Bibliografie:

1. Fl. Munteanu, Fenomenul de scurtcircuit …de la teorie la

practică. Ed. Politehnium Iasi, 2010 ISBN 978-973-621-302-1
2. www.ee.tuiasi.ro – Biblioteca virtuală
 Sistemul de unităţi relative

Valoarea relativă a unei mărimi fizice este un număr obţinut prin raportarea
acesteia la o mărime fizică de aceeaşi natură, aleasă ca unitate de măsură
şi numită unitate de bază.
Sb, puterea aparentă de bază exprimată uzual în KVA sau MVA;
Ub, tensiunea de bază, în V sau kV;
Zb, impedanţa de bază, în Ω;
Ib, curentul de bază, în A sau kA.
Sb Ub
Ib  ; Zb 
3U b 3I b

S U E I Z
S b*  ; U b*  ; E b*  ; I b*  ; Z b* 
Sb Ub Eb Ib Zb

Z Z Z 3I b
Z b*    Z 3I b Z 3 Sb Sb
Zb Ub Ub Z b*   Z
3I b
Ub Ub 3U b U b2
 Z [] 3I b [kA] S b [ MVA]
Z b*  Z b*  Z []
U b [kV ] U b2 [kV ] 2

UL 3U F
U L*    U F*
U Lb 3U Fb

S U I X
S n*  ; U n*  ; I n*  ; X n* 
Sn Un In Xn

2
S b1 * * U b1 * * I b1 * * Z b1 * U b 2 S b1
S b*2  S b*1 ; U b 2  U b1 ; I b 2  I b1 ; Z b 2  Z b1  Z b1 2
Sb2 U b2 I b2 Z b2 U b1 S b 2

Sn U I Z
S b*  S n* ; U b*  U n* n ; I b*  I n* n ; Z b*  Z n* n
Sb Ub Ib Zb

Z
Z %  100  100Z b*
Zb

Alegerea Sb şi Ub ?
 Ssc - puterea de
scurtcircuit echivalentă Ssc

Transformator Usc [%]

Caracteristici ap. comutaţie
şi reglaj protecţii
Isc la bornele trafo
Caracteristici
componente reţea: Caracteristici ap. comu-
cos, coeficient - bare: secţiune, taţie şi reglaj protecţii
simultaneitate, lungime, material;
durata de -cabluri: tip,
utilizare a izolaţie, lungime,
sarcinii secţiune, material; Isc
maxime, - caracteristici Caracteristici ap. comu-
prognoza montaj şi mediu: taţie şi reglaj protecţii
temperatura
mediului ambiant,
pozare, număr
circuite paralele.
Isc
Caracteristici ap. comu-
taţie şi reglaj protecţii

Curent nominal
LEA (LEC)
Căderi tensiune Isc

Sarcina

Algoritmul de calcul a curenţilor de scurtcircuit pentru

proiectarea instalaţiilor electrice
 În principiu, trebuie calculate două valori
ale curentului de defect:

Curentul maxim de scurtcircuit, folosit pentru a determina:

– capacitatea de rupere a întrerupătoarelor;
– capacitatea de conectare a întrerupătoarelor;
– stabilitatea electrodinamică a componentelor de reţea şi a
echipamentelor de comutare.
Curentul maxim de scurtcircuit corespunde unui defect în
imediata apropiere a bornelor din aval ale dispozitivului de
protecţie. Acesta trebuie calculat exact, cu un coeficient de
siguranţă.

Curentul minim de scurtcircuit, esenţial pentru selectarea

caracteristicii timp-curent pentru întrerupătoare şi siguranţe,
în particular când:
- conductoarele sunt lungi şi/sau impedanţa sursei este relativ
mare;
- protecţia vieţii depinde de funcţionarea întrerupătorului sau
a siguranţei fuzibile
 Principalele tipuri de scurtcircuite

Caracteristicile scurtcircuitelor se referă la:

1. Durata (autolichidare, regimul tranzitoriu, stabilizat);

2. Cauza
3. Aspecte mecanice (ruperea unui conductor, contactul accidental a două
conductoare via un alt corp conductor)
4. Supratensiuni interne sau atmosferice
5. Deteriorarea izolaţiei datorită efectelor termice, umidităţii sau mediului
coroziv
6. Localizarea (interiorul sau exteriorul unei maşini sau tablou electric);

Scurtcircuitele pot fi:

1. fază-pământ, circa 80%;

2. fază-fază, circa 15%; acestea degenerează, adesea, în
scurtcircuite trifazate;
3. trifazate, numai 5%.
`a a
b b
c c

1) 2)
a a
b b
c c

3) 4)
a
b
c

5)

Diferite tipuri de scurtcircuite C1/9.10.07

 Efectele scurtcircuitelor
Efectele sunt variabile depinzând de:
a) tipul şi durata scurtcircuitului,
b) locul din instalaţie unde s-a produs,
c) puterea de scurtcircuit a sursei.

Efectele includ:

a) la locul defectului, prezenţa arcului electric, determinând:

 deteriorarea izolaţiei;
 topirea conductoarelor;
 incendii şi afectarea vieţii

b) pe circuitul defect, forţe electrodinamice rezultând în:

 deformarea barelor;
 deconectarea cablurilor;
 creşterea excesivă a temperaturii prin efect Joule cu riscul deteriorării izolaţiei.

c) pe alte circuite din reţea sau de lângă reţeaua considerată:

 goluri de tensiune pe durata necesară izolării defectului, durată care poate fi
de la câteva milisecunde la câteva sute de milisecunde;
 deconectarea unei părţi a reţelei, mărimea acesteia depinzând de modul de
proiectare şi de selectivitatea dispozitivelor de protecţie;
 instabilitate dinamică şi/sau pierderea sincronismului maşinilor electrice;
 perturbaţii ale circuitelor de control şi monitorizare, etc.
Scurtcircuitul într-o reţea simplificată

R X

Zsc
Zs
e

B
 Cazul defectului îndepărtat faţă de generator
(sursă de putere infinită)

Rk L R’ L’
E rg=0
Rk L M R’ L’ Rk Lk R’ L’
xg=0
Rk L M M R’ L’ Sg=?
E=U=ct. K
K

 
ea  U m sin(t   ) ia  I m sin(t     )
 
 2  2
eb  U m sin(t    ) ib  I m sin(t      )
 3  3
 4  4
ec  U m sin(t    3 ) ic  I m sin(t      3 )

 di a dib di c
u
 a  R i
k a  L k  M  M
dt dt dt

 di a di di
u b  Rk ib  M  Lk b  M c
 dt dt dt
 di a di di
u c  Rk ic  M  M b  Lk c
 dt dt dt
 i a  ib  i c  0

Lk = L-M

di k
u k  R k i k  Lk
dt
t

i k  I pm sin(t     k )  Ce Ta
 i p  ia

Ipm, valoarea maximă a curentului periodic de scurtcircuit;

φk = arctg(ωLk/Rk)=arctg(Xk/Rk);
Ta = Lk/Rk = Xk/(ωRk), constanta de timp a circuitului scurtcircuitat;
C, constanta de integrare care se obţine din condiţiile iniţiale ale producerii scurtcircuitului.
valoare infinită în cazul încare curentul
u L  L ( di / dt ) s-ar modifica brusc, prin salt.

i a 0  i ka 0  i pa 0  i aa 0

ib 0  i kb 0  i pb 0  i ab 0 C  i aa 0  i a 0  i pa 0

ic 0  i kc 0  i pc 0  i ac 0
 t

i ka  I pm sin(t     k )  [ I m sin(  )  I pm sin(   k )]e Ta

 2 2
t
2  Ta
i kb  I pm sin(t     k  )  [ I m sin(    )  I pm sin(   k  )]e
 3 3 3
 t
 4 4 4  Ta
i kc  I pm sin(t     k  )  [ I m sin(    )  I pm sin(   k  )]e
 3 3 3

150 I

100

50

-50

-100

-150
 Valorile extreme ale curenţilor de scurtcircuit în cazul în
care, anterior defectului, circuitul funcţiona în gol
(Im = 0)
A) Determinarea valorii maxime

t

i ka  I pm sin(t     k )  [ I m sin(  )  I pm sin(   k )]e Ta

 i 1 
t

 ka  I pm cos(t     k )  [ I m sin(  )  I pm sin(   k )]e Ta  0

 t Ta
 t
 i ka 
  I pm cos(t     k )  [ I m cos(  )  I pm cos(   k )]e Ta
0
 
 t
 i ka 
 I e Ta
sin(  )  0
 m
 t
 i ka

 I m e Ta
cos(  )  0
 

sin(  )  0      0

Din ultimele două ecuaţii rezultă  
t
 I m e Ta  0  I m  0

 1 
t

I pm cos(t     k )   I pm sin(   k )e Ta

 Ta
Care, introduse in primele două 
conduc la:  
t
 I pm cos(t     k )  I pm cos(   k )e Ta

 Făcând raportul, termen cu termen al celor două ecuaţii, rezultă:

