MINISTERUL EDUCAŢIEI NAŢIONALE

ŞCOALA POSTLICEALĂ SANITARĂ ,, CAROL DAVILA”

BUCUREŞTI

PROIECT ABSOLVIRE
DOMENIUL: SĂNĂTATE ŞI ASISTENŢĂ PEDAGOGICĂ
CALIFICAREA PROFESIONALĂ: SĂNĂTATE ŞI ASISTENŢĂ
PEDAGOGICĂ

COORONATOR
Prof.nursing: LETIŢIA MORARIU

CANDIDAT
TURCUMAN NICOLETA LOREDANA
CLASA- III- D

BUCUREŞTI
2014

1
 ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU
COXARTROZĂ

CUPRINS

Argument
Capitolul I - Noţiuni de anatomie şi fiziologie a articulaţiei coxo- femurale………………..……7
Capitolul I - Particularitaţi biomecanice şi clinice ale articulaţiei coxo – femurale……………...17
Capitolul III - Îngrijiri ale pacienţilor cu coxartroză ………………………………………………22
A. Date despre boală
3.1.. Definiţie……………………………………………………………….22
3.2. Etiologie………………………………………………………….…….22
3.3. Patogenie…………………………………………………………….....23
3.4. Simptomatologie…………………………………………….………....24
3.5. Semne radiologice……………………………………………………...26
3.6. Evoluţie si prognostic………………………………………………......27
3.7. Tratament……………………………………………………….............27
3.7.1.Măsuri igienico-dietetice şi educative………………...............27
3.7.2.Tratament medicamentos……………………………….…….27
3.7.3. Tratament Balneo-fizioterapic…………………………….….28
3.7.4.Tratament Ortopedico-chirurgical……………………….……28
3.8. Educaţie pentru sănătate……………………………………………......34
B. Studiu de cazuri clinice
Studiu de caz 1………………………………….……........................37
Studiu de caz 2………………………………………………….……42
Studiu de caz 3………………………………………………….……47
C. Concluzii ……………………………………………………………………….…52
D. Anexe ………………………………………………………………………….….55
Capitolul IV Bibliografie selectivă …………………………………………………………….….60

2
 ARGUMENT

Provenind din grecescul rheuma, care inseamnă, scurgere a umorilor, reumatismul este o
denumire generică pentru o serie de afectiuni ale aparatului 1ocomotor (in special ale articulaţiilor si
ale ţesuturilor inconjurătoare).
Din punct de vedere istoric boala este cunoscută din antichitate. Hippocrat (sec. V î.Hr.)
vorbea de artrită. Numele de reumatism i 1-a dat Gallenus (131 - 210 d.Hr.). Abia in sec. al XVI-lea
Baillou descrie mai corect acest grup de afecţiuni, incluzând însă printre acestea gută şi tuberculoză
articulară.
În concluzie, sub termenul generic de reumatism sunt incluse numeroase boli, care au unele
trăsături comune, dar care prezintă şi numeroase deosebiri.
Clasificarea bolilor reumatismale a creat numeroase dificultăţi medicinei, deoarece nu există
un criteriu unic după care să se poata face ordine în varietatea nesfârsită a acestor boli. Cea mai
acceptabilă clasificare la noi în tară (elaborate de Academia de Stiinte Medicale si Ministerul
Sanatatii in 1963) împarte reumatismul, ca boala in doua mari categorii: reumatism articular, care
interesează articulaţiile, si reumatismul nearticular sau abarticular, care priveste ţesutul conjunctiv
Artrozele reprezinta cea mai frecventa boala articulară din intreaga lume. Dintre afecţiunile
artrozice, coxartroza este deosebit de frecventă. In stadiul actual al cunoştiinţelor noastre putem
admite ca artroza soldului este o degradare articulară cu o individualitate definită, caracterizată
printr-un dezechilibru morfologic dependent de un dezechilibru funcţional.
De-a lungul anilor această afecţiune a fost cunoscută sub numele de artrită cronică a soldului
(coxartrie), artrită deformată, morbus coxae senilis sau juvenilis(în funcţie de varstă), malum coxae
senile, osteoartroza a soldului, artroza hipertrofică sau degenerativă, osteoartritis, artritis sau artrosis
deformans, termeni care sunt utilizaţi încă si astăzi şi care au încercat să definească ceea ce numim azi
coxartroza.
Artrozele cuprind o serie de manifestări care au ca substrat anatomic o degenerescenţă mai
mult sau mai puţin întinsă a ţesutului mezenchimal. Acest tip lezional- produs în primul rand prin uzură,
interesează de predilecţie articulaţiile memberelor inferioare şi ale coloanei vertebrele supuse prin
funcţia lor unei uzuri mai intense.
Artrozele sunt afecţiuni neinflamatoare ale articulaţiilor mobile, caracterizate prin
deteriorarea şi abraziunea cartilajului articular precum si prin leziuni hipertrofice ale extremitaţilor
osoase. Monoarticulare, uneori bilaterale, artrozele cresc ca frecvenţă paralel cu varsta; neansotite de
semne generale şi nici de leziuni extraarticulare, ele se traduc clinic prin dureri, impotenţa
3
funcţională şi prin deformări articulare, iar radiologic prin pensarea spaţiului articular, osteofitoza
subcondrală şi uneori zone circumscrise de osteoporoză. Având in vedere tendinţa actuală de creştere
a proporţiei subiecţilor de vârsta a treia, de îmbătrânire a populaţiei, este de aşteptat o creştere a
prevalentei coxartrozelor. De aceea orice contribuţie cât de modestă, adusă în planul modalitaţilor de
tratament şi recuperare în această boală, poate fi benefică.
Coxartroza: numită şi artroza coxo-femurală sau artroza şoldului, este o afecţiune cronică ce
reprezintă distrugerea progresivă a cartilajului articular de la nivelul şoldului. Este o boala cu un
debut lent, o evolutie progresivă, continuă care duce in final la anchiloză (blocarea) articulaţiei
soldului, însoţită de dureri foarte mari.
Coxartroza este una dintre cele mai frecvente boli care afectează populaţia varstnică, cu
precadere cea feminină.
In final, putem spune că scopul tuturor formelor de tratament este întreruperea lanţului
evolutiv patogenic al artrozei pentru crearea condiţiilor de regenerare articulară. Acţiunile
terapeutice vizează suprimarea durerii şi a contracturii musculare, cauze ale limitării amplitudinii
mişcărilor.
Trebuie menţionat de la început, ca pană în prezent, nici un tratament conservator, ortopedic,
fizioterapeutic sau medicamentos, nu are pretenţia de a vindeca coxartroză, sau a-i stabiliza evoluţia,
care inevitabil, va merge spre o agravare pregresivă.
Prescripţiile igienico-dietetice, sunt indispensabile pentru toate formele, etiologice, de
coxartroza, tuturor stadiilor evolutive ale leziunilor, valabile atat pentru pacienţii operaţi cât şi
pentru recalcitranţi.
Ele se rezuma la:
- evitarea obezitaţii;
-evitarea oboselii articulare, prin evitarea ortostatismului, a mersului prelungit, a purtării de
greutăţi. Folosirea bastonului sau a unei cârje, este nu numai utilă, dar si inţeleaptă;
-menţinerea unei mobilităţi articulare maxime, prin gimnastica zilnică, in decubit, prin
folosirea bicicletei şi pe cât posibil practicarea înotului.
Utilizând metodele şi tehnicile de recuperare expuse în lucrarea de fată, bolnavii au şansa
ameliorării evidente a bolii, a reintegrării in viaţa familială, profesională şi socială. Promovarea şi
menţinerea sănătăţii cât şi prevenirea îmbolnavirilor sunt obiective importante în actualul sistem de
sănătate.
Medicina zilelor noastre are un caracter profund profilactic, iar de la dreptul de sănătate s-a
ajuns la datoria de a păstra sănătatea. Dar existenţa omului nu poate fi conceputa fara boli, de aceea
preocuparea pentru îngrijirea pacientului a fost şi rămâne unul din ţelurile umanitare ale medicinei.
Dintre bolile frecvent întâlnite se înscrie şi Coxartroza.

4
 Am ales această temă Îngrijirea pacientului cu Coxartroza datorită faptului ca în activitatea
practică pe care am desfasurat-o în timpul stagiului clinic în cei trei ani am acordat îngrijiri de
Nursing mai multor pacienţi care sufereau de această boală.
Consecinţele şi rapiditatea instalării complicaţiilor, precum şi tendinţa frecventă la recidive
m-au impresionat, iar empatia fată de pacienţii cu această afecţiune m-a ajutat să înţeleg mai bine
această boală, fapt pentru care am ales Coxartroza mi s-a părut potrivită ca subiect al acestei lucrări.

CAPITOLUL I
NOŢIUNI DE ANATOMIE SI FIZIOLOGIE A
ARTICULAŢIEI COXO- FEMURALE

Aparatul locomotor este constitutit din sistemul osos si sistemul muscular, ambele asigurand
şi deplasarea corpului. Organele de legatură dintre capetele osoase se numesc articulaţii, forma si
structura lor fiind adaptate rolului pe care-1 îndeplinesc în organism:
- de a participa la mişcările diferitelor segmente ale corpului;
- de a oferi rezistenţă la presiune şi tracţiune.
Una dintre cele mai importante articulaţii este articulaţia coxo-femurala. Este o articulaţie
mobilă şi solidă, o diartroză, realizată între două suprafeţe articulare: una sferoidă, reprezentată de
capul femurului şi cavitatea articulară, reprezentată de acetabulul coxalului.

5
 Articulaţia şoldului la om îndeplineşte funcţii complexe de suport a greutaţii corporale,
permitând in acelaşi timp deplasarea corpului. În formarea articulaţiei soldului iau parte doua oase :
coxalul (care impreună cu sacrul formeaza bazinul) si femurul (osul coapsei). Ele alcătuiesc
articulaţia şoldului sau coxofemurală.
Această articulaţie de tip sinovial prezintă suprafeţe articulare, capsulă, ligamente, sinovie,
burelet marginal. În osul coxal există o cavitate denumita cotiloidă în care pătrunde capul femurului.
Extremitatea superioară a femurului prezintă un cap, capul femural şi gâtul sau colul, care
leagă capul femural de corpul osului. Între capul şi corpul femurului se formează un unghi deschis
care în mod normal masoară 126-130 grade. Orice modificare în deschiderea acestui unghi măreste
solicitarea cartilajelor favorizând astfel dezvoltarea artrozei.

