Baal HaSulam

1. Nu exista altcineva in afara de El

Cartea SHAMATI – Articolul 1
Ein Od Milvado
Am auzit in Parashat Yitro, 1, Februarie 6, 1944

Este scris, “Nu exista altcineva in afara de El”. Aceasta inseamna ca nu este alta forta in lume, care are
abilitatea de a face ceva impotriva Lui. Si ceea ce omul vede, ca sunt lucruri in lume care neaga
Familia Inalta, motivul este ca aceasta este vointa Lui.
Si este nevoie de o corectie, numita “stanga respinge si dreapta atrage”, ce inseamna ca ceea ce
stanga respinge, este considerata corectie. Aceasta inseamna ca sunt lucruri in lume, care, ca sa
incepem cu asta, au scopul de a distrage o persoana de la calea cea dreapta, si prin care aceasta este
respinsa de la Sanctitate.
Si beneficiul acestei respingeri este ca prin intermediul ei, o persoana primeste o nevoie si o dorinta
completa pentru ca Creatorul sa o ajute, din moment ce ea vede ca altfel se simte pierduta. Nu doar
ca nu progreseaza in munca sa, dar persoana vede ca regreseaza, si asta inseamna ca, are o lipsa de
tarie pentru a observa Torah si Mitzvot chiar si in Lo Lishma (nu pentru Numele Ei). Ca doar printr-o
invingere adevarata a tuturor obstacolelor, dincolo de ratiune (motiv), poate observa Torah si
Mitzvot. Dar persoana nu are intotdeauna puterea de a invinge dincolo de ratiune; astfel, ea este
fortata sa devieze, Divinitatea il impiedica, de la calea spre Creator, chiar si din Lo Lishma.
Si omul, care intotdeauna simte ca ce a fost sfaramat este mult mai mare decat intregul, aceasta
insemnand ca sunt mai multe caderi decat ascensiuni, nu vede un final al tuturor acestor stadii, si
crede ca va ramane vesnic in afara sfinteniei, deoarece el vede ca este dificil sa observe chiar si o
micuta parte, decat sa invinga dincolo de motiv (ratiune). Dar el nu este intotdeauna capabil sa
invinga. Si care va fi sfarsitul?
Atunci el ajunge la concluzia ca nimeni nu-l poate ajuta decat Creatorul Insusi. Aceasta ii provoaca o
cerere venita din adancul inimii, ca Creatorul sa-i deschida ochii si inima, si sa-l aduca cu adevarat mai
aproape de eterna adeziune cu Divinitatea. De aici rezulta, ca toate respingerile pe care el le-a
experimentat au venit de la Creator.
Aceasta inseamna ca nu a fost vina lui, ca nu a avut abilitatea de a invinge. Mai mult, acei oameni care
vor cu adevarat sa ajunga langa Creator, si astfel ei nu se vor multumi cu putin, adica sa ramana ca
niste copii inconstienti, primesc ajutor de Sus, astfel incat ei nu vor fi capabili sa spuna “Multumesc
Doamne, am Torah si Mitzvot si fapte bune, si ce altceva mai am eu nevoie?”
Si doar daca acea persoana are o dorinta adevarata, ea va primi ajutor de Sus. Si i se arata in mod
constant ce face gresit in starea prezenta. Cu alte cuvinte, i se trimit ganduri si vederi, care sunt
impotriva muncii sale. Asta este potrivit pentru ea, ca sa vada ca nu este una cu Divinitatea. Si cu cat
mai mult ea invinge, vede intotdeauna cat de departe este de sfintenie, in comparatie cu ceilalti, pe
care-i simte a fi una cu Creatorul.
Dar omul, pe de alta parte, are intotdeauna plangeri si cereri, si nu poate justifica comportamentul
Creatorului, si cum El se poarta cu acesta. Si asta ii provoaca durere. De ce nu este el una cu
Creatorul? In final, el incepe sa simta ca nu are parte de nicio sfintenie.
Un om trebuie intotdeauna sa incerce si sa spere catre Creator; cu alte cuvinte, ca toate gandurile vor
fi despre El. Ca sa spunem asa, inseamna ca pana si atunci cand el se afla in starea cea mai proasta,
din care nu mai poate exista un declin mai mare, el ar trebui sa nu paraseasca domeniul Sau, adica, nu
exista o alta autoritate care sa il opreasca sa intre in sfintenie, si care sa-i aduca beneficii sau
prejudicii.
Aceasta este, el nu trebuie sa creada ca este forta lui Sitra Achra (Cealalta Parte), care sa nu permita
unei persoane sa faca fapte bune si sa urmeze caile Domnului. Cu alte cuvinte, totul este facut de
catre Creator.
Baal Shem Tov a spus ca cel care spune ca exista o alta forta in lume, numita Klipot (coji), acea
persoana este intr-o stare de “servire a altor zei”. Nu este necesar gandul ereziei care este un pacat,
dar daca el crede ca este o alta autoritate si forta separata de Creator, prin aceasta el comite un
pacat.
Mai mult, acela care spune ca omul are propria autoritate, acela spune ca ieri el insusi nu a vrut sa
urmeze caile Domnului, si acela se considera ca infaptuieste pacatul ereziei. Aceasta inseamna ca el
nu crede ca doar Creatorul este conducatorul lumii.
Dar cand el a comis un pacat, el trebuie cu siguranta sa regrete si sa-i para rau pentru ca l-a comis. Dar
si aici ar trebui sa plasam durerea si parerea de rau in ordinea corecta: unde pune el cauza pacatului,
