FLUXUL DE POPULARE ŞI DEPOPULARE

TEHNOLOGIA APLICATĂ A CREŞTERII

INDUSTRIALE A IEPURILOR
Fluxul de populare şi depopulare
• Exploatarea intensivă a iepurilor - diferită în funcţie de fluxul de populare şi
depopulare aplicat şi starea sanitară a animalelor.
• Stare sanitară
• normală (animale holoxenice)
• animale ortoxenice, libere de germeni patogeni,
• animale libere de anumiţi germeni patogeni (SPF)
– Pentru a obţine iepuri SPF, se începe cu animale convenţionale
(holoxenice), care
– sunt apoi decontaminate prin toate metodele cunoscute,
– reproduse între ele timp de minim 5 generaţii, la adăpost de orice
contaminare (parazitară, bacteriană, virală etc.) şi orice agresiune a
mediului (chimică, fizică, psihică)
– prin măsuri de profilaxie igienică, cu excluderea totală a oricărei
profilaxii medicale.
– necesare ferme izolate, adăposturi speciale, cu ventilaţie prin
suprapresiune, prevăzute cu filtre sanitare pentru circulaţia aerului,
foarte fine, de maxim 10 microni;
– la noi în ţară nu sunt astfel de animale. În alte ţări există iepuri SPF,
problema se pune mai mult decât la păsări.
• După fluxul de populare şi depopulare, tehnologia de creştere poate fi:
• - în flux continuu,
• - cu populare şi depopulare totală sau
• - combinată: cu populare şi depopulare totală în flux continuu.
• 1. EXPLOATAREA ÎN FLUX CONTINUU

• - fiecare femelă se montează continuu (la intervalul stabilit după

fătare);
• - în aceeaşi hală se asigură cuşti pentru animale adulte (femele şi
masculi) şi cuşti pentru tineret;
• - puii înţărcaţi se trec în cuşti de creştere alăturate cuştii mamei, în
aceeaşi hală
• - numărul de cuşti pentru tineret - de 120-200% faţă de cele pentru
adulte, în funcţie de prolificitate, ritm de reproducţie, însuşirile
materialului biologic, durata de creştere.
• - înlocuirea animalelor de reproducţie - continuu, cu procent de
reformă ce ţine seama de vârstă, stare fiziologică, de întreţinere şi
de sănătate;
• - astfel, se pot reforma anual până la 33% din femele (exploatate 3
ani) sau se pot schimba trimestrial 25%, atunci când animalele se
exploatează numai un an.
• 2. EXPLOATAREA CU POPULARE ŞI DEPOPULARE TOTALĂ
(all in all out)
• se poate face cu animale holoxenice sau ortoxenice;
• se montează toate femelele din hală în interval de 2 săptămâni,
acestea vor făta grupat (în 6 săptămâni), iar la înţărcare ( după 12
săptămâni) maternitatea se depopulează;
• tineretul înţărcat se trece în hala de creştere, care va fi şi ea
depopulată după 12 săptămâni;
• ambele hale se vor repopula după o perioadă de odihnă de 3
săptămâni. Raportul spaţiilor dintre adulte şi tineret este de ~1:1:
• Animale adulte:
2 s. monta,
• 4 + 2 s. gestaţia,
• 4 s. alăptarea,
• 3 s. vidul sanitar
• Total = 15 săptămâni.
• Tineret:
• 10 (12) s. creştere +
• 3 s. Vidul sanitar
• Total = 15 (13) săptămâni.
• Raportul spaţiilor adulte / tineret → 15 s. :15 (13) s. = 1:1 (1,1)
Managementul crescătoriei de iepuri în vestul Europei
• În țările din Europa de Vest este folosit cât mai frecvent posibil ritmul de
42 zile.
• În Franța și Spania, sistemul "all-in all-out» este în curs de dezvoltare
rapidă (sacrificare înainte de vârsta de 75 zile).
• Acest sistem presupune utilizarea de 2 adăposturi identice cu cuști
multifuncționale.
• La înțărcare, femelele sunt scoase din cuști și tineretul rămâne în cușca unde
s-a născut până la plecarea la sacrificare la abator.
- După plecarea tineretului, adăpostul gol este curățat și dezinfectat.
- Atunci, iepuroaicele care sunt la înțărcare în al doilea adăpost, sunt introduse în
adăpostul curățat.
- Adăpostul este complet dezinfectat la fiecare 84 de zile.
• Cu aceasta tehnică, iepuroaicele tinere produse pentru înlocuire urmează
iepuroaicele adulte.
• Înlocuirea iepuroaicelor se face prin adoptarea de pui de o zi trimişi de către
furnizorul de iepuri selectat.
• Înlocuirea ar putea fi făcută prin introducerea de iepuroaice de o zi pentru
producție directă (iepuroaice părinti) sau de iepuroaice bunici pentru producerea
de femele părinți în ferma de producție.

