MOLCOOP

Colegiul Cooperatist din Moldova

Portofoliu
La disciplina “Dreptul în afaceri”

A elaborat Costru Vasile, grupa 1MC-41

Profesor Cazac Veronica

Chisinau, 2018
 I. Studiul comparativ: monopolul natural si monopolul de
stat.

Unele genuri de activitate prezintă o importanţă deosebită pentru societate. Din acest
considerent, legislaţia a stabilit expres cine are dreptul exclusiv să le desfăşoare. Astfel, există
activităţi care sunt desfăşurate doar de organele statului sau de persoanele juridice constituite de
stat şi activităţi care sunt controlate de unul sau mai mulţi agenţi economici. Legislaţia prevede
monopolul de stat şi monopolul natural şi activităţile fiecărui tip de monopol.

Monopolul de stat reprezintă situaţia în care un număr limitat de agenţi economici sunt
împuterniciţi de autorităţile administraţiei publice cu dreptul de a desfaşura activitate economică
într-o anumită sferă: de producţie, de transport, de desfacere sau de achiziţie de
mărfuri (servicii).
Activităţile economice care, prin dispoziţii legale speciale, sunt declarate ca fiind în
exclusivitate în competenţa statului şi nu pot face obiectul activităţii unei societăţi comerciale.

Constituie:

I) fabricarea şi comercializarea armamentului, muniţiilor şi explozibililor;

II) producerea şi comercializarea stupefiantelor şi a medicamentelor care conţin
substanţe stupefiante;
III) extracţia, producerea şi prelucrarea în scopuri industriale a metalelor preţioase şi a
pietrelor preţioase;
IV) producerea şi emisiunea de mărci poştale şi timbre fiscal;
V) fabricarea şi importul, în vederea comercializării în condiţii de calitate, a alcoolului şi
a băuturilor spirtoase distilate;
VI) fabricarea şi importul, în vederea comercializării în condiţii de calitate, a produselor
din tutun şi a hârtiei pentru ţigarete;
VII) organizarea şi exploatarea sistemelor de joc cu miză, directe sau disimulate;
VIII) organizarea şi exploatarea pronosticurilor sportive (art. 2 din Legea nr. 31/1996). V.
obiect de activitate, societate comercială.

Întreprinzătorii privaţi nu pot practica activităţi monopol de stat. Acestea pot fi practicate
doar de întreprinderile de stat sau de persoanele juridice constituite de stat.
2
 Activităţile monopol de stat sunt stabilite prin Legea 845/1992 cu privire la antreprenoriat
şi întreprinderi. De exemplu:

· supravegherea şi tratamentul bolnavilor care suferă de narcomanie, boli contagioase periculoase

şi deosebit de periculoase, inclusiv de boli dermatovenerice infecţioase, precum şi de boli psihice
în forme agresive, şi eliberarea avizelor corespunzătoare;
· efectuarea expertizei pentru determinarea pierderii temporare sau stabile a capacităţii de muncă,
precum şi a examenelor şi controalelor medicale periodice şi preventive decretate ale cetăţenilor;
· confecţionarea ordinelor şi medaliilor;
· prestarea serviciilor poştale (cu excepţia poştei exprese), confecţionarea timbrelor poştale ş.a.

Monopolul natural reprezintă situaţia în care producerea, transportul, comercializarea,

procurarea mărfurilor şi grupurilor de mărfuri fungibile, precum şi prestarea unor tipuri de
servicii, în virtutea unor factori naturali economici sau tehnologici, se află sub controlul direct al
unuia sau mai multor agenţi economici. De exemplu: Întreprinderea de Stat ,,Calea Ferată
Moldova” este singurul agent economic care desfăşoară activităţi de exploatare a gărilor
feroviare.
Activităţile monopol de stat sunt reglementate de Hotărârea Guvernului 582/1995 cu
privire la reglementarea monopolurilor. De exemplu:
· activităţile legate de exploatarea căilor ferate magistrale cu zonele lor de protecţie, instalaţiile de
cale, construcţiile de arbă şi serviciile de exploatare a acestora, staţiile şi punctele de triaj pentru
trecerea garniturilor de tren;
· activităţile legate de exploatarea gărilor feroviare;
· activităţile legate de exploatarea autostrăzilor, construite în contul bugetului republican şi local, cu
zonele de protecţie şi serviciile de întreţinere;
· activităţile legate de exploatarea căilor navigabile naturale şi artificiale ş.a.

