1756 : În America de Nord se declanșează în mod oficial războiul dintre Marea

Britanie și Franța. Agresorul este Marea Britanie care atacă navele franceze. La început,
francezii vor obține o serie de succese. Forțele franceze erau reduse în comparație cu
superioritatea navalaă britanică, Franța ar fi putut să trimită întăriri, însă, în cele din
urmă, a apelat la triburile de indieni.
Au atacat fortărețele din puncte strategice, în 1757 este atacat și cucerit fortul
William Henry, termenii capitulării erau in conformitate cu cei ai epocii. Montcalm le-a
promis indienilor că, în cazul în care fortul este cucerit, ei au libertatea de a face ceea ce
își doresc, prin urmare, indienii au masacrat o parte din englezii care se mutau în alt fort.
Englezii care erau escortați de francezi nu au mai respectat onoarea militară.
1759 septembrie : are loc bătălia decisivă între forțele franco-indiene și anglo-
indiene. Localizarea : Câmpiile lui Abraham, aproape de Quebec. Deși inițial bătălia
părea câștigată de francezi, a fost pierdută. Montalcm este ucis în timpul confruntării și,
câteva zile mai târziu, garnizoana din Quebec capitulează, iar soarta Canadei este
pecetluită.Un an mai târziu, Montreal este asediat și cucerit de trupele engleze.
1763: Paris, semnarea tratatului de Pace. Silezia rămâne a Prusiei. În ceea ce
privește spațiile extraeuropene, Franța pierde posesiunile din America de Nord , Canada
este pierdută iar francezii au la dispoziție un an și jumătate pt.a opta dacă pleacă sau
rămând în Canada. De asemenea, pierde Louisiana , nu în avantajul Marii Britanii, cât
mai cu seama în beneficiul Spaniei ( un fel de compensație pe care Franța o acordă
Spaniei care pierde Florida ), la toate acestea se adaugă și faptul că în Africa,Franța
pierde tot.
1763: an important în evoluția coloniilor britanice și a mentalului colectiv de aici
.Întrucât dispare principalul inamic, Franța, în același timp dispare și motivația indienilor
pt.a lupta împotriva coloniștilor. Astfel, colonoștii nu mai au nevoie de concursul
metropolei. Tot după 1763, se schimbă politica metropolei față de cele 13 colonii. Dacă
până atunci, imixtiunile metropolei erau reduse, lucrurile se vor schimba radical. Această
nouă politică implică imperiul colonial în acoperirea cheltuielilor de război, însă,
englezii nu puteau proceda altfel, imperiul trebuia folosit în interesul metropolei.
1763: actul de organizare a Canadei, care acum intră în posesia Marii Britanii.
Coloniștii doreau să se extindă și la nord. Este elaborată o proclamație care le interzicea
să treacă dincolo de Munții Apalași. Britanicii doreau să evite un conflict cu triburile
indiene. În plus, expansiunea spre vest ar fi pus in dificultate controlul metropolei asupra
coloniilor britanice de aici iar n control mai mare al coloniilor ar fi dus la dorința de
independență/
Nici relațiile cu indienii nu au fost bune, în ciuda eforturilor întreprinse de
metropolă. Ba mai mult, după 1763, francezii au reușit să declanșeze probabil cea mai
puternică revoltă indiană împotriva britanicilor și a coloniștilor americani. Revolta a
reușit să federalizeze triburile și a fost condusă de Pontiac, sprijinit de francezi. În cele
din urmă s-a încheiat în 1766 prin înfrângerea indienilor.
 1763-1765 : asistăm la o schimbare propriu-zisă a politicii metropolei față de
colonii. Ministrul de Finanțe Greenville a inițiat câteva legi care afectau interesele
economice :
1763: inițiazî Sugar Act care privilegia importul de zahăr din Antilele Britanice și
era prohibit importul zahărului din Antilele Franceze. Până la Războiul de Șapte Ani, se
făcea contrabandă fără ca metropola să reacționeze însă, cu această ocazie, contrabanda
este interzisă.
