MINISTERUL EDUCAȚIEI AL REPUBLICII MOLDOVA

ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE DIN MOLDOVA

Referat
La disciplina: Economie mondială și integrare europeană.

TEMA: Creșterea sărăciei- problemă globală a omeniei.

A efectuat: Ciobanu Olga

gr. MKL- 151

A verificat: Bragoi Diana

Chișinău 2016
 I. Sărăcia globală. Noțiuni generale.

În aria problemelor cu care se confruntă omenirea din zilele noastre există unele care
sunt provocate de manifestarea unor dezastre naturale şi altele care derivă din acţiunea
factorilor umani. Sărăcia este una dintre cea mai gravă problemă a umanităţii cu rădăcini
adânci în istorie, ea este una dintre cele mai serioase chestiuni actuale cu care se confruntă
lumea. Sărăcia se manifestă în toată lumea şi are efecte dramatice asupra viieţii anumitor
categorii de populaţie.

Hrana, igiena şi educaţia reprezintă principalele probleme ale celor mai sărace state
din lume. Volatilitatea preţurilor la produsele alimentare a împins zeci de milioane de
oameni în sărăcie şi a contribuit la violenţă şi instabilitate, ambele extrem de periculoase
pentru securitatea globală.

Prin sărăcie se înțelege un sistem de viață impus sau acceptat inconștient de un

segment al societății umane, prin care indivizii care formează societatea nu dispun sau nu ar
access pre acele resurse care să le asigure valorile minime ale existenței fizice și sociale. Fără
îndoială ca sărăcia se corelează cu boli și alte elemente sociale și dă naștere la o serie
întreagă de fenomene negative care bântuie societatea planetară.

Sărăcia, ca fenomen ce afectează atât țările dezvoltate, cât și țările în curs de

dezvoltare, naște în continuare multe controverse, deși baza teoretică în studierea ei s-a pus
încă din a doua jumătate a secolului trecut. În ciuda progresului considerabil din teoria și
practica măsurării și analizei sărăciei, studiile realizate pe această temă în Europa și în lume,
continuă să facă obiectul unor ample dispute între specialiștii din domeniu.

Națiunile Unite afirmă că “ Sărăcia constituie o violare a demnității umane”. Ea

semnifică incapacitatea de a se implica în mod eficace în societate, ceea ce, prin definiție,
poate însemna :

 lipsa resurselor suficiente pentru alimente sau îmbrăcăminte;

 lipsa accesului la o școală;
 lipsa terenului pentru cultivarea de alimente;
 lipsa accesului la apă curată sau canalizare;
 lipsa unui loc de muncă pentru cîștigarea existenței.
 Astfel, pe glob, peste 1 mlrd. de oameni nu au acces la apă potabilă curată; 3 mlrd. nu au
acces la condiţii sanitare; 2 mlrd. - la electricitate, 925 mil. persoane suferă de foame şi
malnutriţie .

Importanţa problemei este confirmată de faptul că primul din cele opt Obiective de
Dezvoltare ale Mileniului (ODM), stabilite până în 2015, este „Eradicarea sărăciei extreme şi
a foamei”. Sărăcia este una dintre cele mai serioase probleme şi în Republica Moldova: cu
un PIB per capita de doar 1515 dolari SUA şi 29,5% din populaţie în sărăcie, ea continuă să
fie cea mai săracă ţara din Europa.

II. Evoluția ratei sărăciei globale în Republica Moldova.

O caracteristică a evoluției ratei sărăciei în Republica Moldova este că aceasta nu

depinde de performanțele economiei naționale, ci și de cele ale economiilor europene unde
imigranții de origine moldoveană sînt prezenți în număr ridicat, prin prisma banilor trimiși
de aceștia în țară.

Cel mai adesea, persoanele care nu- și pot asigura mijloacele de trai minim necesare sau
care sunt oricând în pericol să intre în această categorie sunt cele provenind din gospodăriile
cu copii, mai ales cele cu trei sau mai mulți minori, cele cu nivel scăzut de educație,
lucrătorii din sectorul informal, agricultorii în propria gospodărie, șomerii ( inclusiv noii
șomeri) și casnicele. Conform Institutului pentru Cercetarea Calității Vieții (ICCV), 60% din
familiile cu trei sau mai mulți copii sunt sub pragul de sărăcie absolută, iar rata sărăciei
absolute în rîndul copiilor și tinerilor până în 25 de ani dublă față de media națională.

