România este în plin ”război de frontieră”. În ce măsură conștientizăm?

Cristian Felea
martie 24, 2018 Administratie, Analize, Armata, Global / Europa, Opinie, Politica & Doctrine
Deocamdata nu sunt comentarii 2,862 Vizualizari

Cristian Felea

Doctor în ştiinţe inginereşti, domeniul: „Mine, Petrol şi Gaze” - Universitatea din Petroşani.
Ofițer SRI în rezerv ă
Colaborator al publicaţiei „Revista Minelor”
Oricine poate spune astăzi că ordinea politică mondială, după statu-quo-ul care a marcat scena
globală aproximativ un deceniu după sfârșitulRăzboiuluiRece, este într-o continuă schimbare,
pe măsură ce marile puteri(blocuri economice și militare) se repoziționează strategic una în
raport cu cealaltă. Fermentul de necontestat alschimbărilor a fost Rusia lui Vladimir Putin,
pentru că fostul ofițer KGB, pe care Boris Elțîn l-a desemnat ca moștenitor alsău la
conducerea Federației, și-a dat seama slăbiciunile imperiuluiși a decis să le transforme în
atuuri, sub o conducere de mână forte. Și a declanșat atacul; a avertizat SUA și UE că Rusia
vrea o ”lume multipolară”, a sferelor de interese. Din momentul în care România a fost
admisă în NATO și în UE, devenind și un factor activ în contestarea sferei de influență rusești
din regiunea Mării Negre, s-a transformat într-o țintă clar definită pentru Federația Rusă. În
iunie 2006, în exercițiul ministrului de externe Mihai Răzvan Ungureanu, România a lansat
inițiativa ”Forumul Mării Negre pentru Dialog și Parteneriat”[1], iar în aprilie 2008, la
reuniunea NATO de la București a insistat pentru acceptarea candidaturii Ucraineiși Georgiei
la alianță[2]; în fine, în anul 2010, a fost

acceptată candidatura României pentru găzduirea uneia din bazele scutului defensiv
antirachetă NATO din Europa[3], pentru ca, în ianuarie 2016, fostul ministru al apărării
Mihnea Motoc (în prezent consilier pentru politici de apărare al lui Jean-Claude Junker) să
propună NATO înființarea uneiflote comune la Marea Neagră[4]. Vladimir Putin a imprimat
ofensiveiruse valențe necunoscute, pe care nici imperiul țarist și nici Armata Roșie nu le-au
vădit atunci când au acționat conform liniilor strategice din ”Testamentul lui Petru cel
Mare”[5]; noul conducător de la Kremlin le-a cerut conducătorilor militarisă acționeze tactic
sofisticat, alternând elementele de forță ale războiului clasic cu cele ale războiului hibrid[6].
Ascensiunea lui Vladimir Putin a transformat ambițiile FederațieiRuse într-un set de
amenințări asimterice[7] care vizează orice capitală ce a fost țintită de strategii militariruși –
iar Bucureștiul nu este ocolit, acest lucru trebuie să ne fie foarte clar. Într-un scrutin ce nu a
favorizat alegerile cu adevărat libere, noul mandat acordat de alegători lui Vladimir Putin
poate corespunde unei încercari de a folosi diplomația (măcar) pentru a stabili(cât mai clar)
obiectivele strategice vizate de Kremlin și a încerca negocieri care să stăvilească pentru un
timp ambițiile distructive, formulând câteva proiecte comune constructive. Problema cea mai
dificil de rezolvat, însă, este aceea că Federația Rusă are un avantaj strategic ce se poate
dovedi mai mult decât îngrijorător, pentru că a reușit să provoace prin intervenții asimetrice
precise o serie întreagă de vulnerabilități pe care NATO nu le poate surmonta cu ușurință[8] și
are nevoie să câștige timp. Cele mai dificile sunt provocările generate de controlul deciziei
politice în țările din Europa de Est, acolo unde Kremlinul manevrează cu dibăcie, pentru că se
poate baza pe informațiile pe care le are la dispoziție din perioada ”Tratatului de la Varșovia”,
dar și pentru că și-a dezvoltat capacități operaționale de control/stimulare al/a