pentru ca acesta este punctul care ar trebui sa fie regretat.
Apoi, persoana ar trebui sa se pocaiasca si sa spuna: “Am comis acest pacat deoarece Creatorul m-a
aruncat jos de la sfintenie catre un loc al murdariei, la toaleta”. Aceasta este ca sa spunem ca
Creatorul i-a dat lui o dorinta arzatoare ca sa se amuze si sa respire aer intr-un loc al duhorilor.
(Si ati putea spune ca este scris in carti, ca uneori cineva se reincarneaza intr-un porc. Ar trebui sa
interpretam aceasta, dupa cum spune el, ca cineva primeste o dorinta de a lua viata din lucruri pe
care deja le-a determinat a fi in dezordine, dar acum el vrea sa primeasca hrana de la acestea).
De asemenea, cand cineva simte ca este intr-un stadiu de ascensiune, si simte o aroma buna in munca
sa, el nu trebuie sa spuna: “Acum sunt intr-o stare pe care o inteleg ca este demna sa Il slujesc pe
Creator”. Mai bine, ar trebui sa stie ca acum el este favorizat de catre Creator, din moment ce
Creatorul l-a adus pe el mai aproape, si din acest motiv el simte acum o buna aroma in munca sa. Si ar
trebui sa fie atent ca niciodata sa nu paraseasca domeniul Sanctitatii si sa spuna ca exista altcineva
care actioneaza in afara de Creator.
(Dar aceasta inseamna ca faptul de a fi favorizat de Creator, sau aflat in opozitie, nu depinde de
persoana insasi, ci doar de Creator, si omul, cu mintea sa externa, nu poate intelege de ce acum
Divinitatea il favorizeaza, si dupa aceea, nu).
De aceea, cand el regreta ca nu este atras mai aproape de Creator, ar trebui sa fie de asemenea atent
ca nu asta ar trebui sa-l preocupe, asta insemnand ca el este indepartat de Creator. Aceasta deoarece
el a devenit un primitor pentru propriul beneficiu, iar cel care primeste este separat. Mai mult, el ar
trebui sa regrete exilul de Shchina (Divinitate), aceasta insemnand ca el cauzeaza amaraciunea
Divinitatii.
Persoana ar trebui sa-si imagineze ca este ca si cum un mic organ al persoanei este dureros. Durerea
este in primul rand simtita in minte si in inima. Inima si mintea, care sunt intregul omului. Si cu
siguranta, senzatia unui singur organ nu poate semana cu senzatia persoanei in statutul sau intreg, in
care aproape toata durerea este simtita.
Altfel este durerea pe care o persoana o simte cand este indepartata de Creator. Din moment ce omul
este doar un singur organ al Sfintei Shchina, pentru ca Sfanta Shchina este sufletul comun al Israel,
deci, senzatia unui singur organ nu seamana cu senzatia durerii in general. Sa spunem ca exista
amaraciune in Shchina in care organele sunt detasate de ea, si ca ea nu poate creste organele sale.
(Si ar trebui sa spunem ca aceasta este ceea ce invatatii nostri au spus: “Cand un om regreta, ce spune
Shchina? Este mai usor decat capul meu.”. Nefacand legatura intre amaraciunea departarii de sine,
cineva este cazut in capcana dorintei de a primi pentru sine, care este considerata a fi separarea de
sfintenie.
Aceleasi se aplica atunci cand cineva simte ceva apropiere de sfintenie, cand simte bucuria de a fi
favorizat de catre Creator. Atunci, persoana trebuie sa spuna ca bucuria cuiva este prioritara,
deoarece acum este bucurie Sus, in interiorul Sfintei Shchina, deoarece o face capabila sa isi aduca
mai aproape propriul organ, si nu a trebuit sa il indeparteze.
Si o persoana obtine bucuria din faptul ca este recompensata cu multumirea lui Shchina. Aceasta este
in acord cu calculatia de mai sus, in care atunci cand exista bucurie pentru o parte, aceasta este doar
o parte a bucuriei intregului. Prin intermediul acestor calculatii, persoana pierde individualitatea sa si
evita sa cada in capcana lui Sitra Achra, care este dorinta de a primi pentru propriul beneficiu.
Desi dorinta de a primi este necesara, din moment ce aceasta este intregul omului, din moment ce
orice exista intr-o persoana in afara de dorinta de a primi, nu apartine creaturii, ci ii este atribuit
Creatorului, vointa de a primi placere ar trebui sa fie corectata pentru a exista cu scopul de a darui.
Cu alte cuvinte, placerea si bucuria, pe care dorinta de a primi le obtine, ar trebui sa fie cu intentia de
a fi multumire Sus cand creatura simte placere, pentru ca acesta este scopul creatiei – de a beneficia
creatia Sa. Si aceasta se numeste bucuria lui Shchina de Sus.
Din acest motiv, persoana trebuie sa caute sfatul despre cum poate aduce multumire Sus. Si cu
siguranta, daca ea primeste placere, multumirea va fi simtita Sus. De aceea, persoana tanjeste sa fie
intotdeauna in palatul Regelui, si sa aiba abilitatea de a se juca cu comorile Regelui. Si aceasta va
cauza cu siguranta multumire Sus. Rezulta ca intreaga sa dorinta ar trebui sa fie doar de dragul
Creatorului.

