Anatomie curs 2

Cavitatea abdominala reprezinta segmentul transversal subdiafragmatic format din portiuni

musculoaponevrotice.

Peretele anterior abdominal e regiunea pe care proiectam viscerele abdominale si care a fost
impartita in 9 regiuni. Aceasta impartire foloseste niste linii arbitrare:

Cele verticale in continuarea liniei medioclaviculare ce corespunde marginii laterale a muschiului

drept abdominal si 2 linii orizontale care incruciseaza in unghi de 90 de grade liniile verticale;

Orizontala superioara trece la marginea coastelor 10 sau extremitatea inferioara a rebordului

costal;

Orizontala inferioara trece prin cele 2 spine iliace antero-superioare.

Cavitatea abdominala difera in functie de sex, tip constitutional.

La nou nascut, abdomenul e bine reprezentat in portiunea lui superioara datorita ficatului, care
este un organ voluminos, pastrandu-si functia hematopoetica, iar in portiunea pelvina este ingustat(la
nou-nascut), astfel ca vezica urinara, care la adult e organ subperitoneal, devine organ abdominal(urca).

De asemenea circumferinta abdominala a nou-nascutului raportata la lungime reprezinta 56% din

lungime.

La adult; Adultul normostenic(greutate normala, 70kg cu suprafata 1.73) perimetrul abdominal

reprezinta 45% din lungime si este cvasicilindric turtit antero-posterior.

Adultul astenic(longilin) unghiul infrasternal este ascutit, abdomenul fiind ingust, reprezentand
sub 45%.

Adultul brevilin, abdomenul e larg voluminos, unghiul infrasternal este marit, perimetrul
abdominal depasind 50%.

Spre deosebire de femei, la care diametrul abdominal e mai mare infraombilical datorita latimii
bazinului, la care se adauga in stand-foot o coloana lombara lunga si lordoza, perimetrul abdominal 42%
din lungime. Abdomen ce se modifica in stari fiziologice(in sarcina).

Proiectia uterului gravid:

- Pana in luna a 2-a e nepalpabil(posterior de simfiza pubiana).

- La 3 luni ajunge la marginea superioara a simfizei pubiene.

- La 5 luni este la ombilic.

- La 7 luni, la jumatatea distantei xifo-ombilicale.

 - La 8 luni, la procesul xifoid.

- La 9 luni, coboara cu 2-3cm datorita angajarii capului fetal in stramtoarea pelvina.

La batrani, coloana vertebrala se taseaza, musculatura se lasa, aperturile par sa coboare, abdomenul
fiind cu perete plast, pare voluminos.

In ceea ce priveste cavitatea abdominala, aceasta este mai mare decat peretele abdominal, tinand
cont de insertia diafragmei si tinand cont de continuarea peritoneului din abdomen in pelvis de unde
denumirea mai corecta, cavitate abdomino-pelvina.

Apertura pelvina = Linie terminala(in obstetrica) -> la 0,5 cm retrosimfizar inferior de marginea
superioara.

Peritoneul
Seroasa abdomino-pelvina care se dezvolta si ia forma definitiva concomitent cu organele. Este o
seroasa rezistenta si elastica cu rol de sustinere si fixare.

Ca orice seroasa, are 2 foite:

- Parietala, ce ia nastere din somatopleura

- Viscerala, care ia nastere din splahnopleura

Intre care se gaseste cavitatea peritoneala, spatiul virtual cu o cantitate de 75-100mL de lichid ce
favorizeaza alunecarea si care devine reala prin acumularea de lichid = peritonita, de aer
pneumoperitoneu, de sange hemoperitoneu sau de limfa = chiloperitoneu.

Seroasa peritoneala este continua si formeaza dupa definitia lu Bichat “un sac fara fund”. El
delimiteaza marea cavitate peritoneala si diverticulul acesteia = cavitatea mica peritoneala = bursa
omentala.

Tot ceea ce este in afara peritoneului, intre acesta si peretele abdomino-pelvin se numeste spatiul
extraperitoneal, care are ca diviziuni:

- Anterior spatiul preperitoneal

- Inferior pelvis subperitoneal

- Posterior pelvis retroperitoneal

In spatiul preperitoneal

Vom avea prelungiri peritoneale intre ombilic si fundul vezicii urinare. In acest spatiu, peritoneul
parietal anterior, se gasesc niste elemente care provin din viata embrionara si s-au obliterat dupa
sectionarea cordonului ombilical. Este vorba de canalul alantoidial pe linia mediala = URACA obliterata si
este vorba de arterele ombilicale situate de o parte si de alta a uracai, care si ele se oblitereaza dupa
taierea cordonului ombilical. Cel mai lateral, arterele epigastrice inferioare care raman permeabile.

Peste aceste elemente, peritoneul parietal trece si se muleaza pe ele. Elementele poarta numele de
LIGAMENTE OMBILICALE: Median, Mediale si Laterale.

Reflectarea pe aceste ligamente a peritoneului parietal anterior formeaza niste cordoane vizibile
numite plici. Intre aceste plici se delimiteaza fosete = zone slabe ale peretelui abdominal.

