Arhieraticon 2 PDF

Rânduiala târnosirii bisericii
Diaconul: Binecuvintează, Prea Sfinţite Părinte.

Arhiereul cădeşte o dată în jurul mesei, zicând:
Binecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum şi
pururea şi în vecii vecilor.
Strana: Amin şi rugăciunile începătoare.
Preotul: Că a Ta este împărăţia.
Diaconul: Domnului să ne rugăm.
Arhiereul: Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce îţi
îndeplineşti făgăduinţele şi îţi înfăptuieşti legămintele, Cel ce
le-ai dăruit Sfinţilor Tăi Mucenici să se nevoiască cu nevoinţa
cea bună, călătoria bunei credinţe să o săvârşească şi să
păzească credinţa adevăratei mărturisiri, Însuţi, Stăpâne
Preasfinte, milostiveşte-Te pentru ale lor rugăciuni şi ne
dăruieşte şi nouă, nevrednicilor robilor Tăi, să avem parte şi
moştenire împreună cu ei, ca urmându-le pilda, să ne
împărtăşim şi noi din bunătăţile pe care Tu le-ai gătit la Tine
pentru ei. Cu mila şi cu îndurările şi cu iubirea de oameni, ale
Unuia-Născut Fiului Tău, cu care eşti binecuvântat, împreună
cu Preasfântul şi Bunul şi de viaţă Făcătorul Tău Duh, acum
şi pururea şi în vecii vecilor.
Strana: Amin.
Arhiereul: Pace tuturor.
Diaconul: Capetele voastre Domnului să le plecaţi.
Arhiereul zice în taină: Doamne, Dumnezeul nostru,
pentru rugăciunile Preasfintei Stăpânei noastre Născătoarei de
Dumnezeu şi ale tuturor sfinţilor Tăi, îndreptează lucrul
mâinilor noastre, al nevrednicilor robilor Tăi, şi ne
învredniceşte ca întru toate a-Ţi fi bineplăcea Ţie.
1
Cu glas: Fie stăpânirea împărăţiei Tale binecuvântată şi
preaslăvită, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfintului Duh, acum şi
Strana: Amin.
Începe procesiunea cu sfintele moaşte în jurul bisericii,
cântându-se Sfinte Dumnezeule. Înainte merg praporii, urmaţi
de preoţi, care sunt dispuşi pe două coloane. Unul dintre
preoţi duce Sfânta Evanghelie, unul stropeşte biserica cu apă
sfinţită, unul poartă vasul cu untdelemn, iar unul prăjina cu
pensula în vârf. Arhiereul ţine în mâna dreaptă discul cu
sfintele moaşte. Procesiunea se opreşte la mijlocul peretelui
din partea de miazăzi a bisericii.
Diaconul: Înţelepciune, drepţi, să ascultăm Sfânta
Evanghelie.
Arhiereul: Pace tuturor:
Cel dintâi dintre preoţi citeşte Evanghelia de la Luca
10,38-42; 11,27-28. pag.357
Arhiereul citeşte rugăciunea:
Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce ai întemeiat zidirea şi
numai prin cuvânt ai adus-o în existenţă şi cu negrăite cuvinte
felurit ai înfrumuseţat-o, iar cu Duhul ce se purta pe deasupra
ei ai strâns-o, şi ai revărsat peste ea lumina soarelui spre
înnoire. Cel ce ai insuflat pe robul Tău Moise să adauge
oarecare laudă aleasă nespusei frumuseţi a făpturii Tale, şi să
adeverească faptul că văzând Tu că lumina este bună, ai
numit-o zi; iar noi, văzând soarele acesta prea strălucit care
înnoieşte în fiecare zi făptura, Te slăvim pe Tine, Soarele
adevăratei zile şi lumina Ta cea neînserată. Cel ce ne-ai
poruncit prin Fiul Tău să ne înnoim firea în Sfântul Tău Duh,
2
ca şi prin acest dar să strălucească drepţii ca soarele, pe Tine
Te rugăm şi te chemăm, Părintele Cuvântului, Domnului şi
Dumnezeului nostru, pentru ca zidirea să fie înnoită prin
iubirea Ta de oameni cea negrăită şi mila ta cea nemăsurată.
Caută cu ochi milostivi spre noi păcătoşii şi nevrednicii robii
Tăi, care locuim în această casă cerească, adevăratul jertfelnic
al slavei Tale celei negrăite, şi trimite pe Prea Sfântul Tău
Duh peste noi şi peste moştenirea Ta. Duh drept înnoieşte în
inimile noastre şi cu Duh stăpânitor ne întăreşte. Pace şi
bunăsporire dăruieşte cârmuitorilor noştri, iar celor care cu
dumnezeiască dragoste, prin silinţa lor au făcut zidirea
aceasta şi sfinţirea bisericii, dăruieşte-le iertarea păcatelor şi
împlineşte-le toate cererile cele către mântuire; deşteaptă-i
spre lucrarea poruncilor Tale şi dăruieşte-le darul înnoirii
Sfântului Tău Duh, ca fără de osândă să se închine Ţie,
singurului adevăratului Dumnezeu şi Unuia-Născut Fiului
Tău, lui Iisus Hristos pe care L-ai trimis, şi Prea Sfântului Tău
Duh, pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu şi ale
tuturor sfinţilor Tăi. Amin.
Diaconul: Să luăm aminte
Arhiereul: Se sfinţeşte biserica aceasta cu hramul (N)
prin ungerea cu untdelemn sfinţit, în numele Tatălui (unge
peretele bisericii) şi al Fiului (unge peretele bisericii) şi al
Sfântului Duh (unge peretele bisericii), acum şi pururea şi în
vecii vecilor (unge peretele bisericii). Amin.
prin stropirea cu apă sfinţită, în numele Tatălui (stropeşte
peretele bisericii) şi al Fiului (stropeşte peretele bisericii) şi al
3
Sfântului Duh (stropeşte peretele bisericii), acum şi pururea şi
în vecii vecilor (stropeşte peretele bisericii). Amin.
Diaconul: Miluieşte-ne pe noi, Dumnezeule, după mare
mila Ta, ne rugăm Ţie, auzi-ne şi ne miluieşte.
Încă ne rugăm pentru Prea Sfinţitui Episcopul nostru (N),
şi pentru toţi fraţii noştri cei întru Hristos.
Preotul: Că milostiv şi iubitor de oameni Dumnezeu eşti
şi Ţie slavă înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum
Se înconjoară biserica şi se cântă Sfinte Dumnezeule, iar
un preot stropeşte biserica cu apă sfinţită. Când se ajunge în
dreptul sfântului altar, Diaconul zice: Înţelepciune, drepţi, să
ascultăm Sfânta Evanghelie.
Unul dintre preoţi citeşte Sfânta Evanghelie de la Ioan
10,22-28. pag. 357
Cuvinte şi Fiule, Unule-Născut al lui Dumnezeu,
Dumnezeule adevărat şi veşnic, Făcătorule a toată zidirea
văzută şi nevăzută, Cel ce cu multă înţelepciune ai
înfrumuseţat zidirea aceasta. Cel ce firea apelor de deasupra
pământului ai cuprins-o într-o strângere cu dumnezeiescul
Tău Duh ce se purta pe deasupra ei şi tot pământul l-ai
împodobit şi lumea întreagă ai înnoit. Cel ce cu înţelepciune
ai alcătuit prin Moise cortul mărturiei şi cu Duhul Tău cel
Sfânt l-ai înnoit. Cel ce ai poruncit înţeleptului Solomon să
ridice casă sfântă şi strălucită slavei Tale celei negrăite şi cu
Duhul Tău cel Sfânt ai înnoit-o şi i-ai făcut pe toţi bătrânii
iudeilor să vadă cu ochii lor slava şi darul Sfântului Tău Duh,
care au acoperit atunci casa Ta. Ţie ne rugăm Cuvinte şi Fiule
4
împreună veşnic cu Părintele Tău Cel fără de început, ca să
trimiţi şi peste noi în ceasul acesta harul Prea Sfântului Tău
Duh, şi biserica aceasta, zidită acum spre slava şi lauda Ta, să
o înnoieşti cu Duhul Tău cel Sfânt şi să o întăreşti, păzind-o
până la sfârşitul veacurilor. Ca în ea să îţi aducem jertfele cele
nesângeroase şi să ne facem părtaşi Sfântului Tău Duh,
înnoindu-se El întru cele dinlăuntru ale noastre şi întărind
lucrarea cea stăpânitoare a minţii noastre. Ca jertfele cele
gândite, prin curăţia gândului să le aducem Ţie, Stăpânului şi
Dumnezeului nostru, spre slava şi cinstea Părintelui Tău Cel
fără de început şi fără de moarte, şi Ţie, Unuia-Născut Fiului
Lui şi Preasfântului şi bunului şi de viaţă făcătorului Tău
Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Diaconul: Încă ne rugăm pentru binecredinciosul popor
român de pretutindeni, pentru cârmuitorii ţării noastre, pentru
mai marii oraşelor şi ai satelor, pentru sănătatea şi mântuirea
lor.
5
Încă ne rugăm pentru fericiţii şi pururea pomeniţii ctitori
ai sfântului locaşului acestuia şi pentru toţi cei mai dinainte
adormiţi părinţi şi fraţi ai noştri dreptmăritori creştini, care
odihnesc aici şi pretutindeni.
partea de miază noapte, diaconul zice: Să luăm aminte.
Un preot (de obicei parohul) citeşte: Apostolul
Prochimen:
Domnul este luminarea mea şi mântuirea mea; de cine
mă voi teme?
Stih: Domnul este apărătorul vieţii mele; de cine mă voi
înfricoşa?
Din Epistola către Evrei a Sfântului Apostol Pavel, citire:
(9,1-7)
Fraţilor, şi în Legea Veche existau orânduieli pentru
sfintele slujbe şi un altar pământesc, căci de aceea s-a pregătit
cortul mărturiei, care avea o parte numită sfânta, în care se
găseau sfeşnicul, masa şi pâinile punerii înainte. În spatele
celei de a doua catapetesme era sfânta sfintelor, care avea
altarul tămâierii de aur şi chivotul legământului ferecat peste
tot cu aur, în care era urna de aur în care se găseau mana,
toiagul lui Aaron care odrăslise şi tablele Legii. Deasupra
chivotului erau heruvimii măririi, care umbreau altarul
împăcării, dar despre acestea nu trebuie să vorbim acum cu
de-amănuntul. Astfel fiind întocmite aceste încăperi, preoţii
intrau întotdeauna în cortul cel dintâi, unde săvârşeau sfintele
6
slujbe. În cel de-al doilea însă intra numai arhiereul, o singură
dată pe an, având cu sine sânge, pe care-l aducea pentru sine
însuşi şi pentru păcatele cele din neştiinţă ale poporului.
Arhiereul: Pace ţie, sfinţite cititorule.
Evanghelie.
Arhiereul: Pace tuturor şi citeşte Sfânta Evanghelie de la
Ioan 10,9-16. pag. 229
Dumnezeule şi Părintele Domnului nostru Iisus Hristos,
Cel ce eşti binecuvântat în veci, Cel ce prin întruparea Fiului
Tău ne-ai dăruit intrarea în Biserica strămoşilor celor scrişi în
ceruri, unde este glasul celor ce prăznuiesc cântarea cea de
bucurie; Însuţi Iubitorule de oameni, Stăpâne, caută şi spre
noi păcătoşii şi nevrednicii robii Tăi, cei ce săvârşim înnoirea
preacinstitei Tale bisericii acesteia, care se ridică în numele
sfântului (N), şi fă-o adevărată închipuire a preasfintei Tale
Biserici, adică a trupului nostru, pe care prin prealăudatul
Apostolul Tău Pavel l-ai învrednicit a se numi templu al lui
Dumnezeu şi mădular al trupului lui Hristos. Întăreşte biserica
aceasta, pentru a fi neclintită şi preaslăvită întru Tine până la
sfârşitul veacului. Şi învredniceşte-ne să aducem în ea laude
şi doxologii fără de osândă în bună cunoştinţă şi în toată
priceperea slavei Tale şi Unuia-Născut Fiului Tău, Domnului
nostru Iisus Hristos şi Preasfântulului Tău Duh. Şi
închinându-ne Ţie cu frică, să primim îndurările Tale şi să fie
bine plăcute bunătăţii Tale aceste rugăciuni pe care le aducem
milostivirii Tale celei negrăitei pentru noi şi pentru poporul
Tău, cu rugăciunile Preacuratei Stăpânei noastre Născătoarei
7
de Dumnezeu şi pururea Fecioarei Maria. Că Sfânt eşti
Dumnezeul nostru şi Ţie slavă înălţăm, Tatălui şi Fiului şi
Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Diaconul: Încă ne rugăm pentru mila, viaţa, pacea,
sănătatea, mântuirea, cercetarea, lăsarea şi iertarea păcatelor
robilor lui Dumnezeu enoriaşi, ctitori şi binefăcători ai
sfântului locaşului acestuia.
