PROIECT ECOLOGIE

DULCEATA DE GUTUI

SUCEAVA, 2017

Introducere
Dulceata reprezinta produsul obtinut prin fierberea si concentrarea fructelor in sirop de zahar,
cu adaos de acid citric si concentrarea produsului, ambalat in recipiente inchise ermetic si
pasteurizate.
 Dulceata se fabrica din urmatoarele fructe : afine, agrise, caise, caise verzi ,capsuni, cirese,
cirese amare, coazaze, fragi, gutui, mure, nuci verzi, pere ,prune, mere, stuguri, visine, zmeura,
struguri, petale de trandafir, dar si din gogonele si morcovi.
La fabricarea dulcetii se folosesc ca materie prima o singura specie de fructe care poarta
denumirea fructului din care provine si materii auxiliare ca : apa, substante indulcitoare(zahar,
glucoza) si acizi alimentari (acid citric).
Noţiunea calităţii materiei prime se poate sintetiza însă prin două însuşiri fundamentale :
proaspăt şi sănătos.
Practica tehnologică a demonstrat că numai dintr – o materie primă de calitate se poate obţine
un produs care să reziste tuturor exigenţelor.
Ideea că prelucrarea poate „repara” defectele unei materii prime, nu mai apare decât uneori şi
ca o concepţie eronată cu privire la „misiunea” pe care o are un proces tehnologic.

Capitolul I
1.1.Materii prime si auxiliare
Proprietatile materiei prime
Principal materie prima este ,,gutuia’’
Aprecierea calitatii materiei prime folosite in industria conservelor se face tinand seama de
conditiile impuse prin procesul tehnologic de prelucrare, calitatea fructelor proaspete fiind
definita prin indicatori generali si individuali ai speciei si soiului.
In cadrul aceluiasi soi, proprietatile organoleptice si fizico-chimice difera si ele in functie de
factori ca: perioada de recoltare, gradul de maturitate, conditiile de sol si clima, agrotehnica
aplicata, etapele de recoltare, conditiile de transport si stocare temporara, starea igienico-sanitara
si capacitatea de pastrare in stare proaspata a fructelor.
Proprietatile fizice ale fructelor includ notiuni referitoare la marime, volum, greutate specifica,
fermitate etc. care definesc gradul de maturitate si de prospetime al fructelor.
Proprietatile organoleptice se refera la culoare, gust, aroma, care pot suferi modificari in timpul
transportului, depozitarii si prelucrarii fructelor. Din punct de vedere chimic fructele sunt
alcatuite din apa (80-95%) sub forma libera sau legata, substante organice si substante minerale -
; in general saruri dizolvate in sucul celular - in care predomina potasiul.

Substantele organice sunt componentele cele mai importante si sunt reprezentate de:
›substante plastice (elementele constructive ale celulelor) intre care se disting hidratii de carbon
usor asimilabili dominati
›de glucoza si levuloza precum si substantele pectice (pectina si protopectina) deosebit de
importante pentru conservele de fructe;
Substante active -;
›vitamine si enzime; produse ale metabolismului plantelor cu acizi organici,
›glucozide,
›substante tanante,
› uleiuri eterice,
› coloranti etc.
Compozitia chimica si valoarea energetica a principalelor specii de fructe utilizate in industria
conservelor se prezinta in tabelul nr. 26 (valoarea energetica este calculata numai la partea
comestibila).Compozitia chimica si valoarea energetica la unele specii de fructe; Principalele
conditii pe care trebuie sa le indeplineasca fructele destinate industrializarii sunt:
›continut ridicat in substanta uscata solubila;
›raport optim intre continutul de zahar si acizi;
› culoare, aroma si gust specifice si bine exprimate;
› continut ridicat in vitamine si saruri minerale;
›procent redus de deseuri;
›grad optim de maturitate industriala;
›stare igienica - sanitara corespunzatoare.

Materii auxiliare
La fabricarea conservelor de fructe pe langa materiile prime, se utilizeaza o serie de materiale
auxiliare, care adesea au rol determinant asupra insusirilor calitative si a valorii nutritive ale
produselor finite. Cunoasterea caracteristicilor materialelor auxiliare contribuie in mod eficient la
optimizarea proceselor tehnologice si evitarea unor defecte calitative ale produselor finite.
La fabricarea conservelor de fructe se utilizeaza ca materiale auxiliare urmatoarele: apa,
substante indulcitoare (zahar, glucoza), acizi alimentari (citric, tartric, ascorbic) si substante
gelifiante (pectina).

