Capitolul 1.

Repere epistemologice ale

cercetării științifice

Toți oamenii au clădită în firea lor dorința de a cunoaște’’ Aristotel

Gnoseologia- știința despre sursele, limitele și structura cunoștiințelor (,,o cunoaștere a

cunoașterii’’).

Cunoașterea generală: Cunoașterea comună , Cunoașterea științifică

Particularități ale cunoașterii

Cunoașterea comună

Formă și conținut

 conglomerat eterogen de cunoștiințe cu caracter aplicativ și orientativ

Modalități de obținere

 se obține pe cale senzorială – a observărilor directe și experienței indivizilor.

Modul de transmitere

 este transmisă de la o generație la alta prin limbaj.

Din punct de vedere al procedeelor de aplicare

 Se bazează pe o singură metodă - ,,încercarea și eroarea’’

Cunoașterea științifică

Formă și conținut

 Volum sistematizat de cunoștiințe, care explică și anticipează evoluția unor fenomene

și procese

Modalități de obținere

 Se obține prin formularea de ipoteze și aplicarea unor metode speciale de cercetare

Modul de transmitere

 Este transmisă prin diverse tipuri de lucrări științifice, bazate pe un limbaj specializat,
exact și abstract.

Din punct de vedere al procedeelor de aplicare

Știința - este un ansamblu sistematizat de cunoștiințe dintr-un domeniu de

cunoaștere
Cunoașterea dispune de criterii și tehnici complexe de verificare a ipotezelor sale
Epistemologie-reprezintă parte componentă a gnoseologiei, care studiază esența și evoluția
cunoașterii științifice

Concepția paradigmelor și a revoluțiilor științifice ale lui T. Kuhn

Paradigmă- stereotipuri științifice în limitele cărora cercetătorii își efectuază

investigațiile într-o perioadă determinată de timp.

Cercetătorii aplică aceeași paradigmă economică în următoarele condiții:

1. Dacă au viziune identică sau aprope identică asupra realității economice.

2. Dacă utilizează aparat categorial identic sau aproape identic.

3. Dacă aplică metode similare de cercetare teoretică și empirică.

4. Partenerii de paradigmă pot ajunge la concluzii diferite.Paradigma se caracterizează

printr-o stabilitate relativă, care dispare în urma revoluției științifice.

Revoluția științifică este definită ca etapă a dezvoltării științei, cănd o paradigmă este
substituită cu alta.

Concepția programelor de cercetare ale lui I.Lacatos

Program de cercetare reprezintă o serie de teorii , care se dezvoltă conform unor

principii științifice și metodologice unice.

Centură de protecție

Nucleul dur
- Sunt cele mai fundamentale postulate ale programului, care asigură păstarea
integrității lui.Ele rămîn nemodificate la schimbările care însoțesc dezvoltarea
cunoașterii științifice, modificarea lor semnificînd trecerea la un alt program de
cercetare.

Centura de protecție

- Este formată din ipoteze secundare, care concretizează programul științific, extinzînd
sfera lui de aplicare,pe măsura dezvoltării programului, centura lui protectoare este
supusă modificării.Ipotezele demonstrate se contopesc cu nucleul
Concepția programului metodologic al lui K.PopperK. Popper este reprezentant al
criticismului, a cărui esență se reduce la afirmația ,,supune totul criticii’’.Critica poate
fi diferită: se cere delimitarea metodei corecte de critică de cea eronată, principalele
caracteristici de determinare a metodei corecte de critică, în viziunea lui, sunt:

Cercetarea științifică reprezintă activități:

 de investigație sistematică și structurată a diverselor domenii ale realității (natura)

 În scopul obținerii și validării noilor cunoștințe (rezultat)

 Necesare explicării, anticipării și transformării ei (finalitate)

Cercetarea științifică -Fundamentală si Aplicativă

 Problema de cercetare - contradicție între cunoștiințele existente și faptele noi, care
nu mai pot fi interpreatate în baza lor

Problemele de cercetare sunt foarte variate și identificarea problemei poartă un

caracter creativ. Condiția formulării problemei este stabilirea tipului ei, acesta este un
moment decisiv. Se stabilesc următoarele tipuri de probleme de cercetare:

• Prob-obiect țin de cercetarea unor

Probleme-obiect și fenomene și relații Meta-prob
meta-probleme presupun elaborarea unor noi
metode de cercetare

• Prob-normale nu afectează bazele teoriei

științifice existente, condiționînd evoluția ei
• Soluționarea prob-anomalii conduc la
Probleme normale și obținerea unor cunoștințe noi,incompatibile
probleme-anomalii cu vechea teorie
• Ipoteza de cercetare reprezintă un enunț cu
caracter de probabilitate despre esența,
intercondiționarea și cauzalitatea unor
fenomene sau procedee încă necunoscute

Ipotezele pot fi rezultatul:

 Deducerii din cunoștințele empirice și teoretice existente

 Deducerii din noile fapte apărute

 Deducerii prin analogie.

 Deci, ipotezele pot fi considerate drept ,,ruptură’’ în știință. Ruptura
poate fi parțială cînd ipoteza e un punct de plecare pentru corectarea
vechilor cunoștințe, sau totală, cînd ipoteza anunță noi teorii.

Pentru a avea o validitate solidă, orice ipoteză trebuie să satisfacă trei

cerințe majore:

1. Să reprezinte o concepție coerentă , care să fie atît inteligibilă, cît și

transmisibilă ca acceptare(aspect logic).

2. Să reprezinte o codificare verificabilă a datelor (aspect empiric).

3. Să posede o valoare și un interes practic(aspect practic).

Regulile de testare a ipotezei:

 O ipoteză este considerată validă dacă toate consecințele ei sunt

concordate cu toate datele şi faptele empirice observate în practică.

 Dacă o singură consecință nu coincide cu faptele empirice , ipoteza este

considerată infirmată.

 Ipoteza parțial infirmată de datele empirice urmează a fi reluată în

condiții mai riguroase.

 Ipoteza parțial verificată, dar neinfirmată, este considerată a fi numai

confirmată.

 Cînd ipoteza nu este nici infirmată, nici confirmată, cauzele pot fi asociate
cu insuficiențe metodologice.

Ciclu metodologic de cercetare științifică a fost prezentat de K.Popper

astfel:

P1 – I – TI – P2

Unde:

P1 – indică prob. Inițială

I – ipotezele care pot servi la soliționarea problemei P1

TI - testarea ipotezelor

P2 – noua problemă generată

 Formularea temei și panificarea procesului de cercetare științifică

Documentarea și sinteza bibliografică

Alegerea strategiilor metodologice de cercetare

Obținerea accesului la informații

Alegerea modalităților de culegere a datelor

Prelucrarea ,analiza și interpretarea datelor prin utilizarea metodelor cantitative și calitative

Redactarea , susținerea și valorificarea lucrării științifice