Încă ne rugăm pentru pentru cei ce aduc daruri şi fac bine
în sfânta şi întru tot cinstită biserica aceasta, pentru cei ce se
ostenesc, pentru cei ce cântă şi pentru tot poporul ce stă
înainte şi aşteaptă de la Tine mare şi multă milă.
Se înconjoară biserica până se ajunge în faţa uşii, unde
arhiereul zice:
Încă ne rugăm ca să se păzească sfânt locaşul acesta şi
toate oraşele si satele de boală, de foamete, de cutremur, de
potop, de foc, de robie, de năvălirea altor neamuri şi de
8
războiul cel dintre noi, şi pentru ca milostiv, blând şi lesne
iertător să ne fie nouă bunul si iubitorul de oameni
Dumnezeul nostru, şi să îndepărteze şi să împrăştie toată
mânia care se porneşte asupra noastră, şi să ne izbăvească pe
noi de mustrarea Lui cea dreaptă, care este asupra noastră, şi
să ne miluiască pe noi.
Strana: Doamne miluieşte (de 3 ori).
Arhiereul zice ecfonisul:
Auzi-ne pe noi, Dumnezeule, Mântuitorul nostru,
nădejdea tuturor marginilor pănântului şi a celor ce sunt pe
mare, departe, şi milostiv fii nouă, Stăpâne, pentru păcatele
noastre şi ne miluieşte pe noi. Că milostiv şi iubitor de
oameni Dumnezeu eşti şi Ţie slavă înălţăm, Tatălui şi Fiului
şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.
Strana: Amin.
Arhiereul în faţa uşilor închise ale bisericii zice
rugăciunea:
9
Stăpâne Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce ai aşezat în
ceruri cetele şi oştile îngerilor si ale arhanghelilor spre slujba
slavei Tale, fă ca împreună cu intrarea noastră să fie şi
intrarea sfinţilor îngeri care slujesc împreună cu noi şi
împreună slăvesc bunătatea Ta. Că Ţie se cuvine toată slava,
cinstea şi închinăciunea, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh,
acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
După această rugăciune, arhiereul zice:
Ridicaţi puteri porţile voastre şi vă ridicaţi porţile cele
veşnice şi va intra Împăratul măririi (şi loveşte cu crucea în
uşă).
Un preot din lăuntrul bisericii întreabă:
Cine este Acesta Împăratul măririi?
Arhiereul răspunde:
Domnul cel tare şi puternic, Domnul cel nebiruit,
Domnul puterilor, Acesta este Împăratul măririi.
Aceasta se face de trei ori. Se deschid uşile, iar arhiereul
cu preoţii şi tot poporul intră în biserică, cântând:
Înnoieşte-te, înnoieşte-te, noule Ierusalime, că ţi-a venit
ţie lumina şi slava Domnului peste tine a răsărit. Această casă
Tatăl a zidit, această casă Fiul a întărit, această casă Duhul
Sfânt a înnoit, a luminat şi a sfinţit sufletele noastre.
Arhiereul şi preoţii intră în sfântul altar. Arhiereul ia
halatul, toarnă sfânt mir peste sfintele moaşte şi le aşază
împreună cu hrisovul în piciorul sfintei mese zicând:
Veşnica pomenire ctitorilor sfântului locaşului acestuia.
Arhiereul: Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce le-ai
dăruit Sfinţilor Mucenici care s-au nevoit pentru Tine slava
Ta, ca prin sfintele Tale locaşuri să se semene în tot pământul
10
sfintele lor moaşte, pentru ca să răsară şi să odrăslească roduri
de tămăduiri, Însuţi Stăpâne, Cel ce eşti dătătorul tuturor
bunătăţilor, pentru rugăciunile Sfinţilor ale căror moaşte ai
binevoit să fie aşezate în cinstit locaşul acesta, învredniceşte-
ne ca fără de osândă să-Ţi aducem în el jertfa cea fără de
sânge. Şi ne împlineşte toate cererile către mântuire, şi
răsplăteşte şi celor ce pentru sfânt numele Tău se nevoiesc
aici, ca prin ei să faci minuni pentru mântuirea noastră. Că a
Ta este împărăţia şi puterea şi slava a Tatălui şi a Fiului şi a
Arhiereul: Doamne Dumnezeule, Mântuitorul nostru,
Făcătorul a toată zidirea, Care te îngrijeşti de mântuirea
neamului omenesc, primeşte rugăciunile noastre, ale
nevrednicilor robilor Tăi, şi ne învredniceşte ca fără de
osândă să săvârşim sfinţirea acestei biserici în acest ceas,
zidită spre slava Ta şi spre mântuirea noastră, în numele
Sfântului (N), şi să putem întemeia în ea sfânta masă. Că Ţie
se cuvine toată slava, cinstea, şi închinăciunea, Tatălui şi
Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.
Amin.
Arhiereul varsă ceara topită, nisip şi mortar peste răcliţa
cu sfintele moaşte şi peste cutia cu hrisovul şi aşază piatra
sfintei mese la locul ei. În acest timp se citeşte
Psalmul 144:
Pe Tine Te voi înălţa, Dumnezeul meu, Împăratul meu, şi
numele Tău îl voi binecuvânta în veac şi în veacul veacului.
În toate zilele Te voi binecuvânta şi numele Tău îl voi lăuda
în veac şi în veacul veacului. Mare este Domnul şi lăudat
foarte şi nici o margine nu este măreţiei Sale. Neam după
11
neam vor lăuda lucrurile Tale şi puterea Ta o vor vesti; de
măreţia slavei sfinţeniei Tale vor grăi şi despre minunile Tale
vor povesti şi despre puterea înfricoşătoarelor Tale fapte vor
istorisi şi măreţia Ta o vor spune; amintirea mulţimii bunătăţii
Tale o vor revărsa şi de dreptatea Ta se vor bucura. Îndurat şi
Milostiv este Domnul, îndelung-răbdător şi mult-milostiv.
Domnul le este bun tuturor şi îndurările Lui peste toate
lucrurile Lui. Să Te laude pe Tine, Doamne, toate lucrurile
Tale, şi cuvioşii Tăi să Te binecuvinteze. Despre slava
împărăţiei Tale vor istorisi şi despre stăpânirea Ta vor spune,
ca să-i facă pe fiii oamenilor să-i cunoască stăpânirea şi slava
măreţiei împărăţiei Tale. Împărăţia Ta este împărăţia tuturor
veacurilor şi stăpânirea Ta, din neam în neam. Credincios este
Domnul faţă de spusele Sale şi sfânt în toate lucrurile Sale.
Domnul îi sprijină pe toţi cei ce cad şi-i ridică pe toţi cei
prăbuşiţi. Ochii tuturor nădăjduiesc în Tine, iar Tu le dai
hrana la vreme potrivită. Tu mâna Ţi-o deschizi şi de
bunăvoinţă saturi tot ce e viu. Drept este Domnul în toate
căile Sale şi sfânt în toate lucrurile Sale. Aproape este
Domnul de toţi cei care-L cheamă, de toţi cei ce întru adevăr
Îl cheamă. Voia celor ce se tem de El o va face şi rugăciunea
lor o va auzi şi El îi va mântui. Domnul îi păzeşte pe toţi cei
ce-L iubesc, iar pe toţi păcătoşii îi va nimici. Gura mea va
grăi lauda Domnului; tot ce e trup să binecuvinteze numele
Său cel sfânt în veac şi în veacul veacului.
Se aşază un vas cu apă pe sfânta masă. Diaconul zice:
Domnului să ne rugăm.
Arhiereul citeşte această rugăciune binecuvântând:
Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce prin arătarea Ta cea
mântuitoare ai sfinţit repejunile Iordanului, Însuţi şi acum
12
trimite harul Preasfântului Tău Duh peste jertfelnicul acesta şi
ne binecuvintează pe noi şi apa aceasta, ca să fie spre sfinţirea
şi săvârşirea sfântului Tău altar, că bine eşti cuvântat în vecii
vecilor. Amin.
Şi varsă apă de trei ori, în chipul crucii, peste sfânta
masă, zicând :
În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, acum şi
Consilierii parohiali intră în sfântul altar, iau săpun şi
spală sfânta masă, pe care o adună apoi în nişte lighenaşe
special pregătite şi o şterg cu prosoapele. În acest timp un
preot citeşte
Psalmul 83:
Cât sunt de iubite locaşurile Tale, Doamne al puterilor!
Tânjeşte şi se sfârşeşte sufletul meu după curţile Domnului;
inima mea şi trupul meu s-au bucurat în Dumnezeu Cel viu.
Că până şi vrabia şi-a aflat o casă şi turtureaua cuib unde-şi va
pune puii: în chiar altarele Tale, Doamne al puterilor,
Împăratul meu şi Dumnezeul meu! Fericiţi sunt cei ce
locuiesc în casa Ta, în vecii vecilor Te vor lăuda. Fericit este
omul al cărui ajutor este de la Tine, Doamne; suişuri în inima
sa şi-a făcut, în valea plângerii, în locul ce i s-a rânduit; că
binecuvântare va da dătătorul de lege. Vor merge din putere
în putere, Dumnezeul dumnezeilor va fi văzut în Sion.
Doamne, Dumnezeul puterilor, ascultă-mi rugăciunea, pleacă-
Ţi auzul, Dumnezeule al lui Iacob! Tu, ocrotitorul nostru,
vezi, Dumnezeule, şi caută la faţa unsului Tău! Că mai bună
este o zi în curţile Tale decât mii pe oareunde; am ales: mai
degrabă să fiu lepădat în casa Dumnezeului meu, decât să
locuiesc în sălaşele păcătoşilor. Fiindcă milă şi adevăr iubeşte
13
Domnul, har şi slavă va dărui Dumnezeu; Domnul nu-i va
lipsi de bunătăţi pe cei ce umblă întru nerăutate. Doamne al
puterilor, fericit este omul cel ce nădăjduieşte întru Tine!
Arhiereul ia un vas cu apă de trandafiri şi varsă de trei
ori, în chipul crucii, peste sfânta masă, zicând :
Stropi-mă-vei cu isop şi mă voi curăţi. Spăla-mă-vei şi
mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da
bucurie şi veselie. Bucura-se-vor oasele mele cele smerite.
Consilierii parohiali întind apa de flori peste sfânta masă,
apoi o şterg cu prosoapele şi ies din sfântul altar. Arhiereul
toarnă sfânt mir pe sfânta masă, iar preoţii îl întind pe toată
suprafaţa ei. Sfânta masă nu se mai şterge, preoţii însă se
şterg toţi cu acelaşi prosop pe mâini.
Arhiereul toarnă ceară cu un ibric pe cele patru colţuri ale
sfintei mese. Diaconul aşază chipurile celor patru evanghelişi,
cântând:
Sfinte Apostole şi Evangheliste Matei (Marcu, Luca,
Ioan) roagă pe milostivul Dumnezeu ca să dea iertare de
greşeli sufletele noastre.
Se îmbracă sfânta masă cu giulgiul (se leagă cu sfoară) şi
cu celelalte acoperăminte. Se aşază apoi pe sfânta masă
chivotul, sfeşnicele, antimisul şi Sfânta Evanghelie. Arhiereul
se dezbracă de halat şi iese pe solee, unde îngenunchind,
spune rugăciunea:
Dumnezeule, Cel fără de început şi veşnic, Care ai adus
toate din nefiinţă la fiinţă; Cel ce locuieşti întru lumina cea
neapropiată; Cel ce ai cerul scaun şi aşternut picioarelor Tale
pământul; Care ai dat lui Moise poruncă şi pildă; Cel ce i-ai
insuflat lui Beţaleel duhul înţelepciunii şi l-ai făcut vrednic să
întocmească cortul mărturiei, în care erau închipuirile şi
14
formele adevărului. Cel ce ai dăruit lui Solomon înălţimea
cugetului şi lărgimea inimii şi prin el ai ridicat Biserica Ta
cea veche. Şi Sfinţilor Tăi Apostoli le-ai înnoit darul
închinării în Duh şi al slujirii cortului cel adevărat; şi prin ei,
ai sădit sfintele Tale biserici în tot pământul, Doamne al
puterilor, ca să se aducă în ele jertfele preasfinte şi fără de
sânge. Care ai binevoit a se zidi această sfântă biserică de
acum, întru numele Sfântului (N), întru slava Ta şi a Unuia-
Născut Fiului Tău şi a Sfântului Duh. Însuţi, Cel fără de
moarte şi mare dătătorule, Împărate, adu-Ţi aminte de
îndurările şi de milele Tale, că din veac sunt, şi nu Te scârbi
de noi, cei întinaţi cu mulţimea păcatelor. Şi nu strica
aşezământul Tău pentru necuviinţa noastră. Ci treci şi acum
cu vederea greşelile noastre şi ne întăreşte şi ne învredniceşte
a ne umple cu darul şi cu pogorârea Sfântului şi de viaţă
făcătorului Tău Duh, să săvârşim fără de osândă sfinţirea
bisericii acesteia şi a jertfelnicului din ea. Ca şi în acestea
totdeauna să binecuvântăm şi să slăvim cu psalmi, cu laude şi
cu slujbe de taină, milostivirea Ta. Aşa Stăpâne, Doamne
Dumnezeul nostru, nădejdea tuturor marginilor pământului,
auzi-ne pe noi păcătoşii care ne rugăm Ţie şi trimite pe
Preasfântul Tău Duh cel închinat şi atotputemic şi sfinţeşte
locaşul acesta. Umple-l de lumina cea veşnică, alege-l locaş
plăcut Ţie, fă-l scaun slavei Tale, împodobeşte-l cu
dumnezeieştile Tale daruri cele mai presus de lume, fă-1
liman celor inviforaţi, lecuire patimilor, scăpare bolnavilor,
gonire demonilor. Să fie ochii Tăi deschişi către el ziua şi
noaptea, şi urechile Tale cu luare aminte la rugăciunile celor
ce intră în el cu frica Ta şi cu evlavie şi cheamă preacinstitul
şi de mare cuviinţă numele Tău. Şi oricâte vor cere, Tu vei
15
auzi în cer, sus, şi vei face milă şi vei fi milostiv cu ei.