1 X
 tg (   k )  tg (   k )  Ta   k
Ta Rk

Xk
Prin definiţie,   tg ( k ) deci 0 Deoarece 0 rezultă 0
Rk


Condiţiile   0   0 I m  0 k  introduse în a doua ecuaţie a sistemului, conduc la:
2

I pm cos(t  )  0
2

Deoarece I pm  0 rezultă   
cos(t  )  0 t   t = 0.01s (f = 50 Hz)
2 2 2


Concluzie: Ikamax apare în condiţiile   0   0 I m  0 k  la t = 0.01s
2

   
t

ika max  I pm sin( 2f 0.01  )  [0  I pm sin(  )]e Ta
i ka  I pm sin( )  I pm sin( )  2 I pm
2 2 2 2
 Ta 
Lk

k 
2 Rk
 B) Determinarea valorii minime a curentului de scurtcircuit
t

i ka  I pm sin(t     k )  [ I m sin(  )  I pm sin(   k )]e Ta

a) după un timp relativ mare după momentul producerii defectului, t  

caz în care există numai componenta periodică de amplitudine Ipm;
b) la momentul t = 0 dacă ia0 = 0 ceea ce înseamnă

I m sin(  )  I pm sin(   k )

Dacă se ţine cont de ipoteza anterioară conform căreia


k 
2
(circuitul scurtcircuitat este pur inductiv), rezultă:
I m sin(   )   I pm cos  ()

Egalitatea * are loc în două situaţii::

I m  0 sin(  )  0      0    
 
    
cos   0     2 cos   0     2       2

În concluzie, valoarea minimă a curentului de scurtcircuit se atinge dacă la momentul

t = 0 curentul este nul iar tensiunea are valoarea maximă: 
u a  U m sin( )
2
 Valorile extreme ale curenţilor de scurtcircuit în cazul în
care, anterior defectului, circuitul funcţiona în gol

(Im ≠ 0)
t

i ka  I pm sin(t     k )  [ I m sin(  )  I pm sin(   k )]e Ta

 i 1 
t

 ka
 I pm cos(t     k )  [ I m sin(  )  I pm sin(   k )]e Ta
0
 t Ta
 t
 i ka 
  I pm cos(t     k )  [ I m cos(  )  I pm cos(   k )]e Ta
0
  
 i 
t
 ka   I m e Ta cos(  )  0
 



cos(  )  0      
2

 1 
t

I pm cos(t     k )  [  I m  I pm sin(   k )]e Ta

 Ta

 
t
 I pm cos(t     k )  I pm cos(   k )e Ta


Făcând raportul, termen cu termen al celor două ecuaţii se obţine:

 Ta I pm cos(   k )  [ I m  I pm sin(   k )]

 I m  I pm sin(   k ) Lk X k
 Ta   
I pm cos(   k ) Rk Rk


Deoarece  k  rezultă:
2
 I m  I pm cos 
   sin   0    k; k  1,2,3....n
I pm sin 


Din condiţiile obţinute: α = kπ şi     rezultă, prin înlocuire în ecuaţia a doua:
2
t

I pm cos(t     k )  [ I m cos(  )  I pm cos(   k )]e Ta
0

  
Pentru prima perioadă (k=0), rezultă: I pm cos(t  )  0  t    t    t  0.01s
2 2 2


a )   0,    , t  0.01s
2

b)   0,   , t  0.01s la care se adaugă
Se vor considera următoarele situaţii: 2

c)   ,   , t  0.01s
condiţia Rk = 0 (Ta = ∞)
2

d )   ,    , t  0.01s
2
 Cazul a)
 
  0,    , t  0.01s,  k  , Rk  0, Ta  
2 2
   
t
i ka  I pm  I m  I pm  2 I pm  I m
i ka  I pm sin(   0  )  [ I m sin(0  )  I pm sin(0  )]e Ta
2 2 2

Cazul b)
 
  0,   , t  0.01s,  k  , Rk  0, Ta  
2 2
   
t
i ka  I pm  I m  I pm  2 I pm  I m
i ka  I pm sin(   0  )  [ I m sin(0  )  I pm sin(0  )]e Ta
2 2 2

Cazul c) :

 
  ,    , t  0.01s,  k  , Rk  0, Ta  
2 2
   
t
i ka   I pm  I m  I pm  2 I pm  I m
i ka  I pm sin(     )  [ I m sin(   )  I pm sin(   )]e Ta
2 2 2

Cazul d)
 
  ,   , t  0.01s,  k  , Rk  0, Ta  
2 2
   
t
i ka   I pm  I m  I pm  2 I pm  I m
i ka  I pm sin(     )  [ I m sin(   )  I pm sin(   )]e Ta
2 2 2
Valoarea maximă ? Interpretarea ?
Variaţia în timp a curentului de scurtcircuit

Faza a ika
Işoca
iaa
ua iaa0

Ta
t
ia

ipa

ipb
Faza b
ib

iab0 t
ub
iab
işocb ikb

Faza c
ipc
uc
ic

iac0
t
iac
işocc ikc

Regim normal Regim tranzitoriu Regim stabilizat de scurtcircuit

 Diagrama fazorială

c Ipc
Iac ω
Ic
Uc c’

Ua

Ipb b α
φ
φk
Iab
Ia
a’
Ib b’
Iaa

a Ipa
Ub
 Cazuri particulare
Im = 0
a) α =  = π/2, în care nu apare componentă aperiodică iar curentul este acelaşi pe
durata regimului tranzitoriu şi a regimului stabilizat

I pm  2I p

b) α = 0, faza iniţială a tensiunii este nulă, caz care conduce la o asimetrie extremă a
curentului de defect
ia
i soc
 Constanta de timp

În cazul circuitelor simple, neramificate, care conţin rezistenţe şi inductanţe legate în

serie: n

t L ki
 Ta  i 1
ia  ia 0 e Ta n

R
i 1
ki

În cazul circuitelor multiradiale, în stea, componenta aperiodică la locul scurtcircuitului este

egală cu suma componentelor aperiodice ale curenţilor din fiecare ramură:
t
n  iaoj este componenta aperiodică iniţială a curentului de scurtcircuit din ramura j
ia  i
Taj
a0 j e
j 1 Taj este constanta de timp a ramurii j

În cazul circuitelor complexe, ramificate, componenta aperiodică într-o ramură se poate

determina folosind calculul operaţional:

t
n pj iaoj este valoarea iniţială a curentului aperiodic parţial;
ia  i
Taj
pj (j = 1, 2, 3,..., n) sunt rădăcinile ec. caracteristice Z(p) = 0 a circuitului;
a0 j e
j 1
Dacă ramurile circuitului nu conţin capacităţi, valorile pj sunt reale şi negative.
Taj reprezintă constantele de timp ale curenţilor aperiodici parţiali.
Determinarea componentei aperiodice în modul prezentat este dificilă, gradul
ecuaţiei caracteristice mărindu-se cu câte un ordin pentru fiecare ramură R, L în
paralel.
În calculele practice se foloseşte o relaţie aproximativă care nu conduce la erori
mari:
t

i a  i ao e Tae

Lke
Tae 
Rke
Lke este inductanţa echivalentă a schemei calculată considerând toate rezistenţele sunt
nule
Rke este rezistenţa echivalentă a schemei calculată considerând toate reactanţele sunt
nule.
1  k soc  2
Coeficientul de şoc

Curentul total de scurtcircuit are valoarea maximă în prima semiperioadă, valoare numită
curent de şoc:
i soc
k soc 
I pm

A) Pentru Im = 0, s-au determinat anterior condiţiile de apariţie a valorii maxime:


  0,   0,  k  t = 0.01s
2
t

i ka  I pm sin(t     k )  [ I m sin(  )  I pm sin(   k )]e Ta

ik max  isoc  i p (t 0.01s )  i p (t 0.01s )  ia (t 0.01s )

0.001
  
isoc  I pm sin(  0  )  [sin(0  0)  I pm sin(0  )]e Ta

2 2
0.01

isoc  I pm  I pm e Ta

0.o 01

isoc  2 I p (1  e Ta
)
 0.01
i soc 
k soc   1  e Ta
I pm

i soc  2 I p k soc
t
Ta se numeşte coeficient de amortizare a componentei aperiodice
Termenul e a curentului de scurtcircuit.

Se pot considera cazurile extreme:

a) Circuite pur inductive cu Rk  0, Ta → ∞ iar kşoc = 2. Componenta
aperiodică este teoretic neamortizată. Practic, rezistenţa unui circuit nu este nulă şi, ca
urmare, kşoc < 2 iar componenta aperiodică se amortizează într-un timp relativ scurt.
b) Circuite pur rezistive cu Lk  0, Ta = 0 iar kşoc = 1. Nu există componentă
aperiodică iar durata regimului tranzitoriu de scurtcircuit este zero.

1  k soc  2

B) Pentru Im ≠ 0, s-au determinat anterior condiţiile de apariţie a valorii maxime:

 
  0,    , t  0.01s,  k  , Rk  0, Ta  
2 2

conducând la un curent de şoc egal cu 2Ipm + Im

i soc max 2 I pm  I m Im
Rezultă: k soc   2 2
I pm I pm I pm
Exemplu numeric:

Uzual, Xk / Rk = 1520 astfel că Ta  0.045.