Activităţile enumerate sunt caracterizate ca activităţi de proporţii mari, pentru realizarea

cărora este necesară implicarea unor resurse materiale şi financiare considerabile, acestea fiind
specifice mai mult pentru afacerile desfăşurate în localităţile urbane. În scopul
protecţiei consumatorilor de posibilele abuzuri, statul îşi rezervă dreptul de a interveni în
activitatea dată.

3
 În structura oricărei economii de piață, pe lângă concurență, apare și monopolul, fie cao
replică la concurență, fie ca o formă modificată a acesteia. Luat ca o replică la concurență,
oîntreprindere are situația de monopol atunci când ea este unicul producător al unui
produsomogen din ramură, în prezența unui număr mare de cumpărători. Consecința
fundamentalăeste următoarea: prețul nu mai este stabilit în mod exogen, prin jocul liber al
forțelor pieței, ca în cazul concurenței perfecte, ci este fixat, împreună cu volumul producției, de
însăși firma producătoare. Prin urmare, o firmă pusă în situația de a fi monopolistă trebuie sa fie
singuracare oferă produse pe piață

În lumea reală este dificil să se găsească o piaţă care întruneşte exact condiţiile care definesc
piaţa cu structură de monopol:

 Rareori o piaţă este deservită într-adevăr de o singură firmă;

 Conceptul de „produs unic” implică faptul că nu există substituenţi, dar, în realitate,toate
produsele au drept concurenţi înlocuitori;
 Nici o firmă nu are protecţie absolută faţă de concurenţă.

Pentru ca profiturile unei firme de monopol să persiste pe termen lung, intrarea unor firme
noi în industrie trebuie să fie prevenită prin apelarea la bariere effective şi eficiente de intrare, iar
dintre acestea amintim barierele naturale, care duc la apariția monopolului natural.

Majoritatea asa-ziselor “utilitati publice” au primit monopol guvernamental pe baza de

francize, deoarece se considera ca acestea sunt “monopoluri natural”. Intr-o maniera simplista,
monopolul natural apare atunci cind tehnologia de productie, spre exemplu costurile fixe relative
mari, duc la scaderea costului total mediu pe masura ce cantitatea produsa creste. Teoria spune
ca in aceste industrii un singur producator va fi capabil sa produca la un cost mai redus decit
oricare alti doi producatori, ceea ce duce la crearea unui monopol “natural”. In cazul in care mai
mult de un producator opereaza pe piata, preturile produselor vor fi mai mari.

4
 II. Persoana fizica – titularul patentei de intreprinzator.
În Republica Moldova, persoanele fizice puteau desfășura activitate de antreprenoriat limitată
cu practicarea anumitor genuri de activități specificate de legislația în vigoare în baza patentei de
întreprinzător. Patenta de întreprinzător, denumită în continuare patentă, este un certificat de stat
nominativ, ce atestă dreptul de a desfăşura genul de activitate de întreprinzător indicat în ea în
decursul unei anumite perioade de timp.

Titular de patentă poate fi orice cetăţean al Republicii Moldova cu capacitate de exerciţiu,

orice cetăţean străin sau apatrid, care locuieşte permanent în Republica Moldova şi are dreptul să
desfăşoare activitate de întreprinzător, care a declarat despre intenţia sa de a procura patentă şi
corespunde cerinţelor de calificare necesare acestui gen de activitate.