Traducere – Mirela Simonescu

VARIANTA (Postata)
1.Nu exista nimeni in afara de El

Am auzit de 1 Parashat Yitro, 6 februarie, 1944

Este scris, „Nu există nimeni în afară de El”. Asta înseamnă că nu există o altă forţă în lume, care să aibă
puterea de a face ceva împotriva Lui. Şi când omul descoperă că există lucruri în lume care neagă
Orânduirea de Sus, motivul este că aceasta este voia Lui.

Şi este socotită corecţie, numită „stânga respinge şi dreapta atrage”, adică ceea ce stânga respinge este
considerată corecţie. Asta înseamnă că există lucruri în lume care, ca să incepem cu ele, urmăresc să
corupă persoana de la calea cea dreaptă şi prin care aceasta este respinsă de la Sfinţenie.

Şi beneficiul respingerilor este că, prin ele, persoana primeşte o nevoie şi o dorinţă completă ca să o
ajute Creatorul, fiindcă vede că, altfel, este pierdută. Nu doar că nu progresează în munca sa, dar vede
că merge înapoi, asta este, îi lipseşte puterea să respecte Tora şi Mitzvot, chiar şi în Lo Lishma (nu pentru
Numele Ei). Căci, numai prin depăşirea în mod corect a tuturor obstacolelor, mai presus de raţiune,
poate să respecte Tora şi Mitzvot. Însă nu are totdeauna putere să treacă peste raţiune, aşa încât,
persoana este forţată să devieze, Doamne fereşte, de la calea Creatorului, chiar şi în Lo Lishma.
Şi această persoană, care simte mereu că ceea ce este sfărâmat este mai măreţ decât întregul,
însemnând că există mai multe căderi decât ascensiuni , care nu vede niciun final la aceste stări şi crede
că va rămâne mereu în afara sfinţeniei, işi dă seama că este dificil pentru sine să respecte chiar şi o mică
parte, dacă nu trece peste raţiune. Dar nu este mereu în stare să o depăşească. Şi care va fi sfârşitul?

Apoi, ajunge la hotărârea că nimeni nu o poate ajuta, în afară de Însuşi Creatorul. Asta determină
persoana să facă o cerere din adâncul inimii ca Divinitatea să-i deschidă ochii şi inima şi s-o aducă, într-
adevăr, mai aproape de uniunea cu Creatorul. Rezultă aşadar, că toate respingerile pe care le-a
experimentat, veniseră de la Creator.

