Cuprins

Basme fermecate
Oala fermecatã 7
Cenuºãreasa 11
Albã-ca-Zãpada ºi Roºie-ca-Trandafirul 15
Rumpelstiltskin 20
Elfii ºi pantofarul 25
Cele trei dorinþe 29
Oala cu aur 32
Lebedele sãlbatice 36
Cântãreþul vrãjitor 43
Belle ºi Bestia 48
Cutia Pandorei 56
Tomlin 60
Broaºtele râioase ºi perlele 64
Pasãrea de foc 68
Fetiþa cu pantofii roºii 76
Cutia de iascã fermecatã 81

Animale mari ºi mici

Leul ºi ºoricelul 89
De ce Pisica Manx nu are coadã 91
Puiul Nãtãfleþ 93
Cei trei purceluºi 95
Androcle ºi leul 99
Rãþuºca cea urâtã 101
Cei trei þapi þâfnoºi 105
Potaia cea lacomã 108
ªoarecele ºi pisica 110
Motanul încãlþat 114
Minunata pãpuºã de smoalã 120
Iepurele ºi broasca þestoasã 124

Fete ºi bãieþi
Ucenicul vrãjitor 128
Bucle-Aurii ºi cei trei urºi 132
Petricã ºi lupul 135
Dick Whittington ºi motanul lui 138
Soba preþioasã 142
Scufiþa Roºie 147
Bãiatul de turtã dulce 150
Jack ºi vrejul de fasole 153
Liam ºi cireada fermecatã 158

Aventuri regale
Cele douãsprezece prinþese dansatoare 162
Prinþul broscoi 167
Prinþesa ºi bobul de mazãre 171
Hainele cele noi ale împãratului 173
Mica sirenã 178
Atingerea de aur 185
Spãrgãtorul de nuci 189
Sabia din piatrã 194
Riquet cel moþat 198
Prinþul Fericit 204
Magi ºi vrãjitoare, uriaºi ºi duhuri
Amal ºi duhul 210
Uriaºul care numãra morcovi 214
Sirena din Zennor 218
Cei ºapte corbi 221
Cele douãsprezece ferestre 226
Rapunzel 230
Mica-Mititica 235
Baba Iaga, Picioare-Slãbãnoage 237
Uriaºul cel egoist 243
În castelul Uriaºului Cruzime 247
David ºi uriaºul 252
Pescarul ºi sticla 256
Zeul tunetului se însoarã 260

Poveºti favorite
Hänsel ºi Gretel 264
Albã-ca-Zãpada ºi cei ºapte pitici 270
Frumoasa adormitã 276
Aladin ºi lampa fermecatã 281
Fetiþa cu chibrituri 290
Degeþica 293
Babuºca 299
Rip Van Winkle 304
Bãtrâna ºi purceluºul ei 309
Soldãþelul de plumb 313
O poveste gogonatã 317
 Basme fermecate

Oala fermecatã
poveste popularã suedezã

ceasta este povestea unei vechi oale de pãsat. Într-o

A zi, chiar înainte de Crãciun, un biet fermier sãrac ºi

nevasta lui s-au gândit cã trebuie neapãrat sã-ºi vândã
ultima vacã de lapte, de vreme ce nu mai aveau niciun ban
ºi nimic de mâncare în cãmarã. Cum se ducea amãrât la târg,
cu vaca dupã el, þãranul s-a întâlnit pe drum cu un omuleþ
foarte ciudat. Acesta avea o barbã albã, lungã pânã la cãlcâie ºi
purta o pãlãrie neagrã uriaºã, de sub care omul nostru nu-i
putea vedea decât sclipirea ochilor. Iar în braþe omuleþul
ducea o pântecoasã oalã veche de pãsat.
— Frumoasã vacã, spuse omuleþul. E de vânzare?
— Da, rãspunse þãranul.
— Am sã-þi cumpãr vaca, zise omuleþul, punând jos oala,
cu un oftat. ªi o sã-þi dau în schimb oala asta de pãsat!
Fermierul se uitã lung la oala pântecoasã, pe urmã se uitã
la vaca lui sãnãtoasã. ªi când se pregãtea sã spunã „Ba nici-
decum!“, auzi o voce ºoptindu-i: „Ia-mã! Ia-mã!“
Bietul om s-a speriat. Vai de mine, era destul de rãu sã fii
sãrac, dar sã mai auzi ºi voci! A deschis iar gura gata sã spunã
„Ba nicidecum!“, când a auzit din nou vocea: „Ia-mã! Ia-mã!“
Atunci a bãgat el de seamã cã, pasãmite, oala era ferme-
catã ºi, cum nu te joci cu oalele fermecate, i-a spus repede
omuleþului: „Desigur!“, ºi i-a dat vaca.