Fig 1. Sistemul osos

Cavitate cotiloidă (acetabulum)

Descrierea în cavitatea cotiloida priveşte înainte, în afară şi în jos. Ea este limitată de un
rebod ascuţit, sprânceană cotiloidă care prezintă trei scobituri. Aceste scobituri corespund punctelor
de jonctiune ale celor trei piese osoase care constituie osul coxal: ilionul, pubisul si

6
ischionul.Scobitura anterioara ilio-pubiană şi cea posterioara ilio-ischio-pubiană este largă si
profundă.
La extremitatea anterioară a spancenei colitoide, în vecinătatea suprafeţei articulare se află o
mică ridicătură numită tubercul precotiloidian de care se fixeaza fasciculele bandeletei suprapubiene
(VALLOIS).
Cavitatea cotiloidă prezintă două parţi distincte: una centrală de formă patrulateră
(deprimată), rugoasă, nearticulară numită fundul cavitaţii cotiloide şi care se continuă în jos cu
scobitură ischio-pubiană, orificiu ovalar la barbaţi, neregulat, triunghiular la femei.
Osul coxal este un os plat, format din două lame de ţesut compact care acoperă un strat de
ţesut spongios de grosime variabilă.
Extremitatea superioară a femurului
Extremitatea superioară a femurului este formată de un cap articular, un gat, o mare si o mică
tuberozitate.
Capul femural (capot femoris) este o suprafată netedă ce reprezintă doua treimi de sferă de
rază de 20-25 milimetri, priveste in sus inăuntru si puţin înainte. El este circumscris de o linie
sinuoasă, compusă din mai multe curbe din care se disting mai bine una superioară si alta inferioară,
a caror concavitate se dirijează in afară pentru a reuni anterior si posterior, formand un unghi ascuţit
deschis in afară. Acestea fac ca suprafată sa se intindă inspre col mai mult înainte si înapoi decât in
sus şi jos

7
 Fig 2: articulatia coxofemurala dreapta

Gâtul femural uneşte capul cu cele două tuberozităţi. Axa lungă a gâtului este inclinată fată
de axa lungă a diafizei femurale cu 125o - 135o, iar unghiul format de ele se numeste unghi de
înclinaţie.
Marea tuberozitate sau marele trohanter de formă patruletară, aplatizat dinapoi înauntru se
găsesc situate în prelungirea diafizei femurului. Faţa externă a marelui trohanter, convexa, este
strabatută de sus în jos şi înainte de o escavaţie rugoasă în formă de virgule, foseta digitală unde se
inseră muschiul obturator extern.
Micul trohanter este o apofiză conică situate la unirea colului cu fata internă a corpului
femurului. Ea dă inserţie muşchiului psoas iliac.
SUPRAFEŢE ARTICULARE
Acestea sunt de o parte femural, iar de cealaltă cavitate cotiloidă a osului coxal marită de un
fibrocartilaj numit bureletul cotiloidian .
Capul femural este acoperit de un fibrocartilaj mai ingrosat în jumatatea superioară decât în
cea inferioară şi mai mult în centru decât la periferie. Foseta ligamentului rotund nu prezintă cartilaj
de acoperire.Cavitatea cotiloidă prezintă doua parţi distincţe: una articulară în formă de semilună,
ale cărei extremităţi anterioară şi posterioară limitează scobitură ischio-pubiană.

8
 Bureletul cotiloidal este un fibro cartilaj ce inconjoară cavitatea cotiloidă. El are in secţiune
formă de prismă triunghiulară si prezintă o suprafaţă aderentă sau bazală prin care se inseră de
marginea acetabulului, o suprafată internă, concavă, articulară, în continuitate cu suprafaţa articulară
a cavitaţii cotiloide şi o fată externă convexă care dă inserţie capsulei articulare.
MIJLOACE DE UNIRE
Suprafeţele articulare sunt menţinute în contact prin sinovială, capsula articulară întărita de
ligamente şi musculatura periarticulară.
SINOVIALA
Imbracă faţa profundă a capsulei articulare şi reflectă la inserţiile coxale şi femurale ale
capsulei înconjurand suprafeţele articulare. Ea se inseră de partea cotiloidinală pe faţa externă a
bureletului, iar de partea femurală, pe porţiunea intrarticulară a colului între inserţia capsulei si
suprafaţa cartilaginoasă a capului femural.
CAPSULA ARTICULARĂ
Inserţia iliacă a mansonului capsular se face pe spranceană cotiloidă şi faţa externă a
bureletului cotiloidian, iar la nivelul scobiturii ischio-pubiene pe fata externă a ligamentului
transvers al acetabulului.
-capsula este constituită din doua feluri de fibre:
-fibre longitudinale de la coxal la femur, mai bine evidentiate anterior;
-fibre circulare si anulare care abunda mai ales în partea postero-inferioara şi în straturile
profunde ale capsulei.

LIGAMENTE
Capsula articulară este întarită înainte, înauntru şi înapoi prin trei benzi ligamentare
cunoscute sub numele de: ligamentul ilio-femural, pubo-femural; ischio- femural.
Ligamentul ilio-fenmural sau ligamentul BERTIN, are forma de evantai care acopera faţă
anterioară a capsulei articulare şi se inseră la nivelul osului coxal puţin dedesubtul spinei iliace
antero inferioare, iar de partea femurală pe linia interohanteriană, prin doua porţiuni bine dinstincte:
fasciculul superior ilio-trohanterian şi fasciculul inferior ilio-trohanterian.
Ligamentul pubo-femural, situate pe faţa inferioară a capsulei se inserează în sus pe
eminentă ilio-pectime şi pe marginea anterioară a şantului subpubian de unde fibrele sale merg în
jos, în afară şi puţin posterior fixandu-se pe partea anterioara a depresiunii pretrohanteriene.
Ligamentul ischio-femural, situat pe faţa posterioară a capsulei articulare, porneste de la
nivelul guterei subcotiloidiene de unde se indreaptă în sus şi în afară, oblic, pe faţa posterioară a
colului şi se inseră înainte a fosetei digitale a marelui trohanter.
Ligamentul rotund. Considerat ca vestij otogenic al muşchilor ambieni, ligamentul rotund se
prezintă ca o lamă fibroasă lungă de aproximativ 3 cm care se întinde de la foseta capului femural la
scobitura ischio-pubiană a osului coxal.
ŢESUTURILE PERIARTICULARE
Muşchii şoldului
9
 Descripţia anatomică a muşchilor ce vin în raport cu articulaţia coxo-femurală şi care
acţionează asupra ei.
Faţa anterioară a articulaţiei coxo-femurale este în raport cu muşchiul psoas iliac (iliopsoas)
de care este separată prin una sau două burse seroase, care adesea comunică cu sinoviala articulară.
Alcătuit în partea superioară din două porţiuni muşchiul psoas, inserat pe faţa laterală a
ultimei vertebre toracale şi a primelor patru vertebre lombare şi muşchiul iliac inserat în fosa iliacă
pe care o captuşeşte;cele două porţiuni se unesc şi formează un corp muscular comun, care trece
succesiv prin regiunea lombara şi pelviană, iese din bazin prin lacună musculară şi ajunge la coapsa
unde se inseră printr-un tendon comun pe micul trohanter.
Acţiune: Deşi muşchiul pluriarticular, acţiunea principală o are asupra articulaţiei coxo-
femurale. Este cel mai important flexor al coapsei pe bazin.Pe langă acţiunea principală de flexor,
iliopsoasul mai are o acţiune secundară de rotaţie externă a coapsei.
Inervaţie: Iliopsoasul primeşte mai multe ramuri scurte din plexul lombar şi cateva ramuri
din nervul femural L2, L3, L4.
Muşchiul drept anterior (Rectus femoris). Are inserţia superioară prin tendonul direct la
nivelul spinei iliace antero inferioare, iar prin tendonul reflectat pe spânceana cotiloidă în partea
supero interna. Distal formează tendonul cvadricepsului împreună cu vastul intern (vastus internus)
vastul extern (vastus externus) şi cruralul (vastus intermedius).
Acţiune: Flexor al coapsei pe bazin.
Inervatie: Ramura cvadricepsului din nervul crucal.
Muschiul croitor (Sartotius). Inserţia superioară este la nivelul spinei iliace antero superioare
de unde merge oblic în jos şi înauntru pentru a se insera în jos pe faţa internă a extremitaţii
superioare a tibiei (pes anserinus).
Actiune: Flexor al gambei pe coapsa şi flexor abductor şi rotator în afara coapsei pe bazin.
Inervaţie: Inervat de ramuri ale nervului femural.
Faţa superioară a articulaţiei coxo femurale este în raport cu muşchiul fesier mic (Gluteus
minimus). El se insera sub campul osos al fosei iliace externe, situate înaintea liniei semicirculare
anterioare: de acolo fibrele converg spre un tendon puternic care se inseră pe marginea anterioara a
marelui trohanter. Intre acest muşchi şi trohanter se află o bursă seroasă.
Acţiune: Micul fesier este abductor al coapsei. Contracţia izolată a fasciculului anterior
produce rotaţia internă a coapsei. Contracţia fasciculului posterior determină rotaţia externă a
coapsei.
Inervaţie: Ramura a fesierului inferior.
Muşchiul fesier mijlociu(Gluteus medius) se inseră pe porţiunea fosei iliace externă cuprinsă
între cele doua linii semicirculare. De aici fibrele sale converg către marele trohanter unde printr-un
tendon, larg şi plat se inseră pe creasta oblică a feţei externe a marelui trohanter. O bursa seroasă
separă fesierul mijlociu de mare trohanter.