Asta înseamnă că, s-au întâmplat nu pentru că persoana greşise, sau pentru că nu a avut abilitatea de a
învinge. Ci mai degrabă, acelor oameni care doresc cu adevărat, să se apropie de Creator şi nu se
mulţumesc cu puţin, adică să rămână ca nişte copii neştiutori, li se dă ajutor de Sus, aşa încât să nu
poată spune că, mulţumită lui Dumnezeu, au Tora şi Mitzvot şi fapte bune şi ce nevoie mai au de
altceva?

Şi, doar dacă acea persoană are o dorinţă adevărată, va primi ajutor de Sus. Şi i se arată în mod constant
ce este greşit în starea sa prezentă. Mai precis, i se trimit gânduri şi opinii care sunt împotriva muncii.
Asta se întâmplă pentru ca omul să îşi dea seama că nu este similar cu Creatorul. Şi, cu cât trece peste
mai multe, vede mereu ca este tot mai departe de sfinţenie, în comparaţie cu ceilalţi, pe care-i simte ca
fiind asemenea cu Creatorul.

Însă el, pe de altă parte, are mereu plângeri şi cerinţe şi nu poate înţelege comportamentul Creatorului
şi modul în care Cel de Sus se poartă cu el. Asta îl doare. De ce nu este el similar cu Creatorul? În final,
începe să simtă că nu are deloc parte de sfinţenie.

Deşi, ocazional, primeşte trezire de Sus care, pe moment, îl revigorează, curând însă, după asta, cade în
josnicie. Oricum, aceasta îl determină să-şi dea seama că doar Creatorul îl poate ajuta şi îl poate aduce
mai aproape, cu adevărat.

Omul trebuie mereu să încerce şi să stea strâns lipit de Creator, mai exact, ca toate gândurile sale să fie
despre El. Cu alte cuvinte, chiar dacă omul se află în cea mai proastă stare, de unde nu mai există declin,
nu trebuie să părăsească sfera Lui şi să creadă că este vreo altă putere care îi împiedică intrarea în
sfinţenie şi care i-ar putea face bine, sau rău.

Asta inseamnă că, omul nu trebuie să creadă că este forţa lui Sitra Achra (Cealaltă Parte) cea care nu-i
permite să facă fapte bune şi să urmeze căile Creatorului. De fapt, totul este făcut de Creator.

Baal Shem Tov a spus că, cel ce zice că există o altă forţă în lume, anume Klipot (coji), acela este în starea
de „servire a altor zei”. Nu este necesar gândul ereziei, care este greşeală, însă, dacă această persoană
crede că există o altă putere diferită de Creator, prin asta comite un păcat.
Mai mult, cel ce spune că omul are propria sa putere - adica spune că ieri, el însuşi nu a vrut să urmeze
căile Creatorului - asta, de asemenea, este considerată comitere a păcatului ereziei. Înseamnă că el nu
crede că doar Creatorul este conducătorul lumii.

Dar, atunci când el comite un păcat, trebuie, neapărat să regrete; să-i pară rău că a făcut asta. Însă, şi
aici, trebuie să plasăm durerea şi tristeţea în ordinea corectă, acolo unde se află cauza păcatului, căci
acesta este momentul care ar trebui regretat.

Atunci, omul trebuie să fie recunoscător şi să spună: ”am făcut acel păcat deoarece Creatorul m-a
azvârlit de la sfinţenie într-un loc al ticăloşiei, la hazna, locul murdăriei”. Cu alte cuvinte, Creatorul i-a dat
o dorinţă şi o poftă, pentru ca omul să se distreze şi să respire aerul dintr-un loc al duhorii.

(Şi ai putea spune că este scris în cărţi, despre faptul că cineva s-a reîncarnat în porc. Trebuie să
interpretăm asta, ca: cineva primeşte o dorinţă şi o poftă să ia însufleţire de la lucruri pe care le-a
considerat deja resturi, însă acum vrea să se hrănească cu ele).

