CAPITOLUL IV

Secţiunea I. Frauda care afectează interesele financiare ale Comunităţilor Europene

Fraudele care se comit în dauna bugetului Uniunii reprezintă una din problemele majore
cu care se confruntă Uniunea Europeană. Bugetul este definit de experţi ca expresia concretă a
unui veritabil patrimoniu comun al cetăţenilor Uniunii şi ca instrumentul prin excelenţă al
politicii europene1. Multiplele investigaţii efectuate în această privinţă au relevat că bugetul
Uniunii este fraudat atât la capitolul venituri, cât şi la cel al cheltuielilor, ceea ce înseamnă că la
bugete sunt vărsate sume mai reduse decât cele datorate în mod normal, iar la capitolul cheltuieli
se constată că unele sume acordate de organele comunitare ca subvenţii şi ajutoare ajung adesea
să ia alte destinaţii decât cele conforme cu scopurile pentru care au fost acordate şi cu interesele
Uniunii. Profiturile infracţionale generate de frauda comunitară reprezintă între 1,6% (cifra
oficială stabilită în 1995) şi mergând până la 20% din veniturile bugetare2.
Necesitatea incriminării acţiunilor care aduc atingere intereselor financiare ale Comunităţilor
Europene şi adoptării unor definiţii comune care să permită cooperarea statelor în prevenirea şi
combaterea unor astfel de acţiuni este determinată de fraudele comise de organiţiile criminale,
pe teritoriul mai multor state, care afectează bugetul de venituri şi cheltuieli al Comunităţilor
Europene.
Un prim pas s-a făcut prin adoptarea Convenţiei privind protecţia intereselor financiare ale
Comunităţilor Europene, în anul 1995.
Dispoziţia cheie în asigurarea unui nivel minim al protecţiei penale împotriva fraudei este
definiţia comportamentului fraudulos în art.l al Convenţiei PIF .Acesta din urmă ,pentru a
acoperi diferitele tipuri de fraudă, stabileşte două definiţii distincte, dar asemănătoare, una
referindu-se la venituri, cealaltă la cheltuieli.
Aspectele comune privind definiţia fraudei ,atât în ceea ce priveşte veniturile, cât şi cheltuielile,
sunt: elementul material care descrie comportamentul fraudulos şi latura subiectivă a infracţiunii.
Frauda în materie de cheltuieli constă în:
 folosirea sau prezentarea de documente false, inexacte sau incomplete care au ca
efect obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunităţilor europene
sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele său,
 omisiunea de a furniza datele cerute prin violarea unei obligaţii specifice, cu acelaşi
efect,
 schimbarea destinaţiei fondurilor obţinute în alte scopuri decât cele pentru care au
fost iniţial acordate.
Potrivit articolului 1 din Convenţie, frauda afectând interesele financiare ale Comunităţilor
europene constă, în ceea ce priveşte veniturile, în orice acţiune sau în acţiune intenţionată
privind:

1
Corpus Juris, cuprinzând dispoziţii penale privindprotecţia intereselor financiare ale Uniunii Europene, sub redacţia
lui Mireille Delmas-Marty, Editura Carl Haymanns, Koln, Berlin, Bonn, Munchen, 1998, pag.103, citat de George
Antoniu, Protecţia penală a intereselor financiare ale Comunităţilor Europene, în RDP nr.2, 2002, pag. 9.
2
J.C.Fourgoux, Un espace judiciaire contre la fraude communautaire: un corpus iuris entre reve et realite, D.I997,
Chron.349 (nr.40), citat de Sergiu Dogdan, op. cit., pag. 4.

1
  folosirea sau prezentarea de documente false, inexacte sau incomplete care au ca
efect diminuarea ilegală a veniturilor din bugetul general al Comunităţilor europene
sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele său,
 omisiunea de a furniza datele cerute prin violarea unei obligaţii specifice, cu acelaşi
efect,
 schimbarea, fară respectarea prevederilor legale, a destinaţiei unui folos legal
obţinut, cu acelaşi efect.
în Legea nr.78/2000, în Secţiunea 41, art.181- 185 se regăsesc infracţiunile care aduc atingere
intereselor financiare comunitare. Legiuitorul român a ales o altă împărţire a acestor infracţiuni.
Astfel, în legislaţia română ,primele două modalitaţi de savârşire a fraudei în materie de
cheltuieli din Convenţia PIF constituie o infracţiune de sine stătătoare, şi anume obţinerea ilegală
de fonduri europene prevăzută în art.181 din Legea nr.78/2000. Primele două modalităţi de
săvârşire a fraudei în materie de venituri constituie de asemenea o infracţiune distinctă, cu
modalităţi alternative de săvârşire, şi anume diminuarea fondurilor europene, prevăzută în art.183
din Legea 78/2000. În fine, constituie două infracţiuni distincte, dar prevăzute în acelaşi articol,
182 din Legea nr.78/20003 ultima modalitate de la frauda în materie de cheltuieli, schimbarea
destinaţiei fondurilor, şi ultima modalitate de la frauda în materie de venituri, schimbarea
destinaţiei unui folos legal obţinu..
Sistematizarea realizată de legiuitorul român este criticabilă4. Prevederea tuturor modalităţilor de
realizare a fraudei în materie de venituri într-un singur text de lege, eventual cu pedepsirea
atenuată a modalităţii schimbării destinaţiei fondurilor o consideram mai oportun, aliniindu-ne
astfel acestui punct de vedere. O sistematizare similară este valabilă şi pentru frauda în materie
de cheltuieli.
Sunt necesare câteva precizări referitoare la noţiunea de fraudă pentru a putea trece la analiza
infracţiunilor,. Astfel, în legislaţia Uniunii Europene această noţiune este folosită atât în legătură
cu infracţiunile internaţionale săvârşite pe teritoriul Uniunii Europene (cum ar fi frauda
internaţională), cât şi în legătură cu infracţiunile transnaţionale, îndreptate împotriva intereselor
Uniunii Europene (cum ar fi frauda care afectează interesele financiare comunitare).
Chiar şi acest ultim tip de fraudă are mai multe accepţiuni în legislaţia comunitară. Astfel,printre
atribuţiile Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF)se numără şi urmărirea faptelor care
aduc atingere intereselor financiare comunitare, incluzând aici frauda în materie de carduri
bancare (prin sustragerea, falsificarea, clonarea acestora), falsificarea monedei euro, cât şi
infracţiunile specifice de fraudă care afectează interesele financiare comunitare, prevăzute în art.l
din Convenţia PIF.
Prezenta teză analizează frauda care afectează interesele financiare comunitare axându-se doar
pe faptele care prejudiciază efectiv bugetul Comunităţilor Europene, atât sub aspectul veniturilor,
cât şi sub aspectul cheltuielilor.

3
Denumirea marginală a acestor infracţiuni în noul Cod penal este "deturnarea de fonduri din Bugetele
Comunităţilor Europene". Sunt incriminate două infracţiuni, una referindu-se la cheltuieli, cealaltă la venituri.
4
Norel Neagu.,,Protecţia penală a intereselor financiare ale Uniunii Europene” Ed.Wolterskluwer
Bucureşti.2008.pag.77 si urm.
2
Folosirea termenului de fraudă nu este populară în legislaţia penală română, Ordonanţa
Guvernului nr. 79/20035 privind controlul şi recuperarea fondurilor comunitare, precum şi a
fondurilor de cofinanţare aferente utilizate necorespunzător6 fiind singura care face referire la
acest termen. Ţinând cont că aceasta noţiune este folosită atât la nivel comunitar cât şi în
doctrina străină, vom folosi acest termen pentru a desemna generic infracţiunile săvârşite cu
intenţie care prejudiciază interesele financiare comunitare, prevăzute în art.181 -l83 din Legea
nr.78/2000.
In continuare vom trece la analiza infracţiunilor care prejudiciază interesele financiare
comunitare aşa cum au fost ele sistematizate în legislaţia română în vigoare, făcând referire şi la
prevederile legislative din unele State Membre.
I. Obţinerea ilegală de fonduri europene
Această faptă constituie o infracţiune în materie de subvenţii şi se poate săvârşi prin două
modalităţi: folosirea de documente false, inexacte sau incomplete şi omisiunea de a furniza
anumite date.
1. Incriminarea fraudei în materie de cheltuieli în Statele Membre
Infracţiuni noi privind frauda în materie de cheltuieli au fost introduse numai în patru State
Membre (Danemarca, Grecia, Spania, Irlanda). În alte trei State Membre (Germania, Italia,
Finlanda), au fost modificate infracţiunile existente,iar Belgia a introdus noi prevederi pentru a
extinde dispoziţiile penale si asupra fraudei privind subvenţiile din fonduri comunitare7 .
1.1. Frauda comisă prin folosirea sau prezentarea de documente false, inexacte sau
incomplete
În Danemarca8 , Grecia9 , Spania10 şi Irlanda11 frauda care afectează interesele financiare ale
Comunităţilor Europene comisă prin folosirea sau prezentarea de documente false, inexacte sau
incomplete constituie o infracţiune distinctă. Incriminarea atât în ceea ce priveşte elementul
material, cât şi latura subiectivă se regăseşte în definiţia prezentată de Convenţia PIF .
De asemene , Scoţia, cea de a treia jurisdicţie a Marii Britanii, prevede frauda afectând
interesele financiare comunitare sub aspectul cheltuielilor ca intrând sub incidenţa infracţiunii de
drept comun de fraudă, aceasta necesitând ca element constitutiv suplimentar intenţia de a înşela.
1.2. Frauda comisă prin omisiunea de a furniza datele cerute prin violarea unei obligaţii
specifice
frauda comisă prin folosirea sau prezentarea de documente sau declaraţii false, inexacte sau
incomplete este similară situaţiei în ceea ce priveşte comportamentul fraudulos care afectează
interesele financiare comunitare prin omisiunea de a furniza datele cerute prin violarea unei
obligaţii specifice. De aceea, în această subsecţiune voi face referire numai la acele state în care
există dispoziţii specifice.