Din ianuarie 2017, patenta de întreprinzător urma să dispară. Autorităţile au decis, însă, să
amâne acest termen, pentru a găsi un compromis cu întreprinzătorii.
Totuşi, vor putea activa în bază de patentă doar întreprinzătorii care deja o deţin. Altele noi nu vor
mai fi eliberate.

În calitate de alternativă pentru patenta de întreprinzător și treaptă de tranziție a fost introdus

un nou regim fiscal simplificat de impozitare al persoanelor fizice care desfășoară independent (de
sine stătător) activități de comerț. Noul concept a fost elaborat de Guvern, ca parte componentă a
proiectul politicii bugetar-fiscale și vamale pentru anul 2017.

Regimul fiscal simplificat este destinat persoanelor fizice care vor să desfășoare independent
activități de comerț cu alte persoane fizice fără a înregistra o întreprindere sau o alta formă
organizatorico-juridică a activităţii de antreprenoriat.
Prezentul regim fiscal se aplică numai activităţilor independente desfăşurate în domeniul comerţului
cu amănuntul (cu excepţia mărfurilor supuse accizelor). Aplicarea regimui fiscal este condiționat de
mărimea venitului realizat în decursul unui an fiscal, care nu trebuie să depășească 600 mii lei.
Dreptul la aplicarea acestui regim fiscal se realizează prin cererea depusă de către contribuabil la
subdiviziunea Serviciului Fiscal de Stat.

Perioada de aplicare începe cu perioada fiscală în care a fost depusă cererea, dacă aceasta a
fost depusă pînă la data de 31 decembrie a anului fiscal de gestiune. Nu este necesară depunerea
repetată a cererii în perioadele ulterioare primei perioade fiscale.

5
 Particularități

In cadrul desfășurării activităților independente de comerț peroanele vor avea obligația

utilizării maşinii de casă şi de control. În prima perioadă fiscală, contribuabilul este în drept să
diminueze suma impozitului pe venit datorat cu suma cheltuielilor suportate pentru procurarea
(achiziţionarea) maşinii de casă şi de control utilizate în activitate. Adică, altfel spus, procurarea
mașinii de casă și control se va realiza din contul bugetului; de asemenea contribuabilii vor avea
obligația ducerii unei evidențe contabile într-o formă simplificată (contabilitatea în partidă simplă).
Ministerul Finanțelor urmează să stabilească în acest sens indicații simplificate;

Contribuabilului care va dori să-și înceteze activitatea, în termen de cinci zile urmează să
prezinte o informație în acest sens la organul teritorial al Serviciul Fiscal de Stat, cu anexarea Dării
de seamă privind impozitul pe venit aferent perioadei pe parcursul căreia a desfășurat activitatea;
evidența contribuabililor ce vor desfășura activități independente se va realiza de Serviciul Fiscal de
Stat.

Impozitarea

Persoanelor fizice care vor desfășura activități independente de comerț vor achita un impozit
în mărime de 1% din venitul din activități independente de comerț obţinut în perioada fiscală de
declarare, dar nu mai puțin de 3 mii lei anual. Calcularea impozitului pe venit se efectuează prin
aplicarea cotei impozitului asupra venitului din activităţi independente, care nu poate constitui mai
puţin de 3000 de lei anual.

Calcularea impozitului se efectuează anual. Achitarea impozitului la buget se efectuează în

rate, trimestrial, pînă la data de 25 a lunii următoare trimestrului corespunzător.

Impozitul pe venit se achită integral la contul trezorerial de venituri al bugetului unităţii

administrativ-teritoriale conform adresei de domiciliu/reşedinţă a contribuabilului. Declaraţia cu
privire la impozitul pe venit se prezintă nu mai tîrziu de data de 25 martie a anului următor
perioadei fiscale de declarare.

