Recunoașterea veniturilor

Criteriile de recunoaștere a veniturilor sunt aplicate deobicei separate pentru fiecare

tranzacție, pentru a putea reflecta realitatea economică. De exemplu, când prețul de vânzare al
unui produs include o sumă identificabilă pentru servicii succesive, această sumă este înregistrată
în avans și recunoscută ca venit pe parcursul perioadei în care s-a efectuat service-ul.

Veniturile din vânzarea bunurilor trebuie sa fie recunoscute în momentul în care sunt
satisfacute urmatoarele conditii: 828i86i

a) întreprinderea a transferat cumparatorului riscurile si avantajele semnificative ce decurg din

proprietatea asupra bunurilor;

b) întreprinderea nu mai gestioneaza bunurile vândute la nivelul la care ar fi facut-o în mod

normal în cazul detinerii în proprietate a acestora si nici nu mai detine controlul efectiv asupra
lor;

c) marimea veniturilor poate fi evaluata în mod rezonabil;

d) este probabil sa fie generate catre întreprindere beneficii economice asociate tranzactiei; si

e) costurile tranzactiei pot fi evaluate în mod rezonabil.

Veniturile din prestarea serviciilor. Atunci când rezultatul unei tranzactii ce implica prestarea
de servicii poate fi estimat în mod rezonabil, venitul asociat tranzactiei trebuie sa fie recunoscut
în functie de stadiul de executie a contractului la data închiderii bilantului. Rezultatul unei
tranzactii poate fÎ estimat în mod rezonabil atunci când sunt satisfacute urmatoarele conditii:
828i86i

a) suma veniturilor poate fi estimata în mod rezonabil;

b) este probabil ca beneficiile economice asociate tranzactiei sa fie generate catre societate;

c) stadiul de executie a contractului la data de închidere a bilantului poate fi evaluat în mod

rezonabil; si

d) costurile aparute pe parcursul contractului si costurile de finalizare a contractului pot fi

evaluate în mod rezonabil.

Veniturile nu pot fi recunoscute atunci când cheltuielile aferente tranzactiilor respective nu pot fi
evaluate în mod rezonabil; în asemenea cazuri, orice mijloc de plata deja primit este recunoscut
ca datorie.

Recunoasterea veniturilor pe masura executiei contractului, este denumita în mod curent

,,metoda procentului de executie. Potrivit acestei metode, veniturile sunt recunoscute în
perioadele contabile în care sunt prestate serviciile.
Veniturile din dobânzi trebuie recunoscute periodic, în mod proportional pe baza randamentului
efectiv val activului. Randamentul efectiv al unui activ este rata dobânzii necesara pentru
actualizarea fluxurilor viitoarelor intrari de numerar, asteptate pe durata de viata a activului
pentru a egala valoarea contabila initiala a acestuia.

Redeventele trebuie recunoscute pe baza contabilitatii de angajamente, conform realitatii

economice a contractului.

In ce priveste criteriile de recunoastere a veniturilor si cheltuielilor in contul de profit si pierdere,

precizam ca punctul 34 din reglementari se completeaza cu noi prevederi care stabilesc ca
veniturile sunt recunoscute in contul de profit si pierdere atunci cand se poate evalua in
mod credibil o crestere a beneficiilor economice viitoare legate de cresterea valorii unui
activ sau de scaderea valorii unei datorii.

Recunoasterea veniturilor se realizeaza simultan cu recunoasterea cresterii de active sau

reducerii datoriilor (de exemplu, cresterea neta a activelor, rezultata din vanzarea produselor sau
serviciilor, ori descresterea datoriilor ca rezultat al anularii unei datorii).

Cheltuielile sunt recunoscute in contul de profit si pierdere atunci cand se poate evalua in mod
credibil o diminuare a beneficiilor economice viitoare legate de o diminuare a valorii unui activ
sau de o crestere a valorii unei datorii. Recunoasterea cheltuielilor are loc simultan cu
recunoasterea cresterii valorii datoriilor sau reducerii valorii activelor (de exemplu, drepturile
salariale angajate sau amortizarea echipamentelor).

In ceea ce priveste recunoasterea veniturilor din vanzarea bunurilor, se aduc clarificari cu

privire la evaluarea momentului in care o entitate a transferat cumparatorului riscurile si
avantajele semnificative aferente dreptului de proprietate asupra bunurilor.