5
Legea nr. 205/2 iulie 2007,privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 12/2007 pentru modificarea şi
completarea Ordonanţei Guvernului nr. 79/2003 privind controlul şi recuperarea fondurilor comunitare,
precum şi a fondurilor de cofinanţare aferente utilizate necorespunzător
6
Publicată în M.Of. nr.622 din 30 august 2003, aprobată cu modificări prin Legea nr. 529/2003, publicată în M.Of.
nr.897 din 15 decembrie 2003.
7
Actul din 7 iunie 1994 modificând Ordinul Regal din 31 mai 1993 privind declaraţiile efectuate în domeniul
ajutoarelor ori altor alocaţii (Monitorul Belgian din 8 iulie 1994).
8
Vezi în acest sens § 289a din Codul penal danez
9
Vezi în acest sens art.4(l)din Legea nr.2803/2000 sau art.386 din codul penal grec.
10
Vezi în acest sens art.309 din codul penal spaniol.
11
Secţiunea 42 din Criminal Justice (Theft and Fraud Offences) Act. 2001.
3
2.Incriminarea fraudei în materie de cheltuieli în România
Constituie infracţiunea prevăzută în art.181 alin.l din Legea nr.78/2000 folosirea sau prezentarea
de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, care are ca rezultat obţinerea pe
nedrept de fonduri din bugetul general al Comunităţilor Europene sau din bugetele administrate
de acestea ori în numele lor.
În alin.2 este prevăzută o variantă asimilată a acestei infracţiuni, constând în omisiunea de a
furniza, datele cerute potrivit legii pentru obţinerea de fonduri din bugetul general al
Comunităţilor Europene sau din bugetele administrate de acestea sau în numele lor, dacă fapta
are ca rezultat obţinerea pe nedrept a acestor fonduri.
Prin prezentareade documente neconforme cu realitatea o persoană poate savârşi această faptă.
Condiţia este ca din acestea să rezulte că posedă terenuri agricole cultivate cu grâu, pentru
obţinerea de subvenţii din Fondul European Agricol de Garanţie, subvenţii pe care le obţine ca
urmare adocumentaţiei prezentate.
2.1. Obiectul infracţiunii
Relaţiilor sociale privind interesele financiare ale Comunităţilor Europene, reflectate în
corectitudinea utilizării conform destinaţiei iniţiate a fondurilor obţinute din bugetul general al
Comunităţilor Europene sau din bugetele administrate de acestea sau în numele lor, constitue
obiect al infracţiunii.
Bugetul general al Comunităţilor Europene şi bugetele administrate de acestea ori în numele lor
cuprind secţiunile venituri şi cheltuieli. Aceste fapte afectează bugetul comunitar sau bugetele
administrate de Comunităţile Europene sau în numele acestora sub aspectul secţiunii cheltuieli.
Subvenţiile şi ajutoarele administrate din bugetul general al Comunităţilor Europene şi din
bugetele administrate de Comunităţi sau în numele lor reprezintă secţiunea cheltuieli din buget .
Aceasta provin din Fondul European Agricol de Garanţie şi Fondurile Structurale (Fondul Social
European, Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul European Agricol de Dezvoltare
Rurală etc.). Comisia Europeană si Banca Europeană de Investiţii administrează Fondul de
Dezvoltare, care, la rândul lui este inclus, pe lângă alte fonduri neincluse în buget şi care sunt
administrate în nume propriu de organe comunitare ce nu au statut instituţionalizat, cum este
Agenda Europeană pentru Protecţia Mediului12. Cheltuielile principale sunt reprezentate de
costurile Politicii Agricole Comune, care implică restituiri (diferenţa între preţul comunitar şi
preţul de pe piaţa mondială, care este uneori inferior, este subvenţionată pentru a stimula
exportul către state terţe), cumpărarea de produse agricole la preţ minim garantat de organismele
de interventie, prime acordate agricultorilor13. Asemenea subvenţii sau ajutoare sunt acordate
pentru satisfacerea interesului general comun al finanţării politicii comune în agricultură, ori al
contribuţiei la reînnoirea sau intărirea coeziunii economice, sociale sau culturale în Uniuneşi nu
pentru satisfacerea intereselor personale.
Toate politicile comunitare suntsubvenţionate prin aceste fonduri (agricultură, pescuit, transport,
energie nucleară, politică economică, monetară, fiscală, socială, de dezvoltare, de protecţie,
culturală, mediu inconjurator, etc.). Activitatea infracţională este cel mai des intâlnită în cadrul
politicilor care primesc cele mai multe fonduri din buget (politica agricolă comună si politica
regională totalizează aproximativ 70% din buget).
2.2. Modalităţi de savârşire

12
Raport explicativ al Convenţiei privind protecţia intereselor financiare ale Comunităţilor Europene,publicat în
Jurnalul Oficial nr.C19l din 23/06/1997, pag.1-10.
13
E. Mennens,Les Fraudes au prejudice du budget communautaire, în F. Tulkens, C. van den Wyngaert, I.
Verougstraete,La protection juridique des interets financiers des Communautes europeennes, Antwerpen,
Apeldoorn, Brussel, 1992, pag. 27-36, citat de Jean Pradel, Droit penal europeen, Dalloz, 1999, pag. 472.
4
Elementul material constă în acţiunea de folosire sau prezentare de documente ori declaraţii
false, inexacte sau incomplete, cât şi în omisiunea de a furniza cu intenţie datele cerute potrivit
legii pentru obţinerea de fonduri din bugetul general al Comunităţilor Europene sau din bugetele
administrate de acestea ori în numele lor.
Folosirea semnifică utilizarea sau întrebuinţarea documentelor ori declaraţiilor false, inexacte sau
incomplete. Prezentarea unor astfel de documente sau declaraţii presupune înfăţişarea acestora
pentru a fi examinate. Nu are importanţă dacă declaraţiile sunt în formă scrisă sau sunt făcute
oral. Dacă falsificarea documentelor constituie prin ea însăşi o infracţiune, aceasta se va reţine
alături de infracţiunea prevăzută în art.181 din Legea nr.78/2000.
Omisiunea de a furniza, cu intenţie, datele cerute potrivit legii pentru obţinerea de fonduri din
bugetul general al Comunităţilor Europene şi din bugetele administrate de Comunităţi sau în
numele lor presupune iniţial existenţa unei obligaţii legale de informare, obligaţie care este
încălcată prin inacţiunea făptuitorului, care nu furnizează datele cerute.
Constituind o fraudă în materie de subvenţii, această infracţiune nu se poate săvârşi decât prin
prezentarea unei documentaţii în scopul obţinerii subvenţiei. În această ipoteza este greu de
imaginat săvârşirea infracţiunii prin omisiunea de a furniza datele cerute de lege în momentul
obţinerii subvenţiei, deoarece o astfel de omisiune ar avea ca rezultat neobţinerea subvenţiei. O
omisiune parţială s-ar încadra la modalitatea prevăzută în alin. 1, respectiv folosirea sau
prezentarea de documente incomplete.
Omisiunea de a furniza datele cerute potrivit legii poate apărea după obţinerea subvenţiei, prin
modificarea, spre exemplu, a condiţiilor care au dus la acordarea acesteia. O astfel de modificare
trebuie adusă la cunoştinţa autorităţilor, iar omisiunea constituie infracţiune. De asemenea,
refuzul de a prezenta documentele justificative organelor de control s-ar putea încadra la aceasta
modalitate normativă.
Vom prezenta în continuare principalele modalităţi de săvârşire a fraudei în materie de cheltuieli
în domeniul agricol, al fondurilor structurale, al fondului de dezvoltare, al extinderii şi al
cheltuielilor administrative. Acestea sunt domeniile cele mai afectate de activitatea infracţională,
unde atât numărul fraudelor cât şi întinderea prejudiciului cresc alarmant de la an la an.
Sectorul agricol este afectat de fraudă atât în ceea ce priveşte domeniul agricol propriu-zis, cât
şi în domeniul comerţului agricol internaţional cu statele terţe. Marea majoritate a fraudelor
vizează produsele din carne, OLAF fiind adesea invitată să verifice autenticitatea documentelor
de import prezentate la vamă de către exportatori din UE organismelor plătitoare din Statele
Membre pentru obţinerea de restituiri la export. Acest tip de fraudă este însă în scădere, datorită
sistemului actual de verificare (sistemul mutual de informare), pe baza căruia se acordă
restituirile la export. Un alt produs care determină un număr crescând de fraude este zahărul.
Modalităţile de fraudare în acest domeniu se axează pe trei direcţii: acordarea de ajutoare directe,
restituirile la export şi subvenţiile privind susţinerea pieţei. În domeniul ajutoarelor directe, cea
mai frecvent întâlnită modalitate a fraudei o constituie completarea incorectă a cererii de
acordare a subvenţiei, urmată de declararea fictivă a unor suprafeţe de teren si declaraţii inexacte
privind producţia14. Datorită impunerii unor cote de producţie, agricultorii sunt tentaţi să declare
producţii mai mari sau mai mici, după caz, pentru a-şi îndeplini cota, în caz contrar preţul de
intervenţie pentru anul urmator urmând a se diminua, ceea ce ar determina pierderi pentru
întreprinzători. Acest mod de operare este ilustrat în speţa următoare.

14
Annex to the 2004 Report from the Commission Protection of the European Communities' financial interests and
the fight agaînst fraud , Statistical Evaluation of Irregularities - Agricultural, Structural and Cohesion Funds and
Own Resources - Year 2004, {COM(2005) 323 final}, pag. 26-27.
5
Fraudarea cheltuielilor prin restituiri la export se poate realiza şi prin metoda ,,carusel". Astfel,
mărfurile exportate sunt reintroduse ilegal (prin contrabandă) pe teritoriul Comunităţilor şi
reexportate, pentru a beneficia de o noua subvenţie15.
În ceea ce priveşte subvenţiile acordate pentru susţinerea pieţei cele mai frecvente modalităţi de
fraudare le constituie declaraţia fictivă a unor suprafeţe de teren, refuzul controlului, cereri de
ajutor false sau inexacte, precum si compensări financiare pentru asistarea procesării produselor.
În ceea ce priveşte fondurile structurale, cele mai multe fraude privesc Fondul European de
Dezvoltare Regională (FEDER), urmat de Secţiunea Orientare a Fondului European de Orientare
şi Garanţie Agricolă (FEOGA)16, Instrumentul Financiar de Orientare a Pescuitului si Fondul
Social European. Cele mai frecvente modalităţi de săvârşire a fraudei le constituie folosirea de
documente false sau inexacte, suprafacturarea, dubla finanţare si justificarea unor cheltuieli
inexistente.
Investigaţii incrucişate desfaşurate pe baza Regulamentului 2185/96 asupra agenţilor economici
privitoare la tranzacţiile desfaşurate de aceştia s-au dovedit esenţiale în descoperirea fraudelor.
Aceste investigaţii au relevat activităţi frauduloase organizate si inţelegeri între agenţi în scopul
de a înşela atât bugetele naţionale cât şi bugetul comunitar. Spre exemplu, prestatorii erau şi
beneficiarii operaţiunilor efectuate, anumite activităţi nu existău decât pe hârtie, neavând loc. În
realitate fondurile erau utilizate în mod incorect, ori prestatorii returnau fondurile beneficiarilor.
Urmatoarele speţe vor exemplifica aceste modalităţi de operare.
Managementul financiar al cheltuielilor în domeniul agriculturii (Fondul European Agricol de
Garanţie) şi Acţiunilor Structurale (Fondurile Structurale şi Fondul de Coeziune) este împărtit
între Comisia Europeană şi Statele Membre. Responsabilitatea iniţială pentru recuperarea
fondurilor acordate nejustificat cade în sarcina Statelor Membre. Organismele comunitare
cooperează cu serviciile responsabile din cadrul Statelor Membre în vederea recuperării
prejudiciului. Aceasta nu afectează eventualele modificări legislative în vederea prevenirii
săvârşirii unor astfel de fapte ori eventualele proceduri judiciare. Vom prezenta în continuare
câteva exemple din practica judiciară.
Fraude afectând interesele financiare comunitare se săvârşesc frecvent în ceea ce priveşte Fondul
de Dezvoltare.
Fondul de Dezvoltare nu este prevăzut în bugetul general al Comunităţilor Europene. Motivul
este de ordin politic, deoarece Statele Membre doresc să se cunoască cuantumul contribuţiei
fiecăruia în programele de ajutorare a statelor terţe. Fraudarea acestui fond aduce însă atingere
intereselor financiare comunitare.
Unui din domeniile unde se intâlnesc probleme specifice este cel al licitaţiilor publice. O parte
importantă a bugetului UE este utilizată pentru asistenţă tehnică acordată statelor terţe sau ţărilor
candidate la aderare. Cea mai mare parte a acestor fonduri este cheltuită prin intermediul unor
contracte de prestări servicii încheiate cu operatori specializaţi care sunt concurenţi în ofertele de
licitaţii publice lansate de serviciile responsabile ale UE sau de administraţiile beneficiare sub
supravegherea serviciilor specializate ale UE.
Ca în toate situaţiile privind ofertele de licitaţii publice, există diferite posibilităţi de a comite
fraude şi nereguli. Regulile aplicabile pentru evitarea fraudelor şi asigurarea unei concurenţe
echitabile permiţând obţinerea celor mai bune servicii la preţurile cele mai avantajoase rezultă
din acumularea de experienţă pe parcursul anilor. Cazurile investigate de OLAF privesc
suspiciuni în legătură cu exercitarea unor presiuni nelegale asupra membrilor comitetelor