Republica Moldova s-a angajat prin semnarea Declarației Milenare a lumii să lupte în
comun cu alte țări împotriva sărăciei, foametei, maladiilor și degradării mediului. În acest
context, o provocare dificilă pentru țara noastră o prezintă eradicarea sărăciei extreme și a
foametei. În vederea atingerii acestui obiectiv, Moldova are de îndeplinit anumite sarcini
concrete. Țara a obținut realizări, dare are și importante restanțe la acest capitol.

Sarcina inițială a Republicii Moldova a fost reducerea pînă în anul 2015 a ratei populației
aflate sub pragul absolut al sărăciei până la 20%.

Pragul sărăciei absolute- reprezintă valoarea cheltuielilor alimentare ce asigură un consum

de 2282 kcal/persoană/zi și valoarea cheltuielilor nealimentare stabilite în baza structurii
medii a cheltuielilor gospodăriilor casnice.

Datele statistice arată că Republica Moldova a înregistrat progrese substanțiale în contextul

reducerii ponderii populației aflate sub pragul național absolut al sărăciei. Potrivit celor mai
recente date, în anul 2012, rata sărăciei absolute în Moldova a scăzut sub 17% ceea ce
înseamnă că țara noastră și- a îndeplinit sarcina.
 Tab. 1 „ Rata sărăciei absolute”

Indicator 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012

Rata
sărăciei 29.1 30.2 25.8 26.4 26.3 21.9 17.5 16.6
absolute
(%)

Sărăcia afectează în mod special bărbaţii, însă cota femeilor ce trăiesc sub pragul absolut
al sărăciei nu este mult mai redus. În ce priveşte diferenţa nivelului de trai între sat şi oraş,
datele confirmă faptul că populaţia rurală este mult mai săracă, ponderea celor care sunt sub
limita absolută a sărăciei fiind de circa 25%.

Tab. 2 „ Rata sărăciei extreme”

Indicator 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012

Rata
sărăciei 16.1 4.5 2.8 3.2 2.1 1.4 0.9 0.6
extreme
(%)

Moldova a obţinut importante progrese şi la capitolul reducerea ponderii populaţiei

aflate sub nivelul minim de consum alimentar (2 282 kcal/zi). Cota ţintită până în anul 2015
era de 3,5%, însă ţara noastră a reuşit să reducă cota populaţiei ce suferă de foame la 0,6%.
Populaţia sub nivelul minim de consum alimentar se află prioritar în mediul rural şi cuprinde
mai mult femei.

Reducerea sărăciei în perioada analizată a fost posibilă, în mare parte, datorită

cetăţenilor plecaţi la muncă peste hotare. Banii remişi de către aceştia asigură bunăstarea
rudelor rămase în ţară. Totodată, este de menţionat că, pe fundalul creşterii puterii de
cumpărare a moldovenilor care trăiesc cu bani câştigaţi/primiţi dinafara ţării, se înrăutăţeşte
situaţia financiară a populaţiei a cărei unică sursă de venit este în Moldova.

Astfel, autorităţile îşi propun în Strategia 2020 ca, prin asigurarea unei creşteri
economice calitative, să crească ventiturile anuale pe cap de locuitor către anul 2020 în
medie cu 12%. Potrivit autorilor Strategiei, fiecare extra procent anual de creștere a PIB
reduce rata sărăciei cu 0,7%.
Fig.1 „ Rata sărăciei pe tipuri de gospodării, în anul 2013”
 III. Indicatori utilizaţi pentru caracterizarea sărăciei în Republica Moldova.

În Republica Moldova sărăcia, ca fenomen social, a început să fie studiată sistematic din
1997, de către Departamentul de Statistică, cu susţinerea BM şi a PNUD. În Figura 1 sunt
prezentaţi indicatorii utilizaţi pentru caracterizarea sărăciei în Republica Moldova.