0.01

k soc  1  e 0.045  1.8

i soc  1.8 2 I p  2.55I p

Coeficientul de şoc se poate determina şi direct, cu ajutorul unor caracteristici, în

funcţie de parametrii circuitului (X, R):
k
2.0

1.8

1.6

1.4

1.2

1.0
R/X
0 0.2 0.4 0.6 0.8 1.0
 Cazul scurtcircuitului apropiat de generator
(sursa de putere finită)

ikp

t
u

Regim tranzitoriu Regim stabilizat

Regimul tranzitoriu de scurtcircuit în cazul generatorului sincron fără RAT

ikp

Regim supratranzitoriu Reg tranzit Reg stabilizat

RAT cu R A T

Regimul tranzitoriu de scurtcircuit în cazul generatorului sincron cu RAT

 Modelarea generatorului sincron

1. Maşina sincronă este astfel construită încât prezintă două axe de simetrie în
cuadratură electrică.
2. Deşi inducţia megnetică în întrefier are o repartiţie spaţială oarecare, după o
curbă alternativă, comportarea maşinii sincrone este determinată în principal de armonica
fundamentală.
3. Pentru determinarea ecuaţiilor generale într-o formă simplificată, dar fără a
introduce erori foarte mari, se fac următoarele ipoteze simplificatoare:
- se consideră generatorul sincron ca având două axe de simetrie, d şi q, în
cuadratură electrică, solidare cu rotorul;
- se consideră circuitul magnetic nesaturat (μFe = ∞);
- înfăşurările sunt repartizate sinusoidal de-a lungul pasului polar;
- întrefierul maşinii, pe un pas polar, este constant;

4. În aceste condiţii se poate considera inducţia ca având o repartiţie

sinusoidală pe un pas polar.

În figura următoare sunt prezentate schemele maşinii reale şi echivalente.

 b
Ib
Ub
ω ω

Ua
Ia
a 
If If
d Uf
d Uf I1d I1q
I1q Id
I1d Ud
Iq
Uq
Uc
Ic
q c q
Schema maşinii sincrone reale (a) şi echivalente (b)

Ecuaţiile diferenţiale care descriu funcţionarea maşinii reale sunt următoarele:

a) pentru fazele b) pentru înfăşurarea c) pentru înfăşurările
statorice: de excitaţie: de amortizare:

 d a d1d
u a    Ri a 0  R1d i1d
dt , R, i reprezintă fluxul total,
 d f dt
 db uf   Rf if rezistenţa şi respectiv curentul
u b    Rib înfăşurării considerate
 dt dt d1q
 dc 0  R1q i1q
   Ric dt
 c
u
 dt
Considerând sistemele trifazate de curenţi, tensiuni şi fluxuri ca fiind simetrice, deci
neglijând componenta homopolară, matricea de trecere din coordonate d, q în a,b,c are
forma următoare:
 
cos   sin  
 2 2 
cos(  )  sin(  )
 3 3 
 4 4 
cos(   )  sin(   )
 3 3 

unde   t   0 reprezintă unghiul axei rotitoare d cu axa fixă a fazei a.

Cu ajutorul matricei de mai sus se pot calcula curentul, fluxul şi tensiunea fazei a funcţie
de aceleaşi mărimi în coordonate d,q:
ia  id cos   iq sin 

 a  d cos   q sin 

u a  u d cos   u q sin 
Înlocuind mărimile de mai sus în ecuaţia care exprimă tensiunea fazei a statorice, rezultă:
d
u d cos   u q sin    (d cos   q sin )  R(i d cos   i q sin )
dt
sau
u d cos   u q sin  
dd d dq d
 cos   d sin   sin   q cos   Rid cos   Riq sin 
dt dt dt dt
Ordonând după cos şi sin, rezultă:

d d d d d q
cos (u d   q  Ri d  sin (u q  d   Ri q  0
dt dt dt dt

 dd d
 u d     q  Ri d
dt dt

u   dq   d  Ri
 q dt
d
dt
q

Sistemul de mai sus împreună cu ecuaţiile demonstrate anterior:

d f
uf   Rf if
dt
d1d
0  R1d i1d
dt
d1q
0  R1q i1q
dt
reprezintă ecuaţiile tensiunilor ansamblului stator – rotor în teoria celor două reacţii cu neglijarea
componentei homopolare.
La acestea se adaugă ecuaţiile fluxurilor înfăşurărilor, fluxuri care se reprezintă prin intermediul
inductivităţilor proprii şi reciproce. În ceea ce priveşte inductivităţile reciproce, se consideră numai
influenţa înfăşurărilor de pe aceeaşi axă, cea a înfăşurărilor de pe axa perpendiculară considerându-se
nulă:
 b
Ib
Ub
ω ω

Ua
Ia
a 
If If
Uf d Uf
d I1q I1d I1q
I1d Id Ud
Iq
Uq
Uc
Ic
q c q

d  Ld i d  M ad i f  M ad i1d

q  Lq i q  M aq i1q

 f  L f i f  M ad i d  M ad i1d

1d  L1d i1d  M ad i d  M ad i f
  L i  M i
 1q 1q 1q aq q

sunt inductivităţile proprii ale înfăşurărilor statorice după axele d şi q, ale

Ld , Lq , L1d , L1q , L f
înfăşurărilor de amortizare longitudinală şi transversală şi respectiv a înfăşurării
de excitaţie

M ad , M aq sunt inductivităţile reciproce ale înfăşurărilor de pe axa d şi respectiv q.

Curs 3/23.10.2007
 b
d f
Ib uf   Rf if
Ub dt
ω ω
d1d
0  R1d i1d
Ia
Ua dt
a 
If d1q
Uf d
If
Uf 0  R1q i1q
d I1q I1d I1q dt
I1d Id Ud
Iq
Uq  d d d
Uc u
 d    q  Ri d
Ic dt dt
q c q 
u   dq   d  Ri
 q dt
d
dt
q

d  Ld i d  M ad i f  M ad i1d

Ecuaţiile tensiunilor ansamblului stator – rotor în teoria q  Lq i q  M aq i1q
celor două reacţii 
cu neglijarea componentei homopolare.  f  L f i f  M ad i d  M ad i1d

1d  L1d i1d  M ad i d  M ad i f
  L i  M i
DIFICIL DE REZOLVAT !!!  1q 1q 1q aq q
 Ecuaţiile generatorului sincron sub formă operaţională

Se poate folosi calculul operaţional care are avantajul că permite transformarea ecuaţiilor
diferenţiale liniare în ecuaţii algebrice. Considerând ipoteza iniţială conform căreia toate mărimile
sunt sinusoidale,

1) Operatorul de derivare d/dt se înlocuieşte prin variabila complexă p.

2) Mărimile se exprimă în unităţi relative nominale; în acest mod, considerând rotorul ca având
viteza de rotaţie constantă ωs, rezultă:

d d
 ( s   0 )   s
dt dt
d
*s  1  ( ) *  1
dt

3) Circuitele şi mărimile rotorice sunt raportate la stator şi exprimate în unităţi relative nominale.

4) Se operează numai cu variaţiile mărimilor, variaţii datorate perturbaţiilor şi notate cu Δ; valorile

totale ale mărimilor respective se vor obţine prin sumarea variaţiei la valoarea iniţială, aplicând
teorema suprapunerii efectelor, lucru posibil întrucât s-a presupus anterior că toate circuitele
magnetice sunt nesaturate, deci liniare.
 În aceste condiţii, ecuaţiile, demonstrate anterior, se transformă astfel:
d f
uf   Rf if u f ( p)  p f ( p )  R f i f ( p )
dt
d1d
0  R1d i1d 0  p1d ( p )  R1d i1d ( p )
dt
d1q
0  R1q i1q 0  p1q ( p)  R1q i1q ( p )
dt
d d d u d ( p )   pd ( p )  q ( p )  Ri d ( p)
ud    q  Ri d
dt dt
dq d u q ( p )   pq ( p )  d ( p )  Ri q ( p)
uq   x * 
 L* d
 Ri q
dt dt
:
d  Ld id  M ad i f  M ad i1d d ( p)  X ad i f ( p )  X ad i1d ( p )  X d i d ( p )

q  Lq iq  M aq i1q q ( p)  X q i q ( p)  X aq i1q ( p)

 f  L f i f  M ad id  M ad i1d  f ( p )  X f i f ( p )  X ad i d ( p )  X ad i1d ( p )

1d  L1d i1d  M ad id  M ad i f 1d ( p)  X 1d i1d ( p)  X ad i d ( p )  X ad i f ( p)

1q  L1q i1q  M aq iq 1q ( p )  X 1q i1q ( p )  X aq i q ( p )