15
Delphine Garcin, La repression de la fraude au prejudice du budget communautaire,La Documentation
Francaise,Paris,2004,pag.37.
16
Actualmente FEADER - Fondul European Agricol de Dezvoltare Rurală
6
însărcinate cu evaluarea calităţii ofertelor. Alte metode de fraudare privesc plăţi ilicite şi alte
foloase nedatorate pentru membrii comitetelor în vederea obţinerii unor avantaje asupra
concurenţilor. Alte acuzaţii privesc conflictele de interese între experţii însărcinaţi cu conceperea
proiectelor şi formularea caietelor de sarcini şi de oferte. Regulile aplicabile sunt concepute
pentru asigurarea unui nivel de egalitate pentru toţi concurenţii, din acest punct de vedere,
comunicarea prematură a informaţiilor relative la prevederile tehnice, dacă aceasta este făcută în
beneficiul unor potenţiali ofertanţi, poate determina un efect contrar menţinerii unei concurenţe
echitabile.
Leonardo da Vinci. Pe baza informaţiilor primite din partea AFCOS România, privind un proiect
desfăşurat în cadrul programului Leonardo da Vinci, OLAF a iniţiat o investigaţie împreună cu
autorităţile române. S-a descoperit că proiectul nu se încadra în limitele stabilite
pentru desfăşurarea programului. Suspectul a fost trimis în judecată pentru înşelăciune, fals şi
uz de fals17.
O altă categorie de cheltuieli susceptibilă de fraudare o reprezintă cheltuielile administrative.
Salariile şi beneficiile acordate funcţionarilor europeni pot constitui ţinte atrăgatoare pentru
posibilii infractori, după cum vom observa în continuare.
2.3. Legătura cu alte infracţiuni
Folosire, prezentarea de documente sau declaraţii false, inexacte sau incomplete, ori prin
omisiunea de a furniza cu intenţie a datelor cerute potrivit legii reprezintă infracţiunea prevăzută
în art.181 din Legea nr. 78/2000 18. În scopul obţinerii de subvenţii ne confruntăm cu o alterare a
adevarului sau cu prezentarea unor informaţii denaturate. Considerăm că această infracţiune
constituie o variantă specială a infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 244 C.pen. De altfel,
până la incriminarea atingerii aduse intereselor financiare comunitare de către legea româna,
fraudele în materie de subvenţii erau încadrate la infracţiunea de înşelăciune19.
II. Diminuarea fondurilor europene
Veniturile principale constau intr-o parte din TVA-ul naţional al fiecărui Stat Membru al Uniunii
Europene; o parte egală cu un anumit procent din venitul naţional brut şi resursele proprii
tradiţionale ale fiecărui Stat Membru (diferenţiată în funcţie de dezvoltarea economică a
acestuia); taxele vamale percepute la importul în Uniunea Europeană de produse originare din
ţări terţe; prelevările agricole, percepute la importul de produse agricole provenind din ţări terţe
(care acoperă diferenţa între preţul mondial al produsului şi preţul pe piaţa comunitară şi
cotizaţiile prevăzute în cadrul pieţei comune); amenzile în materie de concurenţă 20. Resursele la
care se referă această infracţiune sunt considerate doar taxele vamale percepute la importul în
Uniunea Europeană de produse originare din ţări terţe şi prelevările agricole, percepute la
importul de produse agricole provenind din ţări terţe21. Atingerea adusă celorlalte resurse
enumerate mai sus nu cade sub incidenţa faptelor reglementate în acest articol22.

17
Raportul OLAF 2004, pag. 35.
18
În proiectul noului Cod penal, varianta 2007, publicat pe site-ul Ministerului Justiţiei, se prevede o nouă
infracţiune, obţinerea ilegală de fonduri (art. 299). Astfel. constituie infracţiune folosirea ori prezentarea de
documente sau date false, inexacte ori incomplete, pentru primirea aprobărilor sau garanţiilor necesare acordării
finanţărilor rambursabile prin contractarea datoriei publice,dacă are ca rezultat obţinerea pe nedrept a acestor
fonduri.În condiţiile în care fondurile comunitare proiectele prevă zute în Planul Naţional de Dezvoltare al României
alături de fondurile naţionale,în majoritatea fraudelor în subventii se va aduce atingere atât fondurilor comunitare,cât
şi celor naţionale.Intr-o astfel de situaţie,ne vom afla în prezenţa unui conflict de norme,intrunindu-se atât
elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute în art.304 proiect Cod penal(obţinerea ilegală de fonduri europene)
cât şi ale infracţiunii prevăzute în art.299 din acelaşi act normativ.
19
Vezi supra-fraudă la programul Leonardo da Vinci, Raportul OLAF 2004, pag. 35.
20
Jean Pradel, Geert Corstens, op. cit., pag. 471-472.
21
Norel Neagu, Crime şi delicte contra intereselor financiare ale Comunităţilor europene, în Vasile Dobrinoiu şi
7
Potrivit articolului 1 din Convenţie, frauda care afectează interesele financiare ale Comunităţilor
Europene constă, în ceea ce priveşte veniturile, în orice acţiune sau inacţiune intenţionată
privind:
 folosirea sau prezentarea de documente false, inexacte sau incomplete care au ca
efect diminuarea ilegală a veniturilor din bugetul general al Comunităţilor
Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele său,
 omisiunea de a furniza datele cerute prin violarea unei obligaţii specifice, cu acelaşi
efect,
 schimbarea, fără respectarea prevederilor legale, a destinaţiei unui folos legal
obţinut, cu acelaşi efect.

2. Incriminarea fraudei în materie de venituri în România

Constituie infracţiunea prevăzut în art.183 alin.l din Legea nr.78/2000-folosirea sau prezentarea
de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, care are ca rezultat diminuarea
ilegală a resurselor din bugetul general al Comunităţilor Europene sau din bugetele
administrate de acestea ori în numele lor.
În alin. 2 este prevăzută o variantă asimilată a acestei infracţiuni, constând în omisiunea de a
furniza, cu intenţie, datele cerute potrivit legii, dacă fapta are ca rezultat diminuarea ilegală a
resurselor din bugetul general al Comunităţilor Europene sau din bugetele administrate de
acestea sau în numele lor.
Potrivit alin.3, faptele prevăzute în alin.l şi 2 se sancţionează mai grav dacă au produs
consecinţe deosebit de grave23.
Pot constitui exemple de săvâşire a unei astfel de infracţiuni:
 importul de conserve de ton cu aplicarea pe nedrept a tratamentului
preferenţial rezervat ţărilor ACP (Africa, Caraibe şi Pacific);
 importul de creveţi şi calamari cu aplicarea nelegală a tratamentului
preferenţial SPG (sistem de preferinţă generalizat), vizând în egală măsură
să eludeze măsurile prohibitive sanitare luate în legătură cu anumiţi
producători indieni;
 importul de moruni consevaţi din Islanda cu aplicarea pe nedrept a
tratamentului preferenţial prevăzut în acordul SEE (Spaţiul Economic
European)
 importul de aluminiu brazilian, canadian şi rus, cu eludarea taxelor
prin recurgerea abuzivă la regimul acordat teritoriilor de peste mări;

colaboratorii,Drept penal, partea specială, vol.II, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2004,pag.653.
22
Raport explicativ al Convenţiei privind protecţia intereselor financiare ale Comunităţilor Europene,publicat în
JOCE nr.191 din 23 iunie1997
23
Această infracţiune este prevăzută şi în proiectul noului Cod Penal, varianta 2007. Astfel, potrivit art. 306, sub
denumirea marginală de ,,diminuarea fondurilor europene’’, se prevede ca infracţiune folosirea sau prezentarea de
documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă are ca rezultat diminuarea ilegală a resurselor ce
trebuie virate la bugetul general al Comunităţilor Europene sau la bugetele administrate de acestea ori în numele lor
(alin.l). Potrivit alin. 2, cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează omisiunea de a furniza, datele cerute potrivit legii, dacă
fapta are ca rezultat diminuarea ilegală a resurselor ce trebuie virate la bugetul general al Comunitaţilor Europene
sau la bugetele administrate de acestea ori în numele lor.
8
  importul de siliciu declarat în mod fals ca fiind de origine elveţiană,
pentru a evita taxele antidumping aplicate asupra produselor
chinezeşti;
 importul de carbura de siliciu declarată în mod fals de origine cehă
pentru a eluda taxele antidumping asupra produselor ruseşti şi ucrainiene
(la acea dată Cehia nu era Stat Membru în UE);
 importul de produse de îmbrăcăminte declarate originare din
Malaezia cu obţinerea pe nedrept a unui tratament preferenţial în cadrul
SPG şi evitarea taxelor aplicabile ţării de origine reale a mărfurilor în cauză
(Vietnam);
 importul de şosete declarând o origine falsă pentru evitarea limitării
cantitative şi a taxelor antidumping în vigoare aplicabile Chinei;
 sustragerea produselor textile asiatice regimului de tranzit comunitar
pentru eludarea plăţii taxelor vamale şi a limitelor cantitative existente24.

