Sunteți pe pagina 1din 43

MIRCEA MALITA


- 80 de ani-

"Ştiinţa contemporană ajunge în posesia reală a unor soluţii senzaţionale, spre


deosebire de mătuşa ei alchimistă. Putem să comparăm visurile de putere, dar nu
şi metodele. Uliţa aurului ne spune că nu există cale regală în ştiinţă. Astfel a tre-
buit să răspundă Euclid unui reprezentant al puterii. În jurul ştiinţei de astăzi mai
pot pluti legendele şi speranţele elixirului arab şi ale pietrei filosofale a Evului
Mediu. Ceea ce nu admite ea sunt miracolele sau formulele magice. Legendele
i-au servit în măsura în care i-au adus bugete, protecţie şi încurajare. Drumul
ştiinţei este însă răbdător, lent şi acumulativ. În toate vremurile, ştiinţa este fruc-
tul acelei grădini pe care nişte tineri au săpat-o de nenumărate ori făcând-o rodi-
toare, după ce tatăl lor le spusese că în adâncul ei se află o comoară".
Uliţa alchimiştilor
Anul X. nr. 2 - februarie 2007 BIBLIOTECA B(JC(JRE~TILOR

Sumar

Centenar Mircea Eliade


Mă clatină vînturile ...................................................................................................... 2
Mansarda ..................................................................................... :.. .... .......... ... .. .. .... .... .. .3
N STEINHARDT - Cum îl văd .............. ...... ................................................................ 6
Mircea ELIADE - Hasdeu ..................... .............. ................. ............... ... ....... ... ..... ....... 8
Bucureştii de altădată

Arhive bucureştene
Georgeta FILITTI - Spaţii frânte .. ................................... .. .... .... ........... .. ... ..... .. ... ... ..... .9
Patrimoniu ..... ....... .... ... ... ....... ................................ ... ... ..... ................. ...... ...... ... ........ .13
Istoria cărţii

JAMES JOYCE - ULISE ............................................................................................. 14


Autograt:e contemporane
) Nicolae PRELIPCEANU - Un teatru de altă natură .......................... ........ .. .... ........... 16
} Meridian biblioteconomic

) Biblioteci europene
Biblioteca Naţională a Franţei (II) .............................. ... .. .. ... ...... .. .................... ..... ..... 18
EBLIDA - Strategii şi consultări .... :... ........... .......... ... ... .... ... .... .. .. ................... .. ......... 21

Din viaţa filialelor Bibliotecii Metropolitane Bucureşti


Gabriela TOMA - Poezia în viaţă şi viaţa în poezie ............................................ .. .... 23

Liviu BUTUC - Scurtăistorie a mijloacelor de comunicare din România (VII)


Impactul mijloacelor de comunicare (3) ...................... ........ .............. 24

Document
C. POPESCU-CADEM - Tudor Arghezi -legendă şi adevăr în biografie ...... .... ...... 28

Catalog ..... ... ......... ............ ... .... ................... ........ .................................................... :.... 36
Repere
Nina VASILE - "Oltul Cultural" .................................................................................. .38
Calendar ............................. ............ .. .... ...... .............. ................................... ... .. ................ .... 39
.-
BIBLIOTECA BOCORE~TILOR februarie 2007 - Anul X. "r. 2