comportamentului mulțimilor prin platformele de socializare. Acțiunile FederațieiRuse nu pot
fi însă analizate numai din perspectiva unilaterală a inițiativei pe care a luat-o în planul
operațional. Până la urmă, Federația Rusă a procedat într-un mod clasic atunci când a
provocat SUA și NATO, pentru că astfel i-a definit ca principaliisăi inamici; iar acest lucru a
fost posibil pentru că a gândit și gândește încă lumea ca fiind o scenă a unei confruntări
globale după teoria lui Halford John Mackinder și încearcă să găsească răspunsulfolosind o
viziune a preeminenței ”MameiRusia” cât se poate de conformă cu cea a țarului Petru cel
Mare. Cu alte cuvinte, Rusia lui Vladimir Putin crede că nu a avut și nu are nimic de câștigat
din cooperarea economică globală, cel puțin nu pentru elitele sale provenite din structurile
serviciilor de informații, mai ales KGB (actualul FSB)[9]. Și atunci caută confruntarea, în
care poate să se poziționeze convenabil, din spatele armamentuluisău nuclear, astfel încât să
se profileze într-un lider mesianic, fără de care Federația Rusă ar ajunge la colaps, sub
loviturile Occidentului, dar care îi permite șisă manevreze punctual, pentru delimitarea sferei
de influență. Figura 1 Lumea multipolară, așa cum și-o imaginează Kremlinul la acest
moment (figura 1), este departe de a fi un spațiu care să avantajeze (mai mult decât o lume a
cooperării, a libertățiiși democrației) interesele FederațieiRuse, pentru că fisurile din Blocul
țărilor NATO pot la fel de bine să se estompeze, iar în relația cu China – o putere economică
care poate în curând devansa SUA, deci în permanentă foame de resurse – pot interveni
complicații greu de prevăzut la acest moment, deci cu atât mai greu de gestionat. CUM A
ÎNCEPUT ATACUL? Extinderea rapidă a UE și a NATO cu țările din estul Europei, inclusiv
cu Statele Baltice, Polonia, România șiBulgaria a nemulțumit puterea de la Kremlin la un
nivel profund. Principala teză este aceea că, la momentul în care NATO avansa pe flancul
estic al Europei, FederațieiRuse ise oferea posibilitatea de a deveni un partener valid al
alianțeiși – implicit – al Uniunii Europene, în condițiile în care ar firenunțat la politica de
confruntare și ar fi adoptat modelul de dezvoltare al democrațiilor liberale[10]. Dar Rusia lui
Putin a ales altă 24.03.2018 România este în plin ”război de frontieră”. În ce măsură
conștientizăm? | Contributors http://www.contributors.ro/administratie/romania-este-in-plin-
%e2%80%9drazboi-de-frontiera%e2%80%9d-in-ce-masura-con%c8%99tientizam/ 3/13 cale.
Figura 2 În august 2008, la numai patru luni după summit-ul NATO de la București, Federația
Rusă invada Georgia[11], pentru a asigura ”protecție” regiunilor separatiste Osetia de Sud și
Abhazia în fața intențiilor guvernului legitim georgian, de a readuce respectivele regiuni sub
suveranitatea Tbilisiului. Intervenția rusă a tăiat jumătate din accesul guvernului georgian la
Marea Neagră și a restabilit enclava osetiană din mijlocul țării(figura 2). Nu mai putea fi
vorba de un proces de aderare al Georgiei la NATO. În Ucraina, confruntarea a fost mult mai
dificilă. În noiembrie 2004, fostul guvernator al provinciei Donețk, Viktor Ianukovici,
candidează la președinția Ucrainei de pe o platformă pro-Rusia declarată. Alegerile sunt
câștigate, după treirunde și intervenția Curții Supreme de Justiție a Ucrainei, de Viktor
Iușcenko, candidatul pro-european. În mandatul luiIușcenko Federația Rusă nu ezită să
apeleze la arma energetică, oprind livrările de gaze naturale către Europa prin Ucraina, sau
încercând să-l elimine (fizic) pe președintele Viktor Iușcenko, prin otrăvirea cu dioxină.