2.1. Obiectul infracţiunii

Relaţiilor sociale referitoare la interesele financiare ale Comunităţilor Europene, reflectate în
corectitudinea contribuţiei la resursele bugetului general al Comunităţilor Europene sau
bugetelor administrate de acestea sau în numele lor constitue obiectul infracţiunii.
În general se aduce atingere prin săvâşirea faptei regimului vamal, aceasta fiind principala
resursă proprie percepută în mod direct în contul Comunităţilor Europene. De aceea, este
necesară prezentarea unor date suplimentare despre politica comercială comună şi regimul
vamal.
Politica comercială comună. Conform dispoziţiilor art.23 TCE, Comunitatea se bazează pe o
uniune vamală care cuprinde ansamblul schimburilor de mărfuri şi care implică interzicerea între
Statele Membre a tarifelor vamale la import şi la export şi a tuturor taxelor cu un efect echivalent
ca şi adoptarea unui tarif vamal comun în relaţiile lor cu ţările terţe25.
Instituirea uniunii vamale între Statele Membre presupune crearea unor condiţii de concurentă
reală între participant la circuitul productiv şi comercial, ducând la introducerea pe piaţă a unor
produse competitive, variate, la preţuri cât mai apropiate de costurile de producţie26.
Adoptarea unui tarif vamal comun în relaţiile dintre Statele Membre şi ţările terţe presupune
realizarea uniunii vamale. Astfel orice marfă care intră pe teritoriul comunitar va fi supusă plăţii
acestui tarif vamal comun, indiferent care este ţara de intrare în spaţiul comunitar. Pe lângă tarif
legislaţia vamală trebuie să mai lămurească câteva probleme conexe aplicării în practică a
acestuia: valoarea în vama a produsului, originea (extra sau intracomunitară), declaraţiile
efectuate în vama. Mai multe regulamente au fost adoptate şi modificate succesiv cu referire la
fiecare din aceste aspecte. O codificare a intervenit la dată de 12 octombrie 1992, prin adoptarea
Codului vamal comunitar, care constituie sursa legislativă esenţială27.

24
Raportul OLAF 2001, pag. 20-21.
25
Nigel Foster, op. cit., pag. 7.
26
Nicoleta Diaconu, Viorel Marcu,op. cit., pag. 43.
27
Regulamentul Consiliului nr. 2913 din 12 octombrie 1992, publicat în JOCE nr. 2302 din 19 octombrie 1992 si
Regulamentul de aplicare al Comisiei nr. 2454 din 2 iulie 1993, publicat în JOCE nr. L 253 din 1 octombrie 1993,
cu modificările şi completările ulterioare.
9
Statele Membre nu mai au dreptul să introducă taxe vamale sau echivalentul taxelor vamale în
ceea ce priveşte mărfurile provenind din ţări terţe28 fiind obligate la un tarif vamal comun.
Acesta din urmă este format din două parti şi se publică anual în forma actualizată în Jurnalul
Oficial. Prima parte este nomenclatorul, care este structurat pe poziţii şi subpoziţii numerotate cu
cifre şi este întocmit pe baza dispoziţiilor Convenţiei internaţionale privind descrierea
armonizată a mărfurilor şi sistemul de codificare29. Acesta cuprinde descrierea şi caracteristicile
mărfurilor vămuite, în funcţie de care se stabilesc taxele vamale. A doua parte este partea
tarifară, care cuprinde taxele, procentele aplicabile şi alte măsuri tarifare. Sunt stabilite astfel,
peste 3000 de taxe, exprimate, în general, în procente. În principiu ,taxele sunt uniforme, pe
aceeaşi pozitie tarifară. Dar există şi subpoziţii, ce permit aplicarea unei taxe reduse la intrarea
pe teritoriul comunitar, în special datorită destinaţiei speciale a produselor în cauza30 . Dar există
şi un număr de produse sau categorii taxate superior poziţiei tarifare.
Tariful vamal comun nu este uniform, variind în funcţie de ţara de origine, precum şi în funcţie
de scopul importării produsului. Există anumite regimuri derogatorii şi de favorizare: cel al
admiterii temporare31, ori cel al perfecţionării (prelucrării) active sau pasive32.
Din cauză că anumite administraţii au preferat să taxeze mărfurile importate fie pe baza preţului
de vânzare pe piaţa interioară, fie pe baza unui preţ reconstituit în vamă a fost mult timp o
problemă controversată în ceea ce priveşte valoarea mărfurilor. Acest lucru ducea la creşterea
taxelor vamale prin creşterea valorii taxabile. Datorită acordurilor intervenite în cadrul GATT,
valoarea în vamă este, în principiu, valoarea tranzacţională declarată.
Autorităţile vamale pot recurge la alte metode de calcul doar în momentul in care această valoare
este inacceptabilă din punct de vedere vamal, (spre exemplu, în cazul legăturilor existente între
cumpărator şi vânzător, dar simpla existenţă a acestor relaţii speciale nu este un indiciu suficient
pentru a refuza valoarea de tranzacţionare33).
Tariful vamal comun se aplică doar produselor provenind din state terţe.Acest aspeect creînd o
serie de controverse.Astfel, pot fi considerate ca provenind din state terţe produsele fabricate în
uzine aparţinând acestor state, dar asamblate pe teritoriul comunitar? De asemenea, în cazul în
care procesul de fabricate implică mai multe state terţe, care este originea produsului?, Datorită
faptului că tarifele vamale sunt diferenţiate în funcţie de statul de origine (există, de exemplu,
tarife favorabile aplicabile produselor provenind din statele ACP), aceste întrebări prezintă o
importantă deosebită.Astfel, anumiţi fabricanţi ,pentru a beneficia de un regim vamal favorabil
sau pentru a scăpa de taxele antidumping, au tentinţa de a declara un alt loc de origine al
produselor,. Art.24 Codul vamal comunitar prevede ca o marfă ,,este originara din statul unde a
avut loc ultima transformare sau prelucrare substanţială, justificată economic, efectuată de o
întreprindere echipată în acest scop şi ducând la fabricarea unui produs nou sau reprezentând o
etapă importantă în fabricarea produsului". Interpretând dispoziţiile Codului vamal, Curtea de

28
A se vedea în acest sens, Decizia CJCE, 16 iulie 1992, Lagros, aff. C.I63-90: Rec.I, 4625 – 7 noiembrie 1996;
Cadi Surgeles versus Ministere des Finances, aff.C. 126-94: REC I, 5647. În ceea ce priveşte interzicerea de taxe
echivalente taxelor vamale, CJCE. 13 decembrie 1973, Diamentarbeiders versus Indiamex, aff.37 si 38/73:
Rec.1609.
29
Sistemul ,,SN" prevazut în Convenţia de la Bruxelles, 12 iunie 1985, semnată de Comunitatea Economică
Europeană şi de Statele Membre.
30
Spre exemplu, produse destinate unor anumite categorii de aeronave, nave sau platforme de foraj, Regulamentul
nr. 4141 din 9 decembrie 1987, publicată în JOCE nr. L 387 din 31 decembrie 1987.
31
Mărfuri destinate a fi reexpediate după utilizare (ex. saloane profesionale).
32
Prelucrare activă: mărfuri importate din state terţe pentru a fi prelucrate în Comunitate, apoi reexportate. Prelucrare
pasivă: mărfuri exportate către state terţe pentru prelucrare, apoi reintroduse în Comunitate.
33
Christian Gavalda, Gilbert Parleani,Droit des affaires de L'Union Europeene, Ed. Litec, Paris,1999, troisieme
edition, pag. 65.
10
Justiţie a Comunităţii Europene a precizat ca o simplă operaţie aducând atingere aspectului
produsului nu este suficientă, deoarece nu conduce la crearea unui bun nou şi original34.
În interiorul Uniunii Europene, operaţiunile de asamblare pot fi însuficiente pentru a conferi
rezultatului asamblării calitatea de produs de origine comunitară, dacă operaţiunea nu este un
stadiu de producţie determinant care să dea naştere unui nou produs sau, în absenţa aparitiei unui
nou produs, valoarea adăugată prin asamblare este scăzută, ceea ce nu permite a se vorbi despre
o prelucrare substanţială35.
Pentru a evita diferenţele cu ocazia intrării prin puncte diferite pe teritoriul. comunitar se
foloseşte un formular unic, Documentul administrativ unic (DAU).
2.2. Modalităţi de săvârşire
Elementul material constă în acţiunea de folosire sau prezentare de documente ori declaraţii
false, inexacte sau incomplete, cât şi în omisiunea de a furniza cu intenţie datele cerute potrivit
legii36.
Investigaţiile în sectorul resurse proprii privesc fraude în domeniul taxelor agricole la import şi a
taxelor vamale (taxe de import incluzând taxe antidumping în legătură cu orice produse piscicole
sau industriale). Trebuie să se ţină seama de dispoziţiile stricte existente în Codul vamal
comunitar, în special cele privind la durată în timp a notificărilor datoriilor vamale, de regulile
privind originea produselor şi tarife preferenţiale (inclusiv cele specificate în diferite
angajamente comerciale ale Comunităţii), precum şi de cerinţele detaliate de operare ale unor
regimuri specifice cu impact economic, cum ar fi scutirea pentru procesare internă (import de
bunuri, procesare, export, scutire de taxe vamale şi TVA).
În domeniul fraudei în materie de venituri, activitatea infracţională se săvârşeste cel mai frecvent
prin trei procedee.
Frauda în ceea ce priveşte tarifele preferenţiale vamale şi contrabandă sunt cele mai frecvente
metode de comitere a acestei infracţiuni. De asemenea, frauda tip carusel în materie de TVA
cunoaste o mare răspândire. În domeniul tarifelor preferenţiale comunitare, în practică se
întâlnesc mai multe metode de fraudare. Unul dintre acestea il constituie falsificarea
certificatelor de provenienţă, un produs dintr-o anumită regiune fiind declarat ca provenind dintr-
o altă regiune, care beneficiază de tarife vamale preferenţiale pentru anumite produse. Pe cale de