• În partea de nord a Italiei, unde sunt produși iepuri grei (2,7-2,8 kg și 85-90 de
zile) adevăratul system all in-all out nu ar putea fi folosit.
• La vârsta de aproximativ 60 de zile, iepurii în creștere sunt introduși în cuști mici,
în general 1 sau 2 iepuri într-o singură cușcă, până la data de sacrificare.
Acest lucru trebuie făcut pentru a evita luptele între animale, atunci când apare
pubertatea.
• 3. EXPLOATAREA INDUSTRIALĂ COMBINATĂ A IEPURILOR (CU
POPULARE ŞI DEPOPULARE TOTALĂ ÎN FLUX CONTINUU)

• Prevede populare şi depopulare totală şi exploatare în flux continuu şi

anume:
• timp de 1-3 ani exploatare în flux continuu:
- fiecare femelă se montează continuu, la intervalul stabilit după fătare;
• puii înţărcaţi se trec în alte cuşti, de creştere, din alt compartiment al
halei;
• înlocuirea animalelor de reproducţie se face continuu, cu procent de
reformă ce ţine seama de vârstă, stare fiziologică, de întreţinere şi
sănătate;
- depopulare totală (pe fermă, hală sau celulă).
• Unităţile cunicole - diferite specializări, integrate pe produs finit.
• Unitatea integrată de creştere a iepurilor pentru carne (carcasă) este
formată din următoarele tipuri de subunităţi (fermă, hală, compartiment):
• 1. O subunitate de selecţie - se face selecţia individuală a liniilor, se
testează capacitatea combinativă şi se reproduc liniile (se reţin animale
de linii pure pentru înlocuirea efectivului în selecţie). Livrează linii pure
pentru înmulţire.
• 2. Subunităţi de reproducţie de minim 2 tipuri:
• 2.a. Subunitatea care primeşte linii de ambele sexe, în proporţie diferită
după schema de hibridare, la vârsta de 3-4 luni. Face înmulţirea liniilor şi
livrarea acestora sub numele de bunici.
• 2.b. Subunitatea care primeşte bunici, diferenţiat pe sexe (din liniile
paterne numai masculi, din liniile materne numai femele), în vârstă de 3-
4 luni. Efectuează hibridarea I (de tip A x B şi C x D) din care rezultă
părinţi simpli hibrizi.
• 3. Se ajunge astfel la subunitatea de producţie, care are două
sectoare:
• 3.a. sector de reproducţie, care face hibridarea a II- a, încrucişând
simplii hibrizi paterni cu simplii hibrizi materni (de tip AB x CD);
• 3.b. sector de creştere a hibridului comercial ABCD.
• - integrarea se completează cu abator.
• Abatorizarea - abator doar pentru iepuri, sau
• - se taie pe linie specializată din abatorul de păsări.
Corelarea între sectoare
• La o astfel de tehnologie integrată combinată caracteristică multor
întreprinderi din vestul Europei, corelarea se face în raport de 1:4.
• maternitatea este ocupată cu un ciclu de producţie de 14 luni (420
de zile). Ea se populează cu femele în vârstă de 84 de zile (12
săptămâni) şi masculi în vârstă de 120 zile (17 săptămâni);
• urmează o lună de acomodare, când femelele stau fără masculi, în
acest timp animalele ajungând la greutatea care permite efectuarea
primei monte;
• în luna următoare începe reproducţia (se obţine 50% fecunditate).
Urmează 11 luni de reproducţie intensivă (fecunditatea este de
minim 70-80%);
• ciclul se încheie cu depopularea totală a întregii unităţi de
maternitate, urmată de vid sanitar, care durează o lună.
• secţia de creştere şi îngrăşare cuprinde 4 unităţi, fiecare ocupată
pentru creştere în medie 12 săptămâni (84 de zile, între 75-87 zile),
după care
• - urmează depopularea şi odihna timp de 3 săptămâni (21 de zile);
• în total ciclul este format din 12+3=15 săptămâni (105 zile) şi se
reia după depopulare;
• astfel, în timpul cât durează ciclul maternităţii, se pot popula 4 unităţi
de creştere (420:105 zile = 4).
 TEHNOLOGIA APLICATĂ A CREŞTERII INDUSTRIALE
A IEPURILOR
• Se aplică o tehnologie combinată, cu populare şi depopulare totală
în flux continuu şi anume timp de 1,5-3 ani în flux continuu, încheiat
cu populare şi depopulare totală (pe fermă, hală sau celulă). Fiecare
femelă se montează continuu, la intervalul stabilit după fătare. Puii
înţărcaţi se trec în cuşti de creştere din alt compartiment al halei.
Înlocuirea animalelor de reproducţie se face continuu, cu un procent
de reformă ce ţine seama de vârstă, stare fiziologică, de întreţinere
şi sănătate.