Potrivit completarilor aduse pct. 258 din reglementari, aceasta evaluare impune o examinare a
circumstantelor in care s-a desfasurat tranzactia. In cele mai multe cazuri, transferul
riscurilor si avantajelor aferente dreptului de proprietate coincide cu transferul titlului legal de
proprietate sau cu trecerea bunurilor in posesia cumparatorului. Acesta este cazul celor mai multe
vanzari cu amanuntul. in alte cazuri, transferul riscurilor si avantajelor aferente dreptului de
proprietate apare intr-un moment diferit de cel al transferului titlului legal de proprietate sau de
cel al trecerii bunurilor in posesia cumparatorului.

Daca o entitate pastreaza doar un risc nesemnificativ aferent dreptului de proprietate,

atunci tranzactia reprezinta o vanzare si veniturile sunt recunoscute. De exemplu, un
vanzator poate pastra titlul de proprietate asupra bunurilor doar pentru a se asigura ca va incasa
suma care se datoreaza.

Intr-un asemenea caz, daca entitatea a transferat riscurile si beneficiile semnificative aferente
dreptului de proprietate, tranzactia este o vanzare si veniturile sunt recunoscute.

Un alt exemplu cand entitatea pastreaza doar un risc nesemnificativ aferent dreptului de
proprietate poate fi o vanzare cu amanuntul, cu o clauza de returnare a banilor in cazul in care
clientul nu este satisfacut. In asemenea cazuri, veniturile sunt recunoscute in momentul vanzarii,
presupunandu-se ca vanzatorul poate estima in mod fiabil retururile viitoare si poate recunoaste
un provizion aferent retururilor pe baza experientei anterioare si a altor factori relevanti.

Momentul recunoaşterii
Unul dintre aspectele importante ale recunoaşterii veniturilor este modul de alocare a veniturilor
rezultate din tranzacţii care se desfăşoară pe mai multe exerciţii financiare, pentru a evita
tratamentul simplist de recunoaştere în perioada în care banii au fost încasaţi. În acest sens se face
uz de două dintre principiile fundamentale: principiul contabilităţii de angajamente care cere
corelarea cheltuielilor cu veniturile corespunzătoare, şi principiul prudenţei în care profiturile nu
sunt reflectate cu anticipaţie, în timp ce provizioanele pentru pierderi sunt înregistrate imediat ce
pierderile sunt prevăzute.

Cel mai des utilizat moment de recunoaştere a veniturilor este momentul vânzării, fiind considerat
momentul care poate fi identificat cel mai exact pe parcursul procedurii de vânzare. De fapt,
trebuie stabilit momentul la care s-au transferat riscurile şi beneficiile semnificative şi s-au
eliminat majoritatea elementelor de nesiguranţă legate de realizarea tranzacţiei.

În unele cazuri bunurile sunt vândute păstrându-se însă titlul de proprietate asupra lor până ce s-a
realizat colectarea sumei datorate de cumpărător. În astfel de condiţii, dacă se face dovada că
vânzătorul a transferat cea mai mare parte a riscurilor şi avantajelor, atunci tranzacţia poate fi
tratată ca o vânzare şi, prin urmare, venitul aferent poate fi recunoscut.

Să presupunem că o firmă organizează o recepţie pentru care trebuie să cumpere o anumită

cantitate de vin fără a şti însă exact cât se va consuma. Firma va cumpăra vinul printr-un contract
prin care poate să returneze vinul neconsumat. Când va înregistra vânzătorul de vinuri aceste
venituri?

Recunoaşterea veniturilor trebuie făcută la momentul livrării mărfii numai dacă valoarea acestora
poate fi estimată în mod rezonabil. Dacă această estimare nu poate fi făcută, atunci veniturile
trebuie recunoscute la momentul încasării contravalorii bunurilor.

Un alt exemplu este acela al unei firme care vinde produse prin comandă poştală, unde clientul are
dreptul să returneze bunul în 14 zile. Dacă veniturile viitoare pot fi estimate în mod credibil, atunci
recunoaşterea va avea loc atunci când bunurile sunt livrate. Din totalul veniturilor recunoscute se va
scade un procent. Această procedură este similară cu recunoaşterea provizioanelor pentru clienţii
rău platnici, unde o societate poate estima o valoarea pentru aceşti clienţi pe baza experienţei din
anii trecuţi. În mod similar, societatea luată în discuţie poate să estimeze procentul bunurilor ce se
aşteaptă să fie returnate.

