Refuzul sau sustragerea de la prelevarea de mostre biologice.

Amânarea
aplicării pedepsei –Menținerea dreptului de a conduce
Denumit marginal „Refuzul sau sustragerea de la prelevarea de mostre biologice”, art. 337 C. pen.
reglementează o singură infracțiune cu două modalități alternative de săvârșire, respectiv refuzul ori
sustragerea subiectului activ de la obligația de a se supune prelevării de mostre biologice.

Incriminarea acestor fapte are ca scop principal protejarea acelor relații sociale referitoare la
siguranța circulației pe drumurile publice, iar ca scop secundar protejarea relațiilor sociale privitoare la
buna desfășurare a raporturilor de serviciu, precum și cele privind înfăptuirea justiției.

Astfel, legiuitorul a înțeles să sancționeze penal conduita unei persoane care împiedică activitatea
agentului constatator care, în temeiul legii, desfășoară activități menite a stabili dacă persoana în cauză a
săvârșit sau nu o contravenție sau o infracțiune prin fapta de a conduce un vehicul sub influența alcoolului
sau a altor substanțe. Scopul legii a fost acela de a oferi agenților statului un instrument eficace pentru a
putea descoperi la timp și a împiedica circulația unor vehicule ai căror șoferi au consumat băuturi alcoolice
sau substanțe psihoactive, iar în final pentru a preîntâmpina producerea unor evenimente mai grave cum ar
fi pierderea de vieți omenești, vătămări ale integrității corporale și ale sănătății persoanei, precum și
distrugerea de bunuri materiale.

În privința sancțiunii, vom observa că pedeapsa prevăzută de art. 337 C. pen. este vădit mai
blândă decât în vechea reglementare din art. 87 alin. (5) din O.U.G. nr. 195/2002, respectiv dacă în vechea
reglementare sancțiunea prevăzută era între 2 și 7 ani, în prezent fapta este sancționată cu închisoarea de
la 1 la 5 ani.

În concret, în situația în care instanța dispune condamnarea inculpatului, în regim de detenție sau
cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, aceasta va aprecia și în privința aplicării pedepselor
complementare și accesorii și în specia cea prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. i) C. pen., respectiv interzicerea
exercitării, pe o perioadă de la unul la 5 ani, a dreptului de a conduce anumite categorii de vehicule stabilite
de instanță.

Pe de altă parte, Noul Cod Penal dă posibilitatea instanței să se orienteze către amânarea aplicării
pedepsei, atunci când pedeapsa stabilită, inclusiv în cazul concursului de infracţiuni, este amenda sau
închisoarea de cel mult 2 ani; infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii, cu
excepţia cazurilor prevăzute în art. 42 lit. a) şi lit. b) sau pentru care a intervenit reabilitarea ori s-a împlinit
termenul de reabilitare; infractorul şi-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul
comunităţii și,în raport de persoana infractorului, de conduita avută anterior săvârşirii infracţiunii, de
eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecinţelor infracţiunii, precum şi de
posibilităţile sale de îndreptare, instanţa apreciază că aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară,
dar se impune supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată. În aceast situație, impunerea
obligației prevzută de art.85 alin.(2) lit.g) C.pen. – să nu conducă anumite vehicule stabilite de instanță –
rămâne la aprecierea instanței.

În fond, instanța a stabilit în sarcina inculpatului P. V. G. pedeapsa de 9 luni închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice,prevăzute de art. 337 C.
pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. pr. pen. În temeiul art.83 alin. (1) C.pen., a amânat aplicarea pdepsei
de 9 luni închisoare,pe durata termenului de supraveghere de 2 ani.
 La individualizarea pedepsei principale, instanța pornește de la limitele de pedeapsă prevăzute
deart. 337 C. pen.- închisoarea de la 1 la 5 ani și, apoi, dă eficiență cauzei de atenuare incidente în speță-art.
396 alin.(10) C. pr. pen., rezultând limitele: închisoarea de la 8 luni la 3 ani și 4 luni.

Între aceste limite, stabilește durata pedepsei în raport cu gravitatea infracțiunii și cu

periculozitatea inculpatului, evaluate potrivit criteriilor prevăzute de art. 74 alin.(1) C. pen.

Cu privire la gravitatea infracțiunii (împrejurările, modul de comitere, mijloacele folosite, starea de

pericol creată, natura și gravitatea rezultatului produs, mobilul și scopul urmărit), se reține că inculpatul a
condus autovehiculul la o oră când traficul este foarte aglomerat (ora 19:00) și pe un drum public important
din Municipiul București.

Cu privire la persoana inculpatului (antecedente penale, conduita după săvârșirea infracțiunii,

conduita procesuală, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială), se reține
că nu are antecedente penale, că este tânăr (30 de ani) și că este integrat social: are studii superioare (a
absolvit Facultatea de Comunicare și, în prezent, este în anul VI la Facultatea de Medicină Carol Davila din
București), este conștiincios și devotat în studiul medicinei, are rezultate extra curriculare notabile.
Totodată, inculpatul a avut o conduită procesuală pozitivă în tot cursul procesului penal(a recunoscut
fapta).