• 1. MATERIALUL BIOLOGIC
• Materialul biologic pentru creşterea industrială a iepurilor provine din
import din Franţa a părinţilor (70-80% din piața europeană), din care
se produce un hibrid tetraliniar de tip ABCD, creat pe bază de
Neozeelandez alb, cu aport de la mai multe rase.
Schemă comună de Linii de masculi Linii de femele
hibridare

Linia A Linia B Linia C Linia D

SELECȚIE

STRĂBUNICI A STRĂBUNICI B STRĂBUNICI C STRĂBUNICI D

Selecționați Selecționați Selecționați Selecționați
pentru: pentru: pentru: pentru:
-creștere ++ -creștere ++ -prolificitate -greutate la
-randament +++ înțărcare+++
-spermă ++ -uniformitate
sacrificare ++ -uniformitate+++
la naștere + -prolificitate =

MULTIPLICARE BUNICI A BUNICI B BUNICI C BUNICI D

CENTRU IA MULTIPLICARE CENTRU IA MULTIPLICARE

FERMĂ Hibrid mascul Hibrid femelă

CENTRU IA FERME

PRODUS FINAL
ABATOR
Hibrid ABCD
Schema de obţinere a hibrizilor
tetraliniari “Supercuni”
• 2. CONSTRUCŢII ŞI ECHIPAMENT. FLUX TEHNOLOGIC
• Iepurii sunt întreţinuţi în hale oarbe, cu ventilaţie în subpresiune şi prelucrare
termică a aerului (încălzire şi uscare pe timp rece, dar fără climatizare vara). Halele
sunt dotate cu baterii orizontale (flat-deck) amplasate în rânduri de câte 2 cuşti
alăturate, deasupra unei fose de acumulare a dejecţiilor. Cuştile sunt mobile
(detaşabile, vezi fig.).
• Ventilaţia prin subpresiune extrage forţat aerul viciat direct din fosă, prin orificii de
evacuare, în canale orizontale de evacuare, amplasate sub aleile de acces dintre
două rânduri alăturate de baterii (vezi fig.). Din aceste canale aerul este evacuat la
exteriorul halei.
• Halele sunt împărţite în două compartimente (celule) egale care sunt independente
din punct de vedere al prizei de aer, instalaţiei de prelucrare şi evacuare a aerului şi
evacuării dejecţiilor: o celulă de reproducţie şi o celulă de creştere a tineretului. La
înţărcare tineretul este trecut în celula (compartimentul) de creştere.
• Fermele se organizează în module de 1-4 hale, cu aceleaşi amenajări şi dotări,
astfel încât să fie ferme de înmulţire sau ferme de producţie de carne.
• Hala are 1200 m2, din care SAS-ul median ocupă 200 m2. Fiecare celulă este
ocupată cu 860 cuşti (fig.). În celula de reproducţie, 85 de cuşti sunt ocupate de
masculi şi 775 sunt ocupate cu femele. În celula de creştere, 775 cuşti sunt ocupate
cu tineret, iar 85 de cuşti cu femele şi masculi de reproducţie în aşteptare. La
prolificitatea actuală numărul de cuşti de tineret este suficient. Unde prolificitatea
este mai bună, o celulă de reproducţie se poate transforma în celulă de tineret.
Cuşca de maternitate (A) şi cuşca pentru tineret mascul (B): 1.resort închidere capac;
2.alee acces personal; 3.ghidaj conductă apă; 4.perete fosă; 5.cuşti; 6.hrănitori;
7.suport cuşcă; 8.conductă apă; 9.cuib de fătare
Organizarea interioară a halei cu fose profunde elevate construită în
ţara noastră
3. POPULAREA