10
 Acţiune: El este un puternic abductor şi rotator înauntru. Este stabilizator lateral al şoldului.
Când îşi ia punct fix pe femur, el ridică bazinu1. Are o mare importanţa în mers.
Faţa posterioară articulaţiei coxo-femurale este acoperită de muşchii rotatori externi care de
sus în jos sunt:
Muşchiul piramidal (Piriformis). Muşchi alungit, de formă triunghiulară cu baza în bazin, iar
vârful la marele trohanter. El se insera în interiorul bazinului, pe faţa anterioară a sacrului, în
vecinătatea găurilor sacrate (a 2-a, a 3-a si a 4-a), fasciculele musculare merg în afară, ies din bazin
prin marea scobitură sciatica şi se termină printr-un tendon pe marginea superioară a marelui
trohanter.
Acţiune: Ca şi ceilalţi muşchi, pelvi-trohanterieni, roteşte coapsa afară. Daca coapsa este
flectată, este un abductor al acesteia. Ca şi abductorul intern este un stabilizator al şoldului.
Inervaţie: Nervul piramidal din plexul sacrat.
Gemenii pelvieni (Muschii Gemelli spinalis si tuberalis) sunt muşchi subţiri, de forma
patrulateră care însoţesc porţiunea extra pelvina a obturatorului intern. Dupa situaţia lor fată de
acest tendon unul este superior şi altul inferior. Gemenul superior este numit spinal, fiindcă se insera
pe spina sciatică iar cel inferior numit şi tuberal fiindcă se insera pe tuberozitatea ischionului.
Acţiune: Sunt rotatori în afară.
Inervaţie: Ramuri din plexul sacrat.
Muşchiul obturator intern se inseră pe faţa internă a membranei obturatoare şi pe periferia
osoasă a găurii obturatoare.
Acţiune: Este un puternic rotator în afara coapsei.
Inervaţie: E inervat de nervul obturator intern, ramură din plexul sacrat.
Muşchiul obturator extern se prinde pe faţa externă a cadrului osos al găurii.
Obturatoare, trece pe sub colul femural spre faţa posterioară a articulaţiei şi se termină
printr-un tendon în fundul cavităţi digitale a marelui trohanter.
Acţiune: Este ca şi precedenţii tot un rotator în afară dar datorită poziţiei sale sub colul
femural este un veritabil coaptor articular, fiind principalul stabilizator inferior al şoldului.
Muşchiul pătratul crural (Quadratus femoris) pleacă de la tuberozitatea ischiatică, merge pe
partea posterioară a articulaţiei coxo-femurale şi se insera în afară pe creasta intertrohanteriană.
Acţiune: Un puternic rotator în afară coapsei.
Inervaţie: Este inervat de o ramura din plexul sacrat. Aceşti muşchi sunt acoperiţi de
muşchiu1 mare fesier.
Faţa inferioară a articulaţiei coxo-femurale este în raport cu muşchiul pectineu (Pectineus)
care se insera în sus pe creasta pectineala şi pe ligamentul lui COOPER de unde fibrele lui merg în
jos în afară şi puţin înapoi şi se termină pe creasta pectineală a femurului.
Acţiune: Este aductor al coapsei, flexor şi rotator în afară.
Inervaţie: E inervat de ramuri din nervul crural. Dedesuptul acestui muşchi se etajeaza micul
adductor, adductorul mijlociu şi adductorul mare. Inserţiile lor superioare sunt pe ramura ischio-
pubiană de unde coboară pe faţa internă a diafizei femurale.
Acţiune: Sunt adductori ai coapsei şi foarte slabi rotitori în afară.
11
 Inervaţie: Toţi adductorii primesc ramuri din nervul obturator (plexul lombar).
Faţa externă a şoldului este acoperită de expansiunea aponevrotică a fasciei lată denumită şi
bandelata lui MAISSIAT, care porneşte de la creasta iliaca, acoperă fesierul mijlociu şi marele
trohanter şi coboară pe faţa externă a coapsei, spre gambă. În partea anterioară a acestei lame
aponevrotice într-o dedublare a sa se află muşchiul tensor al fasciei lată care se insera sus pe spina
iliaca antero-superioară, iar în jos fibrele sale se confundă cu cele ale fasciei lată.
Acţiune: Este abductor şi flexor al coapsei. Prin conexiunile pe care le are cu fesierul mare,
ajută la menţinerea poziţiei verticale la tendinţă de cădere înainte. Preia presiunea exercitată asupra
trohanterului împinge capul femural în articulaţie devenind stabilizator extern al şoldului.
Inervaţie: Primeşte ramuri din gluterul superior.

CAPITOLUL II
PARTICULARITĂŢI BIOMECANICE ŞI CLINICE
ALE ARTICULAŢIEI COXO-FEMURALE

Spre deosebire de articulaţia scapulo-humerală, foarte mobilă, articulaţia coxo- femurală are
o mobilitate mai redusă, în schimb fiind dotată cu o stabilitate mai mare. Prin centrul geometric al
capului femural trec trei axe de mişcare, foarte importante în locomoţie.
- un ax transversal (frontal) în jurul căruia se efectuează flexia-extensia;
- un ax sagital, care permite abducţia-adducţia;
- un ax vertical, care permite mişcarile de rotaţie internă şi externă.
12
 Axul colului femural este oblic în sus, înauntru şi înainte , formând un 'unghi de înclinaţie' de
125' cu axul diafizar şi unul de 'declinaţie' de 10o-30o (deschis înauntru şi înainte ). Diafiza femurală
se situează deci înapoi a planului frontal vertical, trecînd prin centrul capului femural şi axa
condililor.
Cavitatea cotiloidă (acetabulara), de formă semisferică este acoperită de cartilaj numai pe
partea sa periferică, fundul cavitaţii neintrând în contact cu capul femural.
Ea este orientată în afară, în jos şi înainte , formând cu orizontala un unghi de 30 o- 40o. Acesta
face ca partea superioară a cotilului să acopere în faţa externă a capului. La nivelul acoperişului
cotilului, capul exercită cea mai mare presiune. Capul, colul şi diafiza femurală formează un ansamblu
biomecanic caracterizat prin faptul că greutatea corpului, repartizată la nivelul capului femural, nu se
transmite direct axului diafizar, ci prin intermediul colului femural, care joaca rol de braţ de pârghie.
De aceea baza colului este supusă frecvent la fracturi. Pe sprânceana cotiloidiana se insera un inel
fibrocartilaginos, care sporeşte profunzimea cavitaţii cotiloide.
Capsula articulară, un manson cilindric format din tesut fibros este întarită prin ligamentele
ilio-femurale, pubo-femura1, ischio-femural, rotund. In extensie ligamentele sunt îninse şi cooptaţia
coxo- femurală este fermă, în timp ce ăn flexie ligamntele sunt destinse şi capul femural nu mai
apare aşa d puternic aplicat pe cotil.
Articulaţia coxo-femurală este supusă la o presiune permanentă prin tonusul musculaturii
periarticulare. S-a demonstrat ca în timpul mersului articulaţia coxo- femurală suferă o presiune
intermitentă. Astfel, în timp ce greutatea corpului se sprijină pe un singur picior, mijlocul fesier
exercită o puternică presiune, coxo-femurală suportând alternativ o presiune de patru ori mai mare
decât greutatea corpului. În coxa - valga, marele trohanter fiind prea apropiat de centrul capului
femural, presiunea suportată de capul femural la fiecare pas este de 6-7 ori mai mare decât greutatea
corpului. În cazul articulaţilor sănătoase, presiunea se transmite pe întreg capul femural, fiind bine
suportată de cartilaj. Ori de câte ori se produce o hiperpresiune concentrată pe o zona mai restransă a
capului, cartilajul se ulcereaza.
EXAMENUL CLINIC ŞI FUNCŢIONAL AL ŞOLDULUI
Examenul clinic al şoldului trebuie făcut sistematic şi minuţios, pentru a putea depista orice
anomalie. Mai întai se efectuează examenul clinic în ortostatism. În acest caz, se verifică poziţia
reperelor oaselor şi a axelor membrului inferior.
-dacă spinele iliace antero-superioare sunt situate la aceeaşi orizontală;
-dacă exista o basculare a bazinului într-o parte sau alta;
-dacă este o inegalitate de lungime a membrelor inferioare;
-dacă există atitudini vicioase la nivelu1 şoldului, genunchiului, picioarelor.
Studiul bazinului se efectuează mai întai cu pacientul stând pe un taburet, apoi în staţiune
unipodalî. În acest ultim caz trunchiul se înclină de partea piciorului de sprijin cu mijlocul fesier
deficitar (semnul Trendelemburg).
13
 EXAMENUL CLINIC DIN POZIŢIA CULCAT

 Prin palpare atentă se localizează sediul durerilor (inghinale, trohanteriene si ischio-trohanteriene).

Coxopatiile pot fi însoţite de iradiaţii dureroase posterioare, anterioare, pe genunchi, pe faţa

internă a coapsei, pe fesierul superior.

 Se apreciaza apoi dacă durerea este de tip inflamator (durere continuă, cu accentuari nocturne şi
radiere matinală prelungită) sau de tip mecanic (calmată de repaus si accentuate de ortostatism sau
mers).
 Se masoară lungimea comparativa a membrelor inferioare în raport cu maleola interna, apoi
perimetrul coapsei (măsurat la 10 cm deasupra bazei rotulei).

 Urmeaza palparea ţesututului subcutanat şi masele musculare, notând grupele hipotone, hipertone,
tendinţa la retracţii, existenţa unor tulburari trofice de origine venoasă.

Se efectuează apoi bilanţul articular, măsurând goniometric fiecare mişcare fundamentală.

Se calculează apoi coeficientul funcţional de mobilitate, măsurandu-se amplitudinea fiecarei
mişcari şi înmulţind-o cu coeficienţii menţionati în tabelul urmator:

Flexia 0 - 45o = coeficient 0,6

45 - 90o = coeficient 0,4
o
Peste 90 = coeficient 0,1
Abducţia 0 -15o = coeficient 0,6
o
15 - 30 = coeficient 0,4
Peste 30o = coeficient 0,1
Rotaţia externă 0 - 30o = coeficient 0,3
Peste 30o = coeficient 0,1
Rotaţia internă adducţia,extensia = coeficient 0,2
Totalul (raportat la 100) reprezintă coeficientul funcţional al articulaţiei, care se masoară
înainte şi după recuperarea medico-chirurgicală.
În continuare se face bilanţul muscular.
Pentru evaluarea flexiei, în care sunt implicaţi muşchii flexori (psoasiliacul, dreptul anterior,
croitorul) se aplică contrarezistenţă pe faţa anterioară a coapsei, deasupra genunchiului.Pentru
extensie (muşchii extensori fiind fesierii, ischio-gambierii) contrarezistenţa se aplică pe faţa
posterioară a gambei, în timp ce cu mana cealaltă se imobilizează bazinul.