Tab. 3 „Indicatori utilizaţi pentru caracterizarea sărăciei în Republica Moldova”

Indicator Caracteristică
Pragul sărăciei Gospodăria este extrem de săracă dacă cheltuielile totale de consum
extreme/ alimentare pe adult echivalent sunt mai mici decît costul coşului produselor de
bază.
Pragul sărăciei Suma necesară pentru a asigura consumul alimentar de 2282 Kcal/zi
absolute şi procurarea articolelor nealimentare necesare şi a serviciilor.
Pragul subiectiv al Se stabileşte în baza sondajelor şi interviurilor populaţiei cu scopul
sărăciei de a afla percepţia privind minimul necesar pentru o viaţă decent.
Pragul relative al Stabilit la nivel de 50% din media cheltuielilor de consum pe adult
sărăciei echivalent.
Pragul internațional Definit ca venitul de 2,15 dolari SUA pe zi, la paritatea puterii de
al sărăciei cumpărare. Începînd din 2007, în Republica Moldova se aplică 4,3
dolari SUA pe zi/persoană.
Coeficientul Gini Stabileşte gradul de deviere a repartizării efective a volumului
veniturilor disponibile după grupe egale de populaţie de la linia
repartiţiei uniforme a veniturilor.
Bugetul minim de Include bunuri materiale şi servicii, ce asigură satisfacerea cerinţelor
consum necesare grupurilor socialmente vulnerabile.
Coșul minim de Oficial nu se mai utilizează în Republica Moldova începînd cu 2004.
consum
Minimul de existență Reprezintă volumul minim de bunuri materiale/servicii necesare
pentru satisfacerea cerinţelor primordiale, asigurarea sănătăţii şi
viabilităţii omului.
ODM. Eradicarea Reducerea ponderii populaţiei cu un consum sub 4,3 dolari SUA pe
sărăciei extreme și a zi (la paritatea puterii de cumpărare) de la 34,5% în 2006 până la
foamei 29% în 2010 şi până la 23% în 2015. Reducerea ratei populaţiei
aflate sub pragul sărăciei absolute de la 30,2% în 2006 până la 25%
în 2010 şi până la 20% în 2015. Reducerea proporţiei populaţiei
aflate sub pragul sărăciei extreme de la 4,5% în 2006 până la 4% în
2010 şi până la 3,5% în 2015.
Indicatorul de Indicator complex ponderat ce încorporează informaţia despre
Deprivare a Ariilor localităţi prin analiza a şapte domenii, fiecare reprezentând un aspect
Mici (IDAM) al deprivării rurale: deprivarea după venituri, economică,
demografică, asistenţă medicală, educaţională, condiţii de trai,
geografică.
 IV. Cauzele sărăciei în Republica Moldova.

Din 2004 Republica Moldova este printre cele mai sărace opt „ţări timpurii în tranziţie”,
în care operează BERD: Armenia, Azerbaijan, Georgia, Kîrgîzstan, Mongolia, Tajikistan,
Uzbekistan . Reieşind din incidenţa masivă a fenomenului în plan naţional, au fost
identificate şi sistematizate cauzele sărăciei în diverse aspect:

 Geografice: amplasare geografică (lipsa unor resurse naturale proprii); dependenţa de

