Academia de Studii Economice din Moldova

Facultatea Economie Generală și Drept

Lucrul individual nr.4

Tema: Maximizarea profitului – principii şi soluţii

Lucrul individual

al studentului gr. AP-161

Scaletchii Dionisie

Consultant științific:

Balan Aliona

Chișinău, 2017
Daca la nivelul consumatorului obiectivul final este maximizarea utilitatii,la nivelul
firmei,fie de prestari servicii,comercializare sau productie,scopul final este
maximizarea profitului.

În economia moderna de piata,asezata pe un oarecare echilibru între oferta

de marfuri si cererea e consum,întreprinderea se confrunta aproape în permanenta
cu o restrictie a concurentei imperfecte,care impune obtinerea de profit prin
reducerea nivelului costurilor.Privit ca masa bruta,acesta apare ca rezultatul
diferentei între doi termeni astfel încât,la o crestere a valorii primului termen,adica
marirea volumului de activitate sau a cifrei de afaceri,masa profitului tinde spre o
majorare.Se recomanda în aceste conditii diminuarea celui de-al doilea
determinant,reducându-se costurile pe unitate de produs.O regula de maximizare în
acest sens apare formulata astfel:pentru a-si maximiza profitul,o firma ar trebui sa
produca acea cantitate pentru care Cm=Îm,cu conditia ca cuba Cm sa fie
crescatoare si sa intersecteze curba Îm de jos în sus în acel punct.O firma îsi
maximizeaza profitul prin realizarea unei productii 0q2 acolo unde curba Cm
intersecteaza curba Îm dinspre partea sa inferioara.[1]

Un producator care îsi propune maximizarea profitului va actiona atât asupra

volumului productiei cât si asupra costurilor.Pentru a fi maximizat profitul e necesar
a se îndeplini si o alta conditie,productivitatea marginala ale fiecarui factor de
productie sa fie descrescatoare iar derivatele productivitatii marginale sa fie
negativa.

Pentru ca producatorul sa-si maximizeze profitul,e necesar ca productivitatea

marginala,exprimata prin pretul productiei,sa fie egala cu costul factorilor de
productie folositi pentru obtinerea productiei respective.

Pentru a realiza acest lucru e absolut necesara minimizarea costurilor de productie

având ca si consecinta,obtinerea unor rezultate cât mai bune.Se stie ca în economia
de piata,producatorii(cu exceptia monpolurilor) nu pot actiona dupa bunul lor plac
asupra preturilor factorilor de productie pe care îi cumpara,dar nici asupra pretului
propriilor marfuri.Asfel,cu cât profitul este mai mare,cu atât si rentabilitatea
agentului economic este mai ridicata,ceea ce atesta calitatea activitatii economice
desfasurate într-o anumita perioada de timp.

Maximizarea reprezinta de fapt acceptarea premiselor ca producatorul are

posibilitatea sa aleaga nivelul productivitatii,deoarece nivelul ofertei producatorului
individual e foarte mic în raport cu cererea de pe piata.
Într-o economie concurentiala,maximizarea profitului poate avea loc atunci când
sporirea productivitatii ajunge la un nivel în care costul marginal devie egal cu
venitul marginal,iar acesta se realizeaza la pretul pietei.În mod traditional,pentru a
evidentia eficienta cresterii productivitatii într-o anumita perioada de
timp,întreprinderile românesti folosesc în calculele lor costuri medii unitare,dar ele
prezinta avantajul ca devin insensibile la cresterile sau scaderile de productie.Un
asemenea caz este "exprimat în mod corect de costul marginal".Numai când se
determina costul fiecarei unitati suplimentare-aditionale,se va putea stabili daca
continuarea cresterii productiei mai prezinta rentabilitate sau daca este mai potrivit
sa se opreasca la nivelul la care ultima unitate de produs înceteza sa mai produca
profit.Când este admis rationamentul acesta în care Cpm=Vm=PV,acesta poate fi
explicat prin logica competentei practice date de urmatoarele relatii.stiind ca
profitul total(Pt) este reprezentat de diferenta pozitiva dintre veniturile totale(Vt) si
costurile totale(Cpt) unde:Vt=Pv*Q,Cpt=CPf*f(Q),pr=pv*q-f(q)-Cpf.Daca este
aplicata derivata pr în raport cu volumul productiei Q iar Cpf fiind o marime
constanta,se va obtine:d*pr/dq=pv-f(q).Astfel,maximizarea profitului în raport cu
volumul productiei,se va asigura în conditiile în care Vm=Cm,adica venitul marginal
va fi egal cu suplimentul de încasari provenit din vânzarea unei unitati suplimentare
este egal cu suplimentul de cost generat de producerea unei unitati produs
suplimentar.

Nivelul productiei întreprinderii care asigura maximizarea profitului,devine punctul

unde profitul marginal egaleaza costul marginal care e în
crestere.Astfel,maximizaea profitului este echivalenta cu alegerea volumului
productiei care sa asigure o diferenta maxima între veniturile si costurile
totale.Aceste deosebiri se refera la venitul marginal si costul marginal,precum si la
marimea pretului si cantitatii pentru asigurarea unei stari de echilibru.