6
 III. Gospodaria taraneasca.
Gospodăria ţărănească este o întreprindere individuală, bazată pe proprietate privată
asupra terenurilor agricole (denumite în continuare terenuri) şi asupra altor bunuri, pe munca
personală a membrilor unei familii (membri ai gospodăriei ţărăneşti), avînd ca scop obţinerea de
produse agricole, prelucrarea lor primară, comercializarea cu preponderenţă a propriei producţii
agricole.

Gospodăria ţărănească se poate constitui şi dintr-o singură persoană fizică.Numai

gospodăriile ţărăneşti pot desfăşura activitate individuală de întreprinzător în agricultură.

Noţiuni generale despre gospodăria ţărănească

Gospodăria ţărănească are statutul juridic de persoană fizică.

Suprafaţa terenurilor şi mărimea altor bunuri, inclusiv arendate, ale gospodăriei ţărăneşti
trebuie să asigure utilizarea preponderentă în cadrul acesteia (mai mult de 50 la sută anual) a
muncii personale a membrilor ei. În cazul în care nu întruneşte condiţiile expuse la art.2 alin.(1)
sau la alin.(2) din prezentul articol, gospodăria ţărănească este obligată să asigure, în termen de 3
luni, astfel de condiţii sau să se reorganizeze, sau să se lichideze, în modul stabilit de legislaţie.

Dacă prevederile din prezentul articol sau ale art.24 alin.(1) nu sînt îndeplinite,
gospodăria ţărănească este lipsită de înlesnirile şi privilegiile prevăzute de prezenta lege şi de
alte acte legislative.

Gospodăria ţărănească nu poartă răspundere pentru obligaţiile personale ale membrilor

ei.Membrii gospodăriei ţărăneşti poartă răspundere solidară nelimitată pentru obligaţiile acesteia
cu întreg patrimoniul lor, cu excepţia bunurilor care, potrivit Codului de procedură civilă, nu fac
obiectul urmăririi. Activitatea gospodăriei ţărăneşti este reglementată de prezenta lege, de Legea
cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi, de Codul civil, Codul funciar, Codul fiscal, Codul
muncii şi de alte acte normative. Statul garantează respectarea drepturilor gospodăriei ţărăneşti şi
asigură apărarea intereselor ei legale. Statul nu poartă răspundere pentru obligaţiile gospodăriei
ţărăneşti, iar gospodăria ţărănească nu poartă răspundere pentru obligaţiile statului.

Date generale

În agricultură activitatea individuală de întreprinzător se desfăşoară sub formă de

gospodărie ţărănească (de fermier). Gospodăria ţărănească (GŢ) este o întreprindere individuală,
bazată pe proprietate privată asupra terenurilor agricole (denumite în continuare terenuri) şi
7
asupra altor bunuri, pe munca personală a membrilor unei familii (membri ai gospodăriei
ţărăneşti), avînd ca scop obţinerea de produse agricole, prelucrarea lor primară, comercializarea
cu preponderenţă a propriei producţii agricole.

Avantaje/Dezavantaje

Ca formă organizatorico-juridică GŢ prezintă următoarele avantaje:

gospodăria ţărănească (GȚ) se poate constitui şi dintr-o singură persoană fizică;
Numai gospodăriile ţărăneşti (GȚ) pot desfăşura activitate individuală de întreprinzător în
agricultură în Republica Moldova; înregistrarea gospodăriei de fermieri este efectuată la primăria
localităţii în care se află lotul de pământ; GȚ organizează şi ţin contabilitatea în baza sistemului
contabil în partidă simplă, fără prezentarea situaţiilor financiare, pînă la înregistrarea acestora ca
contribuabili ai T.V.A. Acest fapt nu scuteşte GŢ de prezentarea dărilor de seamă fiscale.