Păzeşte-l neclintit până la sfârşitul veacului, iar jertfelnicul
din el, arată-1 a fi Sfântă a Sfintelor, cu puterea şi cu lucrarea
Sfântului Tău Duh. Preamăreşte-l mai mult decât altarul celor
din Legea Veche, încât dunmezeieştile slujbe ce se vor săvârşi
în el, să ajungă la sfântul, cel mai presus de ceruri, şi tainicul
Tău jertfelnic, şi ne dă nouă darul umbririi Tale celei
preacurate. Că nu ne punem nădejdea în lucrarea
nevrednicilor noastre mâini, ci întru a Ta necuprinsă bunătate.
Că sfânt eşti Dumnezeul nostru, şi întru sfinţii şi cinstiţii
Mucenici, care pentru Tine s-au nevoit Te odihneşti şi Ţie
slavă înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi
Diaconul: Porunciţi.
Arhiereul cu lumânare aprinsă şi cu crucea în ambele
mâini se întoarce către popor şi însemnând cruciş, zice:
Înţelepciune, drepţi, lumina lui Hristos luminează tuturor.
Diaconul: Să luăm aminte.
Arhiereul intră în sfântul altar şi zice: Se sfinţeşte
biserica aceasta cu hramul (N) prin ungerea cu sfântul şi
marele mir şi prin stropirea cu apă sfinţită, în numele Tatălui
(unge peretele dinspre răsărit al altarului) şi al Fiului (unge
peretele dinspre răsărit al altarului) şi al Sfântului Duh (unge
peretele dinspre răsărit al altarului), acum şi pururea şi în
vecii vecilor (unge peretele dinspre răsărit al altarului). Amin.
După ce arhiereul unge peretele sfântului altar, un preot îl
stropeşte cu apă sfinţită.
Diaconul: Aliluia, aliluia, aliluia, să luăm aminte.
Arhiereul iese din sfântul altar, se apropie de peretele
dinspre apus al bisericii şi zice: Se sfinţeşte biserica aceasta
16
cu hramul (N) prin ungerea cu sfântul şi marele mir şi prin
stropirea cu apă sfinţită, în numele Tatălui (unge peretele) şi
al Fiului (unge peretele) şi al Sfântului Duh (unge peretele),
acum şi pururea şi în vecii vecilor (unge peretele). Amin.
După ce arhiereul unge peretele, un preot îl stropeşte cu apă
sfinţită.
Arhiereul se apropie de peretele dinspre miazănoapte al
bisericii şi zice: Se sfinţeşte biserica aceasta cu hramul (N)
prin ungerea cu sfântul şi marele mir şi prin stropirea cu apă
sfinţită, în numele Tatălui (unge peretele) şi al Fiului (unge
peretele) şi al Sfântului Duh (unge peretele), acum şi pururea
şi în vecii vecilor (unge peretele). Amin. După ce arhiereul
unge peretele, un preot îl stropeşte cu apă sfinţită.
Arhiereul se apropie de peretele dinspre miazăzi al
bisericii şi zice: Se sfinţeşte biserica aceasta cu hramul (N)
prin ungerea cu sfântul şi marele mir şi prin stropirea cu apă
sfinţită, în numele Tatălui (unge peretele) şi al Fiului (unge
peretele) şi al Sfântului Duh (unge peretele), acum şi pururea
şi în vecii vecilor (unge peretele). Amin. După ce arhiereul
unge peretele, un preot îl stropeşte cu apă sfinţită.
Arhiereul urcă pe solee cu faţa spre iconostas şi zice: Se
sfinţeşte biserica aceasta cu hramul (N) prin ungerea cu
sfântul şi marele mir şi prin stropirea cu apă sfinţită, în
numele Tatălui (unge iconostasul) şi al Fiului (unge
iconostasul) şi al Sfântului Duh (unge iconostasul), acum şi
pururea şi în vecii vecilor (unge iconostasul). Amin. După ce
17
arhiereul unge iconostasul, un preot îl stropeşte cu apă
sfinţită.
Se trece apoi la săvârşirea Sfintei Liturghii.
Rânduiala binecuvântării bisericii

Arhiereul cădeşte o dată în jurul mesei zicând:
Preotul: Că a Ta este împărăţia...
Arhiereul: Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce îţi
îndeplineşti făgăduinţele şi îţi înfăptuieşti legămintele, Cel ce
le-ai dăruit Sfinţilor Tăi Mucenici să se nevoiască cu nevoinţa
cea bună, călătoria bunei credinţe să o săvârşească şi să
păzească credinţa adevăratei mărturisiri, Însuţi, Stăpâne
Preasfinte, milostiveşte-Te pentru ale lor rugăciuni şi ne
dăruieşte şi nouă, nevrednicilor robilor Tăi, să avem parte şi
moştenire împreună cu ei, ca urmându-le pilda, să ne
împărtăşim şi noi din bunătăţile pe care Tu le-ai gătit la Tine
pentru ei. Cu mila şi cu îndurările şi cu iubirea de oameni, ale
Unuia-Născut Fiului Tău, cu care eşti binecuvântat, împreună
cu Preasfântul şi Bunul şi de viaţă Făcătorul Tău Duh, acum
Strana: Amin.
Diaconul: Capetele voastre Domnului să le plecaţi.
18
Arhiereul zice în taină: Doamne, Dumnezeul nostru,
pentru rugăciunile Preasfintei Stăpânei noastre Născătoarei de
Dumnezeu şi ale tuturor sfinţilor Tăi, îndreptează lucrul
mâinilor noastre, al nevrednicilor robilor Tăi, şi ne
învredniceşte ca întru toate a-Ţi fi bineplăcea Ţie.
Cu glas: Fie stăpânirea împărăţiei Tale binecuvântată şi
preaslăvită, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfintului Duh, acum şi
Strana: Amin.
Începe procesiunea în jurul bisericii, cântându-se Sfinte
Dumnezeule. Praporii merg înainte, urmaţi de preoţi, care
sunt dispuşi pe două coloane. Unul dintre preoţi poartă Sfânta
Evanghelie, unul stropeşte biserica cu apă sfinţită, unul duce
vasul cu untdelemn, iar unul prăjina cu pensula în vârf.
Arhiereul are în mâna dreaptă crucea. Procesiunea se opreşte
la mijlocul peretelui din partea de miazăzi a bisericii.
Evanghelie.
Cel dintâi dintre preoţi citeşte Evanghelia de la Luca
10,38-42; 11,27-28.
Arhiereul: Se binecuvintează sfântă biserica aceasta cu
hramul (N) prin ungerea cu untdelemn sfinţit, în numele
Tatălui (unge peretele bisericii) şi al Fiului (unge peretele
bisericii) şi al Sfântului Duh (unge peretele bisericii), acum şi
pururea şi în vecii vecilor (unge peretele bisericii). Amin.
hramul (N) prin stropirea cu apă sfinţită, în numele Tatălui
19
(stropeşte peretele bisericii) şi al Fiului (stropeşte peretele
bisericii) şi al Sfântului Duh (stropeşte peretele bisericii),
acum şi pururea şi în vecii vecilor (stropeşte peretele
bisericii). Amin.
Diaconul: Miluieşte-ne pe noi, Dumnezeule, după mare
mila Ta, ne rugăm Ţie, auzi-ne şi ne miluieşte.
Încă ne rugăm pentru Prea Sfinţitui Episcopul nostru (N),
dreptul sfântului altar, Diaconul zice: Înţelepciune, drepţi, să
ascultăm Sfânta Evanghelie.
Unul dintre preoţi citeşte Sfânta Evanghelie de la Ioan
10,22-28.
bisericii). Amin.
20
Diaconul: Încă ne rugăm pentru binecredinciosul popor
român de pretutindeni, pentru cârmuitorii ţării noastre, pentru
mai marii oraşelor şi ai satelor, pentru sănătatea şi mântuirea
lor.
Încă ne rugăm pentru fericiţii şi pururea pomeniţii ctitori
ai sfântului locaşului acestuia şi pentru toţi cei mai dinainte
adormiţi părinţi şi fraţi ai noştri dreptmăritori creştini, care
odihnesc aici şi pretutindeni.
partea de miază noapte, diaconul zice: Să luăm aminte.
Un preot (de obicei parohul) citeşte: Apostolul
Prochimen:
Domnul este luminarea mea şi mântuirea mea; de cine
mă voi teme?
Stih: Domnul este apărătorul vieţii mele; de cine mă voi
înfricoşa?
Din Epistola către Evrei a Sfântului Apostol Pavel, citire:
(9,1-7)
Fraţilor, şi în Legea Veche existau orânduieli pentru
sfintele slujbe şi un altar pământesc, căci de aceea s-a pregătit
cortul mărturiei, care avea o parte numită sfânta, în care se
găseau sfeşnicul, masa şi pâinile punerii înainte. În spatele
celei de a doua catapetesme era sfânta sfintelor, care avea
altarul tămâierii de aur şi chivotul legământului ferecat peste
tot cu aur, în care era urna de aur în care se găseau mana,
toiagul lui Aaron care odrăslise şi tablele Legii. Deasupra
21
chivotului erau heruvimii măririi, care umbreau altarul
împăcării, dar despre acestea nu trebuie să vorbim acum cu
de-amănuntul. Astfel fiind întocmite aceste încăperi, preoţii
intrau întotdeauna în cortul cel dintâi, unde săvârşeau sfintele
slujbe. În cel de-al doilea însă intra numai arhiereul, o singură
dată pe an, având cu sine sânge, pe care-l aducea pentru sine
însuşi şi pentru păcatele cele din neştiinţă ale poporului.
Arhiereul: Pace ţie, sfinţite cititorule.
Evanghelie.
Arhiereul: Pace tuturor şi citeşte Sfânta Evanghelie de la
Ioan 10,9-16.
bisericii). Amin.
Diaconul: Încă ne rugăm pentru mila, viaţa, pacea,
sănătatea, mântuirea, cercetarea, lăsarea şi iertarea păcatelor
robilor lui Dumnezeu enoriaşi, ctitori şi binefăcători ai
sfântului locaşului acestuia.
22
Încă ne rugăm pentru pentru cei ce aduc daruri şi fac bine
în sfânta şi întru tot cinstită biserica aceasta, pentru cei ce se
ostenesc, pentru cei ce cântă şi pentru tot poporul ce stă
înainte şi aşteaptă de la Tine mare şi multă milă.
Se înconjoară biserica până se ajunge în faţa uşii, unde
arhiereul zice:
Încă ne rugăm ca să se păzească sfânt locaşul acesta şi
toate oraşele si satele de boală, de foamete, de cutremur, de
potop, de foc, de robie, de năvălirea altor neamuri şi de
războiul cel dintre noi, şi pentru ca milostiv, blând şi lesne
iertător să ne fie nouă bunul si iubitorul de oameni
Dumnezeul nostru, şi să îndepărteze şi să împrăştie toată
mânia care se porneşte asupra noastră, şi să ne izbăvească pe
noi de mustrarea Lui cea dreaptă, care este asupra noastră, şi
să ne miluiască pe noi.
Strana: Doamne miluieşte (de 3 ori).
Arhiereul zice ecfonisul:
nădejdea tuturor marginilor pănântului şi a celor ce sunt pe
mare, departe, şi milostiv fii nouă, Stăpâne, pentru păcatele
noastre şi ne miluieşte pe noi. Că milostiv şi iubitor de
oameni Dumnezeu eşti şi Ţie slavă înălţăm, Tatălui şi Fiului
şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.