În expresiile fluxurilor s-au introdus reactanţele şi nu inductanţele deoarece, în mărimi relative nominale, acestea
sunt identice:
L  L L
L*  ; x*  s   L*
Ln  s Ln Ln
 Reactanţele operaţionale şi constantele de timp
Generatorul sincron fără înfăşurări de amortizare

d ( p )  X ad i f ( p )  X ad i1d ( p )  X d i d ( p) d ( p )  X ad i f ( p)  X d i d ( p )

q ( p)  X q i q ( p )  X aq i1q ( p ) q ( p )  X q i q ( p )

 f ( p )  X f i f ( p )  X ad i d ( p )  X ad i1d ( p )  f ( p )  X f i f ( p )  X ad i d ( p )

q ( p)
Reactanţa operaţională transversală rezultă imediat: X q ( p)   Xq
i q ( p)

CONCLUZIE
În cazul generatorului sincron fără înfăşurări de amortizare, reactanţa operaţională transversală
este constantă şi egală cu reactanţa sincronă transversală, rezultat evident deoarece pe axa q nu
există decât o singură înfăşurare.
Pentru determinarea reactanţei sincrone longitudinale, xd , se folosesc ecuaţiile demonstrate
anterior:

 f ( p )  X f i f ( p)  X ad i d ( p)

u f ( p )  p f ( p )  R f i f ( p )

u f ( p )  pX f i f ( p )  pX ad i d ( p )  R f i f ( p)

u f ( p)  ( pX f  R f ) i f ( p )  pX ad i d ( p )

u f ( p)  pX ad i d ( p)
i f ( p) 
R f  pX f

Se înlocuieşte ∆if(p) în ec.:

d ( p )  X ad i f ( p )  X d i d ( p )
2
X ad pX ad
d ( p)  u f ( p)  ( X d  )i d ( p)
R f  pX f R f  pX f

2
X ad X ad pX ad
A( p )   X d ( p)  X d  Rezultă:
R f  pX f R f (1  pT f 0 ) R f  pX f
 d ( p )  A( p) u f ( p)  X d ( p )i d ( p )

Expresia reactanţei operaţionale longitudinale Xd (p)

2
pX ad
X d ( p)  X d 
R f  pX f

poate fi adusă la o altă formă care evidenţiază constanta de timp a curenţilor liberi:

Xf X ad2 X d'
Xd  p (Xd  ) 1  pT f 0
X d ( R f  pX f )  pX ad2 Rf Xf X d  pT f 0 X d' Xd 1  pT fo'
X d ( p)     Xd  Xd
R f  pX f R f  pX f 1  pT f 0 1  pT f 0 1  pT f 0

unde:
Xf
Tf 0  este constanta de timp a înfăşurării de excitaţie cu circuitul statoric deschis (în gol);
Rf

X d'
T f' 0  Tf 0 aceeaşi constantă de timp dar în cazul circuitului statoric în scurtcircuit;
Xd
2
X ad
X d'  Xd  reactanţa tranzitorie longitudinală.
Xf
Relaţia de mai sus permite şi determinarea limitelor de variaţie a reactanţei operaţionale
longitudinale:

lim X d ( p )  X d' lim X d ( p)  X d

p  p 0
t 0 t 
 Calculul curentului de scurtcircuit în cazul sursei de putere finită
Generatorul sincron fără înfăşurări de amortizare

La producerea scurtcircuitului, tensiunea la locul defectului se anulează. Ca urmare, variaţia

tensiunii în acest punct este ΔU = -U0 sau, sub formă operaţională:

U0
U ( p)  
p

unde U0 este tensiunea anterioară producerii defectului.

Componentele variaţiei tensiunii după axele d şi q au expresiile:

Ud0
U d  U d 0  U d ( p)  
p
U q0
U q  U q 0  U q ( p )  
p
Dacă se consideră generatorul fără reglaj automat al tensiunii (RAT), în primul moment tensiunea
la bornele înfăşurării de excitaţie rămâne constantă
U f  0

iar relaţiile u f ( p )  pX ad i d ( p )
i f ( p )  d ( p)  A( p )u f ( p )  X d ( p )i d ( p )
R f  pX f

 pX ad i d ( p)
devin: 
 fi ( p )  
 R f  pX p
 ( p)  X ( p )i ( p)
 d d d
Se consideră, din sistemul ec. operaţionale ale GS, relaţiile:
u d ( p )   pd ( p )  q ( p )  Ri d ( p) u q ( p )   pq ( p)  d ( p )  Ri q ( p )

care, dacă se ţine cont de relaţiile

q ( p )  X q i q ( p ) d ( p)  X d ( p)id ( p)

 U d0
 U d ( p )     pX d ( p)i d ( p)  X q i q ( p)  Ri d ( p)
devin: 

p
U ( p)   U q 0   pX i ( p)  X ( p)i ( p)  Ri ( p)
 q p
q q d d q

U d 0
 p  [ pX d ( p)  R]i d ( p)  X q i q ( p)


U q 0  X ( p)i ( p)  ( pX  R)i ( p)
 p d d q q

pX d ( p )  R  Xq
D( p)   D( p )  [ pX d ( p )  R]( pX q  R )  X q X d ( p )
X d ( p) pX q  R

U d0
 Xq
p U d0 U q0
Di d ( p )   Di d ( p )  ( pX q  R )  Xq
U q0 p p
pX q  R
p
U d0
pX d ( p )  R
p U q0 U d0
Di q ( p )   Di q ( p )  [ pX d ( p )  R ]  X d ( p)
U q0 p p
X d ( p)
p
Rezultă:
Di d ( p ) ( R  pX q )U d 0  X qU q 0
i d ( p )  
D( p) pD ( p )
Di q ( p ) [ R  pX d ( p )]U q 0  X d ( p )U d 0
i q ( p )  
D( p) pD ( p )

Dacă, aşa cum a fost demonstrat anterior, se ţine cont că:

1  pT f' 0
X d ( p)  X d
1  pT f 0

determinantul principal al sistemului devine

1  pT f' 0 1  pT f' 0
D ( p )  ( R  pX d )( pX q  R )  X q X d
1  pT f 0 1  pT f 0

X d'
şi înlocuind T f' 0  Tf 0
Xd

X d  pT f 0 X d' X d  pT f 0 X d'
rezultă: D( p)  ( R  p )( pX q  R )  X q
1  pT f 0 1  pT f 0
Ecuaţia caracteristică, ce va permite calculul necunoscutelor se obţine anulând determinantul
sistemului:

( R  RpT f 0  pX d  p 2T f 0 X d' )( pX q  R)  X q X d  X q pT f 0 X d'  0

X d' X q p 3  ( RX qT f 0  X d X q  RX d' T f 0 ) p 2  ( RX q  RX d  R 2T f 0  X d' X qT f 0 ) p  R 2  X d X q  0

care, prin împărţire la Tf0 , devine:

Xd Xq Xd  Xq R2  X d X q
X X q p  ( RX q  RX 
'
d
3 '
d ) p  (R  X X q  R
2 2 '
d )p 0
Tf 0 Tf 0 Tf 0

Pentru a înlesni rezolvarea ecuaţiei caracteristice, se consideră unele simplificări suplimentare:

astfel, rezistenţele Rf şi R, fiind mult mai mici decât reactanţele, se pot anula pe rând:

A) Rf = 0, rezultă Tf0 = ∞:
X d' X q p 3  ( RX q  RX d' ) p 2  ( R 2  X d' X q ) p  0

  R ( X d'  X q )  [ R ( X d'  X q )]2  4 X d' X q ( X d' X q  R2 )

 p1, 2 
 2 X d' X q

 p3  0

2
R( X d'  X q  R( X d'  X q ) 
Soluţiile p1 şi p2 pot fi scrise şi astfel: p1, 2    j 1  
2 X d' X q '
 2 X d X q 
Partea reală a soluţiilor p1,2 este negativă, rezultând de aici că ambele componente ale curenţilor
liberi sunt amortizate în timp cu constanta:

2 X d' X q X2
Ta  
R( X d'  X q ) R

2 X d' X q reactanţa de succesiune inversă a generatorului sincron fără înfăşurări de amortizare, pentru
X2 
( X d'  X q ) armonica de frecvenţă fundamentală

Coeficientul părţii imaginare a soluţiilor p1,2 reprezintă pulsaţiile relative ale celor doi curenţi liberi,
după axele d şi q:
2
 R ( X d'  X q ) 
1, 2   1   1, 2  1
'
 2 X d X q 

1
≈0 p1, 2    j
Ta

Cele două soluţii, determinate în aproximaţia Rf = 0, concordă suficient de bine cu realitatea; a

treia însă (p3 = 0) ar indica neamortizarea curentului liber corespunzător, ceea ce contravine
realităţii.
 A) R = 0 şi Rf ≠ 0

Determinantul principal
Xd Xq Xd  Xq R2  X d X q
X X q p  ( RX q  RX 
'
d
3 '
d ) p  (R  X X q  R
2 2 '
d )p 0
Tf 0 Tf 0 Tf 0

devine: Xd Xq Xd Xq
X d' X q p 3  p 2  X d' X q p  0
Tf 0 Tf 0

Xd
X q ( p 2  1)( X d' p  )0
Tf 0

Xd
p3  
X d' T f 0

care, fiind reală şi negativă, indică faptul că respectiva componentă liberă este o exponenţială
amortizată în timp cu constanta
1 X d'
Td'   Tf 0
p3 Xd
 Di d ( p ) ( R  pX q )U d 0  X qU q 0
i d ( p )  
D( p) pD ( p )
Di q ( p ) [ R  pX d ( p )]U q 0  X d ( p )U d 0
i q ( p )  
D( p) pD ( p )

Imagini f(p) Originale f(t)

Pentru simplificare:
a) se consideră rezistenţele statorice şi rotorice ca fiind nule;
b) în componentele libere determinate în ipoteza anulării rezistenţelor, se vor introduce constantele de timp
determinate anterior (Ta şi T’d )
Ca urmare, dacă R = 0 şi Rf = 0, obţinem:
pX qU d 0  X qU q 0 U d0
i d ( p)  
p(1  p 2 ) X d' X q (1  p 2 ) X d'
pX d ( p )]U q 0  X d ( p )U d 0
i q ( p ) 
p (1  p 2 ) X d' X q

în care s-a ţinut cont că X d ( p )  X d' pentru R = Rf = 0.

