Ion Creanga-bun cunoscator al Sfintei Scripturi

Este cunoscut ca,mai bine de un deceniu,intre 1859 si 1872,Ion Creanga a

facut parte din cler.iar urma acestei experiente a ramas nu numai in educatia sa
ca om,pedagog,dar si in opera sa de scriitor.

Cercetotorul Ovidiu Birlea scria in 1967 ca exista riscul de a pune pe seama

intelepciunii populare multe texte care provin din textul bisericesc,fie din
Biblie,fie din cartile de cult sau alte elemente ale Traditiei bisericesti.

Un alt cercetator,Vasile Arvinte afirma ca in opera lui Creanga este foarte

bine reprezentat limbajul bisericesc,uneori el parodiind acest mod de
exprimare care ii era destul de familiar.

De interes pentru studiul nostru sunt Paremiarul,o carte de predici,care

explica fragmentele biblice citite in duminicile si sarbatorile din cursul
anului,Evangheliarul,numit in popor Sfanta Evanghelie,cartea care cuprinde
aceste fragmente,dar referitoare la viata si activitatea Domnului Iisus Hristos si
Psaltirea,cartea poetica a regelui vetero-testamentar David.

De remarcat ca,desi marele povestitor prezinta adesea citate sub forma usor
hazlie,umoristica,el nu urmareste prin asta sa denigreze sau sa duca in derizoriu
textele sfinte,ci saconfere operei sale o aura nobila,care sa rupa evenimentul
din cotidian.De ex.in ,,Soacra cu trei nurori,, foloseste sintagma ,,fiul cel
mijlociu si-a luat nevasta dupa chipul si asemanarea celei dintai,,evocand un
text din cartea Facerii in care Dumnezeu a creat pe om dupa chipul Sau,urmand
ca omul sa ajunga la asemanare cu divinitatea,iar soacra se lauda ca are un ochi
neadormit la spate,cel,,atoatevazator,,.Cele trei nurori se indeamna intre
ele,,hai fetelor ,mancati si pe Domnul laudati!,,in timp ce baba isi dorea o
troita(treime)nedespartita,expresie folosita la fiecare Sfanta Liturghie.

In ,,Capra cu trei iezi,, se cere ,,moarte pentru moarte,arsura cu arsura,ca bine

o mai plesnii cu cuvinte din Scriptura,,exact Legea Talionului,a Vechiului
Testament in care Dumnezeu doreste ca poporul sau sa respecte acest precept
al dreptatii dus pana la extrem.Fatarnicia clericala a lupului este magistral
descrisa prin cuvintele lui de imbarbatare si consolare catre capra,,Rabdare ne
trebuie....ca cine va rabda pana la sfarsit,acela se va mantui,,o mostra de
competenta in Sfanta Scriptura(Luca 21,19 si Ps 102,8).
 La sfarsitul povestilor personajele au trait pana la adanci batraneti,vazand pe
,,fiii fiilor lor imprejurul mesei lor,, un citat din slujba Tainei Sfintei Cununii.

Ca o concluzie,diaconul Creanga,aflat pe prima treapta a preotiei,a cunoscut

in profunzime literatura bisericeasca,toate cartile de cult,dar nu acesta e
meritul lui cel mare,ci ca a reusit sa insereze aceste texte in povestile si
Povestirile lui,conferin o aura usor,,apocrifa,,biblica scriiturii sale,talentul sau
de scriitor dovedind un talent de predicatos si retor bisericesc.