Presiunea constantă a Kremlinului asupra Kievului are în cele din urmă succes, pentru că la
începutul anului 2010 Viktor Ianukovici reușește să devină președinte al Ucrainei. Deși
contestat puternic prin proteste de stradă, Viktor Ianukovici păstrează puterea la Kiev până
când decide să respingă parteneriatul cu Uniunea Europeană, arătând astfel ucrainenilor ce rol
îirezervase de fapt Kremlinul atunci când l-a adus la putere. În tot acest timp, principalele
capitale ale NATO și UE încă maisperau că se poate negocia cu Medvedev și Putin un
parteneriat pentru democrație, care să servească intereselor ambelor blocuri. Kremlinul era
simpatizat și creditat în multe capitale europene, dar mai cu seamă la Berlin, la Roma și la
Paris. Nimeni atunci nu a luat în considerare că la Londra, la Nisa și la Monaco ori la Praga s-
au constituit adevărate centre de concentrare ale oligarhilor ruși – mai toți obligați la loialitate
față de Putin, sub amenințarea eliminării(inclusiv fizice). Occidentul a ignorat o bună bucată
de vreme inclusiv modul în care echipa de siloviki[12] Vladimir Putin – Dimitri Medvedev s-
a instalat la putere șis-a menținut, eliminându-și adversarii politicifără niciun scrupul. Pentru
că cei doi, deșiși-au permis controlul total asupra societății, deciși asupra proceselor
electorale, nu au obținut cu adevărat nici jumătate din voturile electoratului(tabelul 3); cu
excepția recentelor alegeri, când obiectivul aparatului administrativ, trasat de la centru, a fost
să scoată electoratul la urne cu orice preț[13]. Patru au fost momentele (esențiale) de
dezvrăjire ale capitalelor occidentale, și pot fi enumerate în ordine cronologică, după cum
urmează: (i) Ca răspuns la acțiunea populară, de alungare a ”candidatului manciurian” –
Viktor Ianukovici de la putere, Federația Rusă atacă cu tehnici hibride Ucraina și ocupă
Crimea, pe care o scoate de sub suveranitatea Kievului, iar în regiunile Lugansk și Donețk
crează o nouă Transnistrie; (ii) Profitând de o decizie politică hazardată a fostului premier
britanic David Cameron, o operațiune hibridă rusă favorizează votul pentru Brexit, care
devine o realitate, slăbind coeziunea Uniunii Europene, dar și atuurile MariiBritanii;
24.03.2018 România este în plin ”război de frontieră”. În ce măsură conștientizăm? |
Contributors http://www.contributors.ro/administratie/romania-este-in-plin-
%e2%80%9drazboi-de-frontiera%e2%80%9d-in-ce-masura-con%c8%99tientizam/ 4/13 (iii)
Amenințarea asimetrică rusă se materializează, neutralizând sistemele defensive ale
Americiiși Kremlinulreușește să intervină în campania electorală care îl aduce pe Donlad
Trump în Biroul Oval; (iv) Serviciile secrete ruse provoacă din nou sistemele de securitate
națională ale MariiBritaniiși elimină printr-un atac cu armă chimică (Cazul ”Skripal”) un fost
spion – Sergei Skripal, ofițer GRU. În tot acest timp, la București, multă lume a preferat să
creadă că țara noastră este în afara jocului geopolitic, deși nimeni nu-șiface cu adevărat iluzii
în ceea ce privește atitudinea pe care Moscova o are acum față de România, și anume una
ostilă. Însă termenul corect prin care poate fi definită atitudinea românilor este cel de
confuzie. În afară de faptul că ne așteptăm ca, vreodată, rușiisă atace bazele militare
americane de la Deveselu sau Mihail Kogălniceanu – aspect pe care îl considerăm nedrept și
pentru care suntem gata să-i blamăm pe americani, la o adică – ne este greu să identificăm o
altă formă de agresiune a FederațieiRuse împotriva noastră. Ori, România nu este în niciun
caz exceptată de valul amenințării asimetrice pornit de Kremlin. Ca să înțelegem această
realitate, ar trebui însă să punem cap la cap câteva lucruri, anumite informații publice din
noianul care ne înconjoară. Și, mai ales, ar trebuisă gândim cu capul nostru, eventualsă evităm
să luăm de gata ideifabricate la televizor, ori livrate în calupuri de știriselectate de entități
necunoscute pe rețelele de socializare. ROMÂNIA ESTE PE FRONTIERĂ România și
Polonia promovează două proiecte cu o dimensiune nouă de cooperare economică și militară,
capabile să adâncească congruența de interese în flancul estic al Europei:(i) Inițiativa Celor
Trei Măriși(ii) Formatul ”București 9”. Ambele tipuri de cooperare sunt încurajate de Statele
Unite ale Americii, pentru că oferă repere schimbate unei zone care, până recent, era
caracterizată ca fiind una de influență pentru ImperiulRus. Inițiativa Celor Trei Mărireia un
concept polonez din perioada interbelică, ce-i aparține mareșalului Józef Piłsudski, numit
”Intermarium”[14], care se dorea o cale prin care țările dintre mările Baltică, Figura 3 Neagră
și Adriatică să se poată opune politicilor agresive promovate de Berlin, pe de-o parte,
respectiv de Moscova, pe de altă parte. George Friedman[15], fondator al Stratfor, apreciază