1764: lege prin care este interzisă baterea de hârtie-monedă pt.că exista pericolul
inflației.
Aceste legi vor determina primele reacții ale coloniștilor : 1764- unul dintre
patrioții cunoscuți din Războiul de Independență, James Otis, publică ,,Apărarea și
demonstrarea drepturilor coloniilor britanice”. Ca orice intelectual din Lumea anglo-
saxonă, îl cunoștea pe John Locke. Vorbea despre contractul dintre guvernanți și
guvernați. Al doilea element important era că legile nu se puteau face la Londra fără ca
Parlamentul Britanic să fie și reprezentanți ai coloniilor.
1765: au mai fost adoptate o serie de legi care afectau în varii grade pe coloniști,
cum ar fi o lege privind încărtiruirea soldaților britanici
Vor apărea de asemenea și diverse proteste. Astfel, la New York va avea loc un
protest împotriva timbrului britanic. Nu se putea vorbi totuși despre manifestarea dorinței
de independență,ci mai degrabă era o critică adusa politicii promovatede Metropolă
1766: legea timbrului este abrogată. În momentul abrogării , a fost adoptată o
declarație politică prin care se afirma nu doar dreptul Parlamentului de a legifera, ci și
supremația Pralamentului de a legifera pt.colonii, deși aceastea aveau propriile instituții.
Americanii la rândul lor susțineau că toate problemele trebuiau rezvolate la
nivelul coloniilor.
1766: devine prim lord al Trezoreriei Townshend care a stat și la baza elaborării
unor noi legi cu caracter fiscal, promulgate in 1767, printre care și Legea Ceaiului, care
va provoca tulburări importante la nivelul coloniilor.
Protestele și opoziția încep să capete forme din ce în ce mai organizate. Coloniștii
adoptă o nouă formă de rezistență și anume, instituirea boicotului asupra produselor din
Marea Britanie. De asemenea, la nivelul câtorva colonii, adunările coloniale solicită
abrogarea acestor legi. În același timp, în presa americană apar, sub pseudonim o serie de
articole, al căror autor era unul dintre membrii genrației care a realizat Independența,
John Dickinson. Toate aceste reacții vor conduce până la urmă la abrogarea în 1770 a
acestor legi cunoscute ca Legile lui Townshend, guvernul este schimbat, dar nu neapărat
din această cauză.
George III – spre deosebire de predecesorii săi, el este născut, crescut și educat în
Marea Britanie, inițiat în politica britanică și este o persoană decisă să joace un rol
politic. În ceea ce privește politica externă, decide ca problemele să fie soluționate de
monarhie. Are un rol important în perioada de criză și în escaladarea acesteia. Prin
promovarea lordului North în 1774 și a acestui guvern, va încerca să pună presiune
asupra coloniilor.
1770 decembrie : Masacrul de la Boston, un grup de americani atacă o unitate
militară care deschide focul. Acest eveniment va purta numele de Masacrul de la Boston
și va fi un eveniment care va face parte din mitologia independenței americane.
Conflictul nu va avea un caracter politic, este unul creat între coloniști și soldații
britanici.
Perioada de după 1763 și până la declanșarea Războiului de Independență este
marcată de tensiuni. Acestea vor cunoaște un curs asecendent după care se vor normaliza
pt ca in final să redevină tensionate. Prin acumularea lor se va ajunge la o criză majoră.
1772: apare o altă formă de rezistență și chiar de vigilență, este instituit un prim
comitet de corespondență la Boston care trrebuia să supravegheze comportamentul
Metropolei și să stabilească relații și cu alte astfel de comitate din alte state.
1773: inițiativă legislativă a Camerei Comunelor. În primăvara acelui an s-a
adoptat o lege care oferea Companiei Indiilor Orientale monopolul comerțului cu ceai în
tot Imperiul, inclusiv în colonii. Era stabilit un pret ce elimina prețul contrabandei
americane, era o provocare la adresa comerțului ilicit ce asigura prosperitatea în colonii.