 1 1
 sin t  1  cos t
1 p2 p(1  p 2 )

U d0 U q0
i d (t )  sin t  (1  cos t )
X d' X d'
Creşterile
curenţilor: U q0 U d0
i q (t )  sin t  (1  cos t )
Xq Xq

E q' 0 U q0
U q0  E q' 0  X d' i d 0  id 0  
Dacă se ţine X d' X d'
seama că:
U d0
U d 0  X q iq0  iq 0 
Xq

şi aplicând teorema suprapunerii efectelor, se obţin curenţii după cele două axe:

E q' 0 U d0 U q0 U q0 Ud0
i d  i d 0  i d   sin t  cos t i q  i q 0  i q  sin t  cos t
X d' X d' X d' Xq Xq

unde E q' 0 / X d' E q 0 / X d

reprezintă valoarea iniţială şi respectiv finală a componentei periodice a curentului de scurtcircuit

Dacă se iau în considerare constantele de timp, deci amortizarea componentelor libere

E q' 0 U d0 U q0 Eq0 E q' 0 Eq0 

t
U d0 
t
U q0 
t
i d  i d 0  i d   sin t  cos t id  (  )e Td'
 e Ta
sin t  e Ta
cos t
X d' X d' X d' Xd X d' Xd X d' X d'

U q0
U U q0 
t
U d 0  Ta
t
iq  iq 0  i q  sin t  d 0 cos t iq  e Ta
sin t  e cos t
Xq Xq Xq Xq

Se foloseşte matricea de transformare pentru trecerea din coordonate d, q în coordonate a, b, c

 
cos   sin  
 2 2 
cos(  )  sin(  )
 3 3 
 4 4 
cos(  3
)  sin(  )
3 

E  E q' 0 E q 0   T '
t

 i d cos(t   0 )  i q sin(t   0 )    '  e d  cos(t   0 ) 
q0
i ka

 Xd  Xd X d  
 
t t t
U d0  U q0  U q0 
 e Ta
sin t cos(t   0 )  e Ta
cos t cos(t   0 )  e Ta
sin t sin(t   0 ) 
X d' X d' Xq
t
U d 0  Ta
 e cos t sin(t   0 )
Xq
 1
sin  sin   [cos(   )  cos(   )]
2
1
cos  cos   [cos(   )  cos(   )]
2
1
sin  cos   [sin(   )  sin(   )]
2

E  E q' 0 E q 0   T ' 
t
X d'  X q 
t

i ka 
q0
 '  e d  cos(t   )  (U d 0 sin  0  U q 0 cos  0 )e Ta
 X d  X d X d 
0
 '
2X d X q
 
X q  X d'
t

 '
[U d 0 sin( 2t   0 )  U q 0 cos(2t   0 )]e Ta
2X d X q

Valoarea de regim stabilizat a curentului de scurtcircuit simetric ?

 ika

işoc

ip
ia0 ia
T’d
Ipm20

Ta
t
ip2
Ipm0
 Regimul permanent de scurtcircuit

A) Influenţa reglajului automat de tensiune

a) Dacă impedanţa exterioară până la locul defectului este mai mică decât cea critică, generatorul
funcţionează cu t.e.m. limită Eqlim, iar curentul de scurtcircuit stabilizat poate fi determinat cu
relaţia
E q lim
I
2
Rext  ( X d  X ext ) 2

b) Dacă impedanţa exterioară este mai mare decât valoarea critică, generatorul funcţionează cu un
nivel de excitaţie sub plafon, având la borne tensiunea nominală. Curentul de scurtcircuit stabilizat
are expresia:
Un
I
Z ext

c) Dacă impedanţa exterioară este egală cu valoarea critică, generatorul funcţionează cu excitaţia
plafon care, în acest caz, îi asigură la borne tensiunea nominală. Ca urmare, curentul de scurtcircuit
stabilizat se poate determina cu oricare din relaţiile de mai sus:

E q lim Un

2 2
.cr  ( X d  X ext .cr )
Rext Z cr

Ţinând cont de faptul că Rext.cr = Zcrcosφ şi Xext.cr = Zcrsinφ se poate scrie:

 ( E q2lim  U n2 ) Z cr2  2 X d U n2 sin Z cr  X d2U n2  0

2
2
E q lim
sin   sin   (  1)
U n2
Z cr  X d
E q2lim
1
U n2

CONCLUZIE: pentru un anumit argument φ, impedanţa critică este funcţie numai de parametrii
generatorului: Xd, Eqlim şi Un.

B) Influenţa sarcinii
Influenţa sarcinii se manifestă în două moduri:

a) Determină nivelul de excitaţie a generatorului în regimul anterior defectului.

b) Modifică mărmea şi distribuţia curenţilor din schemă.

În regim normal: E q  U n  IX d
U, I

Ik Zsarc Isarc
Xk Tensiunea la borne este egală cu: U n  IX sarc

Un
k Rezultă: X sarc  X d
Eq  U n
1.5
I

1.0 a) sarcină reală (linie continuă);

U b) sarcină echivalentă (linie întreruptă);
c) neconsiderarea sarcinii, Zsarc = ∞ (linie punct).
0.5
Ik

0 1 2 3

Influenţa sarcinii asupra regimului

stabilizat de scurtcircuit
 C) Influenţa altor surse
Xk X1 X2
k

G1 G2 G3

Într-o primă etapă se consideră circuitele pur inductive.

PASUL 1:
Dacă Xk < Xcr1 atunci G1 se introduce în calcule prin tensiunea electromotoare limită (Eqlim1).
Dacă Xk > Xcr1 atunci G1 se introduce prin tensiunea nominală (Un1), la fel şi celelalte
generatoare, aflate mai departe de locul defectului.

Cum se consideră G2 ?

Dacă Xk+X1 este mult mai mică decât Xcr2 , şi acest generator se introduce prin
tensiunea electromotoare limită şi reactanţa sa sincronă.
Această presupunere trebuie însă verificată prin calcule.

În mod similar se procedează cu sursele aflate mai departe de locul defectului.

În cazul considerării şi a rezistenţelor, calculele se complică simţitor, atât din cauza

necesităţii de a opera cu mărimi complexe, cât şi din cauza necesităţii cunoaşterii fazei
tensiunii fiecărei surse în parte.
 Comportarea dinamică a excitaţiei generatorului sincron

Forţarea excitaţiei constituie un procedeu de mărire a stabilităţii funcţionale a

generatorului sincron, prin mărirea tensiunii la borne.

Dezexcitarea rapidă este un procedeu ce are drept scop protejarea generatorului

sincron împotriva defectelor interioare şi constă în stingerea câmpului magnetic.

Delimitarea zonei neprotejate prin

declanşarea întrerupătorului I
G T I

Comportarea dinamică a excitatoarelor rotative

Excitatoarele rotative sunt generatoare de curent continuu cu excitaţie în derivaţie sau

mixtă, instalate de regulă pe acelaşi ax cu generatorul sincron. Excepţie fac, în general,
hidrogeneratoarele la care excitatoarea este separată, antrenată de un motor de curent alternativ.