că Inițiativa Celor Trei Mări(figura 4) apropie țări membre ale UE, foste comuniste, care nu
fac parte din nucleul economic performant al UE, de cooperarea cu SUA, de la care și
așteaptă sprijinul militar cel mai important, pentru a putea negocia credibil cu Federația
Rusă[16]. Pe de altă parte, Formatul ”București 9” este o structură de cooperare a miniștrilor
apărării din nouă state membre ale NATO – Bulgaria, Cehia, Estonia, Letonia, Lituania,
Polonia, România, Slovacia și Ungaria -, situate în flancul estic al Europeiși care încearcă să
se coordoneze tot pentru a face față unei eventuale agresiunirusești, în condițiile în care cele
nouă state vor fi cu siguranță în prima linie a conflictului. Conștientizarea situației în care ne
regăsim este motivul pentru care România, la fel cu Polonia, sunt factorii activi care se
străduiesc să ofere consistență celor două tipuri de cooperare economico-militară. România,
cel puțin până în prezent, a făcut chiar mai mult decât atât. În primulrând, începând cu anul
2017, și-a calibrat la 2% din PIB cheltuielile de apărare și, pe lângă implicarea în formaturile
de cooperare ale flancului estic s-a dovedit extrem de interesată și de activă și în politicile
PESCO, sau prin susținerea inițiativei privind întărirea cooperării UE – NATO care să permită
creșterea mobilității trupelor și tehnicii militare – conceptul de ”Schengen militar” în Europa.
Toate acestea au atras atenția nu doar Moscovei(care acționează în consecință, pentru a
zădărnici eforturile prin care România caută să- șisecurizeze interesele), ciși diverselor
grupări de interese care caută să profite de nevoia României de a încheia contracte
semnificative 24.03.2018 România este în plin ”război de frontieră”. În ce măsură
conștientizăm? | Contributors http://www.contributors.ro/administratie/romania-este-in-plin-
%e2%80%9drazboi-de-frontiera%e2%80%9d-in-ce-masura-con%c8%99tientizam/ 5/13 de
înzestrare cu tehnică militară, pentru a obține profituri(însemnate și necuvenite) din
intermedierea influențeiși prin specularea vulnerabilităților unor elite politice corupte care iau
deciziile la București. Cu adevărat problematică devine situația în condițiile în care lăcomia
intermediarilor își dă mâna cu interesele Kremlinului, pentru că starea de pericol pentru
securitatea națională este la acel moment manifestă și implică un răspuns imediat. România
nu este singura aflată în această situație. În Letonia sistemul bancar a fost permeabil zeci de
ani pentru capitalurile rusești, dar cel care a tolerat situația ani la rând, adică guvernatorul
băncii centrale din Letonia, Ilmars Rimsevics a fost abia de curând arestat, după ce un raport
al Trezoreriei SUA a acuzat sistemul bancar leton inclusiv de spălarea de bani nord-
coreeni[17]. În Ungaria, pentru a se menține la putere, Viktor Orban și-a conceput un sistem
putinist de control al instituțiilor prin care drenează fonduri europene și guvernamentale și nu
ezită să execute un balet diplomatic complicat, prin care se menține în același timp apropiat
de Federația Rusă și de China, dar și cuplat la piața UE sau alături de interesele SUA în
flancul estic. Același joc complicat îlregăsim și la Praga, ori la Bratislava, unde recentele
proteste de stradă acuză derapajele grave pe care corupția le-a provocat statului de drept.
Precum odinioară în Vestul Sălbatic, situarea la Frontieră implică în sine un risc, iar România,
după ce coaliția PSD – ALDE a câștigat alegerile din 2016, pare să-șifi pierdut determinarea
cu care, alături de Polonia, își construia o poziție de pilon al NATO și partener de încredere al
SUA în Flancul Estic. Mai mult decât atât, tot ceea ce România obținuse prin poziția
intransigentă de luptă cu corupția instituționalizată și pentru statul de drept, care i-ar fi oferit
oportunitatea de a se număra printre statele re-fondatoare ale Uniunii Europene post-Brexit,
este acum aproape să fie anulat prin acțiunile premierului V.V. Dăncilă și cele ale ministrului
justiției, Tudorel Toader[18]. Dar poate cel mai interesant semnal a fost oferit recent de vizita
pe care ”Fundația Europeană Titulescu”, cu susținerea Ambasadei României în Federația Rusă
(deci a MAE) a făcut-o la Moscova, ca răspuns la o invitație a ”Fondul Gorceakov pentru
Diplomaţie Publică” pentru a analiza ”stadiulrelațiilor româno-ruse”. Fondul Gorceakov este
o organizaţie creată în 2010 pentru a promova propaganda Kremlinului. Conducerea Fondului
Gorceakov este asigurată de ministrul de externe Serghei Lavrov, iar din aceasta mai fac parte,
printre alţii, Igor Ivanov (ministru de externe al FederaţieiRuse în perioada 1998-2004, cel
care a semnat Tratatul politic dintre România şi Federaţia Rusă în 2003, în timpul în care
Adrian Năstase era prim-ministru), precum şi Vagit Alekperov, preşedintele Lukoil din 1993.
