Tipuri temperamentale (sangvinul, melancolicul, colericul, flegmaticul)

• Temperamentul

Temperamentul este o trăsătură psihică predominant înnăscută, deci dependentă se

fondul nativ, care conferă fiecărui individ, prin personalitatea sa, unicitate şi
irepetabilitate. Temperamentul unui individ poate fi observat urmărindu-se reactivitatea
motorie şi afectivă al acestuia. Unele trăsături înnăscute ale personalităţii, aşa cum este de
pildă inteligenţa, prezintă autonomie faţă de temperament (fiecare tip temperamental,
poate avea reprezentanţi geniali sau retardaţi).
Laturile care definesc temperamentul sunt:
- energia
- dinamia
- adaptarea (acţiunea şi reacţiunea) la mediu.

• Clasificarea lui Hippocrate

Preocupările legate de clasificarea temperamentelor
după trăsăturile lor mai pronunţate sunt foarte vechi.
Hippocrate (460-377 i.H.) [vezi Wikipedia] a elaborat
teoria conform căreia, diferenţele dintre oameni se
datorează dominanţei mai mari a uneia dintre cele patru
umori autonome care circulă prin organism. Cele 4 umori,
după Hipocrate, determină funcţii fiziologice, psihice şi
energetice. Ele sunt: sângele, bila neagră, bila galbenă şi
flegma (este vorba de umori, nu de secreţii). Tipurile
psihologice ce rezultă din această clasificare sunt :

UMOAREA DOMINATĂ
TRĂSĂTURI
ENERGETICE
(vezi şi excitaţia
TEMPERAM CARACTERIS nervoasă
ENT TICI (hipoexcitabilitat
ea şi
hiperexcitabilitat
ea)
- stabil, Excitaţia este
Sângele Sangvin exteriorizat, normală, inhibiţiase află
mobil la cote scăzute
Bila - instabil, Inhibiţia este mai
Melancolic
neagră interiorizat, inert puternică decât excitaţia
 - instabil,
Bilă Excitaţia este mai
Coleric exteriorizat,
galbenă puternică decât Inhibiţia
mobil
Excitaţia este
- stabil,
Flegmă Flegmatic diminuată, inhibiţia se
interiorizat, inert
află în cote normale