Strana: Amin.
23
bisericii). Amin.
Arhiereul în faţa uşilor închise ale bisericii zice
rugăciunea:
Stăpâne Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce ai aşezat în
ceruri cetele şi oştile îngerilor si ale arhanghelilor spre slujba
slavei Tale, fă ca împreună cu intrarea noastră să fie şi
intrarea sfinţilor îngeri care slujesc împreună cu noi şi
împreună slăvesc bunătatea Ta. Că Ţie se cuvine toată slava,
cinstea şi închinăciunea, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh,
acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
După această rugăciune, arhiereul zice:
Ridicaţi puteri porţile voastre şi vă ridicaţi porţile cele
veşnice şi va intra Împăratul măririi (şi loveşte cu crucea în
uşă).
Cel din lăuntrul bisericii întreabă:
Cine este Acesta Împăratul măririi?
Arhiereul răspunde:
Domnul cel tare şi puternic, Domnul cel nebiruit,
Domnul puterilor, Acesta este Împăratul măririi.
Aceasta se face de trei ori. Se deschid uşile, iar arhiereul
cu preoţii şi tot poporul intră în biserică, cântând:
24
Înnoieşte-te, înnoieşte-te, noule Ierusalime. Că ţi-a venit
ţie lumina şi slava Domnului peste tine a răsărit. Această casă
Tatăl a zidit, această casă Fiul a întărit, această casă Duhul
Sfânt a înnoit, a luminat şi a sfinţit sufletele noastre.
Diaconul: Iară şi iară plecând genunchii noştri, Domnului
să ne rugăm.
Arhiereul îngenunchează pe solee şi citeşte rugăciunea:
Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce ai arătat biserica
aceasta locaş al Tău, prin venirea Sfântului şi de viaţă
Făcătorului Tău Duh în cinstita ungere, care a sfinţit pe
prooroci şi pe apostoli, şi ai îngăduit să intre în sfântul altar
numai cei sfinţiţi de Tine. În această biserică însă, sfinţită în
numele Tău şi în cinstirea (numele hramului) nu se mai
puteau săvârşi Sfintele Taine, din pricina stricăciunii în care
era şi a trebuit să fie înnoită prin alţi oameni, care nu au
asupra lor sfântul dar al preoţiei. Dar, socotind că aceşti
oameni nesfinţiţi umblând prin ea, poate au săvârşit unele
lucruri necuviincioase, care au adus vreo întinăciune sfintei
Tale biserici, venim acum cu credinţă şi osârdie la Tine, care
eşti adevărata curăţie şi sfinţenie şi cu umilinţă ne rugăm:
Caută cu ochiul Tău cel milostiv şi curăţeşte-o de întinăciunea
ce i s-a întâmplat şi o arată plină de curăţia şi sfinţenia ce a
avut-o mai înainte, ca să putem înălţa în ea jertfe curate şi fără
de sânge; căci numai Tu singur poţi sfinţi pe cei ce-şi întorc
inima către Tine, şi a ne curăţi pe noi cu totul desăvârşit de
cugetul viclean şi de toată nepriceperea şi îndoiala. Că Tu eşti
sfinţirea noastră şi Ţie slavă înălţăm, Tatălui şi Fiului şi
Diaconul: Porunciţi.
25
Arhiereul cu lumânare aprinsă şi cu crucea în ambele
mâini se întoarce către popor şi însemnând cruciş, zice:
Înţelepciune, drepţi, lumina lui Hristos luminează tuturor.
Arhiereul intră în sfântul altar şi zice: Se binecuvintează
sfântă biserica aceasta cu hramul (N) prin ungerea cu
untdelemn sfinţit şi prin stropirea cu apă sfinţită, în numele
Tatălui (unge peretele dinspre răsărit al altarului) şi al Fiului
(unge peretele dinspre răsărit al altarului) şi al Sfântului Duh
(unge peretele dinspre răsărit al altarului), acum şi pururea şi
în vecii vecilor (unge peretele dinspre răsărit al altarului).
Amin. După ce arhiereul unge peretele sfântului altar, un
preot îl stropeşte cu apă sfinţită.
Arhiereul iese din sfântul altar, se apropie de peretele
dinspre apus al bisericii şi zice: Se binecuvintează sfântă
biserica aceasta cu hramul (N) prin ungerea cu untdelemn
sfinţit şi prin stropirea cu apă sfinţită, în numele Tatălui (unge
peretele) şi al Fiului (unge peretele) şi al Sfântului Duh (unge
peretele), acum şi pururea şi în vecii vecilor (unge peretele).
Amin. După ce arhiereul unge peretele, un preot îl stropeşte
cu apă sfinţită.
Arhiereul se apropie de peretele dinspre miazănoapte al
bisericii şi zice: Se binecuvintează sfântă biserica aceasta cu
hramul (N) prin ungerea cu untdelemn sfinţit şi prin stropirea
cu apă sfinţită, în numele Tatălui (unge peretele) şi al Fiului
(unge peretele) şi al Sfântului Duh (unge peretele), acum şi
pururea şi în vecii vecilor (unge peretele). Amin. După ce
arhiereul unge peretele, un preot îl stropeşte cu apă sfinţită.
26
Arhiereul se apropie de peretele dinspre miazăzi al
bisericii şi zice: Se binecuvintează sfântă biserica aceasta cu
hramul (N) prin ungerea cu untdelemn sfinţit şi prin stropirea
cu apă sfinţită, în numele Tatălui (unge peretele) şi al Fiului
(unge peretele) şi al Sfântului Duh (unge peretele), acum şi
pururea şi în vecii vecilor (unge peretele). Amin. După ce
arhiereul unge peretele, un preot îl stropeşte cu apă sfinţită.
Arhiereul urcă pe solee cu faţa spre iconostas şi zice: Se
binecuvintează sfântă biserica aceasta cu hramul (N) prin
ungerea cu untdelemn sfinţit şi prin stropirea cu apă sfinţită,
în numele Tatălui (unge iconostasul) şi al Fiului (unge
iconostasul) şi al Sfântului Duh (unge iconostasul), acum şi
pururea şi în vecii vecilor (unge iconostasul). Amin. După ce
arhiereul unge iconostasul, un preot îl stropeşte cu apă
sfinţită.
Se trece apoi la săvârşirea Sfintei Liturghii.
Rânduiala punerii pietrei de temelie

Arhiereul cădeşte în jurul mesei (pe care se află Sfânta
Evanghelie, Sfânta Cruce şi două vase, unul cu apă curată,
altul cu untdelemn), zicând:
Preotul: Că a Ta este împărăţia.
27
Diaconul: Cu pace Domnului să ne rugăm, până la:
Pentru cei ce călătoresc pe ape..., după care adaugă:
Pentru ca să privească cu milostivire asupra locului
acestuia, ce s-a ales pentru a se zidi pe el biserică spre slava
preasfântului Său nume şi să-1 binecuvinteze cu cereasca Sa
binecuvântare, Domnului să ne rugăm.
Pentru ca să binecuvinteze această bună dorinţă şi lucrul
robilor Săi, ctitorii acestei biserici, Domnului să ne rugăm.
Pentru ca să binecuvinteze punerea temeliei acestei zidiri,
întru slava numelui Său şi cu bună sporire să fie dusă la
săvârşire fără nici o împiedicare, cu puterea, cu lucrarea şi cu
harul Preasfântului Duh, Domnului să ne rugăm.
Pentru ca să dea lucrătorilor ce se vor osteni, bună sporire
întru toate şi să îndrepteze lucrările mâinilor lor şi cu spor să
le ducă la săvârşire, cu puterea, cu lucrarea şi cu harul
Preasfântului Duh, Domnului să ne rugăm.
Pentru ca să trimită ctitorilor acestei lucrări,
binefăcătorilor şi lucrătorilor ei pe îngerul Său cel păzitor,
care în chip nevăzut să înlăture toate cursele cele potrivnice
ale vrăjmaşilor celor văzuţi şi nevăzuţi şi să dea tuturor
îndemnul la jertfire pentru casa Domnului şi înţelepciune spre
zidire şi tărie spre săvârşire, cu puterea, cu lucrarea şi cu harul
Preasfântului Duh, Domnului să ne rugăm.
Pentru ca să fim izbăviţi noi..., Apără, mântuieşte..., Pe
Preasfânta, curata..., şi arhiereul zice ecfonisul: Că Ţie se
cuvine toată slava...; iar după ecfonis se cântă: Dumnezeu este
Domnul... (de 3 ori).
Dacă biserica va fi închinată unui praznic împărătesc, se
cântă troparul praznicului, Slavă..., troparul la punerea
28
temeliei; Şi acum..., al praznicului. Troparul la punerea
temeliei se cântă pe glasul al 2-lea:
Făcătorule şi plăsmuitorule a toate, Dumnezeule,
îndreptează cu sporire, prin binecuvântarea Ta, lucrul
mâinilor noastre, ce s-a început spre slava Ta, şi cu puterea Ta
cea cerească adu-l la săvârşire, Cel ce singur eşti atotputernic
şi iubitor de oameni.
Iar dacă biserica va fi închinată Născătoarei dc
Dumnezeu, se cântă de două ori troparul la punerea temeliei,
apoi al hramului bisericii. Iar dacă biserica este închinată
unuia dintre sfinţi, se cântă troparul la punerea temeliei,
Slavă..., al sfântului, Şi acum..., al Născătoarei, pe glasul
troparului sfântului.
Diaconul: Domnului să ne rugăm. Cântăreţii: Doamne
miluieşte. Iar arhiereul citeşte asupra apei această
Rugăciune
Dumnezeule cel cu nume mare, Părintele Domnului
nostru Iisus Hristos, singurul Care faci minuni fără de număr,
al Cărui glas este peste ape multe, pe Care văzându-Te s-au
temut apele, s-au tulburat adâncurile şi mulţimea vuietului
apelor; al Cărui umblet este în mare şi cărările în ape multe şi
paşii Tăi nu se cunosc; Care prin botezul Unuia-Născut Fiului
Tău celui întrupat şi prin venirea Preasfântului Duh asupra
Lui în chip de porumbel şi prin glasul Tău cel părintesc ai
sfinţit curgerile Iordanului, pe Tine acum cu umilinţă Te
rugăm şi cu stăruinţă cerem noi, nevrednicii robii Tăi, trimite
harul Preasfântului Duh peste apa aceasta şi cu cereasca Ta
binecuvântare binecuvinteaz-o, curăţeşte-o şi sfinţeşte-o şi îi
dăruieşte harul şi binecuvântarea Iordanului şi puterea care
curăţeşte toată întinăciunea şi care vindecă toată neputinţa şi
29
alungă demonii şi toate uneltirile şi cursele lor. Şi cu puterea,
cu lucrarea şi cu harul Preasfântului Duh arat-o a fi tuturor
robilor Tăi, care cu credinţă o vor bea, o vor lua şi se vor
stropi cu ea, spre iertarea păcatelor, spre depărtarea patimilor
şi alungarea a tot răul, spre înmulţirea virtuţilor şi vindecarea
bolilor, spre sfinţirea şi binecuvântarea caselor şi a locurilor,
spre alungarea tuturor duhurilor celor pierzătoare şi
răufăcătoare, şi spre apropierea harului Tău. Că Tu eşti Cel
ce binecuvintezi şi sfinţeşti toate, Dumnezeul nostru, şi Ţie
slavă înălţăm, împreună şi Unuia-Născut Fiului Tău şi
Preasfântului şi Bunului şi de viaţă Făcătorului Tău Duh,
acum şi pururea şi în vecii vecilor.
Cântăreţii: Amin. Arhiereul: Pace tuturor. Cântăreţii: Şi
duhului tău. Diaconul: Capetele voastre Domnului să le
plecaţi. Cântăreţii: Ţie Doamne.
Iar arhiereul citeşte această
Rugăciune
Pleacă, Doamne, urechea Ta şi ne auzi, Cel ce ai sfinţit
apele Iordanului cu arătarea Hristosului Tău, şi ne
binecuvintează pe toţi cei ce prin plecarea grumazului nostru
însemnăm supunere Ţie şi ne învredniceşte a ne umple de
sfinţirea Ta prin primirea apei acesteia, şi să ne fie nouă spre
sănătate sufletelor şi trupurilor. Că Tu eşti sfinţirea noastră şi
Ţie slavă înălţăm, împreună şi Unuia-Născut Fiului Tău şi
Preasfântului şi bunului şi de viaţă Făcătorului Tău Duh,
acum şi pururea şi în vecii vecilor.
Cântăreţii: Amin. Iar arhiereul, luând crucea, o afundă în
apă cruciş, cântând troparul acesta, glasul 1:
Mântuieşte, Doamne, poporul Tău, şi binecuvintează
moştenirea Ta, biruinţă binecredincioşilor creştini asupra
30
celui potrivnic dăruieşte şi cu crucea Ta păzeşte pe poporul
Tău (de trei ori).