importul resurselor naturale; piaţă relativ mică de desfacere.
 Istorice: deportări masive ale populaţiei; şocul economic în urma destrămării Uniunii
Sovietice.
 Politice: conflictul secesionist din stînga Nistrului; instabilitatea politică „cronică” şi
lipsa voinţei politice de a implementa integral politicile necesare.
 Administrative: multitudinea planurilor naţionale; ineficienţa utilizării banilor publici
(reforme administrativ-teritoriale; cheltuieli nejustificate; cheltuieli „confidenţiale”;
ineficienţa sistemului de justiţie; participare în calitate de membru la un număr
considerabil de organzaţii internaţionale); privatizarea ineficientă; ineficienţa în
colaborare cu donatorii străini; dezechilibrul dezvoltării regionale; nivelul înalt al
corupţiei.
 Economice: acumularea datoriilor financiare externe; utilizarea creditelor pentru
consum curent; dezindustrializarea; penuria locurilor de muncă; subutilizarea forţei de
muncă; dezechilibrul comercial; dependenţa exportului de o singură piaţă (Rusia) şi
structura lui nediversificată; dependenţa economiei de agricultură; ineficienţa
companiilor prestătatoare de servicii publice; nivelul investiţiilor străine directe
scăzut; productivitatea joasă.
 Sociale: condiţiile de muncă nesatisfăcătoare; accesul limitat la servicii publice;
ineficienţa sistemului de asistenţă socială; pensii mici şi neachitate la timp; achitarea
investiţiilor companiilor prestătatoare de servicii publice din contul populaţiei.
 Informaţionale: acces limitat săracilor la informaţie, în special tehnologii
informaţionale.
 Culturale: unele obiceiuri şi tradiţii specifice pentru Republica Moldova; numărul
considerabil de sărbători oficiale şi neoficiale; consumul excesiv de alcool ş.a.
 Spirituale: încălcarea poruncilor lui Dumnezeu (comiterea păcatelor).
 V. Problema sărăciei în alte țări ale lumii.

Problema globală a lumii contemporane este asociată cu subdezvoltarea economică,

salariul precar, malnutriţia, șomajul, excluziunea socială, abandonul şcolar şi analfabetismul,
eşecul social, infracţionalitatea. Este întâlnită nu numai în ţările subdezvoltate ci şi în cele
industrializate, diferenţele fiind doar de amplitudine şi de nivelul de manifestare. Majoritatea
acestor persoane trăiesc în regiuni precum: Africa Sub-Sahariană, Asia centrală, Europa
estică şi Asia de sud est. La începutul secolului nostru cele mai ridicate niveluri de sărăcie s-
au înregistrat în ţări precum: Mali(72,8%), Nigeria(70,2%), Republica Central
Africană(66,6%), Burkina Fasso(61,2%), Gambria(57,3%).

Problema sărăciei persistă şi în ţările Americii Latine, Bolivia, Ecuator şi Honduras unde
peste jumatate din populaţie trăieşte cu mai puţin de 2 dolari pe zi. În afară de sărăcie şi
dezastre naturale care continuă să rămână calamităţi înspăimântătoare pentru ţarile sărace,
omenirea este ameninţată şi de manifestarea unor maladii, care, în condiţiile sărăciei se
extinde cu rapiditate (SIDA). Mijloacele de luptă împotriva maladiilor depinde de nivelul de
dezvoltare economico-socială a fiecărei ţări. Sărăcia este definită ca fiind lipsa de mijloace
financiare necesare asigurării unui trai decent în raport cu standardele comunităţii. Există o
limită minimă numită sărăcie absolută şi o limită maximă numită sărăcie relativă.

Seceta şi dezastrele naturale continuă să rămână calamităţi înspăimântătoare pentru ţările

cele mai sărace din lume. Istoria atestă că ţările cele mai dependente de agricultură sunt şi
cele mai flamânde. Catastrofele produse de forţele stihnice ale naturii în teritoriile celor mai
săraci le fac viaţa un iad şi se află la originea exodului populaţiei în ţăriile învecinate ori la
distanţe mai îndepartate. Sărăcia şi lipsa de speranţă îndeamnă la emigrare, de regulă spre
cele mai apropiate state dezvoltate. Perpetuarea sărăciei în ţările din emisfera sudică va
amplifica trendul migraţiei colective spre ţările avansate din emisfera nordică. Deja, în ţări
precum Germania, Spania, Anglia, Italia ş.a. se află grupuri masive de emigranţi, veniţi
inclusiv din ţări fost comuniste în număr foarte mare.

O altă problemă majoră cu care se confruntă omenirea este lipsa apei potabile, întrucât
doar 3% din cantitatea existentă pe Terra este potabilă. Majoritatea ei este îngheţată sau la
adâncimi mari pentru a putea fi valorificată. În fiecare an, peste 5 milioane de locuitori ai
planetei îşi pierd viaţa din cauza bolilor transmise prin apa infectată. Alte câteva zeci de
milioane mor de sete. Se consideră că până în anul 2025, peste 2,5 miliarde de oameni vor
trebui să economisească apa. Alţi 2,7 miliarde nu vor avea însă ce să economisească, pentru
că în zonele în care locuiesc nu va exista suficientă apă pentru nevoile zilnice.
 VI. Sărăcia extremă în China.