•Lunar se populează câte o celulă reproducţie cu tineret în vârstă de 14 săptămâni

(cu 775 femele şi 85 masculi).
O dată cu aceştia, în celula de tineret se populează animale de reproducţie în
aşteptare (77 femele şi 8 masculi).
•Tineretul cu care se face popularea trebuie să îndeplinească anumite cerinţe de
calitate: să aibă o greutate corporală de 2,7-2,8 kg la 14 săptămâni, astfel încât să
poată ajunge la 3-3,1 kg la 17-18 săptămâni, să aibă un exterior corect, fiecare
animal fiind examinat individual din acest punct de vedere. Animalele trebuie să fie
individualizate prin crotaliere şi trebuie să fie însoţite de certificat de sănătate.
•La introducerea în cuşcă a tineretului, pentru fiecare animal (individual), se face
- localizarea adăpătorii (prin ducerea forţat la adăpare, punerea repetată în
funcţiune a acesteia),
- se administrează 50-80 g nutreţ combinat (restricţionat, datorită lăcomiei cu care
consumă când este flămând) şi un mănunchi de paie sau fân. În acest caz iepurele
stresat poate prelua un surplus de celuloză, care să ajute digestia.
- Pentru reducerea stresului ocazionat de populare, în apa de băut se poate adauga
vitamina C sau premix antistres, timp de 4-5 zile. În bazinul de alimentare cu apă se
administrează 1g vitamina C la 10 l apă.
•O dată introdus în cuşcă, iepurelui nu i se mai schimbă locul decât la nevoie.
4. ÎNCEPEREA REPRODUCŢIEI

Începerea reproducţiei, se face la vârsta de 17 săptămâni (greutatea corporală

3-3,1 kg), prin tatonare, astfel încât, după 15-20 zile de la începerea montei
(maxim 4-6 săptămâni de la populare), toate femelele să fie montate.
Cele care nu se montează în acest interval, se schimbă cu femele montate din
cuştile de aşteptare.

5. CONTROLUL GESTAŢIEI

Controlul gestaţiei se face prin palpare la 10-12 zile de la montă. Iepuroaicele

negestante fac schimb de cuşcă cu cele gestante din cuştile de aşteptare.

6. PREGĂTIREA CUIBULUI

Pregătirea cuibului, cu 4-5 zile înainte de fătare, constă din tasarea unui strat
de paie de 3-5 cm, în sistem sandviş, între cele două părţi ale grilajului dublu
de pardoseală al cuibului. Deasupra acestuia se formează cuibul propriu-zis,
prin umplerea cu paie, cuib care îl imită pe cel din vizuina iepuroaicei sălbatice.
7. REPROGRAMAREA LA MONTĂ

Reprogramarea la montă după fătare, prevede monta a doua zi după fătare

pentru femelele cu pui puţini (sub 4-5 pui); cele cu pui mulţi, se pot monta la 8-
14 zile după fătare.

8. DESFIINŢAREA CUIBULUI

Desfiinţarea cuibului se face la vârsta de 21 zile prin scoaterea așternutului,

puii rămânând pe grilaj.

9. ÎNŢĂRCAREA

Înţărcarea puilor are loc la 28 de zile, pentru toţi puii din cuib deodată, prin
trecerea în cuştile de tineret din celula de creştere.
Din lipsă de spaţiu, pentru scurtă vreme, puii pot fi înţărcaţi în cuşca mamei,
prin întoarcerea cuibului de fătare cu 180 astfel încât iepuraşii din acesta să
nu aibă acces la cuşca mamei.
10. ORGANIZAREA ACTIVITĂŢII DE REPRODUCŢIE

Datorită tratării individuale a animalelor, fiecare femelă luându-se în mână de 4 ori

pe lună (montă, control gestaţie, fătare, înţărcare) şi în cazul unui număr mare de
animale în fermă, este necesară o organizare riguroasă a activităţii de reproducţie,
evidenţă clară, urmărită cu multă conştiinciozitate şi meticulozitate.
Pentru urmărirea activităţii se poate folosi calendarul de reproducţie, fiecare
îngrijitoare de fosă răspunzând de efectivul ei. Totuşi pentru rezultate mai bune
trebuie să se folosească un program pe calculator.
Principalele instrumente de evidenţă a activităţii de reproducţie sunt: fişa de
activitate a cuştii, fişa de reproducţie maternitate, fişa de lot pentru tineret, diagrama
utilizării masculilor la montă şi registrul de evidenţă a reproducţiei.