Antreprenorii care sunt dispuşi să aleagă forma organizatorico-juridică de GŢ, trebuie să ţină
cont şi de limitele acesteia, adică ca formă organizatorico-juridică GŢ prezintă următoarele
dezavantaje:

1. are statut juridic de persoană fizică;

2. suprafaţa terenurilor şi mărimea altor bunuri, inclusiv arendate, ale gospodăriei ţărăneşti
trebuie să asigure utilizarea preponderentă în cadrul acesteia (mai mult de 50 la sută
anual) a muncii personale a membrilor ei;
3. membrii gospodăriei ţărăneşti poartă răspundere solidară nelimitată pentru obligaţiile
acesteia cu întreg patrimoniul lor, cu excepţia bunurilor care, potrivit Codului de
procedură civilă, nu fac obiectul urmăririi;
4. o persoană fizică poate fi fondatorul (membrul) numai al unei gospodării ţărăneşti;
5. este destinată desfăşurării activităţii de antreprenoriat doar în ramura agricolă a
economiei.

Impozitarea

Sub aspectul impozitării GȚ este cea mai convenabilă formă organizatorico-juridică a

activității de antreprenoriat, deoarece cota impozitului pe venit este în mărime de 7% din venitul
impozabil.

8
 IV. Persoana juridică cu scop lucrativ.
Drept fondatori ai persoanei juridice cu scop lucrativ po apărea persoanele fizice,
persoanele juridice, statul şi unităţile sale administrativ teritoriale. Persoana fizică poate participa
la constituirea unei persoane juridice, cu excepţia întreprinderii de stat , municipale şi a
cooperativei de întreprinzător, dacă are capacitate deplină de exerciţiu şi dacă acest fapt nu îi este
interzis prin lege sau hotărâre de judecată. Persoana juridică pot apărea în calitate de fondator al
altei persoane juridice doar dacă acest fapt nu este interzis prin lege sau hotărâre a instanţei de
judecată. Persoanele juridice nu pot constitui cooperative de producţie, deoarece calitatea de
membru în acestea o are doar persoana fizică. În acelaşi timp dreptul la constituirea persoanei
juridice îl are atât persoana juridică cu scop lucrativ cât şi cea fără scop lucrativ. Statul şi
unităţile administrativ teritoriale au dreptul de a constitui persoane juridice în condiţiile legii.
Astfel statul, prin intermediul Guvernului şi a autorităţilor publice centrale poate participa la
constituirea întreprinderilor de stat, iar unităţile administrativ teritoriale pot constitui
întreprinderi municipale pentru atingerea scopurilor sale. În acelaşi timp persoanelor juridice de
drept public li se permite prin lege să participe la constituirea societăţil0or cu răspundere limitată
şi a societăţilor pe acţiuni. În conformitate cu prevederile art. 62 a Codului Civil persoana
juridică activează în baza contractului de constituire sau în baza contractului de constituire şi a
statutului sau doar în baza statutului. Conform prevederilor art. 108 a Codului Civil în actul de
constituire al societăţii comerciale trebuie să se indice:

a) numele, locul şi data naşterii, domiciliul, cetăţenia şi datele din actul de identitate al
fondatorului persoană fizică; denumirea, sediul, naţionalitatea, numărul de înregistrare al
fondatorului persoană juridică;

b) denumirea societăţii;

c) obiectul de activitate;

d) participaţiunile asociaţilor, modul şi termenul lor de vărsare;

e) valoarea bunurilor constituite ca participaţiune în natură şi modul de evaluare, dacă au

fost făcute asemenea aporturi;

f) sediul;

g) structura, atribuţiile, modul de constituire şi de funcţionare a organelor societăţii;

h) modul de reprezentare;
9
 i) filialele şi reprezentanţele societăţii;

j) alte date, stabilite de lege pentru tipul respectiv de societate. Actul de constituire al
societăţii comerciale poate deroga de la prevederile prezentei secţiuni doar în cazurile prevăzute
expres. Actul de constituire al societăţii comerciale poate prevedea şi alte clauze ce nu contravin
legii. Actul de constituire al societăţii comerciale se întocmeşte în limba de stat şi se semnează
de către toţi asociaţii fondatori.