Pe termen scurt,dimensiunea maxima a profitului unei întreprinderi,depinde de

marimea venitului mediu realizat(V) si al costului mediu realizat(D).La o asemenea
limita se ajunge când productia se situeaza în punctul C ,unde venitul marginal
egaleaza costul marginal.Pe termen lung,apare o reactie spontana de crestere a
numarului de numarul întreprinderilor spre a produce acele bunuri si servicii în
speranta realizarii unui profit maxim.Implicatiile care apar genereaza:

1.marirea exagerata a ofertei care risca sa nu gaseasca piata de desfacere.

2.presiuni nejustificate asupra cererii de factori de productie si marirea preturilor.

3.majorarea costurilor totale si implicit diminuarea profitului.

DETERMINAREA PROFITULUI MAXIM ÎN SITUAȚIE DE MONOPOL

În situatie de monopol,firma îsi poate influenta cantitatea de produse si

pretul de vânzare.Mai exact,un monopol atinge o stare de echilibru cu o cantitate
mai mica de produse,în comparatie cu o firma pe o piata cu concurenta perfecta iar
preturile sunt mai ridicate.Tendinta profitului în caz de monopol se poate deduce
pornind de la functia încasarilor totale si functia costurilor totale.Putem vorbi si în
cazul monopolului de existenta unui prag de rentabilitate,la care profitul de
monopol are valoarea zero.Acel punct intervine la acel nivel de productie la care
costul mediu egaleaza pretul de monopol

Conditile de maximizare în caz de monopol sunt identice cu cele deduse pe

piata competitiva,cu singura observatie ca aici pretul pietei nu mai coincide cu
încasarea marginala.

Atât pretul cât si cantitatea devin relative.Astfel ca pe o piata cu o concurenta

monopolistica,se întalneste un numar mare de producatori care realizeza acelasi tip
de produse(cosmetice,rechizite,instalatii) dar distincte si un numarridicat de
consumatori.Apare astfel avantajul concurential prin calitate,performanta,
imagine,pret.Firma care actioneaza pe o asemenea piata se va bucura de maximum
de profit daca va produce o cantitate q dintr-un anumit bun si va practica un pret
p1.Punctul de optim al firmei se va situa în p "m",la intersectia curbei costului
marginal(Cm) cu venitul marginal(Rm).[2]În cazul concurentei monopolistice,o firma
îsi atinge echilibrul pe termen scurt în pm.

Cantitatea optima este Q iar pretul aducator de profit este P1.Pretul rezulta din
intersecta dreptei care arata volumul optim al productiei pentru firma cu dreapta
cererii pentru acel bun(D1).Firma va avea supraprofit(profit peste limita normalului)
deoarece punctul ei de optim se situeaza deasupra costului mediu.

DETERMINAREA PROFITULUI MAXIM PE PIAŢA OLIGOPOLISTĂ.

Pe o piata de oligopol,firmele care ofera un anumit produs sunt în numar restrâns

dar mai mare ca doi.Concurenta este foarte mare în asemenea situatii.

O astfel de piata,este aprovizionata de mai multe firme,iar actiunea fiecarei firme

are efecte vizibile asupra profiturilor concurentilor[3]

Câteva tipuri de strategii adoptate de pietele oligopoliste:

competitie prin pret

 competitie în afara pretului(se vorbeste de calitatea produselor si servicii
post-achizitie,reclame,vânzari în perioada sarbatorilor).

Piata de oligopol apeleaza la strategii de întelegere si formarea unor acorduri între

întreprinderi pentru a fixa un pret prin care se poate obtine un profit mai mare
decât în limita normalului(supraprofit).Se apeleaza la formarea cartelului(forma de
întelegere între mai multe firme prin care pretul e stabilit de un organism
comun,scopul fiind obtinerea profitului maxim; firmele se bucura de independenta
economica si juridica)

PROFITUL NET.DESTINAŢIILE SALE.

Repartizarea profitului ca si act decizional,prezinta particularitati atât din punct de

vedere al destinatiilor cât si al cuantumului partilor distribuibile.

Profitul net contabil de repartizeaza respectând cerintele impuse de Legea

Societatilor Comerciale si Adunarea Generala a Actionarilor.La fel ca în cazul tuturor
întreprindeilor,pierderea anuala care este declarata de contribuabili prin declaratia
pe impozit pe profit,este recuperata de profiturile brute(impozabile) obtinute în
urmatorii 5 ani.

Partea de profit ramasa dupa constituirea fondului de rezerva,dupa acoperirea

cheltuielilor deductibile,a pierderilor din exercitiile financiare anterioare si a
prelevarilor pentru plata impozitului pe profit,este directionat diferit,în functie de
doleantele actionarului,care poate fi unic în cazul întreprinderilor cu capital
majoritar de stat sau de deciziile Adunarii Generale a Asociatilor si Actionarilor,în
cazul societatilor comerciale cu capital privat.

În cazul societatilor comerciale cu capital privat,soarta profitului net repartizabil

este decisa de Adunarea Generala a Actionarilor si Asociatiilor,dupa cum urmeaza:

majorarea capitalului social

remunerarea prin dividende a actionarilor(asociatilor)

reinvestirea unei parti din profit pentru dezvoltare

constituirea resurselor proprii de finantare.

Academia de Studii Economice a Moldovei
Facultatea Economie Generala si Drept

Lucru individual
Teoria economica

Student: Gr.AP-161
Scaletchii Dionisie
Consultant științific:
Aliona Balan

Asem,2017