Centenar Mircea Eliade

Mă clatină vÎnturile

Dar numai aceasta e lumea? mit, insultat chiar. Nu pot accepta credinţa În Dumnezeu, în
De CÎteva zile mă chinuiesc altfel de Întrebări. Mîntuitor, în Sfinţi, în Biserică. Înainte, această atitudine
Cum să lămuresc eu? Simt că Îmi lipseşte ceva adînc, făţişă mă mulţumea. Acum, însă, sunt neliniştit; dacă cre-
masiv, sigur, intim - cu care să mă contopesc - de ani. dinţa înseamnă altceva? Dacă eu nu am ajuns încă a dibui
Acum, aş fi avut un tovarăş. Dar mă aflu singur, sub arşiţa tîlcul credinţei şi iau superstiţia înspăimîntată în locul unui
unor îndoieli ce-mi sfîşie sufletul şi-mi împrăştie vreri/e. fapt sublim de care mă aflu, Încă, prea departe?
Au trecut de mult timpurile cînd chimia şi insectele Rătăcesc tot mai mult calea pe care voiam s-o păstrez
Îmi odihneau creierul. Nu mai cred În ele, nu mai mă în aceste pagini. Ceea ce am scris asupra credinţei este atît
mulţumesc. Au trecut şi timpurile lui Felix Le Dantec şi de puţin limpede, atît de puţin Iămuritor. .. Iar eu bănuiesc că
Haeckel, zilele sfîrşite inocent În faţa bocalului cu tritoni, m-aş putea explica mai bine dacă mi-aş înfinge pumnii în
nopţile istovite lîngă volumele cu scoarţe roşii din "Biblio- tÎmple, aş închide ochii şi mi-aş jura să nu mă ridic de la
theque de Philosophie scientifique". Schimbări de temelii masă pînă ce nu găsesc cea dintîi soluţie vrednică de a fi
s-au înfăptuit În suflet, aproape fără să iau În seamă. Ceea ţinută în seamă. Dar lucrul acesta, cel puţin acum, e perfect
ce preţuiam Înainte privesc acum cu nepăsare. Din toate inutil. Pe mine mă nelinişteşte noua viziune pe care o capăt
acele săptămîni de toamnă, de iarnă, pe care eu le socoteam - nu ştiu de la cine, nu ştiu pentru cît timp şi aproape nu ştiu
monotolle, inutile, cheltuite resemnat În lecturi inactuale - datorită căror împrejurări.
s-au depus Înlăuntrul meu <<fapte» noi. Cum să le spun alt- Astăzi am simţit imediat şi dureros nemulţumirea de
fel decît <<fapte»? M-am deşteptat Îmbogăţit, Împlinit şi, mine şi de munca mea. Cînd m-am Întrebat: aceasta e viaţa?
totuşi, chinuit de sentimentul absellţei unor lucruri despre - m-am întrebat: atît am văzut eu din viaţă? Nu mă mai
care nu ştiu nimic. Oh! cît mi-e de greu să scriu ceea ce nu leagă nimic de cărţile şi de năzuinţele care mă entuziasmau
am Îllvăţat din cărţi; nu aflu cuvinte, nu ghicesc pro- pînă atunci. Mi se părea că îmi lipseşte conştiinţa rostului
cedeele . .. acestor cărţi şi acestor năzuin(e. Dar de ce să le numesc ale
Nu ştiu de ce am ciudă pe munca mea ştiinţifică. Sunt mele? Sunt izvorîte din necesităţile organice sufletului meu?
convins că s-a Împlinit Întotdeauna spontan şi nedisciplinat; Sunt cu adevărat sufletul meu autentic, sufletul meu de
de aceea nu pot fi aspru faţă de puţinătatea rezultatelor sale totdeauna ? ..