Apa
Apa constituie unul din factorii esentiali in desfasurarea proceselor tehnologice in activitatea
de industrializare a fructelor. Apa utilizata in procesul tehnologic de fabricare al conservelor la
spalarea materiilor prime, ambalajelor, ustensilelor, utilajelor si suprafetelor de lucru, la oparire,
la pasteurizare sau ca adaos in produse, trebuie sa fie potabila si deci sa indeplineasca conditiile
fizico-chimice si microbiologice prevazute. Pentru a fi utilizata se fac analize de calitate a apei.

Zaharul
Calitatea zaharului se poate stabili rapid chiar si prin examen organoleptic. Cristalele trebuie sa
fie uscate, albe, fara gust si/sau miros strain. In solutia de 25% concentratie in zahar trebuie sa fie
complet solubila fara sediment si fara corpuri straine.
Glucoza
Glucoza se poate utiliza sub forma de glucoza lichida in special la fabricarea dulcetei, careia ii
imprima un aspect deosebit de placut prin obtinerea unui sirop bine legat si sticlos.
Acizi alimentari
Acizii alimentari se utilizeaza pentru corectarea aciditatii produselor, pentru asigurarea unui
raport optim fata de continut in zahar.
Se utilizeaza acidul citric, tartric si uneori ascorbic pentru vitaminizare. Cel mai des utilizat la
conservele de fructe este acidul citric. Din punct de vedere calitativ trebuie sa corespunda
conditiilor STR - 2292-74. Se prezinta sub forma de cristale albe, uscate cu gust acru.

Acidul citric
Acidul citric se prezinta ca substanta anhidra (𝐶6 𝐻8 𝑂7) sau ca monohidrat(𝐶6 𝐻8 𝑂7 𝐻2 𝑂). Se
gaseste foarte mult raspandit in Ntura in tesuturile si sucuirile vegetale in special in citrice.

Capitolul2
2.1 Tehnologia de fabricatie a dulcetii de gutui
2.1.1. Schema tehnologica
2.Tehnologia de functionare- Schema tehnologica de obtinere a dulcetii de gutui
Receptie