[19] Este important să reținem personajele care au asigurat fondul celui mai important
moment la vizitei delegației Fundației Europene Titulescu în Federația Rusă, și anume
întâlnirea dintre Adrian Năstase, secondat de ambasadorul Vasile Soare, cu vice-ministrul de
externe alRusiei, Alexandr Grușko. În mod evident, partenerii UE și NATO își pun fireasca
întrebare ce mesaje neoficiale a purtat între Bucureștiși Moscova fostul premier Adrian
Năstase și dacă aceste mesaje au legătură cu politici nedeclarate ale guvernului păstorit de
cuplul anti-Bruxelles format din Liviu Dragnea și Călin Popescu Tăriceanu. CORBII ȘI-AU
DAT MÂNA, PLANURILE LE-A FĂCUT KREMLINUL Robert Mueller (în imagine), fost
director al FBI, în prezent consilierul nominalizat de Procurorul General al SUA pentru a
investiga amesteculRusiei în alegerile din SUA, în 2016, a anunțat recent că și-a extins
investigația și asupra unor alte situații în care entitățistatale, cum este cazul Emiratelor Arabe
Unite, au fost interesate să cumpere influență în mediul președintelui american Donald
Trump[20]. Ceea ce este de interes în această afacere pe care o investighează acum Robert
Mueller, raportat la România, sunt personajele implicate șischema pe care au aplicat-o (figura
4). În principiu, se poate observa o legătură strânsă între consilierii președintelui Donald
Trump și diverse personaje care l-au asistat în campanie pentru strângerea de fonduri, dar
numai pentru a profita acum de influența pe care o au la Casa Albă și pe care o
tranzacționează făcând profituri necuvenite. Prezența în astfel de scheme a lui Jared Kushner,
ginerele președinteluiși consilier alsocruluisău la Casa Albă, poate indica și că familia Trump
nu se dă în lături de la astfel de ”afaceri”.[21] 24.03.2018 România este în plin ”război de
frontieră”. În ce măsură conștientizăm? | Contributors
http://www.contributors.ro/administratie/romania-este-in-plin-%e2%80%9drazboi-de-
frontiera%e2%80%9d-in-ce-masura-con%c8%99tientizam/ 6/13 Figura 4 Personaje cheie în
administrația Donald Trump s-au arătat încă de la început a fi Steve Bannon (în imagine),
consultantul care, împreună Cambridge Analytica, au condus campania electorală care l-au
adus pe omul de afaceri la Casa Albă șiElliot Broidy, un lobby-st american care a asigurat o
campanie de strângere de fonduri eficientă pentru echipa celui care a devenit președintele
SUA. Steve Bannon a decis să coopereze cu anchetatorulRobert Mueller în ancheta privind
influența FederațieiRuse asupra campaniei electorale a lui Donald Trump, la fel cum a făcut-o
și un alt fost consilier al președintelui, respectiv Michael Flynn, fost consultant al SCL Group.
Pe de altă parte, scandalul atacului cu neurotoxină asupra fostului ofițer GRU Sergei Skripal
pare să fi dezmorțit serviciile de securitate și de intelligence britanice, care au identificat
companiile Strategic Communication Laboratories (SCL) șiCambridge Analytica a fi vehicule
ale unor interese ruse, iar ca interfață Agenția de Cercetare a Internetului(IRA), cu sediul în
Sankt Petersburg, compania Lukoil, interesată de targeting-ul politic șifurnizoare de
fonduri[22], dar și psihologul de origine moldoveană de la Universitatea Cambridge,
Aleksandr Kogan[23]. Esența scandaluluiCambridge Analytica este destul de bine cunoscută,
precum și modul în care Steve Bannon s-a folosit de capacitățile acestei companii, dezvăluite
publicului de un fost angajat, Christopher Wylie. Practic, la Cambridge Analytica au ajuns
date colectate neautorizat din rețeaua social media Facebook de Aleksandr Kogan, printr-o
aplicație informatică numită „thisisyourdigitallife”, despre care moldoveanul afirma că-i
aparține și că era destinată unei cercetări de piață. Așa cum se vede și din figura 5, atât
Facebook, cât și Universitatea Cambridge plătesc în acest scandal prețul bunei credințe.