34
CJCE,26 ianuarie 1977, privind diferitele grade de macinare a cazeinei, Gesellscheft fur Uberseehandel versus
Handeskammer Hamburg, aff. 49-76: Rec.41.
35
Pentru o valoare adăugată sub 10%, a se vedea CJCE, Brother Internaţional, 13 decembrie 1989, aff. C.26-88:
Rec.4253.
36
Lucrările de specialitate au criticat separarea fraudei în materie de cheltuieli de frauda în materie de resurse,
deoarece elementele constitutive ale celor doua infracţiuni sunt identice, ceea ce ar trebui să conducă la unificarea
celor doua definiţii, ambele infracţiuni aducănd atingere bugetelor Comunitaţilor Europene (vezi Corpus Juris, op.
cit., pag. 119-120; studiile realizate la iniţiativa Comisiei Europene: Studiul asupra sistemelor administrative si
penale în Statele Membre ale Comunitatilor Europene, vol.1 -raporturile naţionale, vol.11 — raporturile de sinteza,
1994; Studiu comparativ asupra protecţiei intereselor financiare ale Comunitaţilor, raporturi naţionale 1992,
raporturi de analiza 1993, raportul final -Incompatibilitaţi între sistemele juridice şi masuri de armonizare, în
Seminarul despre protectia juridică a intereselor financiare ale Comunitaţilor, Bruxelles, novembre 1993, Oak Tree
Press, Dublîn, 1994, pag. 59-132). Astfel, potrivit art.l din Corpus Juris, fraudarea bugetului comunitar se poate
savârşi în trei modalităţi: a) prezentarea în faţa autorităţii competente a unor declaraţii incomplete, inexacte sau
bazate pe documente false privind fapte importante (pentru obţinerea unui ajutor sau unei subvenţii, ori pentru
lichidarea unei datorii fiscale), putând aduce atingere bugetului comunitar; b) omiterea de a furniza informaţii despre
aceleaşi fapte prin violarea unei obligaţii de informare; c) deturnarea de fonduri comunitare corespunzând unei
subvenţii sau unui ajutor legal obţinut. Aceasta soluţie nu este tradiţională în ceea ce priveşte legislaţia penală
romană, care face diferenţierea între infracţiunile de contrabandă si evaziune fiscală, în ceea ce priveşte resursele, si
deturnarea de fonduri, în ceea ce priveşte frauda în materie de cheltuieli.
11
consecinţă, se plătesc taxe vamale mai mici, prejudiciindu-se astfel bugetul comunitar. Vom
prezenta în continuare câteva exemple pentru a ilustra acest mod de operare.
Import fraudulos de oţel inoxidabil. În februarie 2004 OLAF a încheiat o anchetă privind
importul fraudulos de sârmă de oţel inoxidabil în Comunitatea Europeană, ancheta incepută în
2001 pe baza unor informaţii primite din Statele Membre şi din surse industriale. Ancheta a
stabilit că sârma de oţel inoxidabil fabricată în India era importată în Comunitatea Europeană
prin intermediari din Emiratele Arabe Unite (EAU), prin violarea regulamentelor de protecţie
antidumping introduse asupra acestor produse. Regulamentele aplicabile, în vigoare în perioada
1999-2004, stabileau taxe de protecţie antidumping ajungând până la 55,6% din valoarea
bunurilor importate. Cu ajutorul unor declaraţii false de origine, au fost eludate taxe vamale
(antidumping şi de protecţie) în valoare de peste 6 milioane euro. Traficul fraudulos de oţel a
incetat în 2001 datorită activităţilor operaţionale ale OLAF în EAU şi a investigaţiilor
desfăşurate concomitent în Marea Britanie. Ancheta s-a extins şi în Austria, Belgia, Danemarca,
Finlanda, Franţa, Germania, Grecia, Irlanda, Italia, Olanda şi Suedia. În EAU o echipa de
anchetă compusă din funcţionari OLAF şi reprezentanţi ai Statelor Membre a inspectat
posibilităţile de producţie a sase companii din EAU implicate şi a evaluat procesul de producţie
al sârmei de oţel inoxidabil provenind din India pentru a determina dacă acest proces de
producţie poate conferi sau nu EAU regimul preferenţial privind originea bunurilor. Companiile
implicate din EAU susţinuseră anterior că procesau materia primă provenită din India într-o
asemenea măsură incât ii conferea produsului final origine arabă. Rezultatul anchetei a
demonstrat că activitatea de prelucrare era nesemnificativă, astfel că originea produsului
rămânea în India, iar obligaţiile vamale ar fi trebuit declarate la importul în Comunitatea
Europeană. Până în acest moment, peste 4 milioane de euro au fost recuperati. Procesul penal se
desfăşoară în continuare în Germania împotriva importatorilor arabi şi a producătorilor indieni37.
O altă metoda de fraudare a veniturilor comunitare o constituie frauda la regimul de tranzit
vamal. în Comunitatea Europeană există trei regimuri de tranzit vamal de mărfuri: regimul
tranzitului comunitar, regimul tranzitului comun şi regimul specific Convenţiei TIR (Transport
Internaţional Rutier) din 1975. Regimul tranzitului comunitar implică suspendarea plăţii taxelor
exigibile în mod normal pentru mărfuri de provenienţă extracomunitară care nu fac decât să
treacă pe teritoriul Uniunii Europene. Concret, mărfurile pentru care este cerut tranzitul sunt
prezentate la biroul vamal competent odată cu intrarea în Uniunea Europeană. Biroul vamal
examinează valabilitatea documentelor de tranzit care li sunt furnizate, după care pastrează o
copie. În general se percepe o garanţie care să asigure ieşirea mărfurilor din spaţiul comunitar,
garanţie care este recuperată la biroul vamal de ieşire. Mărfurile tranzitate trebuie sa părăsească
teritoriul Uniunii într-un interval de timp impus de autoritatea vamală. La ieşire sunt prezentate
documentele de tranzit biroului vamal competent, care controlează validitatea acestora şi le
transmite biroului vamal de intrare. Infractorii incearcă să păstreze beneficiul suspendării
drepturilor vamale, în acelaşi timp comercializând mărfurile importate pe teritoriul Uniunii
Europene. În acest scop, ei pot, după comercializarea produselor, să părăsească teritoriul Uniunii
Europene fără a prezenta produsele la biroul vamal de ieşire (parăsire frauduloasă a teritoriului
comunitar). O altă metodă o constituie folosirea de documente falsificate, prin aplicarea de sigilii
falsificate ori apelând la sigilii originale furate 38. Ieşirea aparent legală din spaţiul comunitar
prezintă avantajul recuperării garanţiei, fraudând astfel a doua oară bugetul comunitar.
Un alt tip de fraudă afectând interesele financiare comunitare o constituie frauda în domeniul
ţigărilor, alcoolului şi TVA-ului. Aceasta nu dă nici un semn de scădere, metodele şi localizarea
fraudelor schimbându-se şi dezvoltându-se constant. Legătura între aceste tipuri de fraudă există:
frauda în materie de ţigări şi de TVA constituie de regulă faptele aceloraşi grupuri infracţionale
organizate şi servesc amandouă la spălarea banilor provenind din alte activităţi ilicite. Aceste

37
Raportul OLAF 2004, pag. 48-49, Raportui OLAF 2002, pag. 20.
38
Delphine Garcin, op. cit., pag. 37-38.
12
probleme se manifestă în Statele Membre, dar mai ales în statele în curs de aderare şi în ţările
candidate.
Una din priorităţile instituţiilor comunitare a fost reprezentată de protecţia intereselor financiare
comunitare împotriva fraudei internaţionale organizate în materie de ţigări. Pentru toate Statele
Membre şi pentru multe state terţe, contrabanda cu ţigări este o problemă, care cauzează pierderi
serioase bugetelor comunitare sau naţionale. Frauda, în special în domeniul ţigărilor, este tratată
de infracatori ca pe o afacere mondială, pentru care dispun de resurse enorme şi de o
infrastructură sofisticată. Ca un prim stadiu, înainte de a fi exportate sau declarate ca fiind
exportate spre state terţe, ţigările de contrabandă sunt adesea antrepozitate în Uniunea
Europeană. Procedura de export şi regimurile vamale ulterioare în ţările terţe sunt în general
strict legale, probleme apar în legătură cu intenţiile ulterioare de folosire a acestora, aparând
semne de întrebare în ceea ce priveşte cantităţile exportate spre diverse destinaţii, precum şi cu
marcile de ţigări.
Frauda se desfăşoară prin declaraţii false, deturnare, ori contrabandă ,,pură" (exporturi
nedeclarate), neexistând metode noi de fraudare în domeniul ţigărilor. Totuşi, grupurile
infracţionale se pliază pentru a ţine cont de circumstanţele care se schimbă permanent.Astfel,
infractorii îşi mută pur şi simplu operaţiunile într-un alt Stat Membru sau alt stat terţ în
momentul în care controlul provenienţei sau transportului ţigărilor devine prea strict într-un Stat
Membru sau într-un anumit stat terţ. Datorită beneficiilor enorme, infractorii sunt pregătiţi să
depoziteze sau să mute ţigările pentru o perioadă considerabilă de timp, sperând că interesul
autorităţilor să se stinga înainte ca ei să incerce introducerea sau scoaterea acestora prin fraudă în
sau din Comunitate39 .
O problemă delicată o constituie frauda în materie de TVA. Deşi fapta aduce prejudicii bugetului
comunitar aceasta nu va putea fi încadrată la frauda în materie de venituri, cel puţin în Statele
Membre care au adoptat legislaţie specială privind protecţia intereselor financiare comunitare,.
În continuare, vom prezenta câteva exemple pentru a sublinia impactul financiar şi caracterul
transnaţional al acestor fapte, datorită faptului că aceste infracţiuni aduc atingere, chiar dacă
indirect, intereselor financiare comunitare.
Toate Statele Membre se confruntă cu acest tip de fraudă circulară(carusel). Recurgându-se la
firme fantomă, se pot obţine profituri enorme, frauda în materie de TVA rămânând axată pe
mărfuri de valoare mare, usor transportabile. Un factor favorizator acestui îl reprezintă regimul
TVA special pentru autovehiculele de ocazie şi livrările intracomunitare ale acestor vehicule care
se poate realiza în oricare Stat Membru. Alte produse intâlnite frecvent în acest tip de fraudă sunt
produsele electronice, telefoanele mobile şi componentele de calculator.
Frauda TVA - metale preţioase. Pentru fraudarea sistematică a TVA-ului, organizaţiile criminale
internaţionale utilizează metalele preţioase. Pe piaţa mondială se găseşte sau se schimbă materia
primă pentru producerea de metale preţioase (aur, argint), unde este tratată şi vândută sub formă
de lingouri sau grăunte. Cursul internaţional este fixat în fiecare zi la bursa metalelor din Londra
(LME). Uzinele de producţie sau societăţile de vânzare en-gros livrează marfa societăţilor
intermediare sub două forme:
 mărfurile sunt importate în Comunitate fără achitarea TVA la plata
taxelor vamale; ele sunt apoi vândute într-un alt Stat Membru, ceea ce
permite importatorului să recupereze taxa pe baza facturii false cu TVA
furnizate de cumpărator în Statul Membru de destinaţie (care este o
societăţi fantomă);
 acelaşi dispozitiv este folosit în cadrul vânzărilor intracomunitare.
39
Raportul OLAF 2001, pag. 25-26.
13
Neplata TVA furnizează operatorilor economici care participă la schimburile pe piaţa metalelor
preţioase un avantaj concurenţial injust care antrenează distorsiuni ale pietei interne europene.
Succesiunea de tranzacţii între Statele Membre fără a există o legislaţie armonizată în materie de
TVA multiplicănd impactul evaziunii fiscale cu fiecare stadiu de derulare. Prejudiciul adus astfel
regimului fiscal este foarte ridicat40 .
Caruselul TVA. Autorităţile judiciare italiene au cerut ajutorul OLAF într-o investigaţie în
desfăşurare privind comerţul intracomunitar privind unitaţi de procesare pentru calculatoare.
Firme italiene fantomă nu au plătit sume însemnate reprezentând TVA către statul italian, în ceea
ce priveşte procesoarele achiziţionate şi alte componente hardware, care au fost trimise cu
vaporul din Belgia şi Germania. Investigaţia a dezvăluit faptul că procesoarele au fost vândute
unor companii intermediare (aflate de asemenea în Italia), care, la rândul lor, le-au revândut în
Germania. Problema pentru autorităţile judiciare italiene era să demonstreze că aceleaşi
procesoare au fost vândute din nou în Italia şi de a dovedi că acestea au fost comercializate într-
un circuit TVA închis. Aceasta ar fi permis infractorilor să păstreze contravaloarea TVA la
fiecare trecere a bunurilor prin firma fantomă italiană. Ca urmare a asisţentei OLAF, autorităţile
germane şi italiene au obţinut rezultate excelente în Italia: 25 de persoane descoperite, 7
persoane arestate, 15 caruseluri fiscale descoperite care aduceau prejudicii de peste 30 milioane
euro (TVA neplătit datorită firmelor fantomă) şi 8 milioane euro reprezentând rambursari ilegale
de TVA. Investigaţiile s-au extins şi în Franţa, Elveţia şi Monaco41.
Frauda TVA maşini. Regimului ,,valorii adăugate" în materia vanzării de autoturisme de ocazie
reprezintă un alt caz în materie de TVA. În această piaţă dintre Stelele Membre în ceea ce
priveşte vânzarea de autovehicule de ocazie, Italia ocupă un loc important. Vânzătorii de maşini
,,de mâna a doua" incunoştinţează clienţii dacă TVA-ul a fost achitat în avans în legătură cu
fiecare maşina negociată. În caz afirmătiv, TVA-ul datorat la o ulterioară revânzare a maşinii va
fi calculat doar asupra valorii adăugate.
OLAF a primit informaţii privind mai multe fraude circulare în materia TVA care se desfăşurau
în Belgia, Luxembourg şi Italia. Astfel, mai multe maşini au fost vândute la preţuri inferioare
preţului pietei, producandu-se atât o pierdere de TVA, cât şi distorsiuni economice. Întreg
procesul a fost declanşat de o societate luxemburgheză care a furnizat indicaţii false după care
regimul valorii adăugate trebuia aplicat autovehiculelor aduse în Belgia şi vândute în final pe
piaţa italiană. peste 1800 de tranzacţii intracomunitare cu autovehicule declarate în mod fals ca
beneficiind de regimul ,,valorii adăugate" au fost identificate , pe o perioada cuprinsă între
ianuarie 1999 şi martie 2002. Cifra de afaceri se ridica la peste 16 milioane euro, iar prejudiciul
în materia de TVA adus statului italian depăşeşte 3 milioane euro42.