Apoi binecuvintează untdelemnul de trei ori, zicând: În
numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin.
Diaconul: Domnului să ne rugăm. Cântăreţii: Doamne
miluieşte.
Rugăciune
Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri, Căruia a fost
bineplăcută şi bineprimită vărsarea untdelemnului pe care l-a
turnat lacov pe piatra pe care a pus-o stâlp şi a numit-o casă a
lui Dumnezeu, Te rugăm, caută şi acum cu milă la
untdelemnul acesta, binecuvintează-l şi sfinţeşte-l cu cereasca
Ta binecuvântare, şi dă-i putere prin harul Preasfântului Tău
Duh, ca toate câte spre slava Ta se vor unge cu el, să fie
sfinţite, binecuvântate, bineplăcute şi bineprimite Ţie; cu
îndurările Unuia-Născut Fiului Tău cu Care eşti bine
cuvântat, cu Preasfântul şi bunul şi de viaţă Făcătorul Tău
Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.
Cântăreţii: Amin. Şi îndată arhiereul, luând apa sfinţită,
stropeşte cu ea locul unde are să fie înfiptă crucea, zicând:
Binevoieşte, Doamne lisuse Hristoase, Dumnezeul
nostru, să fie apărat locul acesta cu semnul cel înfricoşător şi
cu puterea crucii Tale, spre slava Ta, a Dumnezeului nostru,
Cel ce Te-ai răstignit, şi a Părintelui Tău cel fără de început şi
a Preasfântului Tău Duh; şi să se depărteze de la el duhul cel
atotpierzător şi toate puterile cele potrivnice. Că a Ta este
stăpânirea şi a Ta este împărăţia şi puterea, a marelui
Dumnezeu şi Mântuitorului nostru lisus Hristos, acum şi
pururea şi în vecii vecilor. Amin.
31
Apoi preoţii, împreună cu arhiereul, luând crucea, o înfig
la locul pregătit, cântând troparul acesta, glasul al 2-lea:
Crucea înfigându-se pe pământ, întărâtarea vrăjmaşilor a
căzut şi cu totul s-a sfârşit; iar omul, cel mai înainte lepădat,
iarăşi intră în rai. Slavă Ţie, unuia Dumnezeului nostru. Care
ai binevoit aşa.
Şi se cântă Condacul la punerea temeliei, glasul al 6-lea:
Cel grabnic spre apărare şi tare întru ajutor, vino acum cu
harul puterii Tale şi, binecuvântând, întăreşte şi dăruieşte
bună săvârşire lucrului robilor Tăi, aceştia, că poţi face toate
câte le voieşti, ca un Dumnezeu atotputernic.
Iar arhiereul, cu faţa spre răsărit, înaintea crucii înfipte,
citeşte această
Rugăciune
Doamne, Dumnezeule atotţiitorule, Care prin toiagul lui
Moise ai preînchipuit cinstita şi de viaţă făcătoare Cruce a
iubitului Tău Fiu, Domnului nostru Iisus Hristos, Însuţi
binecuvintează şi sfinţeşte locul acesta cu puterea şi cu
lucrarea cinstitului şi de viaţă făcătorului lemnului aceluia al
crucii, pe care a dobândit-o prin stropirea cu scumpul Sânge
al Fiului Tău, spre alungarea demonilor şi a toată răutatea,
păzind locul acesta şi pe cei ce vor sluji Ţie în el nevătămaţi
de tot răul, cu rugăciunile preamăritei stăpânei noastre
Născătoarei de Dumnezeu şi pururea Fecioarei Maria (aici
pomeneşte şi pe sfântul căruia îi va fi închinată biserica). Că
s-a binecuvântat şi s-a preaslăvit împărăţia Ta, a Tatălui şi a
Fiului şi a Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.
32
Cântăreţii: Amin. După accea arhiereul merge la groapa
unde are să se pună temelia şi unde se află pusă înaintea lui pe
o masă piatra patrunghiulară pregătită.
Diaconul: Domnului să ne rugăm, şi cântăreţii: Doamne
miluieşte.
Iar arhiereul citeşte asupra pietrei această
Rugăciune
Doamne Iisuse Hristoase, Fiul Dumnezeului celui viu,
Dumnezeu adevărat, strălucire şi chip al Părintelui celui fără
de început şi viaţa cea veşnică, Tu, Care fiind piatra cea din
capul unghiului, Te-ai tăiat din muntele cel curat şi fecioresc
fără de sămânţă bărbătească şi eşti temelia neclintită a
Bisericii Tale, Care cu vărsarea scumpului Tău Sânge ai
întemeiat Biserica Ta, cu moartea Ta ai ridicat-o, cu învierea
ai desăvârşit-o, cu înălţarea ai binecuvântat-o şi cu pogorârea
Sfântului Duh ai sfinţit-o şi ai lăţit-o, Ţie ne rugăm cu
umilinţă, trimite acum harul Sfântului Tău Duh şi
binecuvintează punerea pietrei acesteia şi toată temelia zidirii
ce se începe întru slava preasfântului Tău nume (dacă este
închinată vreunui sfânt se pomeneşte numele lui). Şi Tu, Cel
ce eşti Alfa şi Omega, începutul şi sfârşitul, Care dintru
început ai plăsmuit totul, fii începutul, înmulţirea şi săvârşirea
lucrării acesteia; binecuvintează pe ctitori şi pe lucrători, şi
lucrul mâinilor lor sporeşte-l, şi cu purtarea Ta de grijă cea
dumnezeiască îmmulţeşte cu îndestulare toate cele de
trebuinţă spre ridicarea şi terminarea bisericii acesteia, ca să
fie biserică desăvârşită şi plină de slava Ta şi întru ea să se
preaslăvească numele Tău cel preasfânt şi mare, Cel ce
33
împreună cu Tatăl şi cu Sfântul Duh eşti binecuvântat
totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor.
Cantăreţii: Amin. Şi arhiereul, luând apa sfinţită,
stropeşte piatra, zicând:
Se binecuvintează piatra aceasta prin stropirea cu apă
sfinţită întru neclintita temelie a bisericii, ce se zideşte în
numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin.
Şi îndată arhiereul ia piatra cu mâinile şi o pune în
groapă, zicând:
Se pune temelia bisericii acesteia întru slava marelui
Dumnezeu şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, întru cinstea
şi pomenirea (hramului), în numele Tatălui şi al Fiului şi al
Sfântului Duh. Amin.
Şi luând untdelemn, zice:
Cel Preaînalt a întemeiat această biserică, Dumnezeu este
în mijlocul ei, şi nu se va clătina, şi va ajuta ei Dumnezeu dis-
de-dimineaţă.
Şi toarnă untdelemnul pe piatra pusă, zicând:
Binecuvântat şi însemnat să fie locul acesta întru locaş de
rugăciune, în cinstea şi slava lui Dumnezeu, Celui slăvit în
Sfânta Treime, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh. Amin.
Iar arhiereul îndată se întoarce cu faţa spre miazănoapte.
Diaconul zice: Domnului să ne rugăm; Cântăreţii: Doamne
miluieşte.
Rugăciune
Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce ai plăsmuit miază-
noaptea şi marea şi toate, pe Care nu Te poate încăpea cerul şi
34
pământul şi ai voit a avea Ţie Biserică pe pământ spre lauda
cea de-a pururi a preasfântului Tău nume, cu umilinţă căzând,
rugăm atotbunătatea Ta, binecuvintează temelia bisericii
acesteia şi toată zidirea ei, şi cu puterea Ta întăreşte-o şi fă-o
neclintită şi nesurpată întru slava Ta, a unuia Dumnezeului
celui slăvit în Sfânta Treime, a Tatălui şi a Fiului şi a
Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.
Cântăreţii: Amin.
Şi întorcându-se cu faţa spre apus; diaconul zice:
Domnului să ne rugăm, şi cântăreţii: Doamne miluieşte.
Rugăciune
Doamne, Dumnezeul nostru, al Cărui nume este lăudat de
la răsăritul soarelui până la apus. Care cu purtarea Ta de grijă
cea dumnezeiască ai ales Ţie spre locuinţă locul acesta, cu
umilinţă Te rugăm, trimite acum cereasca Ta binecuvântare
asupra lui şi binecuvintează începutul zidirii acesteia şi o
întăreşte şi o întemeiază şi cu bună sporire adu-o la săvârşire.
Că Tu eşti Cel ce lucrezi toate spre folosul sufletelor noastre
Şi întorcându-se cu faţa spre miazăzi; diaconul zice:
Şi arhiereul citeşte această
Rugăciune
Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Care ai
venit pe pământ spre mântuirea noastră şi ca Cel sfânt Te-ai
arătat din Muntele cel umbros al Fecioarei şi cu oamenii ai
35
petrecut, priveşte, Te rugăm, cu milă asupra ctitorilor bisericii
ce a început a se zidi întru numele Tău şi îi binecuvintează
întru toate şi le dăruieşte putere şi tărie, îmbărbătare şi
binecuvântare cu sănătate şi întru toate sporire spre săvârşirea
lucrului început spre slava Ta. Că Tu eşti Dumnezeul milei şi
al îndurărilor şi al iubirii de oameni şi Ţie slavă înălţăm,
împreună şi Părintelui Tău cel fără de început şi Preasfântului
şi Bunului şi de viaţă Făcătorului Tău Duh, acum şi pururea şi
în vecii vecilor.
Arhiereul se întoarce cu faţa spre răsărit. Diaconul zice:
Rugăciune
Doamne, Dumnezeul nostru, Care ai binevoit a întemeia
Ţie biserică pe locul acesta şi pe această piatră binecuvântată,
pusă întru numele Tău, Însuţi, primind cu milă pe cei ce-Ţi
aduc Ţie ale Tale dintru ale Tale, spre ridicarea bisericii ce se
zideşte întru slava Ta şi întru cinstea şi pomenirea (numele
sfântului căruia i se închină biserica) şi dă-le lor mulţimea
bunătăţilor Tale cereşti şi pământeşti; iar tuturor celor ce dau
ajutor la ridicarea şi săvârşirea acestei biserici, dăruieşte-le
sănătate trupească şi mântuire sufletească; pe lucrători
întăreşte-i, păzindu-i nevătămaţi de tot răul; iar temelia
aceasta păzeşte-o nesurpată şi neclintită; şi biserica aceasta
adu-o curând la săvârşire, ca în ea neîncetat să Te slăvim şi să
Te cântăm pe Tine unul adevăratul Dumnezeul nostru cu
cântări de toată lauda şi cu doxologii şi cu jertfe fără de
sânge. Că Ţie se cuvine toată slava, cinstea şi închinăciunea,
Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii
36
vecilor.
Cântăreţii: Amin. Arhiereul: Pace tuturor. Diaconul:
Iar arhiereu citeşte această
Rugăciune
Te lăudăm, Doamne Dumnezeul puterilor, Mântuitorul
nostru, că din preamulta bunătate şi iubire a Ta de oameni ai
ales şi ai sfinţit locul acesta şi l-ai întemeiat prin noi
nevrednicii robii Tăi, ca să se zidească pe el biserică întru
slava preasfântului Tău nume. Deci Te rugăm cu umilinţă,
plecând genunchii trupurilor şi ai sufletelor noastre,
binevoieşte ca, spre slava Ta şi mântuirea sufletelor noastre,
să se zidească pe locul acesta şi jertfelnicul, pentru a se aduce
pe el jertfa cea fără de sânge a preasfântului Trup şi a
scumpului Sânge al Hristosului Tău; şi precum biserica, aşa şi
jertfelnicul acesta, care acum a luat început, cu puterea Ta cea
dumnezeiască adu-l curând la săvârşire, ca în ea şi pe el până
la sfârşitul veacului poporul Tău cel binecredincios neîncetat
şi fără nici o împiedicare să aducă şi să săvârşească doxologia
preasfântului Tău nume şi jertfa Ta cea fără de sânge şi
curăţitoare; că toate sunt Ţie cu putinţă şi Ţie slavă înălţăm,
împreună şi Unuia-Născut Fiului Tău şi Preasfântului şi
Bunului şi de viaţă Făcătorului Tău Duh, acum şi pururea şi în
vecii vecilor.
Diaconul zice ectenia aceasta:
Miluieşte-ne pe noi, Dumnezeule, după mare mila Ta, ne
rugăm Ţie, auzi-ne şi ne miluieşte.
Încă ne rugăm pentru Prea Sfinţitul Episcopul nostru (N),
37
Încă ne rugăm, ca Domnul Dumnezeu să asculte glasul
rugăciunii noastre şi să binecuvinteze lucrurile mâinilor
noastre, să zicem toţi: Doamne, auzi-ne şi ne miluieşte.