14
 În abducţie, care e asigurată de fesierul mic şi mijlociu şi de muşchii accesori, se aplică
rezistenţă pe faţa externă a genunchiului.În adduţie (muşchii adductori, ischio-gambierii, marele
fesier având rolu1 principal) rezistenta se aplică pe faţa internă a genunchiului.
Pentru evaluarea rotaţiei externe (muşchii rotatori fiind fesierii, drept intern şi croitorul)
rezistenţa se aplică deasupra gleznei, ca şi în rotaţia internă (ischio- gambierii, tensorul fasciei lata).
Pentru testarea forţei musculare se determină, prin tatonari progressive la instalaţia de
scripeti, care este greutatea maximă care, atasată la membrul inferior intins, poate fi ridicată de 10
ori.
Examenul clinic funcţional se completează cu examenul radiografic (coxometria). Parametrii
principali care trebuie măsurati pe radiografia de faţa sunt:
a. Unghiul de înclinaţie dintre axa diafizei şi axa colului femural (normal: 130o)
b. Unghiul de oblicitate al acoperişului cotilului. Se reperează pe fotografie:
1) locul de unire al acoperişului cu fundul cotilului (T);
2) cel mai extern punct al parţii condensate a cotilului (E), apoi se masoară unghiul format
de dreapta TE şi orizontala care trece prin T (sub 10o)

c. Unghiul de acoperire externă a capului femural de catre cotil. Din centrul capului
femural C se ridică o verticală, care face un unghi de peste 25o .

d. Axul cotilului prelungit trebuie sa atingă cotilul intern şi dedesubtul punctului T.

În displazia coxo-femurală impactul cade asupra şi în afara punctului T.
e. Arcul cervico-obturator e întrerupt în cazul displaziilor însoţite de subluxaţii.
f. Unghiul de declinaţie a cotilului femural (între axa colului şi axa cotililor femurali), normal de
10 - 15o, este mărit în subluxasii sau luxatii şi redus în protruzii.

15
 CAPITOLUL III
ÎNGRIJIRI ALE PACIENŢILOR CU COXARTROZĂ

A.DATE DESPRE BOALĂ

3.1. DEFINIŢIE
Coxartroza denumită şi artroză şoldului este o artropatie cronică, caracterizată din punct de
vedere morfologic prin alterari degenerative ale cartilajului articular, asociate cu leziuni proliferative
ale ţesutului osos subiacent.
Considerată multă vreme ca o boală legată de îmbătrânire, de unde şi vechea denumire de
morbus coxae senilis, astăzi, graţie lucrărilor experimentale şi histologice ale lui Rutishauser şi ale
şcolii sale ca şi lucrărilor lui Pauwels, se admite ca în coxartroză leziunile sunt expresia adaptării
ţesutului osos la factorii de presiune excesivă pe care îi suportă în unele împrejurări articulaţia.
Aceasta este într-atât de adevărat încat, dacă se suprimă aceste condiţii defavorabile se
constată revenirea osului la starea normală.
Coxartroza este una dintre cele mai frecvente artroze şi în acelaşi timp, una dintre cele mai
grave deoarece afectarea sa duce la deficienţe serioase în stabilitatea şi mobilitatea bolnavului. Se
întalneşte de obicei la vârsta de 50-60 de ani sau chiar la tineri, în caz de malformaţie a articulaţiei
coxofemurale.
Înafara denumirii de artroză mai este folosit şi termenul de reumatism degenerativ şi cel de
osteoartrită localizat la articulaţia şoldului.
3.2. ETIOLOGIE
Coxartroza constituie o boala plurietiologica, dar monopatogenica, expresie a degradarii
anatomo functionale a soldului. Afectiunea este intalnita la persoane care depasesc varsta de 40 ani
iar frecventa ei creste odata cu varsta. Ea intereseaza in mod egal ambele sexe, cu o usoara
predominanta la sexul feminin.
Aproape toate clasificarile etiologice ale coxartrozei fac dinstinctia intre formele primare sau
idiopatice si forme secundare.
Coxartrozele primare constituie aproximativ jumatate din numarul total si ele debuteaza catre
varsta de 60 ani; adesea ele sunt bilaterale, se insotesc de artroze ale altor articulatii, iar radiologic
sunt artroze de tip central.
Ele par sa fie cauzate de factori generali, inca putin cunoscuti, care altereaza cartilajul
articular, producand leziuni de uzura precoce la nivelul articulatiilor supuse la eforturi maxime.

16
 Coxartrozele secundare sunt acelea la care factorii locali pot sa fie incriminati drept cauze
declansatoare ale afectiunii.Dintre coxartrozele secundare cele mai frecvente sunt acelea consecutive
alterarilor mecanicii articulare prin tulburari de statica articulara care pot fi datorate:
- malformatiilor congenitale coxofemurale - ex. displazia sau luxatia congenitala de sold, coxa
vara sau valga, protruzia acetabulara juvenila.
- deformatiilor coxofemurale castigate - ex. sechelele traumatice ale capului femural sau
cotilului dupa fracturi, luxatii, decolare epifizara.
O alta categorie de coxartroze secundare sunt acele care, fara sa fie datorate malformatiilor sau
tulburarilor de statica articulara, recunosc totusi cauze locale care au alterat sinoviala sau cartilajul
articular, elemente pe care se va dezvolta ulterior artroza. Astfel sunt coxartrozele secundare unei
coxite infectioase sau reumatismale, condromatozei soldului, sinovitei traumatice.
3.3.PATOGENIE
Functionalitatea normala a unei articulatii depinde de integritatea morfofunctionala a
componentelor sale si de prezenta cantitativ normala a lichidului sinovial care asigura nutritia
cartilajului si ungerea articulara.
Nutritia cartilajului este in mod normal foarte precara depinzand, printre altele, de o serie de
factori mecanici de frecare si presiune care favorizeaza patrunderea lichidului sinovial in
porozitatile cartilajului. Nutritia cartilajului poate deveni deficitara in imobilizarile articulare,
precum si in tulburarile de secretie a lichidului sinovial, in particular a acidului hialuronic, de catre
celulele sinoviale in porozitatile cartilajului. Perturbarea echilibrului articular in coxartroza poate fi
determinata de factori biologici sau mecanici.
Primele modificari decelabile in coxartroza se situeaza la nivelul cartilajului care acopera
capul femural si acetabulul.
Procesul de degenerescenta a cartilajului, in zona in care nu suporta greutatea corpului,
provoaca o proliferare activa a vaselor subiacente stratului calcifial al cartilajului, pe care il
invadeaza si il transforma in tesut osos. Astfel, in zona neportanta a capului femural si a cotilului au
loc procese osteogenetice cu formare de osteofiti. In zona care suporta greutatea corpului, cartilajul
degenerat se subtiaza pana la disparitie.
Suprafata osoasa neprotejata de cartilaj si supusa unei presiuni enorme se eburnifica, iar sub
aceasta zona in grosimea tesutului spongios al capului, apare o densificare osoasa. La acest nivel
exista o reactie vasculara accentuata care este responsabila de densificarea si ingrosarea travelor
osoase dar care lipseste pe linia de transmitere maxima a presiunii, unde tesutul osos este resorbit si
inlocuit cu focare de fibroza si pseudochiste. De aceea, coxartroza apare ca o tulburare vasculara
care modifica natura tesuturilor articulare, in special a cartilajului si a osului si se insoteste de dureri
si de deformari mari. Zona de condensare osoasa este in mod special responsabila de producerea
stimulilor durerosi.

17
 3.4.SIMPTOMATOLOGIE
Semnele clinice ale coxartrozei sunt durerea la mers, limitarea miscarilor si atitudinea
vicioasa a coapsei.
Durerea la mers este simptomul principal. Ea apare dupa o distanta variabila si obliga
bolnavul sa se opreasca pentru cateva minute, dupa care reluarea mersului este mai mult sau mai
putin usurata. Durerea dispare la repaus.Din cauza durerii mersul este schiopatat, iar mersul pe teren
accidentat, urcarea sau coborarea scarilor sunt deosebit de penibile. La scularea din pat sau dupa o
perioada mai indelungata de stat pe scaun, primii pasi sunt foarte durerosi, iar dupa ce s-a facut
incalzirea articulatiei, durerile scad sau inceteaza total.
Sediul durerii variaza : uneori ea este situata la radacina coapsei, pe fata anterioara si se poate
sa se intinda pana la genunchi; alteori durerea se gaseste pe fata interna a coapsei in regiunea
muschilor adductori.
Durerea articulara se explica prin faptul ca suprafetele osoase se preseaza si ,,se freaca’’ una
de alta, cartilajul distrugandu-se astfel se produce o iritatie mecanica ce determina si o inflamatie
locala care explica cauza durerii in miscare.
Celelalte semne subiective intalnite in coxartroza sunt inconstante. Astfel bolnavii pot sa
perceapa uneori, in cursul unor anumite miscari cracmente in articulatia soldului, iar alteori prezenta
unor episoade bruste dar pasagere de blocaj al articulatiei soldului.
Atitudinea vicioasa apare tarziu in evolutia coxartrozei si este datorata, la inceput contracturii
musculare datorata incongruentei articulare. Atitudinea vicioasa a soldului este in flexie, adductie si
rotatie externa. Astfel flexia coapsei este compensata printr-o hiperlordoza lombara, adductia
coapsei printr-o ridicare a bazinului de partea bolnava iar rotatia externa printr-o rotatie cu
antepulsia bazinului de partea bolnava. Numai dupa corectarea acestor atitudini de decompensare se
v-a aprecia exact amplitudinea atitudinii vicioase a soldului bolnav.
Limitarea miscarilor se manifesta prin jena accentuata pe care o resimte bolnavul cand vrea sa-
si incruciseze genunchii sau prin imposibilitatea de a se incalta de partea bolnava ,,semnul
pantofului’’; bolnavul se incalta pe la spate prin flectarea genunchiului.
Limitarea miscarilor pasive este constanta in coxartroza si poate sa fie apreciata prin
masurarea unghiurilor.
Flexia coapsei poate sa fie limitata pana la 90 0 sau chiar mai putin, abductia este considerabil
limitata si destul de precoce in raport cu flexia. Rotatia interna si mai putin cea externa, sunt
limitate, in comparatie cu acelea ale soldului sanatos.
Dupa un oarecare timp de evolutie a coxartrozei se intalneste in mod constant o hipertrofie a
musculaturii coapsei si a fesei care se datoreaza faptului ca suprafetele articulare nu se mai
adapteaza perfect una cu cealalta datorate deformarilor extremitatilor osoase prin hipertrofie si
osteofitoza.
Examenul radiologic pune in evidenta leziunile radiologice ale coxartrozei:
18
 -pensarea spatiului articular care arata uzura cartilajului articular iar in formele incipiente ea
poate sa lipseasca
-alterarea structurii osoase consta in procesul de condensare osoasa, de atrofie calcara numit
osteoscleroza si rarefierea osoasa uneori geodica.
-osteofitoza consta in formarea unor excrescente osoase numite osteofite care se dezvolta la
periferia invelisului cartilaginos si al capului femural.
-modificarea formei capului femural si a cotilului. Capul femural apare turtit datorita unei
infundari in zona de sprijin. Cavitatea cotiloida prezinta o inclinare mare ceea ce duce la ovalizarea
cotilului.
-examenul de laborator este redus: VSH, leucocitoza sunt in valori normale, uneori acidul uric
este crescut.
3.5. SEMNE RADIOLOGIECE
Examenul radiologic este foarte edificator pentru coxartroza. El prezinta:
-osteoscleroza marginala, cu ingrosarea sprancenei cotiloide.
-ingustarea spatiului articular
-hipertrofie osoasa.
Diagnosticul se stabileste pe baza anamnezei, a examenului clinic si a celui radiologic.
Principala afectiune cu care se face diagnosticul diferentiat este bursita trohanteriana, care are
simptome asemanatoare, cu iradierea durerii spre marele fesier, dar nu prezinta limitarea miscarilor
in articulatia coxo-femurala.