Există, în principal, două tipuri de excitatoare rotative:

- cu autoexcitaţie
- cu excitaţie separată, alimentată de la o subexcitatoare.
 Rf,if Rf1,if1
=
Ex
G

Schema de principiu a GS cu excitatoare cu autoexcitaţie

Rf,if Rf1,if1 Rf2,if2

= =
Uf Uf1 SEx
G Ex

R R1

Schema de principiu a GS cu excitatoare cu excitaţie separată

 Rf,if Rf1,if1
=
Cazul excitatoarei rotative cu autoexcitaţie G
Ex

În regim normal de funcţionare, tensiunea nominală la bornele generatorului sincron se obţine

pentru o anumită valoare a tensiunii de excitaţie Ufn, determinată grafic de intersecţia dreptei ce
reprezintă căderea de tensiune pe circuitul de excitaţie al excitatoarei cu caracteristica în sarcină a
excitatoarei (punctul A din figura):
u
if1(Rf1+R)
if1Rf1

B
uf1lim
Comportarea dinamică a A u f  i f 1 ( R f 1  R)
ufn
excitatoarei rotative cu autoexcitaţie

i
ifn ifmax

Când are loc forţarea excitaţiei prin şuntarea rezistenţei de reglaj R, dreapta căderii de tensiune îşi
modifică panta devenind Rf1if1 iar punctul de funcţionare se deplasează în B şi determină tensiunea
de excitaţie uf1lim.
di f 1
Procesul tranzitoriu este descris de ecuaţia: Lf 1  R f 1i f 1  u f
dt
Integrarea acestei ecuaţii pe cale analitică este dificilă din cauza dependenţei neliniare a tensiunii
de curent. Se poate recurge la o integrare grafică pornind de la relaţia:
di f 1
Lf1  u f  u f  R f 1i f 1
dt

Se poate trasa caracteristica if1(t) şi, folosind caracteristica în sarcină a excitatoarei, rezultă
caracteristica uf = f(t).
uf

Tf1
uf1lim

Rezolvarea grafică a ecuaţiei diferenţiale ufn

t
uf = f(t)

t

u f  u fn  (u f 1 lim  u fn )(1  e
Tf 1
)

Constanta de timp a înfăşurării de excitaţie Tf1 are, în mod obişnuit, valori cuprinse în limitele 0.3 –
0.6 s, valoare ce poate fi considerată drept mare.
 Rf,if Rf1,if1 Rf2,if2
= =
Cazul excitatoarei rotative cu excitaţie separată G
Uf
Ex
Uf1 SEx

R R1

u
if1(Rf1+R)
if1Rf1
uf1
B uf1= f(ifn)
uf1lim
Comportarea dinamică a excitatoarei
rotative cu excitaţie separată uf1n A

if
if1n if1lim

În regim normal de funcţionare, tensiunea subexcitatoarei are expresia u f 1  i f 1n ( R f 1  R )

şi poate fi considerată ca fiind constantă întrucât subexcitatoarea este dimensionată să funcţioneze

puternic saturată.
La şuntarea rezistenţei de reglaj, curentul maxim de excitaţie al excitatoarei are valoarea:
u f1
i f 1 lim  căruia îi corespunde tensiunea limită a excitatoarei uf1lim.
Rf1
 di f 1
Procesul tranzitoriu este descris de Lf1  R f 1i f 1  u f 1
dt

cu deosebirea că, în acest caz, tensiunea uf1 este constantă. Ca urmare, integrarea ecuaţiei se face
uşor iar soluţia este:
t

i f 1  i f 1n  (i f 1 lim  i f 1n )(1  e
Tf 1
)

Folosind şi caracteristica în sarcină a excitatoarei, rezultă curba uf = f(t) care poate fi aproximată, şi
în acest caz, cu o exponenţială
 Comportarea dinamică a excitatoarelor statice

T G R
E Ep

I
TT
RAT
TC

Sistem de excitaţie cu generator auxiliar de c.a. de frecvenţă medie

T G R
E Ep

TT
RAT
TC

Sistem de excitaţie cu generator auxiliar de c.a. de frecvenţă medie

şi sistem de redresare pe rotor
 Dezexcitarea rapidă a maşinii sincrone
Dezexcitarea rapidă a generatorului sincron trebuie realizată astfel încât:
- timpul de anulare a câmpului magnetic să fie cât mai mic;
- supratensiunea la bornele circuitului de excitaţie să nu depăşească valoarea admisă de
clasa de izolaţie a acesteia.

Ca timp de anulare (stingere) a câmpului se consideră intervalul dintre momentul

decuplării excitaţiei şi momentul când tensiunea statorică nu mai întreţine arcul la locul
scurtcircuitului.
Supratensiunea admisibilă depinde de tensiunea de încercare a izolaţiei înfăşurării de
excitaţie.
Dezexcitarea rapidă cu rezistenţă de descărcare

După deconectare, curentul de excitaţie scade exponenţial. În

Ex absenţa înfăşurărilor de amortizare, expresia acestuia este de
RI forma:
Rs k2 k1 +
G
t

i f  I f 0e Tst
Sursa de excitaţie

unde:
- If0 este curentul de excitaţie anterior deconectării:
- Tst constanta de timp a procesului tranzitoriu de stingere a câmpului
magnetic.
Dacă statorul este în gol, constanta de timp are expresia:
 Xf Rf
Tst   Tf 0
R f  Rs R f  Rs

Pentru ca arcul electric la locul defectului să se stingă trebuie ca tensiunea indusă să scadă sub o
anumită valoare. Curentul de excitaţie care determină această tensiune este:
t st
 If0
i fst  I f 0 e Tst t st  Tst ln
i fst

Deoarece curenţii If0 şi ifst sunt nişte constante pentru un generator dat, rezultă că timpul
de stingere depinde direct de constanta de timp.
Ca urmare, reducerea timpului de stingere se realizează prin mărirea rezistenţei de
stingere. Acest procedeu este, însă, în contradicţie cu a doua condiţie pe care trebuie să o
îndeplinească sistemul de dezexcitare rapidă: limitarea supratensiunilor la bornele înfăşurării de
excitaţie.
R R
U f 0  I f 0 Rs  I f 0 R f s  U f s
Rf Rf

Uf0, tensiunea la bornele excitaţiei, imediat după deconectare:

Uf este tensiunea la bornele excitaţiei anterioară deconectării (în regim normal).

După deconectare, tensiunea de excitaţie creşte de

Rs /Rf ori, deci este direct proproţională cu rezistenţa de stingere

Tst mic Rs de valoare mare În practică se alege o valoare intermediară a rezistenţei

Uf0 redusă Rs de valoare redusa de stingere care să satisfacă ambele condiţii; această
valoare este de (35)Rf.
 Dezexcitarea rapidă prin tensiune constantă la bornele înfăşurării de
excitaţie
- Dezexcitarea rapidă cu rezistenţă de stingere are dezavantajul că viteza de micşorare a
curentului se reduce la sfârşitul procesului de stingere.
- Metoda de dezexcitare prin tensiune constantă înlătură acest neajuns, asigurând o
variaţie liniară a curentului de excitaţie şi, corespunzător, reducerea timpului de stingere.

Procesul tranzitoriu din înfăşurarea de excitaţie este de forma:

di f
Xf  ( R s  R f )i f  0
dt

Dacă se neglijează rezistenţa înfăşurării de excitaţie şi se notează produsul Rsif =uf0 ca fiind
tensiunea la bornele înfăşurării de excitaţie, presupusă constantă, rezultă:
if
uf0 uf0 t uf0
  if  I f0 
di f di f   dt di f   dt t
Xf uf0 0 Xf Xf Xf
dt If0 0

Considerând, pentru simplificare, că stingerea arcului are loc în cazul în care curentul se anulează,
timpul de stingere devine:

Xf Xf Xf
t st  I f 0 t st  I f 0   Tst
uf0 I f 0 Rs Rs

If0 If0
Metoda anterioară t st  Tst ln De ln ori mai mic
i fst i fst
 u,i

uf
uf0
t
Dezexcitarea rapidă cu

2 i f  I f 0e Tst rezistenţă de descărcare
If0 uf

if  I f0 
uf0 Dezexcitarea rapidă cu
1 t
Xf tensiune de excitaţie constantă
if
2

Ifst
Tst t
tst

Regimul tranzitoriu în cazul dezexcitării rapide cu tensiune de excitaţie constantă

Menţinerea tensiunii la bornele înfăşurării de excitaţie la o valoare constantă se poate realiza

folosind o proprietate a arcului electric scurt de a-şi menţine tensiunea constantă la borne când
curentul variază în limite largi.

Ex
Schema de dezexcitare rapidă k2 r
folosind proprietatea arcului G
electric scurt P
k1
R
Sursa de excitaţie
Dezexcitarea rapidă prin inversarea polarităţii tensiunii de excitaţie

R1
Ex
1k1 2k1
Sursa de
excitaţie G
1k2 2k2

R2
 Modelarea bobinelor de reactanţă pentru limitarea curenţilor
de scurtcircuit

Decizia de a folosi bobine de reactanţă se face pe baza unui calcul tehnico-economic în două
variante de principiu şi anume:

a) o variantă fără bobine de reactanţă, cu puteri de scurtcircuit mari, aparate cu performanţe

ridicate, secţiuni mari ale cablurilor şi celorlalte căi de curent dar cu consum propriu tehnologic
(pierderi de energie) redus;

b) o variantă cu bobine de reactanţă, cu puteri de scurtcircuit mai mici, aparate cu performanţe mai
reduse şi mai ieftine, secţiuni mai mici ale cablurilor dar cu consum propriu tehnologic mai
mare.

a b
) )
 Amplasarea bobinelor de reactanţă în circuitele primare
k1

k2
k2 k2 k2

k3
k1 k1 k1

a) b) c)

k1

k2
k2
k1

k3
k1 k2
k1 k1 k1 k1
d) e) f) g) h)

Bobine de reactanţă simple

Bobinele de reactanţă au următorii parametri principali:

Urn , tensiunea nominală;

Irn , curentul nominal;
Xr%, reactanţa procentuală nominală;
∆Uf%, căderea relativă de tensiune.
Curentul nominal al bobinelor de reactanţă se indică pentru o anumită temperatură a mediului
ambiant, de exemplu pentru +400C. Pentru o altă temperatură a mediului ambiant θamb, curentul
nominal al bobinelor de reactanţă se recalculează cu relaţia:

 max  40o
I r  I rn [ A]
 max   amb

Xr Xr X I 3 U f 3
Xr%  100   r rn 100  100
Xn U rn U rn U rn
3I rn

unde: X r  Lr  [ ]
k
D
Lr  10.5W D  10 6
2
[ mH]
B

-W, numărul de spire;

- D, diametrul mediu al înfăşurării [cm];
- B, perimetrul înfăşurării [cm];
- k=0,75 (uzual), coeficient ce depinde de raportul D/B;
- ∆Uf , căderea de tensiune pe bobina de reactanţă când aceasta este parcursă de curentul nominal.