Sortare
 Spalare

Sortare II- calibrare

Curatare

Divizare

Cantarire

Preparere sirop

Difuzie

Omogenizare materii
prime si ass

Fierbere –concentrare

Spumare

Umplere -dozare

Capsulare

Pasteurizare

Racire

Etichetare
Receptia fructelor •Receptia fructelor se executa in puncte fixe la intrarea in
unitatea de prelucrare sau la punctele de achizitie si cuprinde
controlul calitativ si cantitativ al acestora.
•Obiectivele urmarite prin receptia calitativa sunt:
>gradul de prospetime
>starea igienico-sanitara
>consistenta fructelor
>gradul de maturitate
>aspectul exterior, forma, marimea,culoarea
>gustul si aroma
>substanta uscata solubila
•C ontrolul calitativ al fructelor se efectueaza prin examen
organoleptic si analize de laborator, utilizand aparate de masura
si control. Gradul de maturitate si prospetime a fructelor se poate
determina vizual sau prin verificarea fermitatii fructului. Strea
sanitara de poate determina prin metode microbiologice rapide
de depistare a incarcaturii microbiene de pe suprafatafructelor.
Indicatorii referitori la forma, marime,culoare, gust ,aroma si
substanta solubila se au in vedere la stabilirea destinatiei
fructelor la prelucrarea sub forma de dulceata.
•Dupa ce prima etapa a fost realizata fructele pot fi bagate direct
pe fluxul tehnologic de productie.
Depozitarea
•Daca in prima faza este nevoie de analize mai amanuntite
fructele sunt depozitate in locuri curate, bine aerisite , pana la
momentul in care acestea pot fi prelucrate.
Spalarea •Are rolul de a elimina impuritatile (pamant, praf, nisip), de a
reduce intr-o mare masura reziduul de pesticide si microflora
epifita. S-a demonstrat ca o buna spalare are o eficienta
asemanatoare cu tratarea termica la 100°Ctimp de 2-5 minute.
 • Se apreciaza ca de modul in care este condusa spalarea
depinde, in mare masura , calitatea produsului finit.
• Spalarea materiilor prime se face prin inmuierea , prin frecarea
produselor intre ele si de organele utilajului de spalare.
Pentru a asigura o buna eficacitate a spalarii, se recomanda ca
operatia sa decurga in contracurent astfel ca, in faza finala a
procesului , produsul sa vina in contact in apa cat mai curate ,
presiunea dusurilor de clatire sa fie cat mai ridicata sis a asigure
o spalare uniforma.
•Pentru aceasta operatie se folosesc masini de spalare cu piese
injectabile.
Calibrare •Pentru dulceata material prima trebuie sa indeplineasca
conditia loturilor cu dimensiuni aproape ca marime.
•In functie de caracteristicile materiei prime , calibrarea se poate
face inainte sau dupa operatiunea de spalare.
Sortarea –trierea •Materia prima care intra in procesul tehnologic , poate prezenta
o serie de deprecieri calitative, perceptibile de la prima vedere
sau ascunse(profunde) , sub forma de lovituri mecanice, pete
enzimatice , fructe deformate , viermanoase etc.
•Pentru aceste motive material prima trebuie soratata –triata , in
principiu este o operatiune care se repeat de atatea ori de cate
ori de trece la o alta parte importanta de lucru.
Curatarea •Din punct de vedere al operatiunilor, aceasta faza este foarte
complexa.
•La aceasta etapa se urmareste indepartarea partilor
necomestibile sau greu digerabile ale materiei prime, obtinandu-
se produse cu grad de finisare cat mai inaintat.
•Eliminarea semintelor si cojilor se face mecanic in cazul
gutuilor.
Divizare •Aceasta operatie consta in taierea fructelor sub forma de cuburi
.
•Faza de divizare –taiere poate fi, in multe cazuri preliminara
fazei de curatare .divizarea si taierea se fac in primul rand, cu
scopul de a usura procesul de patrundere a zaharului in matreria
prima.
 •Aceasta operatiune se face numai cu ajutorul utilajelor in cazul
producerii unei cantitati industriale de produs finit(dulceata).
Cantarirea •La aceasta etapa a procesului se urmareste stabilirea cantitatilor
exacte pentru realizarea produsului finit(dulceata).
Prepare sirop •
Prefierberea •Este o operatiune specifica metodelor recomandate in cursul
lucrarii , pentru fabricarea dulcetii. Ea consta in faza de incalzire
a sarjei pana la temperature de fierbere.
•Acest mod de lucru imbunatateste in mod eficace procesul de
difuziune , si nu apare ca o manopera in plus.
Omogenizare •Aceasta faza are o importanta deosebita in procesul de fabricare
a dulcetei careia ii este specifica. Aceasta operatie mai poarta si
denumirea de difuzie.

Fierbere -concentrare •Pentru realizarea dulcetii, continutul sarjei este fiert in scopul
de a-l aduce la concentratia stabilita.

Spumarea •Desi este uneori o operatiune neglijata, spumarea trebuie

executata. •Spumarea este rezultatul prezentei substantelor
pectice si in oarecare masura si a celor proteice .
•Indepartarea se face colectand spuma de pe suprafata
produsului cu ajutorul spumierei.ingorand operatia spuma se va
amesteca cu masa produsulu, dandu-I un aspect necomercial.
•Spuma adunata in vase lasa sirop care poate fi reutilizat la
sarjele ulterioare.
•Spuma propriu -zisa avind un continut ridicat de zahar si se
poate folosi in compozitia altor produse(inghetata).
Racirea •Produsul finit se va goli in bazine cu capacitate de 200kg pentru
a ase raci, facandu-se totodata si oo omogenizare a sarjelor.
Operatia de racier nu trebuie fortata, temperature optima fiind de
70°C.
•In caz contrar va creste vascozitatea, ingreunand totodata si
operatia de umplere.
Umplere -dozare •Aceasta operatie se face dup ace produsul s-a racit si poate fi
manipulate spre etapa de dozare-umplere.
•Dupa ce recipientele(borcanele) au fost spalate si igienizate, se
efectueaza umplerea acestora.