Încă ne rugăm pentru binecredincioşii ctitori şi
întemeietori ai acestei biserici ce a început a se ridica întru
slava lui Dumnezeu şi pentru sporirea cu bună reuşită a
sfântului lor lucru, şi pentru sănătatea, mântuirea şi iertarea
păcatelor lor, să zicem toţi: Doamne, auzi-ne şi ne miluieşte.
Încă ne rugăm ca să trimită la această sfântă lucrare înger
păzitor, care să izbăvească şi să apere de toată reaua
întâmplare şi de piedicile vrăjmaşilor celor văzuţi şi nevăzuţi
şi pe lucrători să-i întărească, să zicem toţi: Doamne, auzi-ne
şi ne miluieşte.
Şi arhiereul zice ecfonisul:
nădejdea tuturor marginilor pământului şi a celor ce sunt pe
mare departe şi, milostive Stăpâne, milostiv fii, pentru
păcatele noastre, şi ne miluieşte pe noi şi pe întemeietorii
sfintei bisericii acesteia; că milostiv şi iubitor de oameni
Dumnezeu eşti şi Ţie slavă înălţăm, Tatălui şi Fiului şi
Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.
Şi îndată se face apolisul obişnuit al praznicului.
X
X
X
X
X
X
X
X
38
X
X
X
X
X
Hirotesii
Hirotesia citeţului
Înainte de a se începe Sfânta Liturghie, arhiereul iese în
mijlocul bisericii, precedat de preoţii şi diaconii slujitori.
Candidatul, având capul descoperit şi îmbrăcat în reverendă,
merge între cele două sfeşnice împărăteşti şi face trei metanii
mari înspre sfântul altar, apoi doi diaconi îl iau, unul de o
parte si celălalt de cealaltă parte, zicind alternativ:
Porunceşte, porunciţi, porunceşte, Prea Sfinţite Stăpâne,
spre cel ce vi se aduce înainte, robul lui Dumnezeu (N), spre a
fi hirotesit citeţ.
Candidatul îngenunchează în faţa arhiereului, care îl
binecuvintează de trei ori pe cap şi îl tunde în formă de cruce,
zicând:
Se tunde robul lui Dumnezeu (N), în numele Tatălui şi al
Fiului şi al Sfântului Duh, iar cei de faţă răspund la fiecare
rostire: Amin.
Arhiereului i se dă felonaşul, pe care, binecuvântându-l,
îl pune pe grumajii candidatului.
Arhiereul, punându-şi mâna dreaptă pe capul
candidatului, citeşte cu voce tare:
Doamne, Dumnezeule Atotţiitorule, alege pe robul Tău
acesta (N), şi-l sfinţeşte, şi dă-i să înveţe să citească cu toată
39
înţelepciunea şi priceperea dumnezeieştile Tale cuvinte,
păzindu-l cu viaţă curată. Cu mila şi cu îndurările şi cu iubirea
de oameni ale Unuia-Născut Fiului Tău, cu Care eşti
binecuvântat împreună cu Preasfântul şi Bunul şi de viaţă
Făcătorul Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Citeţul citeşte puţin din Apostol.
Arhiereul: Pace ţie, cititorule.
Citeţul, sărutând mâna arhiereului, se ridică şi, primind
stiharul, pe care arhiereul îl binecuvintează, se retrage la locul
său.
Hirotesia ipodiaconului
Dacă hirotesia întru ipodiacon urmează imediat după cea
de citeţ, candidatul primeşte stiharul şi orarul pe care
40
arhiereul le binecuvintează, sărută mâna arhiereului şi este
dus de cei doi diaconi în sfântul altar, unde i se ia felonaşul şi
este îmbrăcat cu stiharul şi cu orarul (pe care îl va purta
cruciş pe piept şi pe spate).
Astfel îmbrăcat, vine între cele două sfeşnice împărăteşti,
face trei metanii spre sfântul altar, se întoarce spre arhiereu,
îşi pleacă puţin capul, iar diaconii îl aduc spre arhiereu zicând
alternativ:
spre cel ce vi se aduce înainte, citeţul (N), spre a fi hirotesit
ipodiacon.
binecuvintează de trei ori, apoi îşi pune mâna pe capul lui.
Arhiereul citeşte cu glas această rugăciune:
Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce prin Unul si Acelaşi
Duh Sfânt ai împărţit fiecăruia dintre cei aleşi darurile Tale;
Cel ce ai dăruit Bisericii Tale cete de multe feluri, şi ai aşezat
în ea trepte de slujire, spre a sluji sfintele şi preacuratele Tale
taine; Cel ce cu a Ta negrăită mai înainte ştiinţă ai rânduit pe
robul Tău acesta (N), a fi vrednic să slujească Sfintei Tale
Biserici, Însuţi Stăpâne păzeşte-l întru toate neosândit. Şi dă-i
să iubească bunăcuviinţa casei Tale, să şadă înaintea uşilor
locaşului Tău cel sfânt, şi să aprindă lumină în cortul slavei
Tale. Şi sădeşte-l în Biserica Ta cea sfântă ca pe un măslin
plin de roadă, aducând rod de dreptate. Şi arată-l desăvârşit
rob al Tău, pentru ca să se împărtăşească el la a doua Ta
venire de răsplata celor ce Ţi-au bineplăcut. Că a Ta este
împărăţia şi puterea şi mărirea, a Tatălui şi a Fiului şi a
41
După aceasta se aduce ştergarul şi vasul cu apă.
Ipodiaconul toarnă apă pe mâinile arhiereului de trei ori,
zicând:
Câţi sunteţi credincioşi.
Ştergându-se pe mâini, arhiereul pune ştergarul după
gâtul ipodiaconului (care ţine cu cele două mâini vasul cu
apă) şi-l binecuvintează. Diaconii îl conduc pe acesta înaintea
icoanei Domnului Hristos. Aici, stând în picioare, zice în
taină rugăciunile începătoare, psalmul 50 şi câte rugăciuni
ştie.
La Heruvic, după cădire, diaconii îl aduc pe ipodiacon în
faţa uşilor împărăteşti; acesta îi toarna arhiereului apă pe
mâini. Arhiereul îl binecuvintează, iar el sărutindu-i mâna,
trece în faţa icoanei Maicii Domnului, rugându-se în taină
Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. După cântarea
Axionului, diaconii îl aduc în sfântul altar, iar el îi toarnă
arhiereului apă să se spele pe mâini, nimic zicând. Dacă
ipodiaconul urmează să fie hirotonit diacon, atunci i se ia
vasul de apă, ştergarul şi orarul, rămânând îmbrăcat numai cu
stiharul.
Notă. Dacă sunt mai mulţi candidaţi la hirotesia de
ipodiacon, pot fi hirotesiţi deodată, numai că rugăciunea se
zice la plural, iar vasul cu apă îl ţine cel mai în vârstă.
Hirotonia diaconului
După ce arhiereul zice ecfonisul: “Şi să fie milele marelui
Dumnezeu”, ipodiaconul este dus de diaconi în mijocul
bisericii, unde face trei metanii. Diaconii îl aduc unul de o
parte şi celălalt de alta la arhiereu (care stă între uşile
împărăteşti), plecându-l puţin de cap şi zicând alternativ:
42
spre cel ce vi se aduce înainte, ipodiaconul (N), spre a fi
hirotonit diacon pe seama bisericii cu hramul (N), din parohia
(N).
binecuvintează de trei ori, apoi diaconii purtând tricherul şi
dicherul îl iau de mâini, înconjurând cu el Sfânta Masă de trei
ori, cântând la prima înconjurare:
Sfinţilor mucenici care bine v-aţi nevoit şi v-aţi
încununat, rugaţi-vă Domnului să se mântuiască sufletele
noastre.
La a doua:
Slavă Ţie, Hristoase, Dumnezeule, lauda apostolilor şi
bucuria mucenicilor. A cărora propovăduire este Treimea cea
de o fiinţă.
Şi la a treia:
Isaie dănţuieşte, Fecioara a avut în pântece şi a născut Fiu
pe Emmanuel, pe Dumnezeu şi Omul. Răsăritul este numele
Lui, pe Carele slăvindu-L, pe Fecioara o fericim.
Arhiereul ia loc pe un scaun aşezat în partea dinspre
miazănoapte a Sfintei Mese.
La fiecare înconjurare, ipodiaconul sărută cele patru
colţuri ale Sfintei Mese, face două metanii înaintea
arhiereului, îi sărută crucea din mână, bederniţa şi mâna şi
mai face o metanie.
Apoi face trei metanii pe solee, înaintea Sfântului Altar,
se apropie de colţul din dreapta al Sfintei Mese şi,
îngenunchind cu genunchiul drept, pune mâinile pe Sfânta
Masă una peste alta şi îşi reazămă capul peste ele. Ceilalţi
43
slujitori îngenunchează cu toţii, iar arhiereul işi scoate mitra şi
pune mâna dreaptă pe capul celui ce se hirotoneşte.
Arhiereul se roagă cu glas tare astfel:
Dumnezeiescul Har, cel ce totdeauna pe cele
neputincioase le vindecă şi pe cele cu lipsă le împlineşte,
rânduieşte pe prea cucernicul ipodiacon (N) întru diacon; să
ne rugăm dar pentru acesta, ca să vină peste el Harul întru tot
Sfântului Duh.
Slujitorii din sfântul altar, dimpreună cu strana răspund
Doamne miluieşte, iar arhiereul, binecuvântând pe cap de trei
ori pe cel ce se hirotoneşte, şi ţinând mâna dreaptă pe capul
lui, se roagă astfel:
Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce cu a Ta mai înainte
ştiinţă ai trimis darul Sfântului Tău Duh peste cei ce s-au
rânduit de puterea Ta cea neurmată a fi liturghisitori şi a sluji
preacuratele Tale taine, Însuţi Stăpâne şi pe acesta, care ai
binevoit a se hirotoni prin mine în slujirea diaconiei, păzeşte-l
în toată sfinţenia, având taina credinţei în cuget curat.
Dăruieşte-i şi lui harul pe care l-ai dăruit lui Ştefan, întâiul
Tău mucenic, pe care l-ai şi chemat cel dintâi la lucrarea
diaconiei, şi-l învredniceşte, după a Ta bunăplăcere, să
iconomisească treapta cea dăruită lui de a Ta bunătate, pentru
că cei ce slujesc bine, bună cinstire îşi agonisesc, şi arată-l
desăvârşit rob al Tău. Că a Ta este împărăţia şi puterea şi
mărirea, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, acum şi
pururea şi în vecii vecilor. Amin.
44
Arhiereul zice: Pentru robul lui Dumnezeu (N), care
acum se hirotoneşte diacon şi pentru mântuirea lui, Domnului
să ne rugăm.
Ca iubitorul de oameni Dumnezeu să-i dăruiască diaconie
curată şi neprihănită, Domnului să ne rugăm.
Arhiereul se roagă în continuare, având mâna dreaptă pe
capul celui care se hirotoneşte:
Dumnezeule, Mântuitorul nostru, Cel ce cu nestricăciosul
Tău grai ai dat Apostolilor Tăi legea diaconiei, şi pe întâiul
mucenic Ştefan l-ai arătat a fi unul dintre ei, şi pe el l-ai
chemat întâi să împlinească slujba diaconiei, precum este
scris în Sfânta Ta Evanghelie: «Cel ce voieşte să fie întâi între
voi, să vă fie vouă slugă». Tu, Stăpâne al tuturor, umple de
toată credinţa, dragostea, puterea şi sfinţenia şi pe robul Tău
acesta (N), pe care l-ai învrednicit a intra în slujba diaconiei,
prin venirea Sfântului şi de viaţă Făcătorului Tău Duh asupra
lui; căci nu prin punerea mâinilor mele peste el, ci prin
trimiterea îndurărilor Tale celor multe se dă celor vrednici ai
Tăi harul; pentru ca şi acesta să se înfăţişeze neprihănit de
vreun păcat înaintea Ta în ziua cea înfricoşătoare a judecăţii
Tale şi să primească nemincinoasa răsplată a făgăduinţei Tale.
Că Tu eşti Dumnezeul nostru şi Ţie slavă înălţăm, Tatălui şi
Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.
Amin.
După rugăciunea aceasta, arhiereul ridică pe cel hirotonit
şi, luându-l de mână, îl duce pe solee între uşile împărăteşti;
prezentându-l poporului, îi dă orarul, zicând: Vrednic este?
Acesta sărută orarul şi mâna arhiereului, iar slujitorii cântă de
trei ori: Vrednic este. Pe urmă arhiereul îi dă mânecuţele,
zicând: Vrednic este?, iar strana dreaptă cântă de trei ori:
Vrednic este; apoi i se dă hirotonitului, de către arhiereu,
procovăţul, zicând iarăşi: Vrednic este?, şi răspunde strana
stângă, după care cel hirotonit se pleacă spre popor în faţă, în
dreapta şi în stânga şi se retrage în sfântul altar pe uşa
diaconească de miazăzi. Arhiereul primeşte de la diaconi
45
dicherotricherele si binecuvintează poporul, iar stranele cântă:
Întru mulţi ani, stăpâne.
