2017-11-11 18:15 GMT+02:00 Alexandru Dinu <alexandrudinu89@yahoo.

com>:
Buna seara,

M-am intalnit cu cativa colegi azi sa mai discutam despre materii, ce am mai citit, etc. si
am identificat cateva intrebari unde ne-ar prinde bine cateva clarificari de la
dumneavoastra:

Fundamentele Psihologiei

1. Unitatea 2 - Cuvinte cheie - ce inseamna exact "semnalizare si designare"? (noi

am gasit doar niste referinte indirecte in text)
2. Unitatea 2 - Intrebarea de autoevaluare 3 - care ar fi diferenta intre inconstientul
colectiv si cel individual primar? Ambele sunt innascute, generale, banuim ca
sunt ceva asemanari intre ele...
3. Care este corespondenta "Id/ Ego/ Super ego" si "Constient/Subconstient/
Inconstient"?
4. Nu e foarte clara legea Weber-Fechner (cu progresia aritmetica vs geometrica).
Aveti niste materiale aditionale mai clare un pic? - am mai cautat noi pe Google,
dar ca sa fim siguri ca citim ce trebuie
5. Din ce carte sa citim ca sa intelegem mai bine esentialul - Golu sau Zlate?

Psiholingvistica si Istoria Psihologiei:

1. Ne puteti da mai multe detalii despre formatare, marime (numar de pagini) pentru
referate?
2. Cand trebuie sa predam referatele la cele doua materii?
3. Referatul este singura forma de examinare. Nu vom avea examen scris/grila la
cele doua, nu?

Numai bine,
Alexandru Dinu

Tel: +40 720 210 496

Re: Clarificari Anul 1 ID Titu Maiorescu Psihologie

Ipate Iulian <iulian.ipate@gmail.com>


 Nov 16 at 7:08 PM

Bună seara,

Aș vrea să abordez întrebările dumneavoastră într-o ordine inversă decât cea în care mi
le-ați transmis. Să începem cu cele despre Istorie și Psiholingvistică:
1. Să aibă minim 5 pagini (excluzând prima pagină cu datele personale, subiectul ce
urmează a fi abordat și pagina cu bibliografie), pe de altă parte nici nu vă întindeți pe
multe pagini, e un referat nu o lucrare de licență;
2. Descrierea conceptului, importanța sa pentru psihologie/aplicabilitatea și la final o
concluzie personală de câteva rânduri cu cele prezentate;
3. Bibliografie: măcar 2 surse bibliografice;
4. Lucruri de bun simț: Times New Roman, 12, titluri cu bold, aliniere (justify), să arate
cât de cât curat... din experiența anterioară când sunt prea multe fonturi și dimensiuni
ale textului pare semn de copy-paste;
5. Nu există altă formă de evaluare, alta decât referatul în sine;
6. Referatele se predau în timpul sesiunii din Ianuarie, o să vi se furnizeze datele exacte
când se va face programarea examenelor. Pentru fiecare va exista o dată limită până la
care trebuie să le predați.

Acum să trecem și la partea de explicații ce ține de Fundamentele psihologiei:

1. Semnalizarea, designarea și simbolizarea se referă la capacitatea de reflectare a

psihicului uman, sistemul nervos are ca funcție fix asta, receptare, transmitere și
codificarea informațiilor după un anume sens. Cu alte cuvinte, are legătură cu
receptarea acțiunile stimulilor externi, prelucrate acestora după anumite operații logice
și interpretarea lor într-un anume fel, oferindu-se un sens/o semnificație.

2. În ală ordine de idei, între inconștientul colectiv și cel individual primar sigur că sunt
asemănări, fiind înnăscute, generale și având la bază instinctele de viață și moarte.
Diferențele vin tocmai din viziunea și importanța pe care le oferă autorii, Jung și Freud.

Jung spune că ”inconştientul colectiv este alcătuit din elemente de ordin afectiv,
motivaţional, cognitiv şi executiv-instrumental (acestea din urmă în forma unor scheme
interne de răspuns şi comportament), constituite în cursul evoluţiei istorice a speciei
umane şi conservate în straturile profunde ale memoriei. în pofida discontinuităţii
marcate de indivizii concreţi în succesiunea generaţiilor (timpului), umanitatea prezintă
în sine şi o anumită unitate şi continuitate, care se vor manifesta legic şi irezistibil în
tendinţa indivizilor de a se căuta veşnic, de a se recunoaşte şi de a realiza o existenţă
de grup, comunitară”. În ultimă instanță este vorba despre transcendență, arhetipurile
au un conținut inconștient profund pe care al trebui să îl aducem în planul conștiinței
pentru ca relațiile noastre să fie funcționale. După Jung arhetipurile nu modifică
gândirea sau percepția noastră despre o situație anume ci eventual le atribuie o
anumită valoare, prin simbolurile cu care sunt alăturate.