3.6. EVOLUTIE SI PROGNOSTIC

In baza unor masuri terapeutice adecvate, evolutia coxartrozei este lent progresiva,
agravanta. La multi bolnavi aceasta evolutie se poate intinde pe 10 - 15 ani mai mult, la altii insa
evolutia poate fi rapid invalidanta, in 1 - 2 ani.
Agravarea coxozelor se exprima in general prin intensificarea durerilor, prin accentuarea
impotentei functionale, ca si prin agravarea deformarilor: scurtarea membrului inferior, deformarea
bazinului. Dintre toate artrozele, coxoza are caracterul cel mai invalidant si ireversibil, de unde
prognosticul rezervat.
3.7. TRATAMENT
Obiectivele tratamentului coxartrozelor sunt:
- combaterea durerilor
- diminuarea redorii si a impotentei functionale
- mentinerea functiei articulare si recastigarea miscarii (partiale, totale)
- micsorarea handicapului.
In tratamentul coxozelor, ca si a celorlalte artroze se folosesc mai multe mijloace:
3.7.1 Masurile igienico-dietetice si educative:

- micsorarea solicitarilor articulatiei coxo-femurale prin evitarea ortostatismului

prelungit, a mersului pe scari sau pe teren accidentat;

19
 - dieta echilibrata (hipocalorica in cazul obezilor).
3.7.2 Tratamentul medicamentos:
-consta pe de o parte in folosirea unei medicatii antialgice si antiinflamatorii (tratament
simptomatic), iar pe de alta parte in folosirea unei medicatii ce isi propune sa influenteze pozitiv
insusi fondul evolutiv al bolii (medicamente numite de reumatologii americani Direase Modifying
Osteo Arthritis Drugs DMOAD).
3.7.3 Tratament simptomatic - cu actiune de scurta durata- analgetice(paracetamol,tramadol)
- antiinflamatoare nesteroidiene(ibufren
diclofenac, indometacin, piroxicam
celebrex, movalis, ketoprofen)
-gel-uri si unguente(fastum gel diclofenac)
-cu acţiune de lunga durată-corticosteroizi intraarticular
- -acid hialuronic

3.7.4 Tratamentul balneo-fizioterapic

Are cele mai largi recomandari cu cele mai eficiente rezultate. Pot fi folosite toate formele si
metodele de tratament: electroterapie, hidroterapie, termoterapie ca si kinetoterapia. Tratamentul
fizical-kinetic al coxartrozei urrnareste implinirea urmatoarelor obiective:
- combaterea durerii;
-asigurarea unei bune stabilitati a soldului;
-asigurarea unor unghiuri de mobilitate functionale si evitarea instalarii atitudinilor
vicioase;
Pentru combaterea durerii, medicina fizica ofera o gama foarte larga de proceduri, totul este
ca ele sa fie cunoscute si aplicate individualizat de la caz la caz in functie de mecanismele
patogenetice care stau la baza durerii, stabilirea tipului de reactivitate al bolnavului, pragul lui de
sensibilitate la durere etc.
Caldura locala poate fi la fel de utila ca si recele aplicat local sau crioterapia, depinde doar
de substratul morfo-patologic caruia ne adresam.
In criza dureroasa se recomanda repausul la pat, medicatie analgetica si decontracturanta,
apoi solux albastru urmat de masaje usoare decontracturante, curenti diadinamici (monofazat) fix si
perioada lunga. Dupa ameliorarea durerilor si contracturii musculare asociem baile kinetoterapice si
dussl subacval. Aplicam cu preponderenta kinetoterapia la pat (gimnastica posturala, exercitii
izometrice, mobilizarii active ajutate, flexi-extensii pe plan orizontal si abductie-adductie pe plan
orizontal si apoi usor inclinat).
Ceea ce este esential pentru o reducere semnificativa a durerii se leaga de posturarea
antalgica. Fie ca lucram cu rece local sau cu cald, aceste tratamente trebuie aplicate in pozitie de
decubit (descarcare articulara) cu soldul intr-o flexie lejera sustinuta pasiv prin perne, sac de nisip
etc. (relaxarea musculaturii, locul in care nasc stimuli durerosi).Daca exista posibilitatea
tratamentului in apa, baia calda generala, baia cu namol, dusul subacval, prin asigurarea conditiilor

20
esentiale (descarcarea articulatiei, relaxare musculara, sedare), calmarea durerilor este mult mai
placuta.
O incalzire superificiala se poate obtine in cele mai obisnuite conditii fara a fi nevoie de
deplasare la un serviciu de fizioterapie: punga cu sare de bucatarie incalzita, perna electrica.Pentru
incalzirea structurilor profunde este neaparat nevoie de aparatura medicala specifica: microunde,
unde scurte, ultrasunet.
Utilizarea curentului galvanic fie sub forma de galvanizare simpla, fie sub forma de
ionogalvanizare reclama o durata mare de timp (in jur de 30 min.), intensitati relativ mari ale
curentului, de aici, respectarea cu mare riguozitate a regulilor de aplicatie pentru a evita aparitia
arsurilor chimice care vor compromite tot programul de recuperare. Aceleasi precautii se iau pentru
orice aplicatie de curenti de joasa frecventa.
Acolo unde exista aparatura necesara, este de preferat utilizarea curentilor de medie
frecventa si a curentilor interferentiali.Formulele de lucru antalgic sau excitomotor vor fi alese si/sau
alternate in functie de modul in care abordam durerea (simptomatic sau etiopatogenetic).
Tot cu scop antalgic se foloseste si ultrasunetul a carui actiune este de maxima eficienta
asupra manifestarilor algice si inflamatorii periarticulare ce insotesc de obicei coxartroza.
Masajul, pe langa efectul antalgic este si miorelaxant sau, daca se doreste, tonifiant, in
functie de manevrele utilizate. Fara a intra in toate detaliile tehnicilor de masaj, pot fi utile cateva
consideratii practice. Pozitionarea bolnavului este extrem de importanta deoarece fiecare pozitie
permite o mai buna abordare a diferitelor structuri.
Manevrele de masaj depasesc zona soldului coborand spre genunchi si urcand- spre coloana
vertebrala lombara si se adreseaza tuturor structurilor: piele, tesut celular subcutanat, fascii,
tendoane si muschi.
Impotriva redorii articulatre, al doilea element important al deficitului functional a1
bolnavului, kinetoterapia este arma terapeutica de baza care permite recastigarea unor amplitudini
functionale. Ca regula generala, sensul miscarii va fi in sens opus tendintei naturale a bolii de
limitare a miscarilor.
Asadar, mobilizarea pasiva va insista pe miscarile de extensie, abductie si rotatie interna.
Greu de recuperat mobilitatea intr-o articulatie in care deja redoarea s-a instalat. Mobilizarea pasiva
insoteste masajul, dupa tractiunea si comprimarea articulatiei. Miscarile pasive se efectueaza in
diferite axe si planuri, analitic sau global. Cea mai convenabila pozitie de lucru este decubitul dorsal
care avantajeaza toate miscarile, cu exceptia extensiei.
Acolo unde este posibil, pe langa tehnicile manuale de mobilizare articulara, se recurge si la
mecanoterapie in special tractiuni mecanice - care permit o durata mai mare de actiune si o dozare
perfect cuantificata a fortei externe de actiune.

21
 Refacerea fortei musculare si a echilibrului dintre muschii agonisti si antagonisti, in special a
muschilor stabilizatori ai soldului (in plan frontal si in plan sagital) trebuie inceputa cat mai precoce
si continuata mereu printr-un program de intretinere a tonusului si fortei musculare, chiar daca s-a
ajuns la o forta de contractie normala. Se insista asupra tonifierii urmatorilor muschi:
- fesierul mijlociu - stabilitatea soldului in plan frontal;
- fesierul mare si ischiogambierii - stabilitate in plan sagital si contracararea flexum-ului de
sold;
- cvadriceps - pentru a conserva extensia completa de genunchiului;
Odata ce aceste obiective au fost atinse, programul de kinetoterapie devine mai mult global,
functional, decat analitic, pentru a reintegra articulatia coxo-femurala in schemele normale de
miscare, sau cat mai aproape de normal. Un aspect important ce nu trebuie neglijat il constituie
invatarea bolnavului ca in timpul miscarilor active sa poata executa, la inceput sub control constient
si mai apoi automat, urmatoarele activitati motorii:
-flexia soldului cu pastarea lordozei fiziologice;
-adductia soldului fara participarea patratului lombelor (adica fara ascensiunea
hemibazinului);
-rotatie pura, izolata strict in articulatia coxo-femurala, fara a rota intreg bazinul;
La fel ca si pentru bolnavii cu gonartroza, kinetoterapeutul are obligatia sa faca educatia
bolnavului privind igiena soldului.
-folosirea obligatorie in timpul mersului a unui baston purtat in mana opusa soldului afectat si
mai ales utilizarea lui corecta pentru a se realiza efectiv o descarcare a soldului bolnav;
-evitarea purtarii de greutati;
-evitarea purtarii incaltamintei cu toc inalt;
-efectuarea zilnica a unui program minimal de exercitii fizice de intretinere
musculara si articulara;
- evitarea pastrarii prelungite a unor pozitii antalgice( cu flexia soldului) precum si statul
prelungit in fotoliu sau scaune joase;
-pentru odihna se va prefera pozitia de decubit cu gambele usor ridicate deasupra planului
patului.
Coxartroza anchilozanta, care este de obicei nedureroasa, va beneficia de un program
continuu de kinetoterapie pentru a evita instalarea pozitiilor vicioase.
In cazurile de coxartroza secundara a unor afectiunii medicale (SA, PR, infectii specifice sau
nespecifice), tratamentul fizical kinetic nu reprezinta decat o parte a tratamentului complex al
afectiunii de fond, are un caracter simptomatic si urmeaza in general, evolutia bolii cauzale.
3.7.5.Tratamentul ortopedico-chirurgical
-poate fi precoce sau tardiv
- cel precoce se adreseaza bolnavilor cu coxartroze secundare unor anomalii congenitale, ca
displazia subluxanta de sold, carora li se efectueaza osteotomii corectoare.
-cel tardiv se adreseaza bolnavilor cu artroze de sold evoluate, care nu mai raspund la tratament
medical. Acestora li se implementeaza proteze totale de sold.