În conformitate cu prevederile art. 116 a Codului civil asociatul are următoarele obligaţii:
- Obligaţia de a transmite a aportului la capitalul social în ordinea, mărimea, modul prevăzut de
lege sau alt act de constituire. Mărimea aportului se poate determina de: a)- prevederile legale; b)
– de actul de constituire; c) - hotărîrea asociaţilor cu privire la majorarea capitalului social.
Aportul se transmite conform art. 112 a Codului Civil în cel mult 6 luni de la data constituirii
societăţii. Ca excepţie asociatul unic varsă integral aportul subscris pînă la data constituirii.
Conform art. 113 a Codului Civil la data înregistrării fiecare asociat e obligate să verse în n
umerar cel puţin 40% din aportul subscris dacaă nu se prevede de lege sau statut o proporţie mai
mare. La SA plata în bani pentru acţiunile subscrise se face pînă la înregistrarea societăţii iar
aportul în natură se varsă timp de o lună din momentul constituirii. - Obligaţia de a nu divulga
informaţia confidenţială despre activitatea societăţii. Pot apărea situaţii cînd asociatul este
fondator şi la alte personae juridice concurente. Astfel, pentru a preveni divulgarea informaţiei se
va decide de către organul executive care informaţie se consideră confidenţială. - Să comunice
persoanei juridice despre schimbarea datelor ce prezintă importanţă (domiciliu, sediu, denumire,
nume, administrator ş.a.). - Obligaţia de neconcurenţă. Astfel conform prevederilor art. 116, al. 2
se prevede că - Fără acordul societăţii de persoane, membrul nu are dreptul să practice activităţi
similare celei pe care o practică societatea.

Acordul membrilor se prezumă, până la proba contrară, pentru activităţile despre care
membrii erau informaţi la data acceptării în calitate de membru. În cazul în care această obligaţie
se încalcă societatea poate prevedea repararea prejudiciului cauzat sau cesiunea beneficiului
realizat. - Alte obligaţii prevăzute de lege sau de actul de constituire.

2. Drepturile asociaţilor faţă de persoana juridică cu scop lucrativ. a. Drepturile

asociatului societăţii comerciale. În conformitate cu prevederile art. 115 a Codului Civil
Asociatul are următoarele drepturi:

10
 i. Să participe la conducerea şi la activitatea societăţii în condiţiile stabilite de lege şi de
actul de constituire. Acest fapt presupune dreptul la vot, dreptul de a alege şi a fi ales în organele
persoanei juridice, dreptul de a participa la şedinţele asociaţilor;

ii. să cunoască informaţia despre activitatea societăţii şi să ia cunoştinţă de cărţile

contabile şi de altă documentaţie în modul prevăzut de lege şi de actul de constituire;

c) să participe la repartizarea profitului societăţii, proporţional participaţiunii la capitalul

social;

d) să primească, în caz de lichidare a societăţii, o parte din valoarea activelor ei rămase

după satisfacerea creanţelor creditorilor, proporţional participaţiunii la capitalul social;

e) să întreprindă alte acţiuni prevăzute de lege sau de actul de constituire. Actul de

constituire poate prevedea şi o altă modalitate de repartizare a profitului societăţii sau a activelor,
dar nimeni nu poate avea dreptul la întregul profit realizat de societate şi nici nu poate fi absolvit
de pierderile suferite de ea.

11
 Lichidarea persoanei juridice.

Dizolvarea persoanelor juridice şi radierea din Registrul de stat

Reglementare normativă: art.23-27 din Legea 220/2007 şi art.86-101 din Codul Civil,
art.34-36 din Legea 845/1992.
Procedura de lichidare a persoanei juridice presupune două etape:
1. dizolvarea persoanei juridice şi deschiderea procedurii de lichidare (cu excepţia cazurilor de
fuziune şi dezmembrare);
2. radierea persoanei juridice din Registrul de stat.
Dizolvarea persoanei juridice poate fi: voluntară sau forţată.