Fosetele supravezicale, fosetele inghinale mediale si fosetele inghinale laterale.

Spatiul pelvis subperitoneal

Intre peretele peritoneal anterior si mm. diafragmei pelvine. In acest spatiu gasim organe importante
precum uterul si anexele, prostata, vezica urinara, rectul.

La femeie avem organe importante in sens antero-posterior: vezica urinara, uterul si rectul.

Peritoneul se reflecta pe organele de mai sus formand funduri de sac care poarta denumirea
organelor pe care le acopera: Vezico-uterin, respectiv Recto-uterin.

Sunt vezicule cele mai de jos unde se aduna colectiile(sange, puroi etc). Acest fund de sac recto-
uterin e fundul de sac al lui Douglas si cand la tuseu vaginal, tipa => colectie acolo(cel mai frecvent
sarcina extrauterina).

La barbat, in zona de cliva a fundului de sac Douglas se gaseste prostata.

Spatiul retroperitoneal

Este un spatiu mai larg, contine tesut conjunctiv organizat si in fascii, mai ales la nivelul rinichiului.

Dintre elementele retroperitoneale, o categorie:

a) Primitive; Din viata embrionara s-au dezvoltat si au ramas acolo. Exemplu: rinichii, ureterele,
glandele suprarenale, cava, aorta, lantul simpatic, plexurile vegetative celiac, hipogastric superior
si altele.

b) Secundar retroperitoneale; Organe care in viata embrionara aveau mezou, care se va alipi la
peritoneul parietal posterior, rezultand fascii de coalescenta, si anume: TOLDT1 la colonul
ascendent, TOLDT2 la colonul descendent, fascia de coalescenta retro-duodeno-pancreatica a
lui TREIZ, care face din cea mai mare parte a duodenului(exceptand bulbul duodenal – limita fiind
artera gastroduodenala) si pancreasul se situeaza pe peretele posterior.
 In concluzie, peritoneul inveleste prin foita viscerala in totalitate viscerele abdominale formandu-
le la unele mezouri pe unde patrund in viscere elementele pediculului vasculo-nervos, sau inveleste
partial organele.

Organe cu mezou(intraperitoneale cu mezou): Mezenter, mezocolon transvers, mezosigmoid,

mezocist(la vezicula biliara +-) si mezoapendice.

Categorii: Intraperitoneale(cu sau fara mezou), partial intraperitoneale(ramane o zona ce are

contact cu peretele) si extraperitoneale.

Prelungirile peritoneale

1. Plicile -> Ridicaturi peritoneale date de reflectarea peritoneului pe ligamente, vase obliterate,
vase permeabile.

2. Recesuri -> Sunt depresiuni peritoneale cum ar fi recesurile paracolice, recesurile iliocecale.

3. Fosetele -> Depresiuni peritoneale determinate de plici peritoneale sau de pediculi vasculari:
Ex: Fosetele paraduodenale(arcul vascular al lui TREIZ)

4. Ligamentele -> Prelungiri peritoneale care leaga intre ele 2 organe. Ex: Gastro-colic, gastro-
splenic, reno-lienale etc.

5. Mezourile -> Prelungiri peritoneale ce leaga un organ de peretele abdominal posterior,

conferindu-i organului mobilitate. E format din 2 foite peritoneale intre care se gaseste o
lama de tesut conjunctiv, pe unde patrund elementele vasculonervoase spre hilul organului.

6. Omenturile -> Prelungiri peritoneale(Epiploane in nomenclatura veche) care leaga intre ele
mai multe organe cum ar fi Omentul mic sau aluneca liber de la nivelul organelor, acoperind
viscerele subiacente = Omentul mare.

Omentul mic, numit clasic ligament eso-gastro-duodeno-hepatic si care are 3 portiuni in

constitutia lui, anume:

- Supero-lateral = PARS DENSA in care gasim ramurile nervului vag, urmata de:

- PARS PLACIDA, o zona mai subtire, prin transparenta careia se vad 2 plici = plici gastro-
pancreatice, ridicate de artera gastrica stanga si artera hepatica comuna, ramuri ale trunchiului
celiac.

- PARS LIBERA(PARS VASCULOSA) cea mai libera si mai la dreapta, numita vasculosa deoarece la
nivelul ei se gasesc elementele pediculului hepatic cu urmatoarea topografie:

Median si posterior: Vena porta

Anterior si la dreapta: Canalul hepato-coledocian

 Anterior si la stanga: Artera hepatica comuna, care in pedicul devine hepatica proprie + vase limfatice
si nervi

Poarta numele de PARS LIBERA deoarece pe aici se exploreaza bursa omentala.

In nomenclatura actuala, omentul mic e format din 2 ligamente: Gastro-hepatic si Hepato-

duodenal.

Omentul mare(sau sortul epiploic)

Este prelungirea ligamentului gastro-colic, parand ca are insertie pe colonul transvers. La adult
este o formatiune patrulatera, avand roluri importante in fagocitoza, aduna si inglobeaza corpii straini
ajunsi in cavitatea peritoneala si o functie plastica, fiind asezat la locul lezat.