2.3. Legătura cu alte infracţiuni

În continuare vom trece la analiza legăturii dintre infracţiunile la regimul vamal şi evaziunea
fiscală prevăzută în legea română.
Declararea falsă a altor produse decât cele exportate sau importate sau eludarea plăţii taxelor prin
introducerea ori scoaterea frauduloasă a mărfurilor în şi din spaţiul comunitar reprezintă cele
două procedee prin care se realizează frauda în materie de resurse vamale
Modalitatea de săvâşire nu prezintă nicio dificultate privind încadrarea juridică potrivit legii
penale române la infracţiunile îndreptate împotriva intereselor financiare comunitare,dar trecerea
frauduloasă a mărfurilor peste frontieră ridică problema săvârşirii infracţiunii de contrabandă.

40
Raportul OLAF 2001, pag. 22-23.
41
Raportul OLAF pe 2004, pag. 50-52, Raportul OLAF 2002, pag. 23.
42
Raportul OLAF 2002, pag. 23.
14
Astfel se va pune întrebarea care va fi încadrarea juridică potrivit legii române43? Sau, se va
reţine infracţiunea de contrabandă, ori infracţiunea de diminuare a fondurilor europene sau se va
reţine un concurs între aceste două infracţiuni?
Contrabanda presupune o infracţiune îndreptată împotriva regimului vamal. Resurse proprii ale
Comunităţilor Europene, prelevate de Statele Membre în contul Comunităţilor şi pentru acestea,
(cu reţinerea unui procent de 25% cu titlu de cheltuieli de administrare) sunt reprezentate de
veniturile provenind din regimul vamal. De aici rezultă că infracţiunile la regimul vamal
susceptibile să producă pagube bugetului comunitar constituie infracţiuni de fraudă în materie de
venituri.Astfel, concursul de infracţiuni între frauda în materie de venituri şi contrabanda în legea
penală română este exclus deoarece reglementează şi protejeză aceeaşi sferă de relaţii sociale,.
Conform principiul non bis în idem nu se poate reţine un concurs de infracţiuni deoarece s-ar
sancţiona de două ori acelaşi comportament infracţional, lucru interzis de altfel. Considerăm că
în această situaţie avem de a face mai degrabă cu un concurs de norme penale (de calificări)
redundante44 . În ceea ce priveşte resursele vamale, frauda în materie de venituri constituie o
incriminare specială în raport cu contrabanda, care constituie dreptul comun în materie. Deci,
eludarea taxelor vamale constitue infracţiunea de diminuarea fondurilor europene conform
art.183 din Legea 78/2000ori de câte ori se introduc sau se scot bunuri din spaţiul comunitar, prin
punctele vamale sau prin alte locuri .Există doua modalităţi de săvârşire, în fucţie de locul pe
unde se face trecerea.Astfel,dacă trecerea se face prin punct, modalitatea de săvâşire a acestei
infracţiuni va consta în folosirea sau prezentarea de documente false, inexacte sau incomplete.
Iar dacă trecerea se face prin alte locuri, modalitatea de săvâşire va fi omisiunea de a furniza
datele cerute, potrivit legii.
Contrabanda se va reţine în situaţia în care bunurile supuse contrabandei nu sunt susceptibile de
a fi supuse unor taxe vamale, comercializarea, importul sau exportul acestora fiind interzise. În
această situaţie nu se pune problema unei fraude la bugetul comunitar, reţinându-se infracţiunea
de drept comun în materie de regim vamal, care este contrabanda45.
Infracţiunile de contrabandă (art. 270, Legea nr.86/2006 privind Codul vamal al României 46 ) sau
contrabandă calificată (art. 271, Legea nr.86/2006) sunt absorbite în ocnţinutul infracţiunii de
diminuare ilegală a resurselor din bugetele Comunităţilor Europene, aceasta din urmă fiind o
infracţiune complexă.
De asemenea, în modalitatea de comitere a folosirii sau prezentării de documente sau declaraţii
false, inexacte sau incomplete, frauda în materie de venituri absoarbe şi infracţiunile de folosire
de acte nereale (art. 272, Legea nr. 86/200647) şi folosire de acte falsificate (art. 273, Legea nr.
86/2006)48.
În consecinţă, o fraudă pe scara largă care afectează TVA-ul naţional aduce în mod clar
atingere intereselor financiare comunitare. Studiile preliminare care au precedat elaborarea

43
Aceasta nu constituie o problemă în Statele Membre care nu au legislaţie specifică în materia protecţiei penale a
intereselor financiare comunitare. Potrivit principiului asimilarii intereselor financiare comunitare cu cele naţionale,
în această situaţie se va reţine infracţiunea de contrabandă.
44
O calificare apare ca redundantă atunci când acoperă exact faptele deja incluse intr-o altă calificare. În practică
această situaţie poate apărea în doua ipoteze. Este vorba de situaţia conflictului între o calificare generală şi una
specială şi respectiv de aceea în care o calificare se regăseşte ca element sau circumstantă în structura altei calificări.
Pentru detalii a se vedea Florin Streteanu, Drept penal, partea generală Editura Rosetti, Bucureşti, 2003, pag. 282.
45
Norel Neagu. ,,Protecţia penală a intereselor financiare ale Uniunii Europene” Ed. Wolterskluwer Bucureşti.
2008.
46
Publicată în M.Of. nr. 350 din 18 anrilie 2006
47
Potrivit art. 272, folosirea, la autoritatea vamală, a documentelor vamale de transport sau comerciale care se referă
la alte mărfuri sau bunuri ori la alte cantităţi de mărfuri sau bunuri decat cele prezentate în vama constituie
infracţiunea de folosire de acte nereale.
48
Potrivit art. 273, folosirea, la autoritatea vamală, a documentelor vamale de transport sau comerciale falsificate
constituie infracţiunea de folosire de acte falsificate.
15
Convenţiei PIF au inclus frauda care afectează veniturile comunitare provenite din TVA în sfera
de cuprindere a fraudei comunitare49 .
Însă veniturile din TVA constituie contribuţii financiare ale Statelor Membre după un sistem de
calcul stabilit, contribuţii care sunt prevăzute în bugetele naţionale la capitolul cheltuieli, pe baza
estimării veniturilor naţionale provenite din TVA. Acestea nu constituie impozite percepute
direct în contul Comunităţilor Europene. Veniturile sunt virate lunar într-un cont special deschis
de Comisia Europeană la Trezoreria Statului Membru. Astfel ,frauda în materie de TVA va
afecta în primul rând bugetul naţional şi abia indirect bugetului comunitar.
În legea penală română o astfel de faptă va fi încadrată la infracţiunea de evaziune fiscală,
prevăzută de art. 8 alin.l din Legea nr.241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii
fiscale50, iar nu la infracţiunea de diminuare ilegală a resurselor din bugetele Comunităţilor
Europene prevăzută de art. 183 din Legea nr.78/2000.

III. Deturnarea de fonduri europene

1.Incriminarea deturnării de fonduri sau foloase în Statele Membre
1.1. Deturnarea fondurilor obţinute
Înceea ce priveşte interesele financiare comunitare în materie de cheltuieli, schimbarea
destinaţiei fondurilor obţinute constă în folosirea acestor fonduri, deşi legal obţinute, în alte
scopuri decât acelea pentru care au fost acordate51.
1.2. Deturnarea unui folos legal obţinut
În ceea ce priveşte interesele financiare comunitare în materie de venituri, fraudarea acestora prin
schimbarea destinaţiei unui beneficiu obţinut în mod legal trebuie să aibă ca rezultat obţinerea pe
nedrept a unor fonduri ori reţinerea injustă a acestora şi în acelaşi timp diminuarea ilegală a
resurselor bugetului Comunităţilor Europene52.
2. Incriminarea deturnării de fonduri sau foloase în România
Constituie infracţiunea prevăzut în art.182 alin.l din Lega nr.78/2000 schimbarea, fără
respectarea prevederilor legale, a destinaţiei fondurilor obţinute din bugetul general al
Comunitătilor Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor.
Dacă fapta prevăzută la alin. 1 a avut consecinte deosebit de grave, aceasta se pedepseşte mai
grav (art.182 alin.2 C.pen.).
În alin. 3 este prevăzută o infracţiune distinctă, referitoare la prejudicierea veniturilor. Astfel,
constituie infracţiune schimbarea, fără respectarea prevederilor legale, a destinaţiei unui folos

49
Mireille Delmas-Marty, Studiu comparativ asupra protecţiei intereselor financiare ale Comunităţilor,rapoarte
naţionale,1992,raport final-Incompatibilităţi între sistemele juridice şi măsuri de armonizare, 1994,în Seminarul
privind protecţia juridică a itereselor financiare ale Comunităţilor,Bruxelles,noiembrie,1993,Oak Tree
Press,Dublîn,1994,pag.62;COM(1995)556 final,din 14 noiembrie 1995.
50
Publicată în M Of. nr. 672 din 27 iulie 2005. Potrivit art. 8, constituie infracţiune stabilirea cu rea-credinţă de către
contribuabil a impozitelor, taxelor sau contribuţiilor, avănd ca rezultat obţinerea, făra drept, aunor sume de bani cu
titlu de rambursări sau restituiri de la bugetul general consolidat ori compensări datorate bugetului general
consolidat.
51
RaportuI explicativ al Conventiei PIF, JOCE nr. C 191 din 23 iunie 1997.
52
Raportul explicativ al Conventiei PIF, JOCE nr. C 191 din 23 iunie 1997.