Se va ajunge din nou la boicot, de data aceasta aplicat pe o scare mai largă, de mai multe
colonii, iar, in decembrie 1773, un grup de patrioți americani, conduși de John Hancock,
aruncă în aer încărcătura de ceai a Companiei Indiilor Orientale – BOSTON TEA
PARTY.
1774 martie : Parlamentul de la Londra adoptă așa numitele ,,legi scelerate” ce
prevedeau paralizarea Portului Boston, de asemenea sunt adoptate și alte legi care vizau
insituțiile fundamentale ale coloniei Massachusetts. Este adoptat și așa-numitul ,, Quebec
Act” care se referea la acordarea unor drepturi populației franco-canadiene, inclusiv în
materie de dr.religioase ( catolicismul nu era recunoscut ca fiind un cult cu dr egale) ;
acum se stabilește egalitatea religioasă, cu alte cuvinte, li se acordau francofonilor
drepturi egale cu cele ale coloniștilor. Întrucât beneficiau de aceste drepturi, pop din
Quebec nu se va alătura Revoluției Americane ci va adopta o relativă poziție de
neutralitate.
La începutul Revoluției Americane se va manifesta o tendință de extindere spre
nord, în Canada britanică, tot prin Quebec Act a fost stabilită frontiera dintre Canada
Britanică și celelalte Colonii. În acest condiții, a fost lansată ideea convocării unui
congres format din reprezentanții tuturor coloniilor pentru a dezbate urmările ,, legilor
scelerate”
1774 iulie : începe acest proces în care, de cele mai mlte ori sunt adoptate legi la
nivel colonial pt a stabili pe cine să trimită la acest proces.
1774 septembrie-octombrie : desfășurarea congresului
1775 primăvara : Congresul își reia activitatea.
 În cadrul acestui Congres sunt aleși nume importante ale independenței
americane, în frunte cu : Georghe Washington, Patrick Henry, Richard Henry Lee,
George Samuel Adams , John Dickinson
În cadrul acestui Congres nu există numai partizani ai confruntării cu Metropola
ci întâlinm și o mică grupare de loialiști, oameni care doresc eventual să rediscute
raporturile cu Metropola fără a se separa de Marea Britanie.
1774 octombrie: sunt adoptate declarațiile și rezoluțiile Congresului. Se cerea, în
primul rând, abrogarea legilor scelerate. De asemenea, au fost elaborate apeluri, scrisori
către Canada și alte teritorii, precum cele două Doride, pentru ca aceștia să-și aleagă
delegați care să participe la Al Doilea Congres Continental. S-a constitut și o asociație
continentală, care, la rândul ei, urma să desemneze comitete de supraveghere care să
supervizeze punerea în practică a hotărârilor Congresului. Apelul către George al III-lea
era redactat în termeni destul de nepolitcoși și avea forma unui text ultimativ. Se cerea
poporului britanic să respecte drepturile poporului din colonii. Nici în acest moment, cu
toate declarațiile și rezoluțiile Congresului nu s-a pus problema independenței față de
Marea Britanie. Era avută în vederea reconcilirea cu Marea Britanie cu condiția
existenței unui partener dispus în acest sens.
La Londra, guvernul britanic credea că cea mai bună soluție se află în maniera
forte. Primul ministru a gândit un sistem prin care coloniile să instituie un sistem fiscal
care să urmărească interesele Imperiului, deși, una dintre cererile importante ale
americanilor era ca fiscalitatea să fie atribuită insituțiilor coloniale. Totuși, Congresul
continental a hotărât instituirea unui boicot total asupra produselor britanice. Boicotul a
fost aproape total și este în primul rând un gest politic.În rândul coloniștilor se creează o
anumită solidaritate însă nu atât de puternică pentru a se ajunge la capitularea în fața
britanicilor.
Trupele britanice vor încerca să îi aresteze pe cei mai cunoscuți și mai activi
patrioți americani, precum Hancocl și Dickinson și să organizee depozite de armament și
miliții.
