Tibetul este un podiș în Asia, la nord-est de Himalaya.

Acesta este patria tradițională a poporului

tibetan și al altor câteva grupuri etnice, cum ar fi Monpas, Qiang și Lhobas, iar acum este, de
asemenea, locuită de un număr considerabil de etnici Han și Hui. Tibetul este regiunea populată
aflată la cea mai mare altitudine; 4 900 m. Înainte de 1950 era o entitate, având o cultură și
religie budistă proprie, dorind să stea izolată de restul lumii. Este înconjurată de munții Kunlun și
Himalaya. La granița cu Nepalul se află Everestul. Tibetul s-a dezvoltat ca un regat budist
puternic în sec. VII-VIII e.n. A fost condus de mongoli în sec. XIII și de dinastia Manchu din
sec. XVIII. După Revoluția Chineză din 1911-1912 a devenit regiune independentă aflată sub
influența britanică. Comuniștii chinezi au invadat și ocupat regiunea în 1950. În 1965 a devenit
oficial regiune autonomă în cadrul Chinei comuniste.[1]

Cuprins
 1 Geografie
 2 Climă
 3 Istorie
 4 Vezi și
 5 Note
 6 Legături externe

Geografie
Articol principal: Geografia Tibetului.

Întinzându-se de la est la vest pe o distanță de circa 2.400 km, iar de la nord la sud pe circa
1.000 km, podișul Tibet este situat între longitudinile 78°24' și 104°47' Est și latitudinile 26°2' și
40°3' Nord, în inima continentului asiatic. Este o regiune gigantică de circa 2,5 milioane de km²,
adică de circa 10 ori mai întinsă decât România. Altitudinea medie a regiunii este de peste 4.200
m, asemănătoare cu a celor mai înalți munți.

Este vorba despre «Acoperișul lumii», Podișul Tibetan, cel mai mare podiș din lume, mărginit de
trei lanțuri de munți gigantice: Kunlun Shan (Kunlun), lanțul Himalaya și Karakoram sau
Karakorum, care constituie, de altfel, frontierele sale nat