“Dezumanizarea și sărăcia extremă din subteranele Beijingului”

În China diferențele dintre bogați și săraci se adîncesc pe zi ce trece, într- un mod abrupt
chiar. În Beijing, foarte mulți chinezi nu își pot permite o locuință. Aproximativ un milion de
oameni trăiesc în pivnițile subterane ale orașului sau în adăposturile antiaeriene.

Locuitorii din subsolurile orașului sunt în majoritate migranți săraci din provinciile
chinezești, care nu au adăpost. Aceștia locuiesc la două niveluri sub pămînt, în holuri
înguste, slab iluminate, cu mirosuri de rufe ude și mîncare. Pentru igiena corporală și spălatul
rufelor există un robinet cu apă rece în capătul holului. Gătitul este interzis din cauza
pericolului izbucnirii unor incendii. Ieșire de urgență nu există. De obicei, locătarii de aici
mănîncă paste prefierte sau, în cel mai fericit caz, ies la un restaurant din cele mai ieftine.

În Beijing, se gasesc aproximativ un milion de suflete care au diverse ocupații: agenți de

curățenie, agenți de vînzări, chelneri, spălători de vase sau comercianți ambulanți. Sunt
oameni săraci care au venit la Beijing în căutarea norocului.

Această forță de muncă ieftină reprezintă motorul economiei chinezești. În același timp, viața
acestor oameni arată prăpastia dintre bogați și săraci, care se adîncește din ce in ce mai mult.

Autoritățile au tolerat, ani de- a rîndul, piața înfiorătoare a locuințelor subterane, însă au
decis să pună capăt deoarece labirinturile subterane locuite de oameni sunt considerate un
foctor mare de risc pentru siguranța orașului.

“Numărul săracilor din China a crescut cu 100 milioane”

Aproape 100 de milioane de chinezi care trăiesc cu mai puţin de un dolar pe zi au fost
încadraţi în categoria oamenilor săraci. Prin ridicarea pragului sărăciei cu peste 80%
comparativ cu nivelul anterior, guvernul de la Beijing vrea să extindă ajutoarele sociale
acordate populaţiei din mediul rural cu venituri foarte mici pentru a restrânge migraţia
locuitorilor de la sate spre oraşe, un fenomen care a luat amploare în ultimii ani.

Un rezident chinez din mediul rural cu un venit net anual sub 2.300 de yuani (275 euro), va fi
de acum înainte considerat că trăieşte în sărăcie.

A doua economie a lumii după mărime se confruntă cu o inegalitate socială tot mai
pronunţată, mai ales între locuitorii marilor oraşe de pe coasta de est şi cei din satele aflate în
centrul ţării. În contextul în care investiţiile guvernamentale s-au axat preponderent pe
dezvoltarea zonelor de coastă, regiunile au avut un ritm inegal de creştere economică, iar
prăpastia dintre mediul rural şi cel urban s-a adâncit.

China are un sistem fiscal descentralizat, iar finanţările pentru sănătate şi educaţie se obţin de
la guvernele locale. Astfel, de multe ori municipalităţile sărace nu pot asigura servicii
publice elementare locuitorilor lor. La acestea se adaugă restricţiile impuse de guvern pentru
migraţia de la sate la oraşe şi interdicţia de a vinde sau ipoteca terenurile arabile.
 VII. Sărăcia și imigrația din Germania.

Sărăcia din Germania a atins cel mai înalt prag de la reunificarea din 1990. Aproximativ
12,5 milioane de nemţi sunt acum clasificaţi drept săraci. Mai mult, în 2014, imigraţia în
Germania a atins şi ea cote foarte mari, cei mai mulţi imigranţi fiind europeni, mai precis din
România, Polonia şi Bulgaria.

În doar un an, sărăcia din Germania a crescut de la 15%, la 15,5% în 2013, se arată în
studiul organizaţiei nonguvernamentale. „Săracul“ este definit ca fiind cel al cărui venit pe
familie este cu 60% mai mic decât venitul mediu. 12,5 milioane de persoane, din 80,62 de
milioane de nemți , se încadrează în definiția sărăciei.