22
 Singurul tratament curativ este tratamentul chirurgical: interventii chirurgicale non-protetice
(Osteotomiile de reaxare-nu se mai practica in aceasta perioada); Intervenţiile chirurgicale protetice
(proteze totale cimentate/necimentate, hemiartroplastia cu proteza bipolara sau A.

Fig3.Proteza de sold necimentata

Fig4.Proteza de sold necimentata cu suruburi

23
Fig5.Proteza de sold necimentata cu cerclaj

Fig6.Proteza resurfacing

3.8. EDUCATIE PENTRU SANATATE

24
 Educatia pentru sanatate este un proces interactiv ce favorizeaza invatarea avand ca scop
promovarea sanatatii, de prevenire a bolilor, de a ajuta persoana sa dobandeasca mai multa
autonomie, de a asigura continuitatea ingrijirilor din spital la domiciliu.
Asistenta medicala este cea care ajuta omul suferind sa-si mentina un regim de viata pe care l-
ar fi avut singur, daca ar fi avut forta, viointa sau cunostintele necesare.
Asistenta medicala va incerca sa transpuna elementele educationale in cuvinte pline de
caldura, de incredere in sansa vindecarii, va incerca sa transmita bolnavului acea energie are aduce
in sufletul lui dorinta de viata si optimism.Bolnavul trebuie sa simta ca suferinta lui nu ii este
indiferenta asistentei medicale, ca aceasta o traieste, ii simte durerea si mai ales in ceea ce face
pentru a-l ajuta sa treaca mai intai prin filtrul daruirii si intelegerii toate reactiile si mai ales
simptomele bolii.
Responsabilitatile esentiale ale asistentei medicale sunt: promovarea si pastrarea sanatatii,
prevenirea imbolnavirilor, restaurarea sanatatii , inlaturarea suferintei.
Asistentele medicale creaza o ambianta in cadrul careaia valorile, oboceiurile,religia, credinta
individului sunt respectate, este legata prin secretul profesional si analizeaza indeaproape
informatiile detinute despre bolnav, in ce masura si ciu sa le comunice.Va fi intotdeauna alaturi de
pacient, indiferent de starea acestuia, va incerca sa-i asigure o buna postura, si mai ales confort
psihic si intelegere.Toate intervetiile asistentei trebuie facute cu maxima responsabilitate cu
siguranta si atentie sporita, iar orice neregula trebuie adusa medicului la cunostinta imediat si
remediata.
PROFILAXIA BOLI
Profilaxia constă în aplicarea procedeelor necesare împiedicării apariţiei unei boli sau cel puţin
a limitării leziunilor pe care aceasta le produce.
Prevenţia primară are ca scop împiedicarea instaurării bolii prin corectarea factorilor
predispozanţi şi selecţia atitudinilor lucrative.
Prevenţia secundară are ca scop împiedicarea, atenuarea sau încetinirea alterărilor conexe cu
evoluţia bolii prin diagnostic precoce şi tratament adecvat.
Prevenţia terţiară are ca scop împiedicarea invalizării complete în favoarea unei diminuări
funcţionale de lungă durată, prin reabilitare.
Investigarea precoce (inclusiv radiologică) şi corectarea dismorfismelor şoldului prin
intervenţii chirurgicale cu valoare preventivă sunt de mare importanţă în prevenirea coxartrozei.
Diagnosticul precoce este un important mijloc de prevenţie secundară întrucât adoptarea tuturor
mijloacelor terapeutice este în măsură, în marea majoritate a cazurilor, să împiedice sau cel puţin să
încetinească evoluţia leziunilor articulare.
Pacientul cu coxartroză trebuie să ţină cont de progresivitatea leziunilor, pentru care va trebui să
respecte următoarele „reguli de igienă” (în mare parte comune pentru coxartroză şi gonartroza):
25
 -reducerea sau menţinerea greutăţii corporale sub greutatea ideală;
-evitarea poziţiilor monotone prelungite atât în ortostatism cât şi pe scaun sau „în
genunchi”(este favorizat flexumul de şold şi genunchi);
-evitarea mersului prelungit („mersul este cel mai prost exerciţiu pentru un coxopat”) şi a
mersului pe teren accidentat;
-mersul cu sprijin în baston;
-evitarea şchiopătării printr-un control voliţional al mersului;
-respectarea perioadelor de repaus, asociind posturarea membrelor inferioare antidecliv;
-se vor prefera deplasările pe bicicletă;
-se vor purta pantofi cu tocul mic, comozi, cu talpă elastică (pentru amortizarea şocurilor);
-corectarea inegalităţii membrelor inferioare (peste 2 cm) şi a piciorului plat ( talonete);
-se va executa zilnic un program de kinetoprofilaxie;
-pentru genunchi - evitarea traumatismelor directe.
Terapia ocupaţională în coxartroză va utiliza doar acele forme care se execută din şezând şi eventual
decubit, bazate pe pedalaj, giroplane, alunecări pe planşeta cu rotile .
Sporturi permise : nataţie, ciclism, schif, călărie.

B. STUDIU DE CAZURI CLINICE

STUDIU DE CAZ I
Culegerea datelor :
Numele si prenumele : T.A
Varsta : 70 ani
Sex : barbatesc
Situatia sociala : vaduv
Situatia profesionala : pensionar
Situatia familiala : buna
Adresa : Bucuresti
Diagnostic medical : coxartroza sold stanga posttraumatiă,
Bolnavul T.A in varsta de 70 ani, inginer constructor, se interneaza in sectia de Ortopedie a
spitalului Colentina in data de 20.03.2014 la ora 10 , cu diagnosticul de coxartroza sold stang
posttraumatica, cu urmatoarele simptome :
-impotenta functionala membrului inferior stang
-dureri membrul inferior drept

26
 -dureri in articulatia coxofemurala stanga
Prezinta la internare o inaltime de 1,70m, prezinta T.A. de 140/90mmHg, o respiratie normala 16
resp/min si se interneaza in regim de programare, iar la internare fiind stabil respirator si
hemodinamic, cu tranzit intestinal prezent, mictiuni fiziologice, afebrilitate .
Se remarca o dificultate de socializare fiind apatic, nu doreste informatii despre starea lui prezenta
–boala considerand suficiente cunostintele.

MANIFESTARI DE DEPENDENTA:
-durere la deplasare
-insomnie
-imobilizare la pat obligatoriu in primele 2 zile
-anorexie
-cunostinte insuficiente despre modalitaţile de recuperare
PROBLEMELE PACIENTULUI:
-mers dificitar
-dificultate de a se odihnii
-dificultate de a se misca
-dificultate de a se alimenta

PLAN DE INGRIJIRE

DIAGNOSTIC DE OBIECTIVE INTERVENTII EVALUARE

NURSING

Mers deficitar cauzat Pacientul sa nu Educ pacientul sa-si Pacientul se

de durere, manifestat prezinte dureri, sa se limiteze deplasarile deplaseaza incet, cu
prin schiopatat la poată deplasa în sa doar pentru necesitati bastonul, cu jena din
deplasare. limita fiziologice, fara cauza
Dificultatea de a se
posibilitaţilor,sa nu-si sprijin pe membrul durerii,mobilizarea se
misca datorita
agraveze afectiunea. afectat. In timpul face si cu ajutorul
interventiei Pacientul sa prezinte
odihnei sa protejeze meu.
chirurgicale autonom in Pacientul se poate
partea afectată.
manifestata prin deplasare. deplasa, la inceput cu
Administez medicatia
imobilizare la pat. ajutor sustinuta si nu
prescrisa de medic.
Ajut pacientul sa se ii este frica.
ridice la inceput, apoi
la marginea patului,
după care face

27
 plimbari scurte prin
salon, evitand
ortostatismul
prelungit si sa nu
evite miscarea.
Dificultate in a se Pacientul sa aibe un Administrez Pacientul sustine un
odihni datorita somn odihnitor, prin antialgice la indicatia somn relativ
durerii, manifestată combaterea durerii. medicului.Pacientul odihnitor din cauza
prin insomnie. trebuie sa aiba un pat nelinistii.
confortabil pe durata
spitalizarii, cu
lenjerie cutată.
Aerisesc salonul
inainte de culcare si
ofer pacientei un
pahar de ceai.

Dificultate in a se Pacienta sa reuseasca Ajut pacientul sa Pacienta a suportat

alimenta datorita sa manance singura manance, oferind fara incidente PEV.A
imobilizarii la pat oferindui-se conditii la pat apoi in primit lichidele
manifestata prin mancarea la pat. salon.Încerc sa il oferite si alimentatia
anorexie, negativism conving ca este in urmatoarele zile.
alimentar. inspre binele lui sa se
hidrateze si
alimenteze pentru a
avea o evolutie
favorabila.
Administez PEV la
indicatia medicului

Informatii deficitare Pacientul sa prezinte Pana la externare

cauzate de informatiile dorite, sa pacienta primeste
necunoasterea bolii, a stie ca doar informatiile utile
operatiei,evolutiei si interventia pentru perioada de
a recupararii. chirurgicala este covalescenta.

28
 singura modalitate de
ameliorare a bolii, sa
se ingrijeasca dupa
iesirea din spital si sa
urmeze perioadele de
recuperare de
specialitate.