11. REFORMA ANIMALELOR ADULTE

Reforma animalelor adulte este determinată la femele de starea sanitară, în procent

considerat normal de 2-4% pe lună sau de nivelul de producţie scăzut (3 monte
infecunde consecutiv, abandon pui, agalaxie, canibalism, pierderi mari de pui
sugari) în proporţie de 2-4% pe lună.
La masculi reforma are drept cauză starea de sănătate, dorinţa de împerechere,
fertilitatea slabă (sub 70%).
Animalele reformate sunt imediat trimise la sacrificare.
12. CREŞTEREA TINERETULUI CUNICOL

Popularea celulelor de creştere se face prin introducerea a 6-8 iepuraşi/cuşcă,

de la aceeaşi mamă. Cei care nu ajung sau prisosesc se introduc în cuşcă cu
cei de la altă mamă, dar astfel încât să fie omogeni (cu greutate uniformă).
În prima săptămână după populare este necesar să se asigure o temperatură
mai ridicată în compartimentul de tineret, de 23-24C.
Creşterea este urmărită prin cântăriri de control săptămânale, individuale, ale
iepurilor din aceleaşi cuşti, cu calcul statistic pentru determinarea variabilităţii.
Este necesar să se acţioneze astfel încât în primele două săptămâni după
înţărcare să se obţină un demaraj cât mai bun, astfel încât greutatea de
valorificare să se obţină la 9-10 săptămâni, chiar 8 săptămâni.

13. CLIMATIZAREA

Climatizarea trebuie să se facă conform normelor, care prevăd ca necesară

asigurarea unei temperaturi de 18-20C în compartimentul maternitate şi 15-
18C în compartimentul de creştere a tineretului. Umiditatea relativă a aerului
trebuie să fie de 60-65%, iar schimbul de aer cuprins între 1-3,2 m3/oră şi per
kg greutate vie.
Regimul de lumină este de 16 ore/zi şi 3-5 W/m2 pentru femele şi dacă se
poate, de 10 ore/zi şi de 2 W/m2 pentru masculi (greu, practic de nerealizat).
Pentru tineretul în creştere se asigură 8 ore/zi şi 1-2 W/m2.
14. HRĂNIREA IEPURILOR

Hrănirea iepurilor se face cu nutreţ combinat granulat, după mai multe reţete, în
funcţie de materiile prime disponibile.
Se utilizează mai frecvent o reţetă de nutreţ combinat unică sau o reţetă de tip
maternitate şi o alta de tip tineret.
Reţeta unică, de exemplu, poate conţine: 17% PB, 2200 kcal EM/kg, 16% CB,
0,6% metionină + cistină, 1,1% calciu, 0,8% fosfor.
Necesarul de furaje la masculi este de 120-140 g nutreţ combinat/zi, la care se
pot adăuga 30 g ovăz şi fân de bună calitate la discreţie. La femelele adulte se
prevede cantitatea de 142 kg nutreţ/an (inclusiv consumul puilor până la
înţărcare).
La tineretul în creştere consumul specific trebuie să fie de maxim 3,5.
Necesarul de apă, la temperaturi ale aerului normale tehnologic, este de 0,7 l/cap
pentru femelele gestante şi masculi, 1,5 l/cap pentru femelele în lactaţie cu pui
sugari şi 0,4 l/cap pentru tineret, de la înţărcare până la vârsta de 80-90 zile.
Vara consumul de apă poate depăşi cu mult aceste cifre.