Diaconul rânduit merge în mijlocul bisericii şi zice
ectenia: “Pe toţi sfinţii pomenindu-i”.
La împărtăşire, noul hirotonit premerge celorlalţi diaconi.
La timpul cuvenit, noul hirotonit zice ectenia: “Drepţi
primind dumnezeieştile, sfintele”.
Această rânduială de hirotonie se face când se oficiază
Liturghia Sfântului loan Gură de Aur şi a Sfântului Vasile cel
Mare. Dar hirotonia de diacon se face şi la Liturghia cea mai
înainte sfinţită; atunci ipodiaconul ce urmează a se hirotoni,
se aduce arhiereului după ce Sfintele Taine au fost aduse pe
Sfânta Masă şi înainte de a zice diaconul ectenia: “Să plinim
rugăciunea noastră cea de seară”.
Hirotonia preotului
După cântarea imnului Heruvic şi după ieşirea cu
cinstitele daruri, diaconul ce urmează a fi hirotonit preot
citeşte legământul din faţa icoanei Mântuitorului, apoi merge
în mijlocul bisericii şi face trei metanii.
Diaconii ies din sfântul altar, îl iau unul de o parte şi
celălalt de alta şi îl aduc la arhiereu (care stă între uşile
împărăteşti), plecându-l puţin de cap şi zicând alternativ:
spre cel ce vi se aduce înainte, diaconul (N), spre a fi hirotonit
preot pe seama bisericii cu hramul (N), din parohia (N).
46
binecuvintează de trei ori, apoi diaconii dau dicherotricherele
la doi preoţi, care iau pe candidat de mâini, înconjurând cu el
Sfânta Masă de trei ori, cântând la prima înconjurare:
Sfinţilor mucenici care bine v-aţi nevoit şi v-aţi
încununat, rugaţi-vă Domnului să se mântuiască sufletele
noastre.
La a doua:
Slavă Ţie, Hristoase, Dumnezeule, lauda apostolilor şi
bucuria mucenicilor. A cărora propovăduire este Treimea cea
de o fiinţă.
Şi la a treia:
Isaie dănţuieşte, Fecioara a avut în pântece şi a născut Fiu
pe Emmanuel, pe Dumnezeu şi Omul. Răsăritul este numele
Lui, pe Carele slăvindu-L, pe Fecioara o fericim.
Arhiereul ia loc pe un scaun aşezat în partea dinspre
miazănoapte a Sfintei Mese.
La fiecare înconjurare, diaconul sărută cele patru colţuri
ale Sfintei Mese, face două metanii înaintea arhiereului, îi
sărută crucea din mână, bederniţa şi mâna şi mai face o
metanie.
Apoi face trei metanii pe solee, înaintea Sfântului Altar,
se apropie de colţul din dreapta al Sfintei Mese şi,
îngenunchind cu amândoi genunchii, pune mâinile pe Sfânta
Masă una peste alta şi îşi reazămă capul peste ele. Ceilalţi
slujitori îngenunchează cu toţii, iar arhiereul işi scoate mitra şi
pune mâna dreaptă pe capul celui ce se hirotoneşte.
Preotul cel dintâi: Să luăm aminte.
Arhiereul se roagă cu glas tare astfel:
47
Dumnezeiescul Har, cel ce totdeauna pe cele
neputincioase le vindecă şi pe cele cu lipsă le împlineşte,
rânduieşte pe prea cucernicul diacon (N) întru preot; să ne
rugăm dar pentru acesta, ca să vină peste el Harul întru tot
Sfântului Duh.
Al doilea preot: Domnului să ne rugăm.
Slujitorii din sfântul altar, dimpreună cu strana răspund
Doamne miluieşte, iar arhiereul, binecuvântând pe cap de trei
ori pe cel ce se hirotoneşte, şi ţinând mâna dreaptă pe capul
lui, se roagă astfel:
Dumnezeule, Cel fără de început şi fără de sfârşit, Cel ce
eşti mai presus decât toată făptura, Cel ce ai cinstit cu
numirea de preot pe cei ce i-ai învrednicit să slujească în
treapta aceasta cuvântul adevărului Tău, Însuţi Stăpâne al
tuturor, şi pe acesta, pe care ai binevoit a fi hirotonit prin
mine, învredniceşte-l să primească acest mare har al Sfântului
Tău Duh întru viaţă curată şi credinţă nestrămutată; arată-l
desăvârşit rob al Tău, bineplăcându-Ţi întru toate şi având
purtare vrednică de această mare cinste preoţească, dăruită lui
de puterea Ta cea mai înainte ştiutoare. Că a Ta este
stăpânirea şi a Ta este împărăţia şi puterea şi slava, a Tatălui
şi a Fiului şi a Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii
vecilor. Amin.
Arhiereul zice: Pentru robul lui Dumnezeu (N), care
acum se hirotoneşte preot şi pentru mântuirea lui, Domnului
să ne rugăm.
Ca iubitorul de oameni Dumnezeu să-i dăruiască preoţie
curată şi neprihănită, Domnului să ne rugăm.
Arhiereul se roagă în continuare, având mâna dreaptă pe
capul celui care se hirotoneşte:
48
Dumnezeule, Cel mare în putere, neurmat în pricepere şi
minunat întru sfaturi, mai presus decât fiii oamenilor, Însuţi
Doamne şi pe acesta, pe care ai binevoit a intra în treapta
preoţiei, umple-l de darul Sfântului Tău Duh, ca să se facă
vrednic să stea fără prihană înaintea Jertfelnicului Tău, să
propovăduiască Evanghelia împărăţiei Tale, să slujească
cuvântul adevărului Tău, să-Ţi aducă daruri şi jertfe
duhovniceşti, să înnoiască pe poporul Tău prin baia naşterii
celei de a doua, ca şi el să întâmpine la a doua venire pe
marele Dumnezeu şi Mântuitorul nostru lisus Hristos, Unul-
Născut, Fiul Tău, şi să primească întru mulţimea bunătăţii
Tale, plata bunei chivernisiri a treptei sale. Că s-a
binecuvântat şi s-a preamărit întru tot cinstitul şi de mare
cuviinţă numele Tău, al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului
Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
După rugăciunea aceasta, arhiereul ridică pe cel hirotonit,
îi ia orarul şi, luându-l de mână, îl duce pe solee între uşile
împărăteşti; prezentându-l poporului, îi dă epitrahilul, zicând:
Vrednic este? Acesta sărută epitrahilul şi mâna arhiereului, iar
slujitorii cântă de trei ori: Vrednic este. Apoi îi dă, pe rând,
brâul, felonul şi Liturghierul, zicând: Vrednic este?, iar
stranele cântă de trei ori: Vrednic este, după care cel hirotonit
sărută mâna arhiereului şi se pleacă spre popor în faţă, în
dreapta şi în stânga şi intră în sfântul altar prin uşile
împărăteşti, unde primeşte locul cel dintâi între preoţi.
Arhiereul primeşte de la diaconi dicherotricherele si
binecuvintează poporul, iar stranele cântă: Întru mulţi ani,
stăpâne.
Diaconul rânduit merge în mijlocul bisericii şi zice
ectenia: “Să plinim rugăciunea noastră Domnului”.
În timpul cântării Axionului, noul hirotonit vine în partea
dinspre miazănoapte a Sfintei Mese şi arhiereul îi dă pe un
disc Sfântul Trup al Domnului, zicând: Primeşte acest Odor
49
şi-L păstrează până la a doua venire a Domnului nostru Iisus
Hristos, când are să-L ceară de la tine; cel hirotonit primeşte
Sfântul Trup, sărutând mâna arhiereului, şi se duce de stă în
mijlocul dinspre răsărit al Sfintei Mese, unde se roagă în
taină, zicând: Doamne miluieşte de 40 de ori; Psalmul 50 şi
alte rugăciuni.
Înainte de a intona arhiereul: Sfintele Sfinţilor, cel
hirotonit vine şi dă arhiereului Sfântul Trup.
La împărtăşire, arhiereul împărtăşeşte pe noul hirotonit
înaintea celorlalţi preoţi.
Hirotesia arhidiaconului
Această hirotesie se face de regulă înainte de începerea
Sfintei Liturghii.
După Utrenie, arhiereul iese în mijlocul bisericii,
precedat de preoţii şi diaconii slujitori. Candidatul merge între
cele două sfeşnice împărăteşti şi face trei metanii înspre
sfântul altar, apoi doi diaconi îl iau, unul de o parte si celălalt
de cealaltă parte, zicind alternativ:
spre cel ce vi se aduce înainte, prea cucernicul diacon (N),
spre a fi hirotesit arhidiacon, pe seama bisericii cu hramul (N)
din parohia (N).
binecuvintează de trei ori pe cap.
Strana: Doamne miluieşte.
Arhiereul se roagă:
Stăpâne, Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce cu negrăită
50
purtarea Ta de grijă ai dăruit neamului nostru arhidiaconia, şi
ai rânduit ca cei îmbrăcaţi cu ea să slujească între cei mai
mici slujitori ai dumnezeieştilor Tale taine. Însuţi îmbracă cu
acest har al arhidiaconiei pe robul Tău acesta, fratele nostru
(N), şi-l înfrumuseţează cu bună cuviinţa Ta, ca să stea cel
dintâi între diaconii poporului Tău, şi să se facă pildă bună
celor de după el. Dă-i lui să ajungă bătrâneţe adânci, şi să
mărească cel de mare cuviinţă numele Tău: al Tatălui, şi al
Fiului şi al Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.
Amin.
Diaconul: Să luăm aminte!
Arhiereul rosteşte formula de consacrare:
Smerenia noastră, prin Harul întru tot Sfântului Duh,
Începătorul desăvârşirii, te hiroteseşte pe tine prea cucernicule
părinte (N) arhidiacon, în numele Tatălui şi al Fiului şi al
Zicând acestea, îl binecuvintează de trei ori pe cap, îl
ridică în picioare şi arătând poporului, pe rând, brâul roşu şi
crucea, rosteşte: Vrednic este? Strana răspunde: Vrednic este,
iar arhiereul îi oferă candidatului, pe rând, brâul şi crucea,
acesta le sărută, apoi sărută mâna arhiereului, care îi pune
crucea după cap, iar cel hirotesit se pleacă spre popor.
51
Hirotesia duhovnicului
Dacă hirotesia întru duhovnic nu se face în cadrul Sfintei
Liturghii, arhiereul intră în Sfântul Altar, îşi pune epitrahilul
şi omoforul şi vine în faţa sfintei mese. Diaconul, din mijlocul
bisericii, zice: Binecuvintează Prea Sfinţite Părinte. Arhiereul
dă binecuvântarea: Binecuvântat este Dumnezeul nostru,
totdeauna.... La strană se zic rugăciunile începătoare.
Arhiereul: Că a Ta este împărăţia... Candidatul face trei
metanii pe solee. Arhiereul vine între uşile împărăteşti, iar
diaconii, luând pe candidat, plecându-l puţin de cap, îl aduc
arhiereului zicând alternativ:
Porunceşte, porunciţi, porunceşte Prea Sfinţite Stăpâne,
spre cel ce vi se aduce înainte, prea cucernicul părinte (N),
spre a fi hirotesit duhovnic pe seama bisericii cu hramul (N)
din parohia (N).
Ajuns în faţa arhiereului, candidatul îngenunchează, iar
arhiereul îl binecuvintează pe cap de trei ori.
Doamne, lisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Cel ce ai
dăruit celor doisprezece ucenici slujba apostolească şi
52
duhovnicească, poruncindu-le să lege şi să dezlege greşelile
oamenilor. Însuţi şi acum, pe robul Tău acesta preotul (N),
care s-a ales de către mine, deplin fiind întru tot harul, arată-l
vrednic de apostoleasca şi duhovniceasca Ta slujire, prin a
noastră smerenie, de a lega şi a dezlega greşelile celor
nevrednici. Că Tu eşti Dătătorul bunătăţilor şi Ţie slavă
înălţăm: Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi
în vecii vecilor. Amin.
Arhiereul, punând mâna pe capul candidatului, zice:
Smerenia noastră, prin Harul întru tot Sfintului Duh,
Începătorul desăvârşirii, te hiroteseşte pe tine prea
cucernicule părinte (N) duhovnic, spre slujba de părinte
duhovnicesc; în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului
Duh. Amin.
Zicând acestea, îl binecuvintează pe cap de trei ori, îl
ridică în picioare şi-l prezintă poporului, rostind: Vrednic
este? dându-i pe rând crucea de binecuvântare şi
Molitfelnicul. Strana răspunde: Vrednic este. Apoi noul
hirotesit se pleacă spre popor, iar arhiereul face apolisul.
Dacă hirotesia se face în cadrul Sfintei Liturghii, aceasta
are loc imsediat după rugăciunea Amvonului, conform
rânduielii de mai sus.