1775 aprilie : trupele britanice încearcă să întreprindă o acțiune de poliție și să
confiște armamentul. În acest context, au loc primele ciocniri cu aceste miliții, la Concord
și Lexington
1775, 19 aprilie : se trag primele focuri ale Războiului de Independență.
Astfel, Congresul se va desfășura în condiții cu totul noi. În contextul în care
Războiul se declanșase, își arogă dreptul de a organiza forțele armate și de a pregăti la
momentul potrivit luptele. În ceea ce privește organizarea armate, Congresul l-a desemnat
pe George Washington comandant și l-a însărcinat cu mnisiunea de a mobiliza o armată
care să se poată lupta de la egal la egal cu britanicii.
A fost lansată o petiție de împăcare de către americani, făcută însă special pentru
a fi respinsă. Victoriile vor alterna, Boston ul este ocupat însă americanii vor organiza un
asediu și il vor recupera. În aceste ciocniri, pierderile britanicilor sunt mari, ceea ce
înseamnă că adversarul este decis să lupte cu multă abnegație pentru o cauză care se
profilează din ce în ce mai mult în sensul independenței.
1775 iunie : Al Doilea Congres, deși se angajase să nu intervină în Canada, se
întreprinde o expediție în Canada britanică. Este cucerit orașul Montreal, însă, atunci
când este atacat și Quebec ul, pe 1 ianuarie 1776, comandantul american moare, acesta
însemnând și eșecul americanilor de a pune mâna pe Canada.
Franco-canadienii nu au luptat nici împotriva britanicilor nici alături de ei, ci au
ales neutralitatea. Cu toate încercările ulterioare, americanii au pierdut șansa de a ocupa
și Canada.
De asemenea, este abordată și problema sclaviei. Erau patrioți americani care
aveau interese în menținerea sclaviei. Acest subiect a constituit un motiv de disensiuni
între patrioții americani. În 1775 apare prima societate aboliționistă la Philadelphia. Unul
dintre cei care militau pentru acest scop era si Benjamin Franklin.
1777: Vermont, primul stat care va aboli sclavia.
Washington a acceptat înrolarea negrilor în armata americană, dar, pe de altă parte
britanicii au permis eliberarea lor din sclavie dacă luptau împotriva americanilor.
Indienii din America de Nord și din zona ce va deveni mai târziu cunoscută ca
Statele unite, își gradează preferințele astfel : francezii : erau prieteni întrucât plecaseră,
britanicii : în anumite momente pot fi aliați, atitudinea lor față de triburi fiind uneori
destul de favorabilă, marii lor inamici erau americanii
1776 iulie : apare în Statele Unite o lucrare, un pamflet scris de Thomas Paine, un
radical britanic. Efectul politicii radicalilor era mult mai mare în raport cu numărul lor.
Pamfletul lui Paine are titlul ,,Bunul simț” și s-a bucurat de un succes enorm. Era o
pledoarie în favoarea independenței americane. Într-un limbaj popular, el critică Marea
Britanie și arată motivele pt care americanii trebuie să se separe de Imperiu. Critică și
monarhia britcanică, de fapt, este o critică a monarhiei și face o pledoarie pt republică.
Contribuția la nivelul opiniei publice a acestei lucrări a fost semnificativă.
Al doilea Congresc continental a dispus ca Statele Unite să înceapă să-și
elaboreze propriile Constitușii și, în 1776-1777 au fost elaborate numeroase constituții, în
care sunt menționate drepturile, creând astfel mediul pt elaborarea Constitușiei
Americane. Constituția statului Pennsylvania este cea mai elaborată. Existau trei comitete
care trebuiau să se ocupe de elaborarea unei declarații de independență, reogranizarea
statului aflat în război, un proiect de tratat care să atragă aliați.
1776, 4 iulie : adoptată Declarația de Independență
1776 8 iulie – au aderat la act și cei din New York
Declarația de Independență a fost realizată într-un comitet din care făceau partea
Thomas Jefferson, Benjamin Franklin și John Adams. Primul are cel mai important rol în
elaborarea proiectului. Jefferson se inspiră din filosofia politică britanică, din John Locke.