Dizolvarea voluntară

Dizolvarea voluntară are loc în temeiul:

 expirării termenului stabilit pentru durata ei;
 hotărîrii organului ei competent;
 faptului că persoana juridică cu scop nelucrativ sau cooperativa nu mai are nici un participant;
 altor cauze prevăzute de lege sau de actul de constituire.

La apariţia unuia din aceste temeiuri de lichidare, organul care a adoptat o astfel de
hotărîre, stabileşte procedura şi termenele în care se va efectua lichidarea, în acelaşi timp, va
numi şi un lichidator sau o comisie de lichidare, care va efectua lichidarea persoanei juridice.

Conform prevederilor art. 90 C.Civ., lichidatorul persoanei juridice poate fi orice

persoana fizică majoră cu capacitate deplină de exerciţiu care are cetăţenia Republicii Moldova
şi domiciliază pe teritoriul ei. Prin lege, pot fi stabilite condiţii suplimentare pentru persoana
lichidatorului.

În termen de 3 zile de la numirea sa, lichidatorul notifică desemnarea sa organului

înregistrării de stat care a efectuat înregistrarea persoanei juridice şi, pentru înscrierea datelor în
Registrul de stat, depune următoarele documente:
12
 cerere, conform modelului aprobat de organul înregistrării de stat;
 hotărîrea de desemnare în calitate de lichidator.

În cazul desemnării mai multor lichidatori cu dreptul de reprezentare în comun a

persoanei juridice (dacă actul de constituire nu prevede altfel), în Registrul de stat se vor înscrie
şi datele acestora.

În cazul în care organul competent al persoanei juridice sau instanţa de judecată

desemnează mai mulţi lichidatori (comisia de lichidare), în Registrul de stat se va consemna
datele tuturor lichidatorilor.

Dacă organul competent al persoanei juridice sau instanţa de judecată nu desemnează

lichidatorul, la data dizolvării persoanei juridice, administratorul acesteia devine lichidator.
Dizolvarea persoanei juridice are ca efect deschiderea procedurii de lichidare, cu excepţia
cazurilor de fuziune şi dezmembrare ce au ca efect dizolvarea, fără lichidare.

Organul înregistrării de stat, la înregistrarea dizolvării persoanei juridice, consemnează în

Registrul de stat menţiunea "în lichidare". Registratorul adoptă decizia cu privire la înregistrarea
dizolvării persoanei juridice şi consemnează în Registrul de stat informaţia respectivă. Din acest
moment se interzice participarea persoanei juridice în lichidare în calitate de fondator (asociat) al
altei persoane juridice.

Lichidatorul publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, un aviz despre

lichidarea persoanei juridice şi, în termen de 15 zile îl informează pe fiecare creditor cunoscut
despre lichidare şi despre termenul de înaintare a creanţelor. Termenul limită de înaintare a
creanţelor, prevăzut de legislaţie este de 2 luni de la data avizului publicat în Monitorul Oficial al
Republicii Moldova. În hotărîrea de lichidare poate fi prevăzut şi un termen mai lung, dar care
nu va depăşi 4 luni. În cazul în care, lichidatorul respinge creanţa, creditorul are dreptul, sub
sancţiunea decăderii, în termen de 30 de zile de la data cînd a fost informat despre respingerea
creanţei, să înainteze o acţiune în instanţa de judecată.

În cazul în care după deschiderea procedurii de lichidare persoana juridică renunţă la

radiere, urmează să prezinte pentru înregistrare următoarele documente:
 cererea de renunţare la dizolvare;
 hotarîrea de renunţare la dizolvare;
13
 copia de pe avizul privind renunţarea la dizolvare, publicat în Monitorul Oficial al Republicii
Moldova.