Capsularea •Are un rol hotarator in conservabilitatea produsului finit.dupa

dozare recipientele sunt inchise imediat. Stationarea
recipientelor inainte de inchidere si pasteurizare favorizeaza
aparitia fenomenului de acrire fara bombaj.
•Calitatea inchiderii borcanelor se verifica prin examinarea
modului de fixare a capacului. Un capac bine fixat nu trebuie sa
se roteasca. Inchiderea corecta se caracterizeaza prin imprimarea
vizibila si uniforma a gurii borcanelor in mase de etansare.
Pasteurizare •Prin inchiderea –capsularea recipientelor, va[porii cuprinsi in
spatial dintre produs si capac pot condensa. Se produc astfel
picaturi de apa pe suprafata dulcetii, si se creaza un mediu
propice pentru dezvoltarea microorganismelor.
•Din acest motiv si pentru a se creea un vid , dulceturile se
pasteurizeaza. Pasteurizarea trebuie a fie de scurta durata
deoarece nu se face pentru continutul borcanului, ci pentru
cantitatera de aer saturat cu vapori ce se afla intre produs si
capac.
•In consecinta sunt necesare 10minute la o temperature de
100°C.
Racirea •Dupa operatia de pasteurizare este necesar ca recipientele sa fie
racite, pentru a se putea realiza urmatoarele operatii etichetarea
si depozitare
Etichetarea •Etichetarea este o operatie foarte importanta deoarece acestea
contin toate informatiile necesare pentru identificarea
produsului, a originii , date ce atesta valabilitatea produsului,
lotul, compozitia chomica, valoarea nutritive si calorica a
produsului.
Ambalare •Ambalarea de face in lazi sau cutii.
Depozitarea •Depozitarea se face in magazii curate, uscate , bine aerisite ,
ferrite de inghet ,la temperature de maxim 20°C, si umiditate
relative a aerului de80%.
 •Temperatura mai ridicata provoaca degradarea culorii,
Ambalare
gustului,consistentei,si reducerea continutului de vitamin.
•Temperatura mai scazuta franeaza procesele de degradare, dar
Livrare
in cazul in care produsele ingheata se depreciaza calitatea prin
modificari esentiale ale consistentei.
•Umiditatea aerului influenteaza in specialprocesele de
coroziune la cutii.
•Depozitarea se face paletizat dupa efectuarea operatiilor
indicate mai sus. Paletele cu conserve se protejeaza cu folie de
polietilena.
Livrarea •Borcanele se livreaza paletizat sau containerizat.
2.1.2.Descrierea etapelor tehnologice
 2.1.3.Diagrama de flux tehnologic

Materii auxiliare Materii prime

Receptie

Apa Sortare Corpuri straine Gutui

Acid Zahar
citric
Spalare Pamant, nisip, apa uzata

Fructe neconforme,
Sortare II- calibrare
corpuri straine

Curatare (90°C-oparire ) Coji. seminte , codite

Divizare Cuburi (laturi 0,5-1 cm )

Cantarire

Preparere sirop

Difuzie

Omogenizare materii
prime si ass

= Fierbere –concentrare
Cazane
duplicate (100°C) Abur

Spumare Spuma Inghetata

Borcane (sticla)
Racire(70°C)

Umplere -dozare
Capace
Capsulare

Pasteurizare (90°C) Abur

Racire(70°C)

Etichete Etichetare

Lazi, cutii Ambalare

Depozitare

Livrare

Diagrama de flux tehnologic- dulceata de gutui

Capitolul 3

3.1.Surse de poluare , subproduse si deseuri solide , ape reziduale

Poluarea reprezintă contaminarea mediului înconjurător cu materiale care interferează cu