De asemenea, când omul simte că este în starea de ascensiune şi simte o mireasmă plăcută în muncă, nu
trebuie să spună „Acum mă aflu într-o stare în care înţeleg că merită osteneala să-l preamăresc pe
Creator”. Mai degrabă, omul ar trebui să ştie că acum a fost favorizat de Creator, căci Creatorul l-a adus
mai aproape de El şi, din acest motiv, simte o mireasmă plăcută în muncă. Şi ar trebui să aibă grijă să nu
părăsească niciodată tărâmul Sfinţeniei şi să spună că există altcineva care acţionează, în afară de
Creator.

(Însă asta înseamnă că, a fi favorizat sau nu, de Creator, nu depinde de persoana în sine, ci doar de
Creator. Şi omul, cu gândirea sa, mereu spre exterior, nu poate înţelege de ce acum Cel Sfânt l-a
favorizat şi după aceea, nu).

La fel, atunci când regretă că Cel de Sus nu l-a adus mai aproape, ar trebui, de asemenea să fie atent să
nu se preocupe de el însuşi, adică de faptul că a fost îndepărtat de la Creator. Pentru că, în acest mod,
omul devine un primitor pentru propriul beneficiu şi cel ce primeşte este separat de Divinitate. Mai
degrabă, ar trebui să regrete exilul de Shchina (Divinitate), fiindcă el i-a provocat tristeţe Divinităţii.

Omul ar trebui să-şi imagineze că este in starea in care un mic organ al său ar fi rănit. Durerea este
simţită, la început, în creier şi în inimă - inima şi mintea reprezentand întregul omului. Şi, desigur,
senzaţia unui singur organ nu seamană cu senzaţia persoanei ca întreg, unde este simţită mult mai multă
durere.
La fel este durerea simţită de o persoană, atunci când aceasta este îndepărtată de la Creator. Din
moment ce omul nu este decât un organ al Sfintei Shchina, pentru că Sfânta Shchina este sufletul comun
al Israel; senzaţia unui singur organ nu seamănă cu senzaţia durerii generale. Altfel spus, este tristeţe în
Shchina, atunci când organele sunt despărţite de ea şi nu poate să şi le hrănească.

(Şi ar trebui să spunem ceea ce înţelepţii noştri au zis: „Când un om regretă, ce spune Shchina ? ‚Este
mai puţin important decât capul meu’”). Prin faptul că nu asociază tristeţea îndepărtarii cu sine însuşi,
omul este scutit de căderea în capcana dorinţei de a primi pentru propriul beneficiu, care este
considerată separare de sfinţenie.
Acelaşi lucru se aplică şi atunci când cineva simte o oarecare apropiere de sfinţenie, când simte bucurie
că a fost favorizat de Creator. Atunci, de asemenea, omul trebuie să spună că bucuria sa este pe primul
plan doar pentru că acum este bucurie Sus, în Sfânta Shchina, fiindcă poate să-i aducă organul Ei
aproape de Ea si aşa, nu a fost nevoită să-şi îndepărteze propriul organ.

Şi omul primeşte bucurie pentru că este recompensat, fiindcă a adus plăcere Divinitatii - Shchina. Asta
este conform discernamantului de mai sus, că, atunci când este bucurie pentru o parte, este doar o
parte din bucuria întregului. Prin aceste calcule, omul îşi pierde individualitatea şi evită să fie prins în
capcană de Sitra Achra, care este voinţa de a primi pentru propriul beneficiu.

Deşi voinţa de a primi este necesară, căci ea înseamnă omul ca întreg – fiindcă tot ce există într-o
persoană, în afară de voinţa de a primi, nu aparţine creaturii, ci este atribuit de către Creator – această
voinţă de a primi trebuie corectată, ca să fie folosită pentru dăruire.

Cu alte cuvinte, plăcerea şi bucuria pe care le ia dorinţa de a primi, ar trebui să fie cu intenţia de a
produce mulţumire Sus, atunci când creatura simte plăcere, căci acesta a fost scopul creaţiei – de a
aduce beneficii creaturilor Sale. Şi asta se cheamă bucuria lui Shchina de Sus.

Din acest motiv, omul trebuie să caute povaţă despre cum poate aduce mulţumire Divinităţii. Şi, desigur,
dacă el primeşte plăcere, mulţumirea va fi simţită Sus. Astfel, omul tânjeşte să fie mereu în palatul
Regelui şi să se poată juca cu comorile Regelui. Şi asta, cu siguranţă, va produce mulţumire Sus. Rezultă
că întreaga dăruire trebuie să fie doar de dragul Creatorului.