15. DEPOPULAREA TOTALĂ

Depopularea totală se face la 1,5-3 ani o dată, factorul limitativ constituindu-l

nivelul dejecţiilor. Atunci când acesta ajunge la nivelul orificiilor de aerisire,
trebuie făcută depopularea, durata ciclului de producţie depinzând şi de
adâncimea foselor.
16. TEHNOLOGIA SANITAR - VETERINARĂ

16.1. PROFILAXIA GENERALĂ

Profilaxia generală prevede respectarea obligatorie şi riguroasă a filtrului

sanitar-veterinar de fermă, dar şi de hală şi celulă.
Accesul în fermă dar şi în hală se face numai prin dezinfector.
În SAS-ul fiecărei hale trebuie să se găsească câte un lavoar, pentru spălatul şi
dezinfectatul mâinilor, prevăzut cu cloramină sau alt dezinfectant.
Tot din profilaxia generală face parte curăţirea şi văruirea pereţilor şi a
pardoselii precum şi flambarea cuştilor de puf, cu animalele în cuşti, o dată pe
săptămână.
Este bine ca, dacă este posibil, cuşca din care este îndepărtat un animal să fie
spălată, dezinfectată, dusă în depozit şi înlocuită cu alta, ceea ce constituie un
avantaj important pentru dezinfecţia continuă.
16.2. PRINCIPALELE BOLI ALE IEPURILOR

16.2.1. Sindromul digestiv

Simptomele sunt următoarele: la început diaree banală (mucoidă) care

se accentuează şi devine rapid diaree fecaloidă. Aceasta murdăreşte zona
perianală a iepurilor şi cuşca. Animalul, devine apatic, imobil, urechile se răcesc şi
nu se mai adapă, nu mănâncă, se deshidratează puternic şi în câteva ore (până
la 2-3 zile) moare.
Examenul de laborator evidenţiază colibaciloza, care este un efect şi nu
o cauză determinată a îmbolnăvirii, agentul patogen, Escherichia coli, găsindu-se
în mod obişnuit în intestinul iepurelui sănătos.
Cauzele sindromului digestiv pot fi: stări de stres psihic sau cauze de or-
din alimentar: dezechilibrare a raportului PB/CB, mucegai, pesticide.
Măsurile prin care se poate interveni în cazul declanşării acestui
sindrom sunt: suprimarea cauzelor de stres, suprimarea nutreţului combinat timp
de 24 de ore, timp în care se dau paie de grâu (bogate în celuloză) şi eventual se
administrează (5-7 zile), 3-5% oţet în apa de băut.
Acidifierea se face pentru corectarea pH-ului intestinal, care în tulburările
intestinale, virează spre alcalin, permiţând dezvoltarea colilor (care câştigă în
concurenţa cu microorganismele din flora cecală normală) şi instalarea
colibacilozei.
• Măsurile vizează evitarea îmbolnăvirii efectivului şi nu vindecarea indivizilor
bolnavi (care vor muri în majoritate).
• Este necesară depistarea imediată a animalelor bolnave şi să se ia măsurile
prezentate.
• Tratamentul cu antibiotice şi sulfamide deteriorează de obicei şi mai mult flora
intestinală, agravând simptomele. Anumite antibiotice sunt toxice pentru iepure
(ampicilina), altele nu se recomandă pe cale orală (cloramfenicol, penicilină,
eritromicină).
• Se poate utiliza: neomicina, tetraciclinele.

• 16.2.2. Sindromul respirator

• Simptomele sunt următoarele: coriză (strănut, tuse, jetaj) murdărirea lăbuţelor
din faţă cu care iepurele îşi freacă nasul. Ca şi în cazul sindromului digestiv,
evoluţia bolii este rapidă, ajungându-se la moarte.
• Examenul de laborator evidenţiază pasteureloză sau bordeteloză, germenii care
le produc găsindu-se în mod obişnuit în aparatul respirator al iepurilor.
• Factorii favorizanţi ai acestui sindrom sunt: microclimat necorespunzător (frig,
curenţi de aer de peste 0,3-0,4 m/s, praf din hală sau furaj, amoniacul din aer
etc.), stres psihic.
• Măsurile care se pot lua în cazul sindromului respirator constau mai ales din
îndepărtarea factorilor favorizanţi de stres şi corectarea microclimatului.
• Preventiv se recomandă dezinfecţia aerului.
• Alte boli ale iepurilor sunt: mixomatoza, coccidioza, scabia,
pododermatitele, micozele.
• Bolile principale ale iepurilor, nu se tratează medicamentos. Se
spune că furajul bun rezolvă aproape 100% problemele digestive,
iar microclimatul bun exclude aproape 100% bolile respiratorii.