Opera filantropica si de asistenta sociala a Bisericii face parte din
"dimensiunea slujirii aproapelui" si constituie unul din aspectele principale ale teologiei crestine contemporane, cu implicatii tot mai profunde in cele mai variate aspecte ale vietii Bisericii, in special pe planul pastoratiei si al apostolatului social. Asistenta sociala in tara noastra a avut la inceput un caracter pronuntat bisericesc, nu poate fi rupta de biserica si s-a dezvoltat ca si invatamantul in jurul bisericii. Ca lucrare a dreptatii divine, filantropia Bisericii este un act profund teologic. Ea nu poate fi asociata pur si simplu celorlalte forme de dreptate sociala consacrate de diverse ideologii moderne, ci exclusiv celorlalte forme de slujire divina. 10. Incheiere
Ca o observatie si o constatare finala a celor enumerate mai sus, trebuie
constientizat faptul ca taina „ajutorarii aproapelui” este in acelasi timp taina libertatii si mantuirii noastre. Fiecare persoana aflata in suferinta si in nevoi, perceput si abordat cu ochii cei mult milostivi ai lui Iisus Hristos si in iubirea Sa, descopera faptul ca aproapele nostru ramane pentru fiecare dintre noi cel mai mare obstacol in calea mantuirii nostre, a realizarii deplinei comuniuni. In acest context, putem sugera, fara nici un fel de rezerva ca actiunea filantropica, social-misionara a Bisericii este o lucrare duhovniceasca, iar viata duhovniceasca este un izvor de iubire sfanta pentru aceasta lucrare evangelica a Bisericii!