7
 Basme fermecate

S-a aplecat apoi sã ia oala, dar, când

s-a ridicat, omuleþul ia-l de
unde nu-i.
Fermierul ºtia cã n-o sã
fie deloc uºor sã-i explice ne-
vesti-sii cum de a dat bunãtate
de vacã pe o oalã veche ºi uzatã
de pãsat.
Femeia s-a mâniat tare, într-adevãr,
ºi a început sã turuie verzi ºi uscate, când, dinspre oalã, s-a
auzit o voce:
— Ia-mã în casã, spalã-mã bine ºi lustruieºte-mã ºi vei
vedea!
Nevasta fermierului a încremenit de mirare, dar a fãcut ce
i se ceruse… fireºte, nimeni nu se pune cu oalele fermecate!
Ea a spãlat bine-bine oala pe dinãuntru ºi pe dinafarã, apoi a
lustruit-o tare-tare, pânã când a început sã strãluceascã, asemeni
unui ac cu gãmãlie nou-nouþ.
Nici nu a terminat bine femeia trebuºoara asta, cã oala
a sãrit de pe masã, s-a strecurat pe uºã afarã ºi… dusã a fost!
Fermierul ºi nevasta lui s-au aºezat lângã vatrã, fãrã sã mai
scoatã un cuvânt. Nu mai aveau niciun ban, niciun strop de
mâncare ºi nici vacã, iar acum se vede treaba cã nu mai aveau
nici oala fermecatã.
Mai jos de casa fermierului sãrac stãtea un om bogat. Era
un om egoist, care toatã ziulica nu fãcea altceva decât sã în-
fulece ºi sã-ºi numere banii. Avea o mulþime de slugi, inclusiv
o bucãtãreasã, care la vremea aceea era în bucãtãrie ºi pregãtea
o prãjiturã de Crãciun. Prãjitura era umplutã cu prune,
coacãze, stafide, migdale ºi cine mai ºtie ce alte bunãtãþi. ªi era
atât de mare, încât bucãtãreasa ºi-a dat seama cã nu are o oalã

8
 Oala fermecatã

potrivitã în care sã coacã prãjitura. În

acest moment, oala de pãsat a
tropãit la uºã.
— Dumnezeule mare! a
exclamat bucãtãreasa. Te pome-
neºti cã zânele mi-au trimis tocmai
la timp oala asta ca sã-mi pun prãji-
tura în ea — ºi a turnat aluatul în oalã. Nici nu a cãzut bine
prãjitura în oalã, cu un bufnet plin de satisfacþie, cã oala a ºi
zbughit-o iar pe uºã afarã. Bucãtãreasa a scos un þipãt ca din
gurã de ºarpe, dar când valetul, lacheul, fata în casã ºi bãiatul
care întoarce frigarea au dat nãvalã în bucãtãrie, oala dispãruse
ca prin minune.
Între timp, oala o pornise la trap înapoi, spre casa fermie-
rului sãrac. El ºi nevasta lui s-au bucurat grozav sã vadã oala
din nou ºi au fost încântaþi sã descopere în ea minunata prãji-
turã. Nevasta a pus-o la copt ºi au mâncat din ea trei zile. Aºa
au avut ei un Crãciun fericit, pânã la urmã, în timp ce oala
stãtea cuminte lângã foc.
A venit primãvara ºi oala tot cuminte lângã foc stãtea. Apoi,
într-o zi, oala a zãngãnit brusc la locul ei ºi i-a zis nevestei:
— Spalã-mã bine, lustruieºte-mã tare ºi vei vedea!
Femeia a spãlat-o bine-bine ºi a lustruit-o tare-tare, pânã
când a strãlucit ca un ac nou cu gãmãlie. ªi nici n-a sfârºit bine
treaba, cã oala a ºi sãrit de pe masã ºi a ºters-o pe uºã afarã.
Mai þineþi minte cã v-am spus cã bogatului îi plãcea tare
mult sã-ºi numere banii. Stãtea în conacul lui mare, cu grã-
mezi de galbeni ºi mãrunþiº de argint pe masã ºi cu saci plini
de monede pe podea, la picioare. Se frãmânta, neºtiind unde
ar fi mai bine sã-ºi ascundã banii, când pe uºã a intrat zdrãn-
gãnind oala.