efective. Dar, oricum, ştiu acum atît de puţine lucruri M-am întrecut; aceasta e sigur. Am ieşit din mine ca
esenţiale ... De CÎte ori vreau să aflu cu adevărat cauzele, mă să păşesc mai departe. Paşii aceştia îi împlineam cu fiecare
simt atît de tulburat, de nesatisfăcut, de Ilaufragiat ... Sunt carte citită, cu fiecare durere refulată. De ce astăzi între-
convins că drumul pe care l-am luat se va opri În faţa unui cerea e atît de evidentă şi, în loc să mă mulţumească, mă
punct mort. Şi mă cuprinde ciuda gîndind aceasta - pentru întristează, mă copleşeşte cu acel sentiment al absenţei?
că nu Înţeleg cine Îmi aduce mie siguranţa convingerii... Ce-mi lipseşte? Viaţa mea lăuntrică de pînă acum, viziunile
Acum simt că şi ştiinţa şi istoria şi filosofia - sunt mele, rost urile mele, valorile mele. De ce s-au năruit toate
illutile. Ard de (lorul unui adevăr unic şi pur, de siguranţa acestea dintr-o dată, fără nici o cauză reală, fără Ilici o
unei dogme, a unui "ghid" infailibil. Nu ştiu de ce invidiez . criză?
soarta adolescenţi/or catolici. Poate eu lucrasem pe nisip, poate adunasem material
Şi, totuşi, orice Biserică Îmi repugnă. Orice dogmă pe inutil. Dar, oare, ştiinţa, filosofia, istoria - sunt inutile? Cît
care nu o pot înţelege şi explica - mă înfurie. Mi se pare ridi- de departe mi s-ar părea acum - nu pot să le cred. Atunci de
col să accept, după atîta trudă ştiinţifică, absurdităţi biblice ce scufundarea bruscă petrecută zilele acestea, sfÎrşitti în
şi grozăvii catolice. Dar dacă toate acestea nu sunt Biserica, ceasul acesta?
după cum m-am convins că nu sunt Religia? Truda mea nu va lămuri nimic. Deasupra tuturor ipo-
M-am apropiat de mistică în diletant. Am citit mărtu­ tezelor şi explicaţiilor va rămîne faptul; pe mine mă clatină
risirile sfinţilor cum citeam mărturisirile oamenilor: din vînturile.
curiozitate. Am rămas Întotdeauna un curios neodihnit, iar Presimt că se vor petrece altceva decît simple expe-
dacă aş ajunge vreodată călugăr, aş păstra în bibliotecă raf- rienţe în marginea unei cărţi sau a unui om aflat din cărţi.
turile naturaliştilor şi colecţiile erotice. Dar nu Înţeleg mis- Presimt că întreaga mea viaţă lăuntrică se va dărui. Cui? Nu
tica, deşi m-am convins demult că mistica nu trebuie înţe­ pot să mă gîndesc la Biserică. Nu sunt un mistic şi nici nu
leasă. Nu mă pot apropia efectiv de duhul sfinţilor - pentru sunt un ateu satanic, cinic, disperat. Cum aş putea, atunci,
că mi-e teamă să nu mă conving din a utosugestie, din ajunge la Isus?
dorinţa convingerii, iar nu din evidenţa adevărurilor. Iată ce simt: că sunt ridicat din mine şi izbit de colţuri
Nici nu ştiu dacă ceea ce Îmi lipseşte e credinţa. De dureroase, şi lăsat iar În suflet, şi iarăşi Înălţat. Şi nu ştiu
CÎte ori gîndesc cuvîntul acesta: credinţă, mă simt nemulţu- nimic alt, şi nimic nu Înţeleg.