Radierea persoanelor juridice din Registrul de stat

După repartizarea activelor nete lichidatorul persoanei juridice trebuie să depună la

organul înregistrării de stat cererea de radiere la care se vor anexa următoarele actele:
 cererea de radiere, conform modelului aprobat de organul înregistrării de stat;
 bilanţul de lichidare şi planul de repartizare a activelor, aprobate de organul sau instanţa de
judecată care a desemnat lichidatorul.

La radierea persoanei juridice din Registrul de stat, se verifică publicarea de către

persoana juridică a avizului de lichidare în Monitorul Oficial al Republicii Moldova. Structura
teritorială a organului înregistrării de stat verifică dacă persoana juridică are datorii la bugetul
public naţional.
Pînă la depunerea documentelor privind radierea din Registrul de stat, persoana juridică
în lichidare este obligată, pe propria răspundere, să închidă contul (conturile) bancar şi să predea
ştampila pentru distrugere organului abilitat.
În cazul în care este în vigoare hotărîrea instanţei de judecată privind lichidarea şi radierea
persoanei juridice din Registrul de stat, depunerea documentelor prevăzute mai sus nu este
necesară.

Dizolvarea forţată

În cazul lichidării persoanei juridice în baza hotărîrii instanţei de judecată privind

încetarea procesului de insolvabilitate şi, respectiv, dispunerea lichidării agentului economic,
organul înregistrării de stat va radia debitorul din Registrul de stat în baza hotărîrii judecătoreşti,
prezentată de administratorul autorizat.

În cazul parvenirii unei hotărîri a instanţei de judecată cu privire la radierea unei persoane
juridice din Registrul de stat şi, în urma verificării datelor, se va constata că persoana juridică în
cauză dispune de filiale sau reprezentanţe, atunci în baza hotărîrii nominalizate, organul
înregistrării de stat va radia filiala sau reprezentanţa, iar mai apoi întreprinderea-mamă, în
privinţa căreia a fost emisă hotărîrea de judecată.

14
 În cazul în care persoana juridică nu dispune de active, lichidatorul depune cererea de
radiere a persoanei juridice din Registrul de stat după expirarea termenului de înaintare a
creanţelor de către creditori şi după aprobarea bilanţului de lichidare.

La radierea întreprinderii de stat şi întreprinderii municipale se va verifica existenţa

raportului de evaluare întocmit de evaluator, conform cerinţelor prevăzute la art.11 al Legii
nr.989/2002.

Persoana juridică se consideră lichidată din momentul adoptării deciziei de radiere din
Registrul de stat.

Pentru radierea din Registrul de stat a filialelor şi reprezentanţelor, la organul înregistrării

de stat se depun următoarele documente:
 cererea de radiere, conform modelului aprobat de organul înregistrării de stat;
 hotărîrea organului competent al persoanei juridice care a constituit filiala sau reprezentanţa.

În baza actelor nominalizate filiala sau reprezentanţa urmează a fi radiată din Registrul de
stat, întreprinderea mamă urmînd a efectua ulterior modificările în actele sale de constituire în
vederea excluderii acesteia. La radierea filialelor nu este stabilit un termen de prezentare a
creanţelor de către creditori, astfel primirea cererii de radiere se efectuează la adresarea
solicitanţilor.

Încetarea calităţii de întreprinzător individual

Activitatea întreprinzătorului individual încetează:

 la cererea întreprinzătorului individual, în cazul lipsei datoriilor faţă de bugetul public naţional;
 prin hotărîrea instanţei de judecată;
 în cazul decesului;
 în alte temeiuri stabilite de legislaţie.

Structura teritorială a organului înregistrării de stat, în termen de 3 zile lucrătoare de la

data depunerii documentelor menţionate mai sus, adoptă decizia de radiere.

15
 Activitatea întreprinzătorului individual se consideră încetată din momentul radierii
acestuia din Registrul de stat.

16