9
 Basme fermecate

Cum bucãtãresei îi fusese prea fricã de furia bogãtaºului,

ca sã-i povesteascã cum furase oala prãjitura de Crãciun ºi fu-
gise cu ea, bogãtaºul s-a bucurat grozav când a vãzut-o în prag.
„Dumnezeule mare!“ ºi-a zis în gândul lui. „Te pome-
neºti cã zânele mi-au trimis oala asta tocmai la timp ca sã-mi
pun banii în ea!“
ªi a aruncat mai multe pungi cu bani în oalã. Nici nu au
cãzut bine pungile pe fundul oalei, cu un clinchet plin de
satisfacþie, cã oala a ºi zbughit-o iar pe uºã afarã.
Bogãtaºul a strigat ºi a urlat, dar când vizitiul, ºeful
rândaºilor ºi flãcãul de la grajduri au dat buzna în conac, oala
se fãcuse nevãzutã. O luase la trap pe drum, cãtre casa
fermierului nostru. El ºi nevasta lui au fost foarte încântaþi sã
vadã oala din nou ºi nu ºi-au mai încãput în piele de bucurie
când au descoperit pungile cu aur ºi argint.
Erau destui bani cât sã le ajungã toatã viaþa, chiar ºi dupã
ce ºi-au cumpãrat o vacã nouã.
Cât despre vechea oalã ponositã de pãsat, ea a stat cuminte
lângã foc ani întregi. Apoi, într-o zi, a pornit-o deodatã la
trap pe uºã afarã. ªi a luat-o pe drum în sus, pânã când a dis-
pãrut, iar fermierul ºi nevasta lui n-au mai vãzut-o niciodatã.

10
 Cenuºãreasa
dupã povestea originalã a lui Charles Perrault

fost odatã, pe când mai erau pe lume ursitoare bune,

A o fatã pe care o chema Cenuºãreasa. Mama ei murise

ºi fata trãia în casa lor, împreunã cu tatãl ei, cu noua
lui soþie ºi cu cele douã surori vitrege. Mama vitregã n-o prea
avea la inimã pe Cenuºãreasa, mai ales pentru cã era mult mai
drãgãlaºã decât amândouã fetele ei la un loc. ªi era ºi mai
frumoasã. Cãci cele douã surori vitrege erau urâte foc!
Cenuºãreasa trebuia sã facã toatã treaba din casã, pentru
cã surorile ei urâte erau ºi foarte leneºe, pe deasupra. Cheltuiau
toþi banii tatãlui pe haine noi ºi nesfârºite perechi de pantofi,
dupã care se duceau la petreceri, lãsând-o pe biata Cenuºãreasa
sã cârpeascã mormane de ciorapi rupþi.
Într-o zi, au primit o invitaþie foarte importantã. Prinþul
îºi cãuta soþie ºi hotãrâse sã invite la un mare bal, trei zile mai
târziu, toate tinerele din þarã.
Urâtele nu mai conteneau vorbind despre asta. ªi-au
cumpãrat iarãºi o mulþime de rochii noi ºi tot atâtea perechi
de pantofi asortaþi ºi au petrecut ore în ºir probându-le. Au
pus-o pe Cenuºãreasa sã le onduleze pãrul, sã le calce fundele
ºi sã le pudreze nasurile.
Cenuºãreasa era atât de obositã dupã ce alergase toatã
ziulica în jurul lor, încât n-a mai avut timp sã se uite în pro-
priul dulap ºi sã aleagã ce urma sã poarte ea însãºi la bal.

11