Sunt foarte puțini cei care au citit cartea lui Rousseau despre contractul social. Practic,
Declarația de Independență este construită pornind de la ideile de bază ale filosofiei
britanice și de la filosofia drepturilor naturale : existența unor drepturi inalienabile,
egalitatea, securitatea, dreptul de a își căuta fericirea. Pornind de la Locke, Declarația
spune că în istorie oamenii au acceptat să fie guvernați de cei care s-au angajat să
respecte un așa-zis contract. În momentul în care acest „contract” nu este respectat,
poporul poate schimba guvernarea. În opinia celor care au redactat Declarația, guvernul
britanic a încălcat acest contract. Principalul vinovat este considerat regele George III.
Ca atare, se stabilește ruperea legăturilor cu Marea Britanie, constituirea unor
state libere și independente care își vor alege guvernarea care li se pare lor potrivită.
Acuzațiile aduse lui George III sunt formulate cu o onestitate ce poate fi pusă sub semnul
întrebării, se referă atât la acțiunile lui de dinaintea declanșării războiului, cât și după acel
moment.
Există pasaje care au fost ,,amputate” în timpul dezbaterilor, Jefferson era foarte
critic la adresa sclaviei, o problemă care putea să îi dezbine pe patrioți.
Ceea ce este important este că Statele Unite formează acum un stat independent
ce poate aspira la stabilirea unor alianțe cu statele suverane. Acest aspect este de
neconceput pentru Ludovic al XVI-lea – să ajute niște rebeli împotriva unui alt rege, însă
acum avea de a face cu un stat independent.
Declarația de independență are o importanță deosebită în evoluția umană, alături
de ,, Declarația drepturilor omului și cetățeanului” din Franța. Sunt recunoscute drepturile
fundamentale, egalitatea tuturor, dreptul de a fi guvernați și guvernanți, dreptul la
insurecție.
De asemenea, s-a format un al treilea comitet care va urmări încheierea tratatelor
cu mari puteri, în condițiile apariției unui nou stat independent.
1775-1780- În Războiul de Independență americanii au obținut atât victorii, cât și
înfrângeri, una dintre cele mai mari fiind cea de la Quebec.
1812: se declanșează un al doilea război între americani și Marea Britanie.
Americanii vor încerca să ocupe Canada din nou. Nu vor reuși nici de data aceasta, astfel
încât, vor renunța definitiv la cucerirea lui.
Britanicii considerau că partea vulnerabilă a coloniilor era reprezentată de
coloniile din sud unde exista un număr important de loialiști. În cursul războiului de altfel
apare problema loialiștilor, oameni care susțineau Marea Britanie și care considerau că nu
trebuie să se desprindă de Metropolă și vor lupta de partea trupelor britanice. Ei
reprezintă o minoritate iar mulți dintre aceștia sunt concentrați în sud. Loialițtii au luptat
alături de trupele britanice sau în gherile. Rolul lor nu era deloc neglijabil. Loialiștii au
încercat să contracareze lupta de gherile cu unități care încercau să contracareze gherila
americană. Au fost luate măsuri severe împotriva loialiștilor, fie le-au fost confiscate
proprietățile, fie au fost executați.
 În momentul încheierii păcii, existau o serie de prevederi cu privire la loialiști.
Aceștia erau puși să opteze dacă voiau să rămână în SUA sau să plece. Mulți dintre ei au
plecat, unii dintre ei în Canada.
De asemenea, a existat un conflict juridic, diplomatic, în legătură cu proprietățile,
cu bunurile confiscate. Prin tratatul de pace, SUA promiteau că vor rezolva această
problemă care, în final, a rămas nesoluționată.
1776: Washington începe organizarea armatei sale, o armată adevărată. Care nu se
mai rezuma numai la miliții. Procesul nu a fost unul ușor, Washington va întâmpina
probleme în disciplinarea oamenilor, mai ales că existau probleme financiare dar și cu
echipamentul.