sănătatea umană, calitatea vieții sau funcția naturală a ecosistemelor (organismele vii și mediul în
care trăiesc).
Chiar dacă uneori poluarea mediului înconjurător este un rezultat al cauzelor naturale, cum ar fi
erupțiile vulcanice, cea mai mare parte a substanțelor poluante provine din activitățile umane. Se
disting următoarele categorii: poluare fizică (incluzând poluarea fonică și poluarea radioactivă),
poluarea chimică (produsă de diverse substanțe eliberate în mediu sub formă gazoasă, lichidă sau
de particule solide), poluare biologică (cu germeni patogeni, substanțe organice putrescibile etc.)
Poluarea reprezintă modificarea componentelor naturale prin prezenţa unor componente străine,
numite poluanţi, ca urmare a activităţii omului, şi care provoacă prin natura lor, prin concentraţia
în care se găsesc şi prin timpul cât actionează, efecte nocive asupra sănătăţii, creează disconfort
sau împiedică folosirea unor componente ale mediului esenţiale vieţii. (Conferinta Mondiala a
O.N.U., Stockholm, 1972). Activităţile industriale exercită un impact asupra tuturor factorilor de
mediu, prin afectarea calităţii aerului, apelor, solului, generarea deşeurilor de diverse tipuri şi
prin utilizarea resurselor naturale şi a energiei. În acest sens este necesară reglementarea şi
controlul acestor activităţi astfel încât să se asigure respectarea legislaţiei în domeniul protecţiei
mediului şi a principiilor dezvoltării durabile
Industria alimentară este unul din sectoarele industriei cele mai dinamice si mai importante din
Europa, totodata este şi principalul sector al activităţii industriale din Uniunea Europeană,
responsabilă cu asigurarea de bunuri alimentare, cu o valoare a producţiei totale, înregistrată la
nivelul anului 2005 pentru export de peste 800 de miliarde de Euro.
Industria alimentară este controlată de o legislaţie compresivă şi foarte detaliată, începând cu
poarta fermierului şi sfarşind cu platoul pentru cină, fiind supusă unor presiuni nu doar in ceea ce
priveşte siguranţa alimentelor cât şi in imbunătăţirea performanţelor de mediu.
O serie de tehnologii „curate şi prietenoase” pentru prelucrarea produselor alimentare au fost
elaborate tocmai cu scopul de a permite producătorilor să inţeleagă mai bine efectele pe care
activităţile lor le au asupra mediului şi pentru a putea adopta măsurile practice in vederea
realizării unei producţii durabile.
Cele două probleme cruciale legate de tehnologiile alimentare sunt managementul energiei şi
managementul deşeurilor.
Producerea de alimente se realizează cu consumuri semnificative de energie, iar din proces
rezultă cantităţi relativ mari de deşeuri. Deşeurile conexe industriei alimentare pot fi clasificate
in trei categorii:
1.deşeuri rezultate din procesele de producţie;
2.produse alimentare şi resturi de produse alimentare aruncate ca deşeuri municipale solide;
3.ambalajele;

Poluarea in tehnologia de obtinere a dulcetei

Poluarea aerului
Acțiunea umană asupra atmosferei Pământului poate lua multe forme și a existat de când
oamenii au început să utilizeze focul pentru agricultură, încălzire și gătitul alimentelor. În timpul
revoluției industriale (secolele XVIII și XIX), poluarea aerului a devenit o problemă majoră.
Poluarea urbană a aerului este cunoscută sub denumirea de „smog”. Smogul este în general un
amestec de monoxid de carbon și compuși organici proveniți din combustia incompletă a
combustibililor fosili cum ar fi cărbunii și de dioxid de sulf de la impuritățile din combustibili. În
timp ce smogul reacționează cu oxigenul, acizii organici și sulfurici se condensează sub formă de
picături, întețind ceața. Până în secolul al XX-lea smogul devenise deja un pericol major pentru
sănătate.
In industria fabricarii dulceturilor principalii poluanti sunt:
-fumul rezultat in urma operatiilor de firbere
-aburul
Fumul constituie partea invizibila a substantelor ce se elimina prin cosurile intreprinderilor
industriale si este constituit din vapori de apa, gaze, produsi incomplet arsi (carbune,
hidrocarburi, gudroane etc.) si alte impuritati inglobate si eliberate cu ocazia arderii.
Fumul are o culoare albicioasa daca arderea este completa.
Culoarea neagra indica o ardere incompleta, datorita lipsei de aer, precum si prezentei in
cantitate mare a carbunelui si a funinginii.
Potrivit specialistilor, fumul de lemn degaja pana la 7 000 de substante toxice, cancerigene,
mutagene, iritante si urat mirositoare.
Se interzice utilizatrea instalatiilor defecte care emana cantitati peste limita de noxe in aer.
Poluarea apei
In industria fabricarii dulceturilor, apa poate fi contaminata prin deversarea apei menajere
folosita la spalrea, curatarea fructelor sau obiectelor utilizate in procesul tehnologic, ce pot
contine microorganisme, mucegaiuri sau germeni partogeni care sunt raspanditi in apa. Acestia
se pot dezvolta si pot contamina alte surse de apa si sol care pot transmite microorganismele mai
departe la om provocand imbolnaviri si afectiuni severe.
Deasemenea resturile organice si vegetale constituie un alt ,,bagaj microbiologic’’, deoarece
pe suprafata acestora se dezvolta si cresc multe specii de mucegaiuri sau bacterii ce sunt
raspandite in apa si transmise mai departe la oameni si animale.
Nu se admite deversarea apelor cu care s-au spalat obiecte,produse, ambalaje, material care pot
produce impurificari ale apelor de suprafata
Alimentarea cu apa potabila si evacuarea apei menajere se va face conform contractului de
furnizareeliberat de furniorul zonal.
3.2. Ape reziduale – apele uzate menajere sunt prelucrate de reteaua de canalizare si apoi sunt
conduse in bazinul betonat.
Apele pluviale colectate de pe suprafata halei sunt dirijate apre rigola de colectare stradala
Poluarea solului
Se face prin aruncarea deseurilor solide (ambalaje, capace , etichete) sau deseuri vegetale;
Deasemenea si in cazul acesta se regaseste infestarea cu microorganism carora solul le ofera
conditii excelente pentru o buna dezvoltare, crestere si o buna raspndire. In sol ajung materiile
greu degradabile(sticle, etichete) care afecteaza solul si compozitia acestuia; componentele
chimice din sol sunt transmise in plante si mai departe la om care pot dezvolta alergii ,
complicatii ale unor afectiuni, intolerante si chiar infestari cu microorganism agresive.
Solul poate fi poluatr si prin aruncarea apelor menajere. Nu se admite aruncarea apelor uzate
focaloide menajere, substante toxice sau periculoase.