Cu toate acestea sunt anumiţi factori care fac dificilă estimarea veniturilor viitoare: existenţa unor
perioade lungi în care bunurile pot fi returnate, absenţa unei experienţe trecute pe care să-ţi
bazezi estimările şi modul în care produsul comercializat este afectat de factori externi cum ar fi
învechirea tehnologică. Dreptul de returnare în sine prezintă un element de nesiguranţă suficient să
îndreptăţească oprirea recunoaşterii unui venit.

Contracte de prestare de servicii care se desfăşoară pe o perioadă de timp

De exemplu, o firmă se ocupă cu actualizarea programelor computerizate. În cazul în care onorariile

sunt plătite pentru servicii prestate de-a lungul unei perioade de timp, aceste venituri trebuie
alocate în mod corespunzător. Firma luată în discuţie ar trebui să recunoască veniturile în mod
proporţional, în acord cu prevederile înţelegerii ce stă la bază. Veniturile din prestarea de servicii
trebuie recunoscute pe măsură ce serviciile sunt prestate sau în mod liniar pe parcursul perioadei,
dacă nu se poate identifica un alt mod logic de alocare în funcţie de ritmul în care sunt prestate
serviciile.

Prezentăm mai jos un exemplu de politică adecvată pentru recunoaşterea veniturilor în cazul specific
al firmei de mai sus:

“Pentru programele de calculator care au fost vândute împreună cu un contract de întreţinere,

veniturile sunt creditate în contul de profit şi pierdere pe parcursul perioadei la care se referă
contractul. Cheltuielile asociate acestor contracte sunt reflectate pe măsură ce sunt efectuate.”
Recunoaşterea veniturilor

Veniturile din vânzări sunt recunoscute la momentul la care produsele au fost livrate, totodată
obţinându-se acceptul clienţilor, dacă e cazul, sau la momentul prestării unui serviciu; cifra
vânzărilor nu include taxele aferente vânzărilor, valoarea reducerilor comerciale acordate, şi nici
vânzările din cadrul Grupului. Vânzările provenite din contractele pe termen lung sunt recunoscute
pe baza metodei procentului de finalizare a lucrării; procentul de finalizare este măsurat pe baza
orelor lucrate pentru construcţie până la data curentă, raportate la totalul orelor de lucru estimate
a fi necesare pentru finalizarea contractului.

Celelalte venituri obţinute de Grup sunt recunoscute pe următoarele baze:

Venituri din redevenţe – pe principiul contabilităţii de angajamente, în conformitate cu conţinutul

economic al contractului aferent.
Venituri din dobânzi – pe măsura dobândirii lor (ţinând cont de rata efectivă a dobânzii), cu excepţia
cazului în care posibilitatea de colectare a acestor venituri este pusă la îndoială.
Venituri din dividende – atunci când dreptul acţionarilor de a primi dividendele este stabilit.
Identificarea tranzactiei

13. Criteriile de recunoastere din acest Standard sunt aplicate, de obicei, separat pentru fiecare
tranzactie. Oricum, în anumite situatii, este necesara aplicarea criteriilor de recunoastere a
componentelor identificabile separat ale unei singure tranzactii, pentru a putea reflecta realitatea
economica a tranzactiei. De exemplu, când pretul de vânzare al unui produs include o suma
identificabila pentru servicii succesive, aceasta suma este înregistrata în avans si recunoscuta ca
venit pe parcursul perioadei în care este efectuat serviciul. Implicit, criteriile de recunoastere sunt
aplicate pentru doua sau mai multe tranzactii luate împreuna, în cazul în care sunt legate în asa
fel, încât efectul comercial nu poate fi înteles fara a se face referinta la toata seria tranzactiilor ca
un întreg. De exemplu, o întreprindere poate sa vânda bunuri si, în acelasi timp, sa fie parte a
unui contract separat de a recumpara bunurile la o data ulterioara, aceasta negând esenta
efectului tranzactiei, în acest caz cele doua tranzactii fiind tratate împreuna.