Freud admite și el la rândul lui că există acest inconștient individual primar ce ține
natura biologică a omului unde sunt incluse pulsiunile, instinctele primare legate de
asigurarea supraviețuirii și echilibrului fiziologic al organismului. Doar că el îl vede
funcționând în două ipostaze, dincolo de aceste elemente structurale (un fel de
hardware) există și o latură funcțională care se manifestă prin stări onirice, lapsusuri,
acte ratate, aglutinări verbale, etc (care ar trebui să fie un fel de software). Mai mult, el
afirmă că ”trăsăturile specifice esenţiale ale inconştientului primar sunt încărcătura
energetică deosebită şi înaltul dinamism, care reflectă variabilitatea sau periodicitatea
stărilor de necesitate ale organismului”, ceea ce e evident diferit fiindcă dincolo era
vorba de ceva predeterminat, nu neapărat raportat la necesitățile organismului.

3. Corespondența ar fi în felul următor : ID-inconștient, EGO-conștient, SUPEREGO-un

fel de subconștient (văzut puțin diferit, pentru că aici e vorba de latura morală și tot aici
sunt stocate cutumele și regulile sociale, cei potrivit și cei nepotrivit să faci...dar, care
are o funcționare automată).

4. Legea pragurilor diferențiale nu e foarte clară de oriunde ai citi-o. Weber a încercat

să calculeze anumite constante sau mai bine zis, ce cantitate să adaugi unui stimul
pentru ca acesta să creeze o senzație diferită și a luat ca punct de referință 1 unitate.
De aici ideea de Delta S supra S, pentru dacă iei o greutate de 30 de grame și îi
calculezi constanta pentru un prag diferențial o să fie 1 supra 30, adică 3,3 grame și
conform lui Weber adăugând peste greutatea inițială îți va rezulta o altă senzație sau
mă rog, dacă diferența va fi sesizată în 50 de repetări din 100 acela va fi un prag
diferențial.
Ideea a fost continuată de Fechner care a considerat că diferențele abia perceptibile
între senzații pot fi luate ca egale între ele, întrucât sunt valori extrem de mici şi, deci,
pot fi folosite ca unitate de măsură, cu ajutorul căreia să se exprime numeric
intensitatea senzațiilor. Doar că a observat că intensitatea senzației crește în progresie
aritmetică (adunare), intensitatea stimulului crește în progresie geometrică (înmulțire) și
mă rog trebuie să îi știi și rația pentru că dacă ai un stimul cu valorea 3 și rația este 10,
atunci intensitatea lui va crește 3, 30, 300, 3000, 30000...

Oricum, cercetările ulterioare au dus la constatarea unor fapte care ies în afara limitelor
acțiunii legii lui Weber-Fechner. În primul rând, s-a stabilit că sfera de acțiune a legii
amintite se situează doar în registrul intensităților medii ale stimulilor specifici. În cazul
stimulilor de intensitate mare şi slabă (segmentele extreme ale sensibilității), legea lui
Weber-Fechner devine inaplicabilă.

Cu alte cuvinte:

 la intensități scăzute ale stimulului legea Weber - Fechner este contrazisa de

legea semnificației. Valoarea de semnalizare ridicată a unui stimul poate face ca
acesta să fie receptat fără să fie nevoie de creșteri logaritmice ale intensității.
  la intensități foarte ridicate legea este contrazisă de către legea adaptării.
Mecanismul adaptării intervine în vederea protecției analizatorului astfel încât
orice creșteri ulterioare ale intensității stimulului peste aceste valori nu mai sunt
receptate.

Sper că după ce am scris pomelnicul astă am reușit să aduc și ceva clarificări.

Cât despre cărți fiecare din ele are părțile ei explicate mai bine și părți unde explicațiile
nu sunt suficiente. Însă, în contextul achiziționării de noi cunoștințe, carte domnului
profesor Golu este mai potrivită. Zlate a scris într-un limbaj mai greoi și are tendința de
a crea foarte multe clasificări.

Toate bune.