\
3.3.Subproduse
-inghetata (spuma colectata in timpul fierberii)
-fructe necorespunzatoare (fabricarea rachiului, tuica)
3.4.Deseuri
In procesul tehnologic de obtinere a dulcetii, deseurile ce resulta sunt:
1.borcane se sticla
2.etichete
3.capace
Cu privire la deseuri titularul are obligatia de a incadra fiecare tip de deseu generat in urma
proceselor, sa le gestioneze fara a pune in pericolsanatatea sau mediul,in special fara a dauna
aerului , apei sau solului, si fara a afecta zonele turistice , medil zonal sau de interes. Fiecare
deseu este colectat si selectat pe categorii fara a se amesteca intre ele , pentru a putea fi reciclat
m-ao departe sau reutilizat.
Transportul deseurilor se va face cu masini special amenajate , adecvate naturii deseurilor
transportate care sa nu permita imprastierea lor in timpul transportului, astfel sa fie respectate
normele privind sanatatea populatieisi protectia mediului inconjurator.

Modalitati de valorificare. Eliminare . Reciclare

Sticla nu se descompune niciodata (1,000,000 de ani)
Unu – două milioane de ani este timpul de descompunere pentru borcanele din sticlă, însă ele
pot rezista, teoretic, pentru o perioadă nelimitată, având în vedere că bucățile de sticlă formate în
urma erupțiilor vulcanice de acum milioane de ani încă există și astăzi. Sticlele au la bază
siliciul, unul dintre cele mai rezistente minerale de pe Pământ, și de asta sunt indestructibile când
vine vorba de acțiunile mediului asupra lor
Etichete din plastic
Etichetele- produsele din plastic se degradează natural extrem de greu – lucru care, de fapt, ar
trebui să nu surprindă pe nimeni, pentru că tocmai aplicabilitatea largă, stabilitatea și
durabilitatea (și costurile mici) le-au făcut atât de populare.
Sunt patru moduri prin care plasticele se degradează până la urmă natural (fotodegradare,
degradare termooxidativă, degradare hidrolitică și biodegradare de către microorganisme), însă
procesele durează foarte mult.ticheta plastic Afectează pământul, apele, animalele și omul.
Poluarea cu plastic poate fi de multe feluri, însă trebuie reținut că marea majoritate vine de la
produse de unică (sau redusă) folosință, pe care oamenii le utilizează și le aruncă în mai puțin de
un an de la producerea lor.
Materialele plastice eliberează chimicale periculoase în sol, după care ajung în pânza freatică
și pot afecta speciile care consumă apa. S-a demonstrat că substanțele respective afectează
negativ și germinarea semințelor, lucru care, ultimativ, poate ajunge să afecteze și plantele
sălbatice, dar și culturile.
Similar, substanțe periculoase sunt eliberate din plastice în râuri, lacuri, mări și oceane,
afectând multe specii de animale, păsări și pești. Pericolul crește odată cu fragmentarea acestora
– pentru că multe bucăți mici sunt ingerate și au un impact negativ asupra proceselor naturale
care au loc în organism.
Biodegradarea (de către microorganisme), atunci când are loc, eliberează metan – un gaz cu
puternic efect de seră care își aduce contribuția la încălzirea globală.