53
Hirotesia sachelarului
După rugăciunea Amvonului, preotul care urmează a fi
distins face trei metanii pe solee. Arhiereul vine între uşile
împărăteşti, iar diaconii, luând pe candidat, plecându-l puţin
de cap, îl aduc arhiereului zicând alternativ:
spre cel ce vi se aduce înainte, prea cucernicul şi alesul între
preoţi (N), spre a fi hirotesit sachelar, pe seama bisericii cu
hramul (N) din parohia (N).
Stăpâne, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru,
Cel ce ai dăruit neamului nostru preoţia, şi ne-ai îmbrăcat şi
pe noi cu harul unui astfel de dar şi de cinste, şi ne-ai aşezat
îndestul de cucernici ca să rânduim cu sfinţenie şi să punem
la slujire pe cei mai mici slujitori ai tainelor Tale. Însuţi
îmbracă cu darul Tău pe fratele nostru părintele (N), şi-l
înfrumuseţează cu bună cuviinţă, ca să stea cel dintâi între
preoţii poporului Tău, şi-l învredniceşte să se facă pildă bună
celor de după el. Binevoieşte ca, cu evlavie şi cu cinste să-şi
săvârşească viaţa întru bătrâneţe bune, şi pe noi pe toţi, ca un
Dumnezeu bun, ne miluieşte, că Tu eşti Dătătorul
înţelepciunii şi pe Tine Te laudă toată făptura în vecii vecilor.
54
Amin.
părinte (N) sachelar, în numele Tatălui şi al Fiului şi al
ridică în picioare şi arătând poporului brâul albastru, rosteşte:
Vrednic este? Strana răspunde: Vrednic este, iar arhiereul îi
oferă candidatului brâul, care sărută brâul şi mâna
arhiereului, apoi se pleacă spre popor, iar arhiereul face
apolisul.
55
Hirotesia iconomului
preoţi (N), spre a fi hirotesit iconom, pe seama bisericii cu
hramul (N) din parohia (N).
Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce iconomiseşti toate cu
înţelepciune, şi prin venirea Ta în trup ai lucrat mântuirea
noastră. Cel ce ca un Stăpân ai lăudat pe înţeleptul iconom
care a slujit bine, binecuvintează şi pe robul Tău acesta
părintele (N), spre a se face iconom, şi dă-i putere şi-l
întăreşte, ca în credinţă, în înţelepciune şi bineplăcând Ţie să
poarte de grijă de lucrurile şi de averea Bisericii, pentru ca
astfel făcând şi astfel slujind, să se învrednicească de bucuria
celor ce bine au întrebuinţat talanţii, şi să fie izbăvit de
ruşinea de care trebuie să scape, şi de osânda slugii celei
viclene, care cu nepăsare şi-a îngropat talantul.
Cu rugăciunile şi solirile preabinecuvântatei Stăpânei
noastre Născătoarei de Dumnezeu, cu ale Sfântului şi întru
tot lăudatului Apostol şi biruitor mucenic Varnava, şi cu ale
tuturor Sfinţilor Tăi. Că s-a sfinţit şi s-a preamărit întru tot
56
cinstitul şi de mare cuviinţă numele Tău, al Tatălui şi al
Amin.
părinte (N) iconom, în numele Tatălui şi al Fiului şi al
ridică în picioare şi arătând poporului brâul roşu, rosteşte:
Vrednic este? Strana răspunde: Vrednic este, iar arhiereul îi
oferă candidatului brâul, care sărută brâul şi mâna
arhiereului, apoi se pleacă spre popor, iar arhiereul face
apolisul.
Hirotesia iconomului stavrofor

57
preoţi (N), spre a fi hirotesit iconom stavrofor, pe seama
bisericii cu hramul (N) din parohia (N).
Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce iconomiseşti toate cu
înţelepciune, şi prin venirea Ta în trup ai lucrat mântuirea
noastră. Cel ce ca un Stăpân ai lăudat pe înţeleptul iconom
care a slujit bine, binecuvintează şi pe robul Tău acesta
părintele (N), spre a se face iconom, şi dă-i putere şi-l
întăreşte, ca în credinţă, în înţelepciune şi bineplăcând Ţie să
poarte de grijă de lucrurile şi de averea Bisericii, pentru ca
astfel făcând şi astfel slujind, să se învrednicească de bucuria
celor ce bine au întrebuinţat talanţii, şi să fie izbăvit de
ruşinea de care trebuie să scape, şi de osânda slugii celei
viclene, care cu nepăsare şi-a îngropat talantul.
Cu rugăciunile şi solirile preabinecuvântatei Stăpânei
noastre Născătoarei de Dumnezeu, cu ale Sfântului şi întru
tot lăudatului Apostol şi biruitor mucenic Varnava, şi cu ale
tuturor Sfinţilor Tăi. Că s-a sfinţit şi s-a preamărit întru tot
cinstitul şi de mare cuviinţă numele Tău, al Tatălui şi al
Amin.
58
părinte (N) iconom stavrofor, în numele Tatălui şi al Fiului şi
al Sfântului Duh. Amin.
ridică în picioare şi arătând poporului, pe rând, brâul roşu
(dacă nu îl are dinainte) şi crucea, rosteşte: Vrednic este?
Strana răspunde: Vrednic este, iar arhiereul îi oferă
candidatului, pe rând, brâul şi crucea, acesta le sărută, apoi
sărută mâna arhiereului, care îi pune crucea după cap, iar cel
hirotesit se pleacă spre popor. Arhiereul face apolisul.
Hirotesia protoiereului
hirotesit protoiereu face trei metanii pe solee. Arhiereul vine
între uşile împărăteşti, iar diaconii, luând pe candidat,
plecându-l puţin de cap, îl aduc arhiereului zicând alternativ:
59
preoţi (N), spre a fi hirotesit protoiereu.
Stăpâne, Doamne lisuse Hristoase, Dumnezeul nostru,
Cel ce ai dăruit neamului nostru preoţia, şi ne-ai îmbrăcat şi
pe noi cu harul unui astfel de dar şi de cinste, şi ne-ai aşezat
îndestul de cucernici ca să rânduim cu sfinţenie şi să punem
la slujire pe cei mai mici slujitori ai tainelor Tale, Însuţi
îmbracă cu darul Tău pe fratele nostru părintele (N), şi-l
înfrumuseţează cu bună cuviinţă, ca să stea cel dintâi între
preoţii poporului Tău, şi-l învredniceşte să se facă pildă bună
celor de după el. Binevoieşte ca, cu evlavie şi cu cinste să-şi
săvârşească viaţa întru bătrâneţe bune, şi pe noi pe toţi, ca un
Dumnezeu bun, ne miluieşte, că Tu eşti Dătătorul
înţelepciunii şi pe Tine Te laudă toată făptura în vecii vecilor.
Amin.
părinte (N) protoiereu, în numele Tatălui şi al Fiului şi al
ridică în picioare, iar protoiereul se pleacă spre popor.
60
Hirotesia protosinghelului
După rugăciunea Amvonului, ieromonahul care urmează
a fi hirotesit protosinghel face trei metanii pe solee. Arhiereul
vine între uşile împărăteşti, iar diaconii, luând pe candidat,
spre cel ce vi se aduce înainte, prea cuviosul şi alesul între
ieromonahi (N), spre a fi hirotesit protosinghel.
61
Doamne, lisuse Hristoase Dumnezeul nostru, Împărate
cel mai înainte de veci, Păstorule cel Bun, Cârmuitorule al
turmei celei cuvântătoare, Cel ce Ţi-ai pus sufletul pentru oile
Tale, Cel ce ai zis: unde sunt doi sau trei adunaţi în numele
Meu, acolo sunt şi Eu în mijlocul lor, Însuţi şi acum, coboară
harul Sfântului Tău Duh asupra poporului acestuia, şi pe robul
Tău acesta (N), care se hiroteseşte protosinghel, arată-l
mădular călit şi ales al obştii acesteia; îndreptează-i căile,
luminează-i mintea şi sădeşte frica Ta cea dumnezeiască în
inima lui, ca fără de prihană să vieţuiască după voia Ta cea
sfântă, să slujească cu credinţă şi în adevăr trebuinţele acestei
sfinte mănăstiri, silindu-se cu toată puterea spre cele de folos;
păzeşte-i sufletul şi trupul de toată vătămarea, şi fă-l moştean
împărăţiei Tale. Că Tu eşti Mântuitorul nostru, şi Ţie mărire
şi închinăciune înălţăm împreună şi Părintelui Tău celui fără
de început şi Preasfântului şi Bunului şi de viaţă Făcătorului
Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Începătorul desăvârşirii, te hiroteseşte pe tine prea cuvioase
părinte (N) protosinghel, în numele Tatălui şi al Fiului şi al
ridică în picioare şi arătând poporului, pe rând, bederniţa şi
crucea, rosteşte: Vrednic este? Strana răspunde: Vrednic este,
iar arhiereul îi oferă candidatului, pe rând, bederniţa şi
crucea, acesta le sărută, apoi sărută mâna arhiereului, care îi
62
pune crucea după cap, iar cel hirotesit se pleacă spre popor.
Arhiereul face apolisul.
Hirotesia arhimandritului
După rugăciunea Amvonului, ieromonahul care urmează
a fi hirotesit arhimandrit face trei metanii pe solee. Arhiereul
vine între uşile împărăteşti, iar diaconii, luând pe candidat,
spre cel ce vi se aduce înainte, prea cuviosul şi alesul între
ieromonahi (N), spre a fi hirotesit arhimandrit.
63
Doamne, Iisuse Hristoase Dumnezeul nostru, Împărate
cel mai înainte de veci, Păstorule cel Bun, Cârmuitorule al
turmei celei cuvântătoare, Cel ce Ţi-ai pus sufletul pentru oile
Tale, Cel ce ai zis: unde sunt doi sau trei adunaţi în numele
Meu, acolo sunt şi Eu în mijlocul lor, Însuţi şi acum, coboară
harul Sfântului Tău Duh asupra poporului acestuia, şi pe robul
Tău acesta (N), care se hiroteseşte arhimandrit, arată-l
mădular călit şi ales al obştii acesteia; îndreptează-i căile,
luminează-i mintea şi sădeşte frica Ta cea dumnezeiască în
inima lui, ca fără de prihană să vieţuiască după voia Ta cea
sfântă, să slujească cu credinţă şi în adevăr trebuinţele acestei
sfinte mănăstiri, silindu-se cu toată puterea spre cele de folos;
păzeşte-i sufletul şi trupul de toată vătămarea, şi fă-l moştean
împărăţiei Tale. Că Tu eşti Mântuitorul nostru, şi Ţie mărire
şi închinăciune înălţăm împreună şi Părintelui Tău celui fără
de început şi Preasfântului şi Bunului şi de viaţă Făcătorului
Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Începătorul desăvârşirii, te hiroteseşte pe tine prea cuvioase
părinte (N) arhimandrit, în numele Tatălui şi al Fiului şi al
ridică în picioare şi arătând poporului, pe rând, bederniţa,
crucea şi bastonul, rosteşte: Vrednic este? Strana răspunde:
Vrednic este, iar arhiereul îi oferă candidatului, pe rând,
bederniţa şi crucea. Acesta le sărută, apoi sărută mâna
arhiereului, care îi pune crucea după cap, iar la urmă îi oferă
bastonul şi cel hirotesit se pleacă spre popor. Arhiereul face
apolisul.
64
CUPRINS
Rânduiala târnosirii bisericii...................................Pag. 1

Rânduiala binecuvântării bisericii...........................Pag. 19
Rânduiala punerii pietrei de temelie........................Pag. 29
Hirotesia citeţului.....................................................Pag. 41
Hirotesia ipodiaconului............................................Pag. 43
Hirotonia diaconului.................................................Pag. 47
Hirotonia preotului...................................................Pag. 49
Hirotesia arhidiaconului...........................................Pag. 53
Hirotesia duhovnicului.............................................Pag. 55
Hirotesia sachelarului...............................................Pag. 57
Hirotesia iconomului................................................Pag. 59
Hirotesia iconomului stavrofor………………..….Pag. 61
Hirotesia protoiereului…………..………………....Pag. 63
65
Hirotesia protosinghelului…………………………Pag. 65
Hirotesia arhimandritului………………………..…Pag. 67
ARHIERATICON MIC
66
EPISCOPIA ORTODOXĂ ROMÂNĂ
A SĂLAJULUI
67

Arhieraticon 2 PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Arhieraticon 2 PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Rânduiala târnosirii bisericii

Diaconul: Binecuvintează, Prea Sfinţite Părinte.

Rânduiala binecuvântării bisericii

Rânduiala punerii pietrei de temelie

Hirotesia iconomului stavrofor

Rânduiala târnosirii bisericii...................................Pag. 1

S-ar putea să vă placă și