Figura 5 24.03.2018 România este în plin ”război de frontieră”. În ce măsură conștientizăm? |
Contributors http://www.contributors.ro/administratie/romania-este-in-plin-
%e2%80%9drazboi-de-frontiera%e2%80%9d-in-ce-masura-con%c8%99tientizam/ 7/13
Trebuie să ne rețină atenția faptul că, începând din anul 2014, SCL – Cambridge Analytica au
conceput laboratorul în care, așa cum declară Christopher Wylie, dar cum au descoperit și
jurnaliștii de la UK’s Channel 4, au fost testate diverse tipuri de mesaje pe rețelele de
socializare, fiind țintiți indiviziși grupuri de indivizi al căror comportament a fost studiat și de
la care se anticipa un anumit tip de răspuns comportamental, ce a putut fi ulterior manipulat în
campanii de tipulBrexit sau alegerile prezidențiale din SUA. Faptul că Agenția de Cercetare a
Internetului din Sankt Petersburg, ori Lukoil au fost implicate în planificarea/finanțarea unor
astfel de operațiuni nu reprezintă decât fațeta vizibilă – abia acum – a unui tip de operațiune
de război hibrid concepută de sistemele de forță de la Kremlin. Ideea de bază pentru care au
plătit rușii, a fost aceea de a sădi în mințile alegătorilor din țările democratice vizate ideea că
nu pot avea încredere în stat și în elitele lor politice. În acest mod, a fost favorizată acțiunea
antisistem, adică:Brexit, respectiv alegerea unui om de afaceri veros pentru poziția de
președinte al SUA – cu intenția clară de a slăbiforța statelor respective în competiția
internațională. ȘI ROMÂNIA ESTE UN SUBIECT AL EXPERIMENTELOR SCL GROUP
”În noiembrie 2006, Tăriceanu a avut o întâlnire cu șeful FBI de la acea vreme, Robert
Mueller (cel care conduce acum investigația privind amestecul Rusiei în alegerile
prezindențiale din SUA). La acea vreme, colaborarea dintre FBI și SRI era deja de notorietate,
la fel și sprijinul pe care administrația americană i-l acorda Monicăi Macovei. (…) După cum
reiese din cablograma trimisă la Washington de ambasada SUA și devoalată de Wikileaks, în
timpul întâlnirii cu Mueller a avut grijă să-i spună că este îngrijorat de acțiunile unor grupuri
infracționale din Rusia în România, în domenii precum energia și aluminiul.”scrie Dan
Turturică[24], evocând o întâlnire din perioada în care Călin Popescu Tăriceanu era premier,
cu șeful de atunci al FBI, astăzi investigatorul care încearcă să dovedească modul în care Casa
Albă este condusă de un grup veros, care nu ezită să-și vândă țara inamicilor, cât timp banii
nu au miros. O întâlnire în cursul căreia fostul premier nu s-a simțit deloc confortabil. Oare de
ce? În toamna anului 2014, mai mulți angajați din managementulrafinăriei Petrotel, aparținând
grupuluirus Lukoil, au fost cercetați de ParchetulCurții de Apel Ploiești pentru fapte grave de
evaziune fiscală[25]. Conform documentelor întocmite de procurori, pe parcursul unui
interval de aproximativ zece ani, Lukoil a creat un sistem prin care a produs un prejudiciu de
peste 1,7 miliarde de euro[26]. Fără să insistăm, putem reținte din Ordonanțele întocmite de
procurori câteva aspecte, cum ar fi: ”Tranzactiile desfasurate de Petrotel Lukoil SA, IMD
Trade LLP Marea Britanie si beneficiarul final din Republica Moldova formeaza un lant de
livrări. Conform prevederilor legislatiei de TVA, livrările in lant presupun o serie de livrări
succesive intre mai multi agenti economici care poate sau nu sa implice si miscarea /
transportul bunurilor, in sensul ca pot exista o serie de facturi emise in lant, dar bunurile sa fie
transportate doar o singura data de la un funizor la un cumparator de pe lant (de regula lantul
se incheie la cumparatorul la care ajung fizic bunurile). Avand in vedere ca bunurile vandute
de Petrotel Lukoil SA către IMD Trade LLP au parasit teritoriul Comunității si au fost
transportate (direct) din Romania intr-o terta tara in afara Comunității (i.e. Republica