Capacele pentru borcane

In general gasim ftalati in ambalajele de mancare, adezivi pentru hartie, plasticuri, celofan,
folie de aluminiu, capacele de la borcane. S-a constatat ca ftalatii sunt capabili sa migreze din
aceste ambalaje, astfel mancarea poate fi contaminata cu ftalati, bauturile racoritoare la fel.

Reciclarea deseurilor
Reciclarea sticlei
Reciclarea sticlei este o istorie fara sfarsit. Spre deosebire de materialele plastice sau hartie
sticla aruncata poate fi reciclata la nesfarsit.
Stiati ca…
– Sticla poate fi reciclata la nesfarsit fara sa-si piarda din calitati?
– Sticla ce trebuie folosita pentru recipienti noi trebuie sa fie sortata dupa culoare, sa nu fie
murdara si sa nu contina agenti de contaminare?
– Sticla are nevoie de 1 milion de ani pentru a se descompune in bucatele mici?
– Reciclarea sticlei reduce poluarea de fabricare cu 75% si poluarea aerului cu 14-20%?
– Reciclarea unui borcan de sticla economiseste energie suficienta pentru alimentarea unui bec
de 100W timp de 4 ore?
– Reciclarea unei tone de sticla economiseste 1,2 tone de materii prime (soda, nisip, feldspat) si
energie in proportie de 25%?
– Recipientii de sticla pot fi refolositi in medie de 25-30 de ori inainte de a se sparge, fiind apoi
reciclati in recipienti noi, aproape la infinit?
– Multi recipienti din sticla incorporeaza deja cioburi de sticla reciclata (bucati mici de deseuri
de sticla), de aceea nu se poate face o comparatie intre recipientii de sticla utilizata pentru prima
data si recipientii alcatuiti in totalitate din material reciclat?
 Sticla se produce folosind urmatoarele materii prime: nisipul de cuart, calcarul, soda (produs
poluant). Reciclarea sticlei menajeaza mediul si economiseste in timp bogatiile naturale, apa si
electricitatea. Sticla este 100% reciclabila, recuperarea ei salvand un volum important de resurse
energetice.

Oportunitati de reciclare
Producatorii de recipiente din sticla prefera sa introduca cioburile in materialul brut deoarece
temperatura din cuptor se reduce semnificativ. Praful de sticla care nu mai poate fi utilizat la
fabricarea altor recipiente poate fi valorificat prin realizarea vatei de sticla, material foarte
utilizat in izolarea termica si fonica. Sticla ce trebuie folosita pentru recipiente noi trebuie sa fie
in general sortata dupa culoare si trebuie sa nu contina contaminanti cum ar fi murdarie, roci,
ceramica, farfurii rezistente la temperaturi mari sau alte produse din sticla.

Concluzii
Fabricarea dulceturilor este un process complex in care intra si ies o multitudine de materii de la
care pot rezulta mai multe deseuri care daca nu sunt colectate, valorificate sau macar depozitate
in locuri special amenajate dauneaza atat oamenilor cat si mediului inconjurator.
Astfel in procesul de obtinere a dulcetii intalnim deseuri care pot fi refolosite precum sticla, care
altfel poate dauna grav mediului datorita faptului ca nu se descompune, cat se deseuri organice ,
care lasate in mediu liber pot dezvolta microorganisme, mucegaiuri si substante toxice foarte
rezistente care afecteaza orice organism care intra in contact cu acestea.
Bibliografie
Constantin Banu,,Principiile conservarii alimentelor’’Galati,Universitatea Dunarea de Jos, 1997
Jianu , ,,Principii si tehnici de procesare si conservarea produselor agro alimentare’’,Ed. Eurobid,
Timisoara , 1997
R. Vieru, ,,Cartea preparatorului din conserve de fructe ‘’, Ed. Tehnica Bucuresti 1981