STUDIU DE CAZ II
CULEGEREA DATELOR :
Nume si Prenume: M.L.
Varsta: 55 ani
Sex :feminin
Grup sangvin: A II
Situatia sociala: casatorit
Ocupatia: pensionar
Situatia familiala: buna
Adresa: Bucuresti
Data internarii: 20.03.2014
Diagnostic medical:Coxartroza dreapta decompensata algic si functional sold stang.
Bolnava T.A in varsta de 55 ani, fost sofer se interneaza la Spitalul Colentina pe sectia de
Ortopedie pe data de 20.03.2014, la ora 14 cu diagnosticul de Coxartroza dreapta decompensata
algic si functional sold stang cu urmatoarele simptome:
-greutate la deplasare
-dureri in pozitia de ortostatism
-durere inghinala cu iradiere pe fata anterioara a membrelor superioare drepte
Bolnava la internare prezinta o inaltime de 1,85m, prezinta T.A. de 145/95mmHg, o respiratie
normala 15 resp/min, se interneaza in regim de programare, este stabila respirator si hemodinamic,
tranzit intestinal prezent, mictiuni fiziologice, afebrila.

MANIFESTARI DE DEPENDENTA:
-durere la deplasare
-mers schiopatat
-neliniste, agitatie
-interzicerea oricarei miscari a membrului afectat
-treziri frecvente
-inflamatie si supuratie la nivelul plagii

PROBLEMELE PACIENTULUI:
-limitarea miscarilor
-mers dificitar
-anxietate
-dificultate de a se misca
-dificultate de a se odihnii
29
-risc de infectie

PLAN DE INGRIJIRE

DIAGNOSTIC DE OBIECTIVE INTERVENTII EVALUARE

NURSING

Limitarea miscarilor Pacienta sa-si poata Administrez In urma medicatiei

cauzate de schimba pozitia in medicamentatia administrate durerea
degenerarea pat, sa-si poata misca prescrisa de medic. sa diminuat, pacienta
cartilajului si piciorul in vederea isi menajeaza
Educ pacienta sa nu-
leziunea tesutului imbracarii, articulatia si urmeaza
si forteze articulatia,
osos subiacent, dezbracarii si sfaturile primite.
sa faca o mobilizare
manifestata prin incaltarii in special .
treptata a articulatiei,
durere la miscare.
incurajez pacienta ca
dupa interventie toate
aceste probleme vor
disparea treptat.
Mers dificitar cauzat Pacienta sa nu Administrez În urma îngrijirilor
de durere, manifestat prezinte dureri, sa se medicamentatia acordate pacienta are
schiopatat la poata deplasa in prescrisa de medic : tonusul muscular şi
deplasare. limita posibilitatilor, Movalis 2 tb pe zi si forţa musculară
sa nu-si afecteze masaj in zona păstrată şi îşi menţine
afectiunea. dureroasa cu integritatea
Ibuprofen gel tegumentelor şi
activităţii
Educ pacienta sa-si
articulare.Pacienta se
limiteze deplasarile
deplaseaza incet din
doar pentru necesitati
cauza durerii.
fiziologice, fara
sprijin pe membrul
afectat. In timpul
odihnei sa protejeze

30
 partea afectata.

Pacienta prezinta Pacienta sa fie Impreuna cu medicul Pacienta a inteles

anxietate cauzate de linistita, sa cunoasca ii explic etapele etapele interventiei,
necunoasterea bolii, tipul interventiei interventiei este optimista si are
de interventia chirurgicale. chirurgicale: incerc incredere in reusita
chirurgicala sa o linistesc si sa-i operatiei
manifectata prin explic utilitatea si
neliniste, agitatie. necesitatea operatiei.

Pacienta prezinta Pacienta sa fie Invat pacienta sa Dupa efectuarea

dificultate in a se echilibrata cat mai foloseasca tehnici de interventiei pacienta
misca din cauza curand posibil sa destindere si relaxare, se mobilizeaza
operatiei, manifestata cunoasca regimul de o ajut sa-si gaseasca treptat.
prin interzicerea viata, sa se poata pozitii comode.
miscarii membrului deplasa cu ajutor
Nevoile fiziologice:
afectat. pentru nevoile
igiena locala,
fiziologice.
alimentatie la pat.

Administrez
medicatia prescrisa
de medic.
Dificultate in a se Pacienta sa aiba un Aerisesc salonul Pacientul prezinta un
odihni, din cauza somn linistit si inainte de culcare, ii somn satisfacator atat
durerii manifestata odihnitor, sa doarma ofer bolnavei un cantitativ cat si
prin treziri frecvente. cel putin 4-5 ore. pahar cu lapte cald. cantitativ.
Supraveghez
bolnavul sa nu
doarma pe timpul
zilei.

Administrez
somnifere usoare la

31
 indicatia medicului.

Pacienta prezinta in Plaga sa fie curata sa Fac toaleta plagii Plaga este curata. Nu
urma interventiei nu prezinte semne de zilnic cu apa prezinta infectie
chirurgicale, risc de infectie locala. oxigenata, solutie de locala si se vindeca
infectie cauzata de betadine si aplic fara complicatii
Plaga sa se vindece
aparitia unui serom la comprese sterile.
fara complicatii.
nivelul plagii
Asigur igiena
manifestat prin
personala a
inflamatie si
pacientului.
supuratie.
Administrez
medicatia prescrisa
de medic.

STUDIU DE CAZ III

CULEGEREA DATELOR:
Nume si Prenume: L.V
Varsta: 68 ani
Sex:masculin
Situatia sociala: vaduv
Ocupatia: pensionar
Grup sangvin: A II
Adresa:Bucuresti
Data internarii: 20.03.2014
Diagnostic la internare: Coxartroza dreapta decompensata algic si functional. H.T.A
esentiala. Cardiopatie ischemica.

32
 Bolnavul L.V. in varsta de 68 ani, fost inginer se interneaza la Spitalul Colentina pe
sectia de Ortopedie pe data de 20.03.2014, la ora 9 cu diagnosticul de Coxartroza dreapta
decompensata algic si functional. H.T.A esentiala. Cardiopatie ischemica cu urmatoarele simptome:

- Durere accentuata la soldul drept

- Oboseala
- Astenie

Pacientul relateaza simtomatologia ce debuteaza in urma cu 5 ani. In ultimele 6 luni

starea generala s-a agravat afectandu-i mersul motiv pentru care se prezinta in Clinica de Ortopedie
pentru tratament de specialitate fiind programat in 20.03. 2014. La internare pacientul este stabil
respirator si hemodinamic, tranzitul intestinal, mictiuni fiziologice pezente, afebrila.

MANIFESTARI DE DEPENDENTA:
-durere accentuata la soldul drept, disconfort
-insomnie, oboseala
-imobilizare la pat
-igiena deficitara
-agitatie, teama de evolutiea si prognosticul bolii
PROBLEMELE PACIENTULUI:
-stare generala alterata
-incapacitate de a se odihni
-limitarea miscarilor
-imposibilitatea de a-si efectua igiena, imbracarea, dezbracarea
-disconfort psihic

PLAN DE INGRIJIRE:

DIAGNOSTIC DE OBIECTIVE INTERVENTII EVALUARE

NURSING

Stare generala Pacientul sa nu Administrez In urma ameliorarii

alterata datorata prezinte durere, sa medicamentatia durerii, starea
degenerescentei prezinte o stare de antialgica prescrisa pacientului s-a
cartilajului si bine si confort de medic. ameliorat vizibil si
leziunilor priveste cu optimism
Educ pacientul sa-si
proliferative ale interventia
caute o pozitie
tesutului subiacent chirurgicala.
33
manifectate prin
comoda in pat, sa-si
durere la soldul drept,
limiteze miscarile sa
disconfort.
nu faca eforturi
nejustificate. La
deplasare sa
foloseasca bastonul.

Incapacitatea de a se Pacientul sa nu Linistesc pacientul Pacientul prezinta un

odihnii cauzata de prezinte un somn administandu-i somn cantitativ si
durere, manifestata satisfacator, nevoilor medicatia calmanta calitativ
prin insomnie. sale de cel putin 5-6 prescrisa de catre corespunzator
ore pe noapte. medic, la nevoie ii nevoilor sale.
administrez un
sedativ usor, aerisesc
salonul. Pentru
calmarea durerii pun
o buiota cu apa calda
la nivelul articulatiei.
Limitarea miscarilor Pacientul sa fie Educ pacientul sa nu Pacientul a inteles
cauzate de interventia echilibrat cat mai faca miscari dupa necesitatea
chirurgicala, curand posibil sa interventie, alimentez imobilizarii face
manifestate prin cunoasca regimul de bolnavul in salon, la miscari pasive si
imobilizare la pat. viata, sa se poata pat , il ajut in active pentru
deplasa cu ajutor satisfacerea nevoilor mobilizarea
pentru nevoile fiziologice. Port musculaturii in
fiziologice. discutii cu pacientul vederea recapatarii
spunandu-i ca este o tonusului muscular.
stare temporala si
favorabila in evolutia
bolii. Administrez
medicamemtatia
prescrisa.
Pacientul a inteles Pacientul sa-si poata Efectuez toaleta In urma recapatarii
34
necesitatea efectua igiena si bolnavului pe posibilitatii de a se
imobilizarii si face nevoile fiziologice regiuni, il ajut pentru mobiliza pacientul isi
miscari pasive , singura cat mai satisfacerea nevoilor, satisfaca singur
active pentru curand posibil. sa-si schimbe lenjeria nevoile, igiena
mobilizarea de corp si schimb corporala,
musculaturii in lenjeria de pat. alimentatia,
vederea recapatarii imbracarea si
Administrez
tonusului muscular. dezbracarea.
medicamentele
prescrise de medic.

Disconfort psihic Pacientuş sa prezinte Port discutii cu In urma discutiilor

datorat imobilizarii la o stare de bine, sa fie pacientul , il linistesc, avute si a educatiei
pat, manifestat prin linistit si sa aiba o ii raspund la toate sanitare dobandite
agitatie, teama de educatie sanitara intrebarile, il pun in pacientul este linistit
evolutie si prognostic corespunzatoare. contact cu alte si increzator in
al bolii. persoane care au videcare.
suferit o interventie
chirurgicala
asemanatoare si au o
evolutie buna,ii fac o
educatie
corespunzatoare sa
evite eforturile fizice
pe membrul afectat.