16
legal obţinut, dacă fapta are ca rezultat diminuarea ilegală a resurselor din bugetul general al
Comunităţilor Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor53.
O variantă specială a infracţiunii de deturnare de fonduri este prevăzută în alin.l , diferenţiindu-
se de aceasta în ceea ce priveşte provenienţa fondurilor obţinute din bugetele Comunităţilor
Europene.
Obţinerea de fonduri pentru cultivarea unor plante, în scopul de a prelucra produse
biodegradabile care să înlocuiască produsele chimice şi sintetice contituie infractiune in
condiţiile in care acestea sunt folosite pentru plata datoriilor către furnizori.
2.1. Obiectul infracţiunii
Relaţiilor sociale referitoare la disciplina financiară în cadrul Uniunii Europene, a cărei
respectare impune folosirea fondurilor bănesti şi a foloaselor legal obţinute în conformităte cu
dispozitiunile legale în vigoare constitue obiect al infracţiunii.
În concret vor fi afectate fondurilor bănesti ori foloaselor legal obţinute care au fost deturnate
prin fapta săvârşită.
2.2. Modalităţi de săvârşire
Acţiunea de a schimba destinaţia fondurilor obţinute, respectiv, în utilizarea lor în alt scop decât
cel stabilit reprezintă elementul material în cazul infracţiunii de deturnare de fonduri. Spre
deosebire de infracţiunea de deturnare a unui folos legal obţinut, la infracţiunea de deturnare de
fonduri nu se cere în mod expres ca acestea să fie legal obţinute. Are însă vreo importanţă penală
deturnarea fondurilor obţinute ilegal? Se va reţine în acest caz infracţiunea de deturnare de
fonduri?
Considerăm că se va reţine infracţiunea de obţinere ilegală de fonduri europene, prevăzută în art.
181 din Legea nr.78/2000 în situaţia în care fondurile sunt obţinute ilegal. Astfel, nu mai prezină
relevenţă pentru încadrarea juridică a faptei destinaţia ulterioară a fondurilor (dacă acestea au
fost folosite în scopul în care au fost dobândite sau s-a dat acestora o altă întrebuinţare). Prin
urmare, nu se va reţine un concurs între obţinerea ilegală de fonduri europene şi deturnarea de
fonduri, în cazul în care fondurile obţinute ilegal sunt folosite în alte scopuri decât cele pentru
care au fost încredintate. Frauda comunitară în materie de cheltuieli este prevăzută în art.l al
Convenţiei PIF în trei modalităţi alternative: prezentarea de documente false, inexacte sau
incomplete, omisiunea de a furniza date sau informaţii şi deturnarea de fonduri. Astfel, realizarea
oricăreia din modalităţi sau a tuturor va constitui o singura infracţiune de frauda în materie de
cheltuieli54. Pentru legiuitorul român Convenţia constitue o sursa de inspiratie în incriminarea
faptelor care aduc atingere intereselor financiare comunitare, considerăm că spiritul acesteia ar
trebui păstrat, chiar dacă sistematizarea infracţiunilor în legea penală româna este diferită.
Atingerea adusă intereselor financiare comunitare s-a realizat în momentul obţinerii ilegale a
fondurilor,acest lucru fiind unic. Destinaţia ulterioară a acestora va fi luată în considerare la
individualizarea sancţiunii aplicate, iar nu la încadrarea juridică a faptei.

53
Aceste incriminări sunt prevăzute şi în proiectul noului Cod Penal, varianta 2007. Astfel, potrivit art. 305, sub
denumirea marginală de ,,deturnarea fondurilor europene", se prevede ca infracţiune, în alin.l, schimbarea, fără
respectarea prevederilor legale, a destinaţiei fondurilor obţinute din bugetul general al Comunitaţilor Europene sau
din bugetele administrate de acestea ori în numele lor. În alin. 2 se prevede ca infracţiune schimbarea, fără
respectarea prevederilor legale, a destinaţiei unor avantaje financiare obţinute în mod legal, dacă fapta are ca rezultat
diminuarea ilegală a resurselor ce trebuie virate la bugetul general al Comunitaţilor Europene sau la bugetele
administrate de acestea ori în numele lor.
54
Norel Neagu. ,,Protecţia penală a intereselor financiare ale Uniunii Europene” Ed. Wolterskluwer Bucureşti.
2008.

17
Deci infracţiunea de deturnare de fonduri presupune ca situaţie premisă obţinerea legală a
fondurilor comunitare. Acestea vor fi însă utilizate, ulterior obţinerii, în alte scopuri decât acelea
pentru care au fost acordate.
În alin.3 al art. 18 este prevăzută o infracţiune distinctă ce presupune deturnarea de foloase
prejudiciind interesele financiare comunitare. Aceast lucru realizandude-se prin schimbarea, fără
respectarea prevederilor legale, a destinaţiei unui folos legal obţinut, şi numai dacă fapta are ca
rezultat diminuarea ilegală a resurselor din bugetul general al Comunităţilor Europene sau din
bugetele administrate de acestea ori în numele lor.
Folosul provenit în urma săvârşirii infracţiunii prevăzute în alin.3 poate fi obţinut din orice
activitate legală a faptuitorului, esenţial este ca obţinerea acestui folos să creeze în sarcina
acestuia obligaţia de achitare a unor taxe către bugetul general al Comunităţilor Europene sau
bugetele administrate de acestea sau în numele lor (spre exemplu, obţinerea unor venituri ca
urmare a producţiei de zahăr sau izoglucoză).
În practică deturnarea folosului legal obţinut nu se poate realiza prin nedeclararea veniturilor şi a
obligaţiei bugetare aferente, deoarece în această situaţie s-ar întruni elementele constitutive ale
infracţiunii de diminuare a fondurilor europene prevăzută în art.183 din Legea nr.78/2000,
săvârşită în modalitatea omisiunii de a furniza datele cerute potrivit legii. Nu se poate realiza nici
prin completarea falsă a declaratiei de venituri sau a altor documente, deoarece ne-am afla în
aceeaşi situaţie, a săvârşirii infracţiunii de diminuare a fondurilor europene, în modalitatea
folosirii sau prezentării de documente sau declaraţii false, inexacte sau incomplete. Rezultă că
este vorba de o obligaţie bugetară cunoscută de organele fiscale sau vamale, obligaţie bugetară
pe care subiectul activ nu o îndeplineşte, folosind foloasele obţinute în alte scopuri. În concret
este vorba de neplată impozitelor şi folosirea banilor destinaţi acestora în alte scopuri.
Incriminarea acestei fapte constituie o noutate în tradiţia legislativă a statului nostru. Nici în
materie de resurse vamale, nici în materie fiscală, neplată taxelor sau impozitelor nu constituie
infracţiune potrivit legii române. Iată însă că în ceea ce priveşte interesele financiare
comunitare, legiuitorul român a ales să incrimineze aceasta faptă, respectând prevederile
Convenţiei PIF care cere acest lucru. Este de reflectat dacă această incriminare este într-adevăr
necesară şi dacă fapta săvarşită în concret necesită represiunea penală pentru sancţionare.
2.3. Legătura cu alte infracţiuni
În legea penală română, există posibilitatea unui conflict de norme între deturnarea de fonduri
prevăzută în art. 182 alin.l din Legea nr.78/2000 şi deturnarea de fonduri prevăzută în art. 3021
din C. pen.55. Acest lucru rezultă din faptul că finanţarile comunitare, de regulă, se realizează
alături de cele naţionale. Într-adevăr, există multe situaţii în care autorităţile române se obligă să
contribuie cu fonduri naţionale alaturi de fondurile comunitare pentru finanţarea diferitelor
proiecte. Politica de dezvoltare regională care reglementează finanţarea prin Fondurile
Structurale este guvernată de principiul complementarităţii, acţiunea Comunităţilor alăturându-se
celei a Statelor Membre, iar nu substituindu-se acesteia56.
În această situaţie intervine probema dacă se va reţine un concurs de infracţiuni sau o singura
infracţiune. Considerăm că este vorba de o singură faptă, de fraudă în materie de subvenţii, care
aduce atingere atât interesului naţional cât şi interesului comunitar57 . Fiind o faptă săvârşită în

55
Potrivit art. 3021 C.pen., constituie deturnare de fonduri schimbarea destinaţiei fondurilor băneşti sau a resurselor
materiale, fără respectarea prevederilor legale, dacă fapta a cauzat o perturbare a activitaţii economico-financiare sau
a produs o pagubă unui organ ori unei instituţii de stat sau unei alte unitaţi dintre cele la care se refera art. 145.
56
Louis Cartou, op. cit., pag. 562 şi 564.
57
Printr-un raţionament analogic, furtul savarşit prin aceeaşi acţiune sau chiar prin acte diferite, în aceeaşi
împrejurare, chiar dacă aduce atingere la doua patrimonii diferite, constituie o infracţiune simpla.A se vedea
Alexandru Boroi, Drept penal, op. cit., pag. 158.
18
aceeaşi împrejurare, întruneşte elementele constitutive ale unei infracţiuni simple. Următoarea
problemă va face referire la încadrarea juridică. Astfel, avem de ales între deturnarea de fonduri
prevăzută în Legea nr.78/2000, sau deturnarea de fonduri prevăzută în Codul penal. Ambele sunt
incidente, deoarece se aduce atingere ambelor categorii de fonduri. Nu se poate vorbi despre
specialitatea incriminării din Legea nr. 78/2000, deoarece avem de a face cu două infracţiuni
complementare, care reglementează două domenii diferite: interesele financiare naţionale şi
interesele financiare comunitare. Propunem pentru soluţinarea problemei folosirea criteriului
preponderenţei. Astfel, dacă fondurile naţionale sunt preponderente, atingerea adusă acestora
este mai gravă decât atingerea adusă fondurilor comunitare, fapta fiind încadrată la infracţiunea
de deturnare de fonduri prevăzută în art. 3021 C.pen. Dacă însă în subventia acordată sunt
preponderente fondurile comunitare, fapta va constitui infracţiunea prevăzută în art. 182 alin.l din
Legea nr.78/2000.