Moldova), conditiile unei livrări intracomunitare de bunuri nu sunt indeplinite. De asemenea,
calificarea livrării de produse finite de la Petrotel Lukoil SA (persoana impozabila stabilita si
inregistrata in scopuri de TVA in Romania) către IMD Trade LLP (persoana impozabila
stabilita si inregistrata in scopuri de TVA in UK) ca si operatiune de export nu poate fi
influentata de faptul ca IMD Trade LLP (in calitatea sa de cumparator-revanzator) este stabilit
intr-un stat membru UE, ci este determinata de locul unde produsele sunt puse la dispozitia
beneficiarului final.” Altfelspus, pe lanțul evaziuniifiscale, probabil creată în scop de
”colector de profituri”pentru Lukoil, se regăsea o firmă fantomă cu sediul în Marea Britanie
(IMD Trade LLP). Este greu de dovedit că banii Lukoil, colectați din operațiunile evazioniste
din jurul Petrotel Lukoil, au finanțat operațiunile SCL – Cambridge Analytica, dar acest lucru
nu poate fi exclus, în condițiile în care, așa cum declara Christopher Wylie, fostulsău șef,
Alexander Nix (CEO-ulCambridge Analytica) negocia cu reprezentanți ai Lukoil contractarea
unor servicii de targeting politic. Mai grav ar fi însă, dacă banii Lukoil, prelevați prin
evaziune fiscală, ar fifinanțat operațiunile SCL Group din România, așa cum sunt acestea
descrise în materialele publicate de Rise Project[27] și Sorina Matei[28]. Până la urmă,
actuala coaliție de guvernare este obligată să se asigure, dincolo de interesele sale politice
imediate, că nu a fost targetată și ulterior folosită împotriva intereselor de securitate națională
ale propriei țări, datorită vulnerabilităților penale pe care le au lideriisăi politici – Liviu
Dragnea, în special, dar și Călin Popescu Tăriceanu. Poate că răspunsul la următoarele
întrebări ar ajuta foarte mult în elucidarea gravității acțiunilor de război hibrid la care este
supusă România din anii 2009-2010, respectiv: (i) care este stadiul activităților de urmărire
penală în dosarele Petrotel Lukoilși dacă nu ar fi mai util pentru interesele statului ca cele
privind evaziunea fiscală transfrontalieră să fie preluate de DIICOT centralși instrumentate
împreună cu partenerii din SUA și Marea Britanie? (ii) în ce condiții a decedat, la Nairobi,
Dan Avram Sabin Mureșan (fiulfostului ministru intrat după gratiiIoan Avram Mureșan), cel
care a condus din 2011 Strategic Communications Laboratories (SCL) SRL, cu sediul în Baia
Mare și parte a SCL 24.03.2018 România este în plin ”război de frontieră”. În ce măsură
conștientizăm? | Contributors http://www.contributors.ro/administratie/romania-este-in-plin-
%e2%80%9drazboi-de-frontiera%e2%80%9d-in-ce-masura-con%c8%99tientizam/ 8/13
Group; în ce condițiiși de când Peter Imre[29] a preluat rolul de reprezentant al SCL Group în
România? (iii) ce promisiuni a avansat Liviu Dragnea echipei de fosti consilieri ai lui Donald
Trump – respectiv Michael Flynn și Steve Bannon -, precum și lui Elliot Broidy (în imagine),
cel care l-a invitat la ceremonia de investire de la Casa Albă? Au aceste promisiuni legătură cu
contractulsemnat în data de 1 februarie 2018 între reprezentanțiiRomarm și oficialiifirmei
americane Circinus, deținută de Elliot Broidy (după modelul practicat în relația cu prințul
moștenitor al EAU)[30]? (iv) există date la ambasada română din Washington privind natura
reală a activităților prestate de firma Andreae & Associates din Washington DC – de tipul
”relaţii guvernamentale, consiliere pe comunicare şiservicii de afaceri publice pentru SCL
Social referitoare la eforturile lor pe zona anticorupţie din România”, declarat la
Departamentul de Justiţie al SUA/ Divizia pentru Securitate Naţională – în baza
contractuluisemnat în data de 17 martie 2017 cu SCL Social, parte a SCL Group? Se cunoaște
beneficiarulreal alserviciilor SCL Group care implică asistența Andreae & Associates, în
condițiile în care Peter Imre a negat implicarea reprezentanței SCL din România în contract?