35
 CAPITOLUL VII
CONCLUZII
Coxartroza numita si artroza coxo-femurala, este poate cea mai importanta din toate artrozele
pentru ca afectarea sa duce la deficiente serioase in stabilitatea si mobilitatea bolnavului, dupa cum
aceste doua functii sunt mai mult sau mai putin alterate.
Suferintele soldului reprezinta un capitol de patologie de larg intens pentru recuperarea
medicala.
Coxartroza, reumatismul degenerativ al soldului, este o afectiune invalidata de varsta a treia si
nu numai, ce a devenit din ce in ce mai frecventa prin cresterea mediei de varsta.
Coxartroza apare in conditii etiologice foarte variate, dar cu acelasi rezultat final, deformarea
articulara invalida.Privite prin prisma etiologiei foarte variate, dar cu acelasi rezultat final autori in
coxartroze primitive si secundare.
Cele primitive sunt adesea bilaterale, se manifesta catre vartsa de 60 ani si radiologic sunt
coxartroze de forme generale.Ele sunt cauzate de factori generali inca necunoscuti care altereaza
metabolismul cartilajului articular,ducand la uzura precoce.
Cele secundare sunt acelea la care factorii locali pot fi incriminat drept cauze declansatoare.
Coxartroza reprezinta o entitate patologica cu incidenta crescuta ce afecteaza 2- 4 % din
populatia adulta intre 40-70 ani, ajungand la 10 % peste varsta de 70 ani.Diagnosticul precoce are o
deosebita valoare, permitand aplicarea unei terapii medico-chirurgicale cu valente patologice si a
carui rezultat este bun si de durata.
Lucrarea “Ingrijirea bolnavului cu coxartroza” este organizata in 4 capitole.In ordinea lor ofera
informatii despre boala – de la definitie la actiuni profilactice- si partea consistenta a studiilor de
cazuri clinice cu ingrijiri incepute la internare desfasurata pe parcursul spitalizarii si finalizata la
externare.
Am ingrijit si urmarit 3 cazuri de boala intalnite in Clinica de Ortopedie a Spitalul Colentina
unde am desfasurat un stagiu practic optional.
In primul caz clinic pacientul trebuie sa evite ortostatismul prelungit, sa efectueze exercitii
fizice, sa pastreze greutatea corporala in limite normale, si sa aibe un regim hipocaloric si
hipoglicemic.pacientul trebuie sa revina la control peste 2 luni
In cel de-al doilea studiu de caz pacientul va trebui sa-si mentina greutatea corporala normala
sau chiar sub valorile obisnuite, sa evite statul prelungit in ortostatism, sa evite mersul prelungit pe
jos, odihna sau repaosul se vor face in decubit si nu pe fotoliu sau scaune, evitatea incaltamintei
inalte.,va reveni la control peste 3 luni
36
 In cel de-al treilea studiu de caz pacintul trebuie sa evite statul indelungat in picioare,
eforturile ce ar putea sa-i solicite prea mult picorul, va reveni la control peste 3 luni.
Coxartroza odata instalata are un caracter progresiv, astfel poate duce la deformarea bazinului,
scurtarea membrului inferior, alterarea si a celeilalte articulatii coxofemurale prin suprasolicitare, la
impiedicarea mersului si imobilizarea bolnavului.Dintre toate artrozele, ea are caracterul cel mai
invalidant, de unde si prognosticul rezervat.

Capitolul IV
Bibliografie selective

1. Dr. Mioara Mincu – Anatomia si fiziologia omului, Editura Universul, Bucuresti, 2001

2. Borundel Corneliu – Manual de medicina interna, Editura All, Bucuresti, 1995

3. Nestor Remus - Diagnosticul bolilor reumatismale, Editura Medicala, Bucuresti, 1972

4. Sidenco Elena Luminita - Bilantul articular si muscular, Editura APP, Bucuresti, 1999

5. Manual de ingrijiri speciale acordate pacientilor de asistentii medicali - Sub redactia

Lucretia Titirca
37
6. Morariu Letitia Ivan Mariuca, Spataru Ruxandra, Chiru Florin,Bazele teoretice si practice ale
ingrijirii omului sanatos si bolnav, Editura Carol Davila, Bucuresti, 2004

7. Florin Chiru- Ingrijirea omului bolnav si a omului sanatos, Editura Cison Bucuresti,2010

Lucretia Titirca

D. ANEXE.
ELECTROTERAPIA
Electroterapia pentru efectul antialgic, antiinflamator, de imbunatatire a vascularizatiei si a
troficitatii tisulare locale:
-curent galvanic fie sub forma de galvanizare simpla, fie sub forma de ionogalvanizare
-curenti de joasa frecventa: CDD, TENS, C Trabert
-curenti de medie frecventa
-laser
-unde scurte cu impulsuri in dozaj atermic, microunde
-ultrasunet
-diapulse

38
TERMOTERAPIA
Termoterapia locala pentru controlul durerii si cresterii compliantei tesuturilor moi in vederea
instituirii programului de kinetoterapie
impachetari cu parafina , perna electrica aplicata de 1-3 ori pe zi
in cazul unei reactii inflamatorii locale se aplica comprese reci cu sulfat de magneziu 60g/l; masaj
local cu gheata repetat de mai multe ori in cursul zilei;

MASAJ
Pentru efect antialgic, miorelaxant/tonifiant (in functie de manevrele utilizate), de
imbunatatire a vascularizatiei si biotrofic tisular local:
39
pozitionarea bolnavului este deosebit de importanta deoarece fiecare pozitie permite o mai buna
abordare a diferitelor structuri ce trebuie masate
manevrele de masaj se adreseaza tuturor structurilor: piele, tesut celular subcutanat, fascii, tendoane
si muschi
sedinta de masaj se incheie cu tractiuni manuale executate in axul membrului inferior; se executa
tractiuni si detractiuni corelate cu ritmul respirator (favorizeaza circulatia si troficitatea locala)

KINETOTERAPIA
Se face in functie de stadiul clinico-anatomo-functional al bolii.
Se deosebesc 3 stadii:
-Stadiul initial (SI)– dureri in ortostatism si la mers prelungit, “oboseala” musculo-articulara locala, reducerea
amplitudinilor maximale (“de lux”) ale soldului.
-Stadiul evoluat (SE) – dureri in repaus, redoare articulara in zona amplitudinilor de utilizare curenta,
atitudini vicioase corectabile pasiv sau chiar activ.
-Stadiul final (SF) – dureri intense, limitare marcata a mobilitatii pana la anchiloza, atitudini vicioase
ireductibile.
Aprecierea functiei soldului se face atat pe baza testelor musculare si articulare, cat si a celor globale.
Programul kinetoterapeutic urmareste 4 obiective principale:
-scaderea durerilor;
-cresterea stabilitatii soldului;
-cresterea mobilitatii soldului;
-cresterea gradului de coordonare si echilibru in mers.

Fig8:recuperare coxartroza

40
Fig9: exercitii coxartroza
Exemple de exercitii :
1.Exemplu de mobilizare pasivă pentru mişcarea de extensie
Regula generală: în timpul forţării extensiei articulaţiei coxofemurale genunchiul rămâne extins.
Pacientul în decubit dorsal, cu membrul inferior opus flectat la maximum (genunchiul cu coapsa pe
piept); bascularea puternică a bazinului extinde ea însăşi articulaţia afectată şi eventual asistentul
accentueaza extensia. În mobilizarea autopasivă, pacientul menţine cu mâinile genunchiul
membrului opus la piept, membrul afectat fiind întins pe un plan înclinat.
2. Exemplu de exerciţiu pentru tonifierea ischiogambierilor
Pacientul în decubit dorsal, cu articulaţia coxofemurală flectată, genunchiul aproape extins
(poziţia genunchiului este importantă – nu trebuie extins complet, ci atât cât intră în acţiune
ischiogambierii); pacientul face extensia coapsei, kinetoterapeutul contrând la nivelul talonului.
3. Exemplu de exerciţiu pentru tonifierea muşchiului cvadriceps.
Pacientul in asezat , cu membrele inferioare atarnand , la marginea patului;se executa extensia
genunchiului avand o greutate atarnand la nivelul gleznei .
4. Exemplu de exerciţiu pentru tonifierea muşchiului triceps sural.
Pacientul în decubit dorsal, cu membrul inferior întins şi glezna în flexie dorsală; kinetoterapeutul
prinde în mână călcâiul pe faţa lui posterioară şi se opune încercărilor pacientului de a extinde
piciorul. Deoarece nu există rezistenţa pe degete sau antepicior, nu va intra în activitate decât
tricepsul sural .

41
5. Exemplu de exerciţiu pentru tonifierea muşchiului fesier mijlociu.
Pacientul în decubit contralateral, cu membrul inferior opus flectat şi membrul afectat cu
genunchiul flectat; pacientul execută abducţie în timp ce kinetoterapeutul opune rezistanţă pe faţa
laterală a genunchiului.
Terapie ocupationala va tine seama de evitarea ortostatismului; exercitii pe bicicleta ergometrica
prin pedalaj normal si retropedalaj; exercitii pe placa prevazuta cu rotile;
Hidrokinetoterapie – avantajul descarcarii de greutate, efect usor sedativ, miorelaxant: posturare
pentru flexum – TFNP contractie-relaxare, mobilizari pasive, active, reeducarea stabilitatii, echilibru
si coordonare;
Metode complementare: baston, carje canadiene
Programul de exercitii kinetice stabilit in vedere recuperarii coxartrozei este mult mai complex
si implica stabilirea si urmarirea anumitor pasi in functie de evolutia si patologia acesteia .De
asemeni acesta trebuie sa se desfasoare sub supravegherea unui specialist pentru a evita eventualele
complicatii si pentru ca recuperarea sa fie completa.

Gestionarea pe termen lung (inclusiv adaptarea mediului la domiciliu, initierea unui program de
recuperare ambulatorie sau la domiciliu, tratamentul in statiune etc)
Este deosebit de important sa educam pacientul sa respecte regulile de profilaxie secundara care
alcatuiesc “igiena ortopedica” a soldului:

 mentinerea unei greutati corporale normale

 evitarea ortostatismului si a mersului prelungit pe jos

 evitarea mersului pe teren accidentat, urcatul/coboratul scarilor

 mersul cu sprijin in baston care se pune pe sol pe aceiasi linie cu piciorul afectat; pentru
SI si SE ca si pentru majoritatea cazurilor din SF – in mana opusa; in cazuri severe din
SF cu dureri si disfunctionalitate accentuate – in mana homolaterala;

 evitarea schiopatarii printr-un control volitional al mersului

 de cel putin doua ori pe zi – repaus postural la pat cu coxofemuralele intinse

 se vor prefera deplasarile pe bicicleta

 se vor purta pantofi cu tocuri moi

42
 corectarea inegalitatii membrelor inferioare (de la diferente de 2 cm in sus)

 se va executa de cel putin 2 ori pe zi un program special de gimnastica pentru sold

compus din exercitii de mobilizare si tonifiere musculara

43