1776-1777 iarna : contrar tradițiilor militare de până atunci, armata americană,
tocmai pentru a își reface moralul printr-o vicctorie,atacă armata britanică care avea
organizat cartierul de iarnă la Trenton, americanii vor reuși să obțină victoria.
La rândul lor, britanicii vor ataca Princeton, lupta va fi una indecisă care a
demonstrat că armata americană putea face față unei mari armate care dispunea și de
echipament din abundență și de militari profesioniști.
1777 : incep si operațiunile de gherilă și de contragherilă. În cursul acestui an s-a
văzut că nu există o unitate de comandament și slăbiciunea britanicilor. Pe fundalul
acestor neînțelegeri, britanicii și-au consolidat pozițiile în New York.
În condițiile în care există rivalități între comandanții britanici, se produce o
campanie nefericită din partea lor. A avut loc o victorie simbolică a americanilor la
Saratoga, britanicii au pierdut cca 3500 de militari care au fost luați prizonieri, a fost o
victorie de răsunte. Bătălia a risipit ultimele rezerve pe care le avea Franța în legătură cu
șansele americanilor în fața britanicilor.
1776-1777 : mai multe state și-au eliberat propriile constituții.
La o lună de la victoria de la Saratoga a fost adoptată prima Constituția
americană, statele își păstrau în foarte mare măsură suveranitatea. De asemenea, sunt
câteva lucruri cre au rămas și în perioada ulterioară. Constituția a fost ratificată pe rând
de către state și a intrat în vigoare îm 1781.
Se definește numele oficial al statului : Statele Unite ale Americii
Statele conservă o bună parte din atribuțiile pe care le aveau, se puteau asista în
ceea ce privește apărarea și pentru aceasta participau la cheltuieli comune în ceea ce
privește constituirea unei armate. Statele nu pot întreține relații externe, nu pot avea
relații cu terțe puteri, nu pot avea ambasadori. Se aplica principiul separației puterilor în
stat și se creează un parlament unicameral.
În ceea ce privește reprezentarea statelor, fiecare stat dispunea de un vot în cadrul
Congresului, dar era reprezentat în funcție de numărul de locuitori, de o delegație mai
mult sau mai puțin numeroasă/ Inițial, se alegea anual câte un președinte în SUA, nu avea
atribuțiile pe care le va avea mai târziu președintele SUA.
Consiliul dispunea de largi atribuții de politică externă : declara război, încheia
pace, se pronunță în legătură cu acordarea de credit sau datoria publică. Prin articolele
Confederației se stabilea că un nou stat poate intra în Confederație dacă cel puțin nouă
state sunt de acord.
Constituția poate fi modificată de Congres iar modificările sunt ratificate de state.
Începe să fie discutată și problema teritoriilor din vest, se punea problema
admiterii de noi state, in 1780 s-a decis ca aceste teritorii, situate deocamdată în zona de
nord-vest a SUA să aparțină Congresului. A treia chestiune pe care trebuia să o rezolve al
treilea comitet era alianța cu Franța, pe care americanii o căutau cu insistență. Aceasta are
o revanșă de luat și, în acest sens, francezii s-au pregătit de un posibil război cu Marea
Britanie. Un rol important pentru pregătirea Franței pt.intrarea în război l-au avut noii
miniștri pe care i-a avut tânărul rege Ludovic XVI după 1774. Între aceștia, rolul cel mai
important il are Contele Vergennes, ministru de externe al Franței ( 1774-1787) dar
influența lui era mult mai mare : era principalul sfătuitor pe probleme internaționale.
În perioada domniei lui Ludovic XVI, Franța a reușit să își reorganizeze armata, a
fost modernizat echipamentul militar, armamentul, s-au construit tunuri de tip nou, puști
de infanterie. De asemenea, flota a fost modernizată și ea, au fost construite nave de linie,
au fost înființate o serie de instituții de educație militară în care oamenii erau învățați să
utilizeze armele de linie etc. Armata franceză era superioară celorlalte.