Ar putea fi o altă putere, un stat străin? (v) ce legătură există între sintagma ”statul paralel
corupt”utilizată frecvent de Călin Popescu Tăriceanu și activitățile SCL Group – Cambridge
Analytica, care au testat sloganuri de tipul ”deep state” și au targetat publicul țintă căruia să-
ifie adresate? (vi) au existat, la nivelul MAE, consultări cu partenerii NATO în privința
asistenței acordate de ambasada României de la Moscova lui Adrian Năstase și membrilor
delegației Fundației Europene Titulescu în intervalul 16-18 martie 2018 și, în special, cu
privire la mesajele schimbate la întâlnirea cu vice-ministrul de externe Alexandr Gruşko? În
principiu este puțin probabil ca cineva să ofere în spațiul public răspunsuri la aceste întrebări.
Dar simpla lor formulare dovedește cât de profunde pot fi prejudiciile create statuluiromân de
acțiunile războiului hibrid declanșat de Moscova, pentru a-și apăra dreptul de a menține o
conducere oligarhică a FederațieiRuse, care spoliază națiunea rusă în mod cinic, iar în relațiile
internaționale impune o politică brutală și periculoasă a sferei de influență. Cel mai probabil
mulți dintre politicieniiromâni, profund corupți, la fel de cinici ca și politicieniiruși, nu sunt
conștienți de cadoul otrăvit livrat de Kremlin, atunci când încearcă să impună și în România
un sistem al impunității care să le creeze dreptul de a fi corupțiși de a sfida națiunea, făcând
justiția neputincioasă. Și de ce ar fi, dacă și politicienii britanici, germanisau americani au
căzut în aceeași capcană, pentru că au fost șisunt lacomi, ciniciși nepatrioți, orbiți de
posibilitatea de a se îmbogățirapid. Probabil că lupta Bucureștiului cu corupția, atât de
promițătoare altă dată, acum în impas, se dă acum și în capitale cum sunt Washington,
Londra, Paris sau Berlin. Dacă democrația șistatul de drept vor învinge din nou acolo, atunci
vor prevala și la București. Cu o singură condiție, însă:românii trebuie să fie conștineți că
suntem în plin războișisă nu slăbească presiunea asupra clasei politice. Să nu abandonăm
tocmai acum, când la Praga sau la Bratislava alți cetățeni europeni nemulțumiți dau semne că
se trezesc și își doresc democrația înapoi. NOTE_____________________ [1]
http://jurnalul.ro/special-jurnalul/forumul-marii-negre-summit-in-premiera-la-bucuresti-
19866.html [2] https://www.revista22.ro/summitul-nato-de-la-bucuresti-4443.html [3]
https://www.hotnews.ro/stiri-international-6963948-este-scutul-antiracheta-sua-inclus-
romania-acest-proiect-raspundeintrebarilor-expertul-american-daryl-kimball-arms-control-
association.htm [4] https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/problema-infiintarii-unei-
flote-nato-in-marea-neagra [5] https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/testamentul-
lui-petru-cel-mare-sau-rusia-si-obsesia-marii-negre [6]
https://www.europalibera.org/a/27738877.html [7]
https://cssas.unap.ro/ro/pdf_studii/amenintari_asimetrice_sau_amenintari_hibride.pdf [8] In
cursul audierilor in Congresul SUA, generalul Curtis M. Scaparrotti, seful Comandamentului
SUA in Europa, a atras atenția că: ”Ținând cont de actualul ritm al modernizării militare ruse,
trebuie să ne menținem modernizarea pe care am avuto până acum, pentru a menține
dominația în zonele în care avem dominație acum. Dacă nu facem acest lucru, cred că ritmul
Rusiei ne va provoca în domeniul militar din aproape toate punctele de vedere până, să
spunem, în anul 2025”; http://www.ziare.com/international/rusia/un-general-american-
avertizeaza-rusia-ar-putea-dobandi-superioritate-militara-ineuropa-pana-in-2025-1505213
24.03.2018 România este în plin ”război de frontieră”. În ce măsură conștientizăm? |
Contributors http://www.contributors.ro/administratie/romania-este-in-plin-
%e2%80%9drazboi-de-frontiera%e2%80%9d-in-ce-masura-con%c8%99tientizam/