CONCLUZIE:

Rezultă că reactanţa procentuală nominală este căderea de tensiune inductivă pe o

fază a bobinei de reactanţă, când aceasta este parcursă de curentul nominal înmulţită
cu 100 şi raportată la tensiunea sa nominală.
 B
φ2

jXrI D U1 este tensiunea de fază la borna dinspre sursă a BR;

I U2, tensiunea de fază la borna spre consumator a BR;
U1 C
U2 A φ1, defazajul între tensiunea de fază U1 şi curentul de sarcină I;
U1 Zr U2 Zs φ2, defazajul dintre tensiunea de fază U2 şi curentul de sarcină I;
α Zr, impedanţa bobinei de reactanţă;
φ2
I Zs, impedanţa sarcinii.

a) b)
Schema unei bobine de reactanţă simplă înseriată cu o sarcină (a)
şi diagrama fazorială corespunzătoare a tensiunilor şi curenţilor (b)

U 1  (Z s  Z r ) I U2  ZsI
Xs  Xr Xs
1  arctg  2  arctg
 Rr
R,s rezultă Rs

Deoarece X r  Rr 1   2 deci, conform diagramei fazoriale

U f  U 1  U 2  AD  AC  X r I sin  2

CONCLUZIE:

Căderea de tensiune pe bobina de reactanţă depinde atât de valoarea reactanţei proprii Xr cât şi de
defazajul dintre curent şi tensiunea de la borna de ieşire a bobinei de reactanţă φ2. În regim normal
de funcţionare φ2 are valori relativ mici şi este mic în timp ce în regim de scurtcircuit
φ2 ≈ Π/2 deci ∆Uf ≈ Xr Ik .
În unităţi relative raportate la mărimile de bază, reactanţa procentuală nominală este
U b I rn S  Sk2
Xr%  XB% S rn k1 100
I b U rn S k1 S k 2

unde:
- XB% este reactanţa procentuală a bobinei, în unităţi relative raportată la mărimile de bază;
- Ub , Ib , mărimile de bază;
- S rn  3U rn I rn [MVA], puterea aparentă nominală a bobinei;
- Sk1 [MVA], puterea de scurtcircuit în amonte de bobină;
- Sk2 [MVA], puterea de scurtcircuit necesară, în aval de bobină.

Din cataloage, se alege apoi bobina de reactanţă ce are Xr% standardizată, la valoarea imediat
superioară iar apoi se recalculează puterea de scurtcircuit în aval de bobină cu relaţia:
100S rn S k1
Sk2  [MVA]
100S rn  X r % S k1

Dacă, pentru simplificare, se consideră numai reactanţa bobinei (neglijând restul reactanţelor),
puterea maximă de scurtcircuit Sk şi curentul Ik în aval de bobină sunt:
S rn I rn
Sk  100 [MVA] Ik  100 [A]
Xr% Xr%

Obişnuit, Xr% este între 3% şi 10%.

Pierderea de putere activă în bobină este de circa 0.2% până la 0.3% din puterea bobinei
deoarece rezistenţa este foarte mică.
CONCLUZIE PRIVIND B.R. SIMPLĂ:

-are aceeaşi valoare a reactanţei atât în regim normal cât şi în regim de scurtcircuit, ceea ce
constituie un dezavantaj important datorită căderilor de tensiune şi a consumului de energie mari,
în regim normal de funcţionare.

SOLUŢII:

- şuntarea în regim normal de funcţionare a bobinelor de ractanţă simple cu elemente limitatoare

de curent;
- folosirea de bobine de reactanţă cu priză mediană, denumite duble, secţionate sau jumelate;
- utilizarea de limitatoare de curent cu elemente neliniare;
- secţionarea longitudinală a barelor colectoare din staţiile de conexiuni.
 Bobine de reactanţă duble (secţionate)
A
I

I/2 I/2 Schema bobinei de reactanţă duble, în montajul de trecere

B C
x x

În regim normal de funcţionare, căderea de tensiune pe ramurile bobinei este:

1 1 I
U rn  ( X  I  f c X  I )  X  I (1  f c )  X '
2 2 2

Dacă sursa se conectează la un capăt (B) iar la celălalt se conectează consumatorul (C), reactanţa
echivalentă devine:
X ''  2 X  2 f c X  2 X (1  f c )

deci, datorită inductanţei mutuale, reactanţa echivalentă în montajul longitudinal este mai mare
decât a unei bobine de reactanţă simple cu reactanţa proprie 2X.

În cazul montajului de trecere, în regim de scurtcircuit (la capătul C al bobinei), căderea de

tensiune pe ramura avariată devine:
U
U k  X  I k  Xf c I 1  X  I k
I
Concluzie:
I1 Ik Xk 1
X k  X  X '  X (1  f c );  1
X ' 1  fc Pentru limitarea
U1 x x k Uk
curentului de
scurtcircuit, fc trebuie
să aibă o valoare mare
 U
Concluzie:
I U 1  U  3 X  I 1  3 Xf c I k
Ik
Pentru limitarea
I1
U1 3X supratensionării ramurii
1 ( f c I k  I1 )  1
x x k U U sănătoase, fc trebuie să
U1 Uk
aibă o valoare mică

SOLUŢIA:
Valoarea constructivă a factorului de cuplaj este între 0.3 şi 0.5.

Dacă bobina este alimentată din două surse, căderile de tensiune pe ramurile bobinei şi reactanţele
echivalente devin:
A Xa
I
I1 I+I1=Ik Schema bobinei de reactanţă secţionate
alimentată din două surse şi
scurtcircuit pe o ramură
B x x k
Xb

U kB  X b I1  XI1  X ( I1  I )  f c XI1  f c X ( I1  I )  X b I1  X (1  f c ) I1  X (1  f c ) I k

U kA  X a I  XI k  f c XI1  f c XI  f c XI  ( X a  f c X ) I  f c X ( I1  I )  XI k  ( X a  f c X ) I  X (1  f c ) I k
Deoarece cele două surse sunt în paralel, tensiunile lor sunt egale şi rezultă:

( X a  f c X ) I  ( X b  X  f c X ) I1

ceea ce corespunde schemei echivalente

Xa -Xfc
A X Xfc
Xb I X
Ik k
B
I1

Consumul de putere-energie reactivă al bobinelor de reactanţă

I U
I I

X X X
U1 x x U2
I2 I1 I2 I1
I1 I2
a) b) c)

Qa  3I 2 X  3 X ( I 1  I 2 ) 2 Qb  3I 12 X  3I 22 X  3 X ( I 12  I 22 )

Pentru a determina expresia lui Qc se întocmeşte schema echivalentă.

U 1  U  3I 1 X  3I 2 Xf c U 1  U  3I 1 X  3I 2 Xf c  3I 1 Xf c  3I 1 Xf c
 
U 2  U  3I 2 X  3I 1 Xf c U 2  U  3I 2 X  3I 1 Xf c  3I 2 Xf c  3I 2 Xf c
 Deoarece I = I1 + I2 , rezultă U

U 1  U  (1  f c ) 3 XI 1  3IXf c X(fc+1)

-Xfc
X(fc+1)

U 2  U  (1  f c ) 3 XI 2  3Ixf c
U1 U2
I1 I2

Qc  3I 12 (1  f c ) X  3I 22 (1  f c ) X  3I 2 Xf c  3(1  f c ) X ( I 12  I 22 )  3I 2 Xf c

Dacă se notează I1 = aI şi I2 = (1-a)I, rezultă Q

Qa
Qa  3 XI 2


Qb  3 XI [a  (1  a ) ]
2 2 2
Qb (fc=0)

Qc  3 XI {(1  f c )[a  (1  a)  f c }
2 2 2
Qc (fc=0.25)

Qc (fc=0.5)

Qc (fc=0.75)

Qc (fc=1)

a
0 0.5 1

Dependenţa consumului de putere reactivă al bobinelor

de reactanţă de factorul de cuplaj fc şi de parametrul a
 Asocierea bobinelor de reactanţă cu limitatoare de curent

Cum s-ar comporta o bobină ideală ?