Omentul mare difera in dezvoltare la fat si la adult:

La fat - > e format din 4 foite peritoneale ce se unesc ulterior, ramanand 2; Intre foite
delimitandu-se prelungirea inferioara a bursei omentale.

La adult - > prin alipire, inchide bursa omentala, ramanand 2 foite la adult, intre ele apare tesut
conjunctivo-adipos ce ia aspect fenestrat si cu vase ce nutresc omentul mare(ramuri are arterelor gastro-
epiploice ce formeaza un arc vascular la marginea libera a omentului mare).

Cavitatea retroperitoneala

Are si ea niste diviziuni datorita insertiilor posterioare, astfel insertia mezocolonului transvers,
care are un traseu ascendent de la dreapta la stanga din dreptul extremitatii coastei XI spre extremitatea
coastei X, formatiune de 50cm lungime la nivelul colonului si de 20-22cm la nivelul insertiei, insertie ce
trece peste o multitudine de organe si care imparte cavitatea abdomino-pelvina in:

a) Etajul supramezocolic

b) Etajul inframezocolic

Dintre organele supramezocolice amintim: Esofagul abdominal, Stomacul, Splina, Ficatul, Duodenul
si Pancreasul(partial) si bursa omentala.

Insertia mezenterului, a carei radacina 18-30cm si marginea intestinala 5m. Aceasta insertie
impreuna cu insertia colonului ascendent si colonului descendent imparte spatiul inframezocolic in:

B’) Mezentericocolic drept

B”) Mezentericocolic stang

 Spatiul mezentericocolic stang comunica cu pelvisul, iar cel drept e un spatiu inchis.

Intre peretele abdominal si colonul ascendent/descendent sunt spatiile paracolice drept/stang.

Diverticulul cavitatii abdominale = Bursa omentala, este o prelungire situata posterior de omentul
mic si de stomac.

Este formata din portiunea principala a bursei omentale cu 3 portiuni la adult si 4 la fat. Intrarea in
bursa omentala se face prin hiatusul WINSLOW sau foramen epiploicum.

Delimitarea hiatusului care e situat in plan frontal este urmatoarea:

- Anterior -> Pediculul hepatic

- Posterior -> Vena cava inferioara(organ retroperitoneal ce urca spre ficat in santul venei cave
inferioare)

- Superior -> Lobul caudal hepatic

- Inferior -> Bulbul duodenal

Portiunea principala a bursei omentale este delimitata de fata posterioara a stomacului si

posterior, de peritoneul parietal posterior ce acopera corpul pancreasului insotit de vasele splenice,
polul superior al rinichiului stang, glanda suprarenala stanga, partial splina(fata gastrica a splinei) si
datorita flexibilitatii, colonul transvers.

Prelungirile:

- Superioara, subdiafragmatica intre esofag, vena cava inferioara si ligamentul coronar al ficatului
care se reflecta.

- Stanga(splenica), intre ligamentul gastro-splenic(gastrolienal) si ligamentul renolienal.(In

ligamentul renolienal o sa avem ramurile terminale = trunchiuri ale arterei splenice).

- Inferioara - numai la fat – intre foitele omentului mare.

- Dreapta(vestibulul bursei omentale), o formatiune aproximativ cilindrica intre 2 orificii. La

dreapta hiatusul Winslow si la stanga foramen bursae omentalis, care e delimitat de plicile
gastro-pancreatice(date de artera gastrica stanga si artera hepatica comuna in pars placida) si
curbura mica a stomacului.

Limitele vestibulului sunt:

Anterior – omentul mic; Superior – lobul caudal al ficatului; Inferior – curbura mica a stomacului;
Posterior – peritoneul parietal posterior care trece de la dreapta la stanga peste vena cava
inferioara, aorta abdominala, emergenta trunchiului celiac din aorta abdominala, ganglionii plexului
celiac cu aferente/eferente si pilierul drept al diafragmei.

Constitutia histologica a peritoneului si functiile acestuia:

Avem 2 straturi importante:

A) Strat Endotelial format dintr-un rand de celule turtite cu contur poligonal ce pot aglutina in
gramezi celulare, capatand caracter proliferativ, deci devin celule germinale. Din ele pot lua
nastere celule cu caracter secretor si celule cu caracter fagocitar.

B) Corionul seroasei numit subseroasa, bogat vascularizat arterial, venos si limfatic si alcatuit
din:

- Fibre conjunctive

- Fibre elastice

- Substanta amorfa

- Tesut adipos variabil ca grosime, dand uneori aspect fenestrat, grasimea fiind laxa intre foitele
mezourilor sau aderenta la viscere.

In ceea ce priveste vascularizatia peritoneului, aceasta e regionala. Pentru peritoneul parietal

sunt vase din peretii trunchiului(lombare, epigastrice etc) si pentru peritoneul visceral, vase de la
nivelul viscerelor acoperite.