Deși Revoluția Franceză a însemnat o perioadă de dezorganizare a armatei,
armamentul și dotarea au rămas. Revoluția a reușit să obțină și victorii. Această
superioritate realizată în timpul lui Ludovic XVI și-a spus cuvântul în luptele din Europa.
În ceea ce privește alianța cu Franța, aceasta ajuta, dar neoficial, insurgenții
americani încă din 1776. Totuși, Ludovic XVI nu putea sprijini niște rebeli împotriva
unui alt monarh, dar lucrurile s-au schimbat după ce americanii, prin reprezentanții lor la
Paris ( Benjamin Franklin) i-au convins pe francezi să semneze alianța în februarie 1778.
O alianță militară care prevedea că cele două părți nu vor face pace separat ( americanii
nu au respectat acest lucru ) a fost semnat și un tratat de comerț.
Franța încerca să profite de dificultățile britanicilor pt.a recupera din coloniile
pierdute în 1763.
Războiul de Independență american a fost o criză internaționlă în adevăratul sens
al cuvântului.
Primul aliat este Franța care va reuși să atragă în război și Spania care nu va intra
in calitate de aliată a Americii, ci a Franței ( 1779). Obiectivele lor diferă.
Franța nu putea recunoaște deschis eventualele pretenții de a recupera fie Canada
fie Louisiana întrucât înșiși americanii aveau privirile îndreptate spre aceste teritorii.
 Spania dorea să recucerească Gibraltarul, Minorca și, în funcție de desfășurarea
războiului putea avea și alte pretenții.
Olanda : se va implica în război, însă rolul său este modest, însă nu va mai
reprezenta o mare putere navală, iar aportul său este mai curând de ordin financiar.
1780 : la inițiativa Ecaterinei a II-a se constituie o ligă a neutrilor. Acestă
inițiativă este destul de importantă deoarece se pune problema comerțului neutrilor în
dreptul internațional. Practic, pretenția neutrilor, în frunte cu Rusia, de a continua
activitățile comerciale cu statele combatante. În această Ligă intră aproape toate celelalte
state din Europa : Prusia, Imperiul Romano-German, Polonia etc.
Liga a reușit să impună principiul respectării neutralității de către statele
combatante. Navele britanice au continuat să oprească și să percheziționeze navele
statelor neutre ce sprijineau adeversarii.
În ceea ce privește Războiul American, intrarea Franței în război însemna
trimiterea de trupe și echipament pe teritoriul american.Flota britanica este pusa in mare
dificultate.
Britanicii isi vor concentra atenția spre statele din sud, acolo părea de altfel să fie
și punctul nevralgic. Vor ocupa Georgia după care vor intra în Carolina de Sud.
1780: Bătălia de la Charleston, este una dintre cele mai grele înfrângeri suferite de
americani
1781: Războiul s-a încheiat în urma unei greșeli de comandament a britanicilor.
Are loc bătălia de la Yorktown, armata britanică a fost blocata de cea americană și
franceză, comandantul britanic, lordul Cornwallis a făcut o mare greșeală care l-a obligat
să capituleze, această înfrângere apare într-un moment în care britanicii sunt epuizați.
Operațiuni se desfășoară și în Caraibe, în Marea Mediterană, Oceanul Indian,
front dominat de operațiuni navale.
Minorca este recucerită de spanioli însă aceștia alături de trupele franceze vor
eșua în cucerirea Gibratlarului, acțiune sf.în 1782
În Marea Caraibelor flota franceză obține o serie de succese, cea mai importantă
bătălie a avut loc la Saintes și a fost câștigată de britanici. Succese franceze sunt
înregistrate și în Oceanul Indian.
1779: Au încercat să debarce în Marea Britanie. Trupele franco-spaniole urmau să
susțină această inițiativă dar tentativa a eșuat din cauza mai multor factori.
În Camera Comunelor existau numeroși oameni care se pronunțau pt.acordarea
independenței coloniilor pentru ca în 1782 toată lumea să își dorească încheierea
păcii.Lordul North este obligat să demisioneze.