T T

LC LC BR
LC
I I

BR
a) b) c) d)

Asocierea bobinelor de reactanţă cu limitatoare de curent

Limitator de curent
XL
XNL
I ∆U1 ∆Uc Ic k
Consumator
Xs X1 Xc IL

X2 R

X3

Schema de principiu a limitatorului de curent cu elemente neliniare

 Arcul electric deschis şi
analiza efectelor sale asupra
personalului din instalaţiile
electrice
Efecte şi consecinţe ale arcului electric deschis:
 lumină intensă care poate afecta vederea;
 energie termică ce poate depăşi limitele admise provocând arsuri:
 zgomot puternic efecte negative asupra auzului;
 generarea de vapori de metal;
 undă de presiune care poate determina dezechilibrarea şi, ca urmare,
atingerea părţilor aflate sub tensiune;
 deplasarea, cu forţă mare de impact, a unor părţi de metal sau alte
materiale care pot răni;
 explozii, gaze toxice, etc.

 In SUA, în 1994 au fost 11.153 cazuri de arsuri in instalatii electrice, conform

Biroului de Statistică a Muncii.
 Alte rapoarte indică faptul că, din 6.588 de cazuri de deces, 548 de salariati au
murit din cauze legate de instalaţiile electrice
 În industria chimică a SUA, 56% din decesele apărute pe o perioadă de 5 ani au fost
atribuite sau au fost legate de sursele de incendiu din instalaţii electrice.
 Costurile asociate, conform cazurilor publicate, pot fi între 875000 USD pentru 3
cazuri apărute în trei ani sau chiar până la 12 000 000 USD pentru un accident cu
două cazuri de răniri majore şi un deces.
Consecinţe posibile în cazul lucrului fără echipament individual de protecţie

împotriva efectelor arcului electric deschis

Efectele arcului electric deschis
Evoluţia cronologică a calculelor relativ la arcul electric
deschis

 In 1982 Ralph Lee a prezentat o lucrare în cadrul IEEE

privind arcul electric deschis
.
 NFPA 70E – 2000 recomandă calcule privind protecţia
împotriva efectelor arcului electric deschis
 Standardul IEEE-1584-2002 – include metodele de calcul
şi rezultatele testelor şi verificărilor experimentale
 Relaţiile utilizate au la bază, ca date de intrare,
tensiunea de linie şi curentul de scurtcircuit metalic iar ca
mărime principală de ieşire – distanţa permisă de lucru.
 Calculele au drept scop:
1. Evaluarea corectă a curentului arcului pe baza:
- curentului de scurtcircuit metalic
- tensiunii
- distanţei dintre conductoare
- localizării (aer liber sau incintă)
2. Determinarea energiei termice incidente utilizând:
- curentul arcului
- distanţa între conductoare
- localizarea
- modul de tratare a neutrului
3. Stabilirea zonelor de protecţie
4.Alegerea echipamentului adecvat de protecţie
1. Evaluarea curentului arcului

V<1 kV: Ia = 10 [K + 0.662 log(Ibf) + 0.0966 V+ 0.000526 + G +

+ 0.5588 log(Ibf)V – 0.00304 log(Ibf)G]

V>1 kV: Ia = 10 [0.00402 +0.983 log (Ibf)]

Ia = curentul din arc (kA)
K = – 0.153 în aer deschis
– 0.097 pentru arc în celulă
log(Ibf) = log10 din valoarea eficace a curentului de
defect metalic (kA)
V = tensiunea nominală (kV)
G = distanţa dintre elementele implicate în producerea arcului (mm)
2. Determinarea energiei incidente

En =10 [K1 + K2 + 1.081 log(Ia) + 0.0011 G]

în care:
En = energia incidentă normalizată, la 0.2 seconds şi 610 mm distanţă [J/cmp]
K1 = 0.792 în aer liber; 0.555 în interiorul unei celule
K2 = 0 pentru reţele nelegate la pământ sau; 0.113 pentru cele legate la pământ
G = distanţa dintre elementele implicate (mm)

E = Cf 10 log(En)(t /0.2)( 610/ DX)

E = energia incidentă [cal/cm2]
Cf = coeficient: 1.0 pentru V > 1kV sau 1.5 pentru V < 1kV
t = durata arcului [s]
D = distanţa de lucru [mm]
X = coeficient în funcţie de localizare şi tensiune
 3-4. Zone de risc şi echipament individual recomandat
(Conform NFPA 70E)

Zona de risc Energia incidentă Valori Echipament recomandat

calculată nominale
echipame
nt
0 0 - 1.2 cal/cm2 Nu este Lenjerie bumbac
necesar
1 1.2 - 5 cal/cm2 5 cal/cm2 Cămaşă şi pantaloni rezistente la foc

2 5 - 8 cal/cm2 8 cal/cm2 Idem + lenjerie bumbac

3 8 - 25 cal/cm2 25 cal/cm2 Idem + glugă rezistentă la foc

4 25 - 40 cal/cm2 40 cal/cm2 Idem + haină şi salopetă dublu strat

rezistente la foc

5 40 - 100 cal/cm2 100 Idem 3 + costum complet multistrat

rezistent la foc
Debroşare celulă întrerupător
 Presiunea creată de arcul electric

 Relaţie stabilită în 1987 de Ralph Lee

 Presiunea = 11.5 x kA
lbs/ft2
(Distanţa faţă de arc în feet)0.9

 Pentru 50 kA curent de scurtcircuit la 0.61 m =

= 308 lb/m2 =1711.11 kg/ m2
Software pentru analiza efectelor arcului
electric deschis

 EasyPower 6.0 (www.EasyPower.com)

 ETAP (www.etap.com)

 EDSA Technical 2004 (www.edsa.com)

 Studiu de caz

Sistemul de transport al energiei electrice

400/220 kV - STE Bacău
 Studiu de caz
Estimated Total Energy 3-Phase
Bus:1,220000V, Bolted Short-circuit = 4446.5A, 06/02/04
100
Working Distance
PPE 3 Min Distance
>1.2 cal/ cm^2
<1.2 cal/ cm^2
1s, 500 cm,

Energy (Cal/cm^2)
10

Gutinaş 1
1

0.1
0 1000 2000 3000 4000 5000
Distance from Arc Gap (cm)

Estimated Total Energy 3-Phase

Bus:1,220000V, Bolted Short-circuit = 4446.5A, 06/02/04
100
Working Distance
PPE 5 Min Distance
>1.2 cal/ cm^2
3s, 500 cm, <1.2 cal/ cm^2
Energy (Cal/cm^2)

10

Gutinaş 1
1

0.1
0 1000 2000 3000 4000 5000 6000 7000 8000 9000
Distance from Arc Gap (cm)
 Studiu de caz
Estimated Total Energy 3-Phase
Bus:FAI2,220000V, Bolted Short-circuit = 2449A, 06/02/04
100
Working Distance
PPE 5 Min Distance
>1.2 cal/ cm^2
<1.2 cal/ cm^2

Energy (Cal/cm^2)
10

0.26s, 100 cm, FAI 2

1

0.1
0 200 400 600 800 1000 1200 1400 1600 1800 2000
Distance from Arc Gap (cm)

Estimated Total Energy 3-Phase

Bus:FAI2,220000V, Bolted Short-circuit = 2449A, 06/02/04
100
Working Distance

0.39s, 100 cm, FAI 2 PPE N/ A Min Distance

>1.2 cal/ cm^2
<1.2 cal/ cm^2
Energy (Cal/cm^2)

10

0.1
0 500 1000 1500 2000 2500
Distance from Arc Gap (cm)
 Studiu de caz

Estimated Total Energy 3-Phase

Bus:J#1318,220000V, Bolted Short-circuit = 1586.9A, 06/02/04
100
Working Distance
PPE 5 Min Distance
>1.2 cal/ cm^2

0.39s, 100 cm, <1.2 cal/ cm^2

Energy (Cal/cm^2)
10

Gheorghieni sc.c. trifazat

1

0.1
0 200 400 600 800 1000 1200 1400 1600 1800 2000
Distance from Arc Gap (cm)

Estimated Total Energy Line-Ground

Bus:J#1318,220000V, Bolted Short-circuit = 1751.4A, 06/02/04
100
Working Distance
PPE 5 Min Distance
0.39s, 100cm, Requested PPE 3 Min Distance
>1.2 cal/ cm^2
Energy (Cal/cm^2)

Gheorghieni sc.c. monofazat 10 <1.2 cal/ cm^2

0.1
0 200 400 600 800 1000 1200
Distance from Arc Gap (cm)
 Concluzii

1. Impactul arcului electric deschis asupra vieţii şi mediului, alături de efectele

specifice menţionate în lucrare sunt extrem de costisitoare. În S.U.A. se produc
zilnic 5 până la 10 explozii în instalaţiile electrice, având drept sursă arcul electric.

2. Mediul înconjurător poate fi, de asemenea, afectat.

3. Proiectarea adecvată a sistemelor electroenergetice, construcţia echipamentelor

rezistente la acţiunea arcului electric deschis şi măsuri de protecţie a personalului
pot minimiza riscurile asociate acestuia.

4. Aspectele prezentate se referă la efectele arcului electric deschis legate de teorie,

tehnici de protecţie şi reglementare cu referire, în special la SUA. În Romania, ca şi
în ţările europene, nu există standarde similare celui apărut în 2002 în SUA (IEEE
1584).