţa Rezistenţa cubică la diferite vârste (MPa)
betonului betonului, fc 7 zile 2 luni 3 luni 6 luni 1 an
(MPa)
20 20,0 13,5 22 23 24 25
25 25,0 16,5 27,5 29 30 31
30 30,0 20 33 35 36 37

40 40,0 28 44 45,5 47,5 50

50 50,0 36 54 55,5 57,5 60

Marca betonului este rezistenţa minimă la compresiune (daN/cm2 ) determinată la

vârsta de 28 zile pe epruvete cu latura de 141 mm, în condiţii de laborator, corespunzătoare unui
coeficient de variaţie cv = 15 % acceptat convenţional ca reprezentând o calitate medie a
execuţie.
 Rezistenta la intindere

Rezistenţa la întindere se determină prin două metode: metoda directă, pentru solicitări de
întindere centrică (întindere axială) şi metoda indirectă, pentru întindere din încovoiere şi
întindere din despicare.

A) Intinderea centrica – rezistenta la intindere centrica ( axiala) a betonului se determina pe

epruvete cilindrice, opturi sau prizmatice care au lipite la capete , cu un adeziv, doua placi
metalice de forma speciala care permit fixarea epruvetei in presa hidraulica. Fortele trebuie
sa actioneze una in prelungirea celeilalte, perpendicular pe sectiune sip e directia axei de

simetrie.
Presa hidraulica de incercare a epruvetelor
Betonului la intindere axiala

b. Întindere prin încovoiere

Rezistenţa la întindere din încovoiere a betonului se determina folosind epruvete
prismatice de 100 x 100 x 550 mm sau 200 x 200 x 700 mm şi fragmente de prismă rezultate de
la încercarea prismelor întregi, în mod crescător, a unei singure forţe în mijlocul distanţei dintre
cele două reazăme semicirculare şi ţinându-se seama de comportarea elastică a zonei întinse
până la rupere.
Epruvetele se încearcă la încovoiere pe deschiderea de 300 mm, iar cele de 200 x 200 x
700 mm pe deschiderea de 600 mm, aplicându-se în ambele cazuri o forţă concentrată la
mijlocul distanţei dintre reazeme. Reazemele epruvetei şi cuţitul prin care se transmite forţa
concentrată trebuie să aibă o secţiune semicirculară cu diametrul egal cu 20 ... 30 mm.
Încercarea se efectuează cu o presă hidraulică care permite aplicarea continuă şi
uniformă a forţ ei până la rupere, cu o viteză constantă de creştere a eforturilor unitare din
fibrele extreme de (0,5 ±0,2) daN/cm2s. Aplicarea forţei se face perpendicular pe direcţia de
turnare a betonului.
Rezistenţa la întindere prin încovoiere se calculează cu relaţia:

Pl 2
R t = 0.875 (N/mm ; MPa) - pentru betoane cu agregate grele [3.13]
3
a
 Pl 2
R t = 0.925 (N/mm ; MPa) - pentru betoane cu agregate uşoare [3.14]
3
a
unde: P - forţa de rupere citită pe manometru presei (N); l
- distanţa dintre reazeme (mm);
a = bh2 - latura secţiunii transversale a epruvetei măsurată în imediata
vecinătate a secţiunii de rupere (mm);
b - lăţimea medie a secţiunii transversale (mm); h -
înălţimea medie a secţiunii transversale (mm).

Presa de incarcare a epruvetelor betonului la intindere din inconvoiere

c. Întindere din despicare

Rezistenţa la întindere din despicare a betonului se determina folosind epruvete
cubice, cilindrice sau fragmente de prismă şi aceleaşi prese hidraulice ca pentru încercările la
compresiune.
Transmiterea sarcinii asupra epruvetelor se face prin intermediul a două generatoare
diametral opuse, două fâş ii de carton sau două şipci de lemn având lăţimea s = (0,08 ... 0,10)a,
grosimea t = 3 ... 5 mm şi lungimea mai mare cu circa 40 mm decât dimensiunea a.
Încărcarea se aplică perpendicular pe direcţia de turnare, asigurându-se o creştere continuă si
uniformă a efortului unitar de (0,5±6,2) (N/mm2s).
2
Rezistenţa la întindere se obţine cu relaţia: R = 2P (N/mm ; MPa) [3.15]
t πa2
unde: P - forţa de rupere, citită pe manometrul presei (N);
a - mărimea laturii cubului sau a secţiunii transversale a epruvetei (mm2).

Rezultatul determinării se rotunjeş te la 1 N/mm2 şi reprezintă media aritmetică a

valorilor obţinute la încercarea unei serii de epruvete.

Rezistenţa la întindere prin despicare este, în general, cu 5…15% mai mare (funcţie de clasa
betonului) decât rezistenţa la întindere axială.
 FACTORI DE CARE DEPINDE REZISTENŢA LA ÎNTINDERE

Rezistenţ a la întindere depinde de aceiaşi factori ca şi rezistenţa la compresiune,

determinându-se prin încercarea la întindere prin despicare sau prin încovoiere după metoda
folosită, pe epruvete cubice, cilindrice, prismatice. Factorii de care depinde această rezistenţă
sunt raportul A/C şi temperatura respectiv maturizarea betonului.
Rezistenţa la întindere creşte până la aproximativ acelaşi dozaj de ciment ca şi
rezistenţa la compresiune apoi scade deoarece dozajele ridicate necesită cantităţi de apă de
amestecare mari. La întindere, prin evaporarea apei apar fisuri care la compresiune se închid, dar
la întindere se deschid micşorând rezistenţa.

REZISTENŢA LA FORFECARE (FORŢE TĂIETOARE)

Rezistenţa la forfecare nu reprezintă un factor critic privitor la proiectarea structurală

deoarece betonului este mult mai slab la întindere chiar dacă el pare a fi supus la forţe tăietoare.
 FACTORI GENERALI CARE INFLUENŢEAZĂ REZISTENŢA
BETONULUI

Rezistenţa betonului este influenţată de calitatea componenţilor săi, de proporţiile lor, de

calitatea aderenţei dintre matrice şi agregat, de modul şi condiţiile de punere în lucrare şi
întărire, de viteza de încercarea a epruvetelor etc.

Tabel 3-9. Factori care influenţează rezistenţa betonului

Componenţii betonului Compoziţia Factori de Condiţii punere în Condiţii de
betonului producţie lucrare şi întărire mediu şi de
şi expunere
transport
Agregate Ciment Aditivi Clasa Timp Tehnologia punerii Fizici
betonului malaxare în lucrare
Calitatea Calitate Tip Raportul A/C Metodă Procedeul de Climatici
agregatelor ciment aditiv malaxare compactare

Concentraţii Tip ciment Dozaj Dozaj ciment Mijloc de Metode de protecţie Chimici
ale aditiv transport după turnare agresivi
substanţelor
chimice
Caracteristicile Dozaj de Cantitate de Procedeul
suprafeţei ciment apă accelerării termice
agregatului
Compoziţia Compoziţia Grad de
chimică a mineralogică permeabilitate
agregatului
Granulozitatea Fineţea de Grad de
şi mărimea măcinare a gelivitate
agregatelor cimentului
Modulul de Adaoşi
elasticitate
Umiditatea Nivelul de
agregatului hidratare
Porozitatea
agregatului