Secţiunea II. Alte infracţiuni susceptibile de a aduce atingere intereselor financiare ale
Comunităţilor Europene

actele de corupţie săvârşite de sau asupra funcţionarilor naţionali sau comunitari, responsabili de
colectarea, administrarea sau acordarea fondurilor comunitare aflate sub controlul lor, ori prin
acte de spălare a banilor proveniţi din infracţiuni de corupţie sau de fraudă pot afecta sau
ameninţa interesele financiare ale Comunităţilor Europene .
De asemenea, răspunderea penală a conducătorului agentului economic pentru anumite fapte
săvârşite de persoane din subordinea acestuia care prejudiciază interesele financiare comunitare
trebuie introdusă în legislaţia internă, acestea reprezentând o obligaţie a statelor Membre,
prevăzută de Convenţia PIF. Legiuitorul român a ales sa incrimineze fapta conducătorului
agentului economic ca o infracţiune de sine stătătoare, deşi o asemenea prevedere pare mai
curând o dispoziţie care ţine mai degrabă de partea generală al Codului penal (aşa cum a fost de
altfel interpretată de majoritatea Statelor Membre). În continuare am analizat atât prevederile
comunitare în domeniu cât şi prevederile naţionale în cadrul infracţiunilor susceptibile de a
aduce atingere intereselor financiare comunitare,evitând astfel, analiza unei infracţiuni în cadrul
capitolului privind dispoziţiile de parte generală.
I. Neglijenţa în serviciu în dauna bugetelor Comunităţilor Europene
1. Neglijenţa care prejudiciază interesele financiare comunitare în Statele Membre
Înart.3 din Convenţia PIF se prevede obligaţia Statelor Membre de a prevedea în legislaţia
interna răspunderea penală a conducătorilor agentului economic pentru faptele săvârşite de
persoane din subordinea acestora58.
Astfel, revine obligaţia Statelor Membre sa prevadă răspunderea penală a conducătorilor
agentului economic sau a oricărei alte persoane având puterea de decizie sau de control în cadrul
agentului economic, în concordanţă cu principiile definite în legislaţia naţională, în cazul
săvârşirii unei infracţiuni de fraudă, corupţie sau spălare a banilor susceptibile să afecteze
interesele financiare ale Comunităţilor Europene de către o persoană aflată în subordinea şi care
acţionează în numele respectivului agent economic.
Dreptul de a alege baza legală pentru reglementarea răspunderii penale a persoanelor cu atribuţii
de decizie din cadrul agentului economic pentru fapta săvârşită de o persoană aflată în

58
În conformitate cu prevederile art.7 din Protocolul 1,art.3 din Convenţie se aplică şi în cazul săvarşirii unei fapte
de corupţie.O dispoziţie asemănătoare se referă la infracţiunea de spălare a banilor şi este prevăzută în art.12 din cel
de-al doilea Protocol.
19
subordinea acestuia este lăsat , prin convenţie, Statelor Membru. Astfel, exista posibiliatea
răspunderii pentru fapta proprie (în calitate de autori, instigatori sau complici), dar aceste
persoane pot răspunde în egală măsură şi pentru încalcarea obligaţiei de diligenţa, pentru lipsa
supravegherii sau controlului activităţii subordonaţilor (culpa în vigilando). Nepriceperea sau
incompetenţa conducătorului agentului economic pot constitui baza răspunderii penale.
2. Neglijenţa care prejudiciază interesele financiare comunitare în România
răspunderea penală a conducătorului agentului economic a fost introdusă de legiuitorul român în
Legea nr.78/2000, în cadrul Capitolului 41, Infracţiuni împotriva intereselor financiare ale
Comunităţilor Europene, în art.185, prin incriminarea unei fapte de sine statătoare
Astfel, constituie infracţiune încalcarea din culpă, de către director, administrator sau persoana
care are atribuţii de decizie sau de control în cadrul unui agent economic, a unei îndatoriri de
serviciu, prin neîndeplinirea acesteia sau prin îndeplinirea ei defectuoasă, dacă a avut ca
rezultat savărşirea uneia dintre infracţiunile prevăzute în art. 18 sau săvâşirea unei infracţiuni
de corupţie sau de spălare a banilor în legătură cu fondurile Comunităţilor Europene, de către o
persoană aflată în subordinea sa şi care a acţionat în numele respectivului agent economic59.
Această infracţiune constituie o variantă specială a infracţiunii de neglijentă în serviciu,
diferenţiindu-se de aceasta în ceea ce priveşte rezultatul produs.
Un administrator al unei societăţi comerciale poate săvârşi această fapta, prin intermediul unui
director executiv care să obţină subvenţii din Fondul european pentru orientare şi garanţie
agricolă. Astfel, acesta semnează fără a citi documentaţia prezentată , documentaţie care atesta
suprafeţe agricole mai mari decât cele deţinute în realitate de societatea comercială. Pe baza
documentaţiei trimise se primesc fonduri mai mari, prejudiciindu-se astfel bugetele administrate
în numele Comunitaţilor Europene.
2.1. Obiectul infracţiunii
Infracţiunea analizată nu are obiect material.Fapta se îndreaptă împotriva relaţiilor sociale
referitoare la asigurarea respectării obligaţiei de a îndeplini în mod corect atribuţiile de serviciu,
atribuţii legate de prevenirea săvârşirii unor fapte îndreptate împotriva intereselor financiare ale
Comunităţilor Europene.
2.2. Subiecţii infracţiunii
Subiectul activ. Subiectul activ este calificat, putand fi administratorul, directorul, persoana cu
atribuţii de decizie sau control.
Persoana cu drept de decizie sau de control în cadrul unei unităţi economice este subiect activ al
acestei infracţiuni. Drept de decizie are conducerea agentului economic (administratorul,
directorul, persoană delegată de aceştia să exercite drept de dispoziţie în cadrul agentului
comercial). Delegarea trebuie să fie specială, neputându-se dispune o delegare generală a
autorităţii (care, de regula, marchează transferul responsabilitatii, mai ales în cazul persoanelor
juridice, pentru a se evita răspunderea penală la varf). Aceasta trebuie sa vizeze un anumit
domeniu de activitate şi să stabilească atribuţii concrete în sarcina persoanei delegate. Delegarea

59
Neglijenţa care prejudiciază interesele financiare comunitare este prevăzută şi în proiectul noului Cod Penal,
varianta 2007. Constituie infracţiune potrivit art. 307, sub denumirea marginală de ,,neglijenţă în serviciu în dauna
bugetelor Comunitătilor Europene", neîndeplinirea sau îndeplinirea defectuoasă, din culpă, a unei îndatoriri de
serviciu de către directorul, administratorul sau altă persoană cu atribuţii de conducere ori de control în cadrul unei
persoane juridice cu scop lucrativ, dacă a avut ca rezultat săvârşirea de către o persoană aflată în subordinea sa şi
care a acţionat în numele agentului economic a uneia dintre infracţiunile prevăzute în art.304 - 306, a unei
infracţiuni de corupţie ori de spălare de bani în legătură cu fondurile Comunităţilor Europene.

20
nu absolvă de răspundere pe cel care a facut-o, acesta având în continuare obligaţia de control
asupra activitaţii delegate.
Cenzorii, ori organe ale instituţiilor abilitate sa supravegheze activitatea agentului comercial
(spre exemplu, funcţionari ai Garzii Financiare) pot avea şi drept de control. Garda Financiară nu
poate constitui subiect activ al infracţiunii, deoarece persoanele controlate nu îndeplinesc o
cerintă a textului de incriminare, şi anume aceea de a se afla în subordinea celui care le
controlează.
Însa subiect activ al acestei infracţiuni nu poate fi o persoană care este un simplu angajat al
agentului comercial şi care facilitează din neglijentă săvâşirea vreuneia din faptele incriminate în
art.l81- l83 din Legea nr.78/2000, ori a unei fapte de corupţie sau de spălare de bani în legătură cu
acestea. Fapta acestuia se va încadra în prevederile art.249 C.pen. privind neglijenta în serviciu
(dacă este funcţionar public şi sunt îndeplinite şi celelalte condiţii referitoare la rezultat
prevăzute în norma de incriminare).
Subiectul pasiv. Comunitatea Europeană ca titular al bugetului şi care a fost prejudiciat prin
săvâşirea faptei este ,în principal, subiect pasiv. În secundar se poate aduce atingere intereselor
agentului economic reprezentat de făptuitor.
2.3. Modalităţi de savărşire
În cazul infracţiunii analizate, elementul material constă în încălcarea unei îndatoriri de serviciu
de către subiectul activ, prin neîndeplinirea acesteia sau prin îndeplinirea ei defectuoasă.
Prin îndatorire de serviciu se inţelege tot ce cade în sarcina unui funcţionar potrivit normelor care
reglementează serviciul respectiv ori care sunt inerente naturii acelui serviciu60. activitatea de
serviciu este reglementată într-o varietate de norme. Acestea pot fi cuprinse în legi, hotărâri ale
Guvernului, regulamente, statute, instrucţiuni, etc. Îndatoriri de serviciu constituie chiar şi
dispoziţiile individuale date unui funcţionar de către organul superior (spre exemplu, o delegare
de competenţa), însă numai dacă sunt respectate dispoziţiile legale. funcţionarul va răspunde
pentru săvâşirea infracţiunii analizate dacă, în asemenea condiţii, din culpa nu îndeplineşte sau
îndeplineşte în mod defectuos aceste îndatoriri, cauzând una din urmările prevăzute de lege.
Neîndeplinirea unei îndatoriri de serviciu înseamna omiterea, neefectuarea unui act care trebuia
îndeplinit, rămânerea faptuitorului în stare de pasivitate. Neîndeplinirea poate fi totala ori
partiala, poate privi o singura îndatorire de serviciu sau mai multe61.
Îndeplinirea defectuoasa a unei îndatoriri de serviciu presupune îndeplinirea acesteia altfel decât
se cuvine sa fie efectuată.
O condiţie esenţială pentru existenta infracţiunii este aceea ca în urma neglijentei subiectului
activ sa se fi comis de către o altă persoană o infracţiune îndreptată împotriva intereselor
financiare ale Comunităţilor Europene.
2.4. Forma de vinovăţie
Fapta se comite din culpă, indiferent de modalitatea acesteia.
Forma de vinovăţie în cazul răspunderii conducătorului agentului economic nu este precizată în
Prevederile Convenţiei PIF . În consecinţă aceasta poate fi, atât intenţia cât şi culpa. În legislaţia
noastră, fapta conducătorului agentului economic va avea însă o încadrare juridică diferită în

60
Vintilă Dongoroz, Siegfried Kahane, Ion Oancea, Iosif Fodor, Nicoleta Iliescu, Constantin Bulai, Rodica Stanoiu,
Victor Roşca,Explicaţii teoretice ale Codului penal român, vol. IV, Editura Academiei Romane, Bucuresti, 1972,
pag. 104.
61
Alexandru Boroi,Drept penal, partea specială, Editura C.H.Beck, Bucureşti. 2006, pag. 314.

21
funcţie de forma de vinovăţie. Astfel, o faptă săvârşită cu intenţie va atrage răspunderea penală a
conducătorului agentului economic pentru instigare sau complicitate la infracţiunea săvârşită de
persoana din subordine (frauda afectând interesele financiare comunitare, corupţie sau spălare a
banilor). Dacă însă fapta conducătorului agentului economic este săvârşită din culpă, vor fi
incidente pentru acestă dispoziţiile art.185 din Legea nr.78/2000.
Neglijenţa arătată de către organul extern de control nu se poate încadra la această infracţiune. În
acest caz se va putea reţine, dacă sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni.

22