Săraci sunt consideraţi germanii care au la dispoziţie mai puţin de 2900 de euro, deci dacă au
venituri mai mici de 899 de euro pe lună. În această categorie au intrat în 2008 15, 5 la sută
din german.

Aproape că nu există altă ţară în care obârşia socială să joace un rol atât de însemnat ca în
Germania, când e vorba de şansele generaţiilor viitoare. În Germania, poziţia socială este
foarte strâns legată de nivelul de educaţie. Părinţii cu studii academice se îngrijesc ca şi
copiii lor să meargă la facultate. Se poate deci spune că şansele pentru educaţie şi obţinerea
unui loc bun pe piaţa muncii se lasă moştenire de la o generaţie la alta. Din nefericire, opusul
este la fel de valabil.

Grupurile aflate în pericol de sărăcie sunt șomerii, mamele singure și oamenii fără educație.
Pensionarii ar trebui încadrați în grupurile de risc. Din 2012, pensionarii din Germania au
sărăcit la o rată foarte crescută, comparative cu alte grupuri de risc.

Rapoartele despre imigrația în Germania arată că majoritatea imigranților din 2014 sunt de
origine europeană. Fluxul de imigranți a crescut cu 19 procente față de anii anteriori,
ajungînd pînă la 476.000.

Principalele țări de origine ale imigranților din Germania sunt România (98.000 persoane),
Polonia (96.000) și Bulgaria (38.000).

Biroul de Statistică din Germania a spus că această creștere a imigranților din România și
Bulgaria datorează, cel mai probabil, ridicării restricțiilor de muncă, care au intrat în vigoare
la începutul anului 2014.

În același mod, imigrația din Africa a crescut cu 51 procente, iar din Asia cu 37 procente.
Războiul civil din Siria a dat ca rezultat o creștere de 242% a numărului de imigranți sirieni
din Germania, 22.000 de persoane fugind din țara cuprinsă de război.
 Concluzie:

În contextul sărăciei, foamei şi excluziunii sociale, sarcina autorităţilor nu constă doar în

rolul de a proteja populaţia vulnerabilă prin indemnizaţii şi ajutoare sociale, ci mai ales prin
realizare de reforme structurale. Astfel, este necesar de a asigura locuri de muncă pentru
cetăţeni, de a spori calitatea educaţiei, de a corela oferta educaţională cu cererea pieţei forţei
de muncă, de a face investiţii importante în domeniul sănătăţii şi nutriţiei, de a realiza
reforme în domenii care prin prisma ineficienţei lor sărăcesc populaţia în continuu.
Reformele fiscale joacă şi ele un rol important, în condiţiile în care acestea îşi vor propune
reducerea discrepanţei dintre nivelul de trai al celor înstăriţi şi al celor nevoiaşi, discrepanţă
care este uşor sesizabilă în Republica Moldova.
 Cuprins:

1. Sărăcia globală. Noțiuni generale;

2. Evoluția ratei sărăciei globale în Republica Moldova;
3. Indicatori utilizaţi pentru caracterizarea sărăciei în Republica Moldova;
4. Cauzele sărăciei în Republica Moldova.;
5. Problema sărăciei în alte țări ale lumii;
6. Sărăcia extremă în China. Sărăcia și imigrația din Germania;
7. Sărăcia și imigrația din Germania;
8. Concluzie.
 Bibliografie:

1. “ Criza economico- financiară, dimensiuni și interferențe”

Autor: Corina Dumitrașcu, Viorica Ionașcu, Ion Ionescu.
București, 2010.
2. www.cnaa.md
3. www.zdo.ro
4. www.money.ro
5. www.bitfm.ro
 MINISTERUL EDUCAȚIEI AL REPUBLICII MOLDOVA
ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE DIN MOLDOVA

Referat
La disciplina: Economie mondială și integrare europeană.

TEMA: Evoluția economică a țărilor emergente la începutul

sec. XXI.

A efectuat: Didenco Cristina

gr. MKL- 151

A verificat: Bragoi Diana

Chișinău 2016