2
Anul X. nr. 2 - februClrie 2007 BIBLIOTECA B(JC(JltE~TILO~

Mansarda

M
ă revăd În acei ani În mansardă, revăd masa de lemn Nu mai ştiu cum am
acoperită cu hîrtie albastră, lampa cu abajurul alb,
sub care îmi împingeam cartea pe măsură ce mi se
ajuns să-mi scriu Jurnalul.
La Început, prin 1921, nu IRCEA ELIADE·
Împăienjeneau ochii şi distingeam tot mai anevoie literele.
Erau anii de "miopie galopantă", după expresia unuia din
Însemnam decît ce lucrasem
şi cît lucram în fiecare zi;
-. /' MEMORII
oculiştii la care fusesem. Dioptriile creşteau mai repede decît cîte ceasuri petrecute În la- 907 -1960
aveam eu timp să-mi schimb lentilele. Nu era, spusese doc- borator sau cu insectele şi
torul, decît o soluţie: să nu-mi obosesc ochii citind prea mult plantele, cîte ceasuri cheltu-
la lumina lămpii. Dar cum aş fi putut (şi mă ÎntTeb, acum, cine ite cu lectura, adăugînd titlul
ar fi putut?) să-mi menajez ochii într-un timp cînd aproape în cărţilor citite şi scurte co-
fiecare săptămînă descopeream un nou autor, alte lumi, alte mentarii. Curînd după aceea,
destine? lncercam totuşi să mă apăr, citind rară ochelari, cu am Început să Însemn obser-
bărbia lipită de carte, sau închizînd cînd un ochi, cînd celălalt, vaţii despre profesorii şi pri-
sau apăsîndu-mi ochelarii pe nas, sau schimbînd becurile, cînd etenii mei. Dar nu m-am
albastre, cînd albe, cînd slabe, cînd puternice. Apoi, cînd ochii mulţumit cu atît: m-am în-
Îmi lăcrimau şi mi se Împăienjeneau de-a binelea, treceam În căpăţînat să reproduc cît mai
odăiţa de alături şi mă spălam cu apă rece. RămÎneam apoi multe observaţii, să descriu
cîteva minute întins pe pat, cu ochii închişi , încercînd să nu mă cît mai amănunţit diferite
mai gindesc la nimic. Întîmplări de la şcoală sau de
Un pat de lemn, vopsit În roşu. Deasupra patului, prin- la petrecerile c&re, începînd din clasa a VI-a, aveau loc, pe
să bine în perete, cutia cu geam În care păstrasem cele mai fru- rînd, la unii din colegi şi unde Înt1lneam fete de seama noas-
moase coleoptere şi cîţiva fluturi mari, cu aripile imaculate. În tră. Cu timpul, ajunsesem să scriu zece-cincisprezece pagini
faţă, pe celălalt perete, o bibliotecă de scînduri, pe care mi-o despre unele din aceste petreceri, căutînd să reproduc cît mai
Întocmise tata. Prin clasa a VI-a, aveam deja vreo 500 de volu- fidel dialogurile, cu expresiile caracteristice fiecăruia. Cînd
me, majoritatea din "Biblioteca pentru toţi", "Minerva" şi am Început Romanul adolescentului miop, am folosit multe
"Lumen". Dar aveam şi cărţi mai scumpe. r:.ouvenirs cntu- din aceste pagini, uneori - ca de pildă cînd am descris
mologiques ale lui J. H. Fabre, Die insekten ale lui Brehm, societatea noastră "Muza" - transcriind de-a dreptul pasaje
tratatele de chimie, "clasicii" transformismului, aproape tot ce întregi. În sfîrşit, în ultimele două clase de liceu, Jurnalul
găsisl m din "Bibliotheque scientifique" sau "Bibliotheque ajunsese confidentul tuturor crizelor mele de melancolie şi e
philosQphique", de Felix A\can. Mama îmi dădea săptămînal probabil că excesele acestea de lirism şi lamentaţiile au reuşit
o mică sumă de buzunar, dar nu mă refuza niciodată cînd Îi într-o zi să mă dezguste, astfel că am abandonat Jurnalul şi nu
spuneam că aş vrea să-mi cumpăr o carte mai scumpă . Adesea, l-am mai reluat decît în vara anului 1928, în ajunul plecării În
mă ruga să nu spun nimic tatei. Războiul Îi sărăci se, şi, ca să India.
ne poată ţine la şcoală, Închiriase aproape toată casa. La Jurnalul Îl scriam mai cu seamă noaptea, uneori tîrziu
Început, chiriaşii au fost doi profesori francezi, membri ai după miezul nopţii, cînd eram sigur că tata nu va mai veni să
Misiunii Culturale, apoi nişte funcţionari unguri de la o socie- mă controleze. Din clasa a V -a încoace şi pînă la încheierea
tate din Transilvania, În cele din urmă Camera de Comerţ studiilor universitare, mă deprinsesem să dorm din ce În ce
Italo-Română. Aşa l-am cunoscut pe Giovanni Costa., tocmai mai puţin, cîteodată mulţumindu-mă cu trei-patru ceasuri pe
În perioada cînd Învăţam italieneşte. Datorită lui mi-am putut noapte. Am ajuns la acest rezultat după o lungă disciplină.
comanda toate cărţile italieneşti de care credeam că am Timp de mai multe luni, mă culcam cu cîteva minute mai tîr-
nevoie. ziu decît În noaptea precedentă şi puneam deşteptătorul să
sune cu un minut mai devreme. Cînd reuşeam să smulg som-
*** nului un ceas, mă opream, şi nu mai schimbam minutarele
cîteva săptămîni. Apoi reluam experienţa, micşorînd zilnic
Mansarda era de acum numai a mea, plină numai cu raţia de somn cu unul sau două minute.
lucrurile mele. Între pat şi masa de lucru, o măsuţă pe care Nu pot spune că mi-a fost uşor. Uneori, cînd pre-
păstram colecţiile de reviste - ,,ziarul ştiinţelor populare", lungeam lecturile după 2 noaptea, nu puteam adormi şi mă
"Revista muzicală", "Orizonturi" şi altele. Ca să nu le ia vîn- zvîrcoleam mult timp în pat. Dar eu mă Încăpăţînam să nu ţin
tul cînd ţineam ferestrele deschise, pusesem deasupra lor cele cont de aceste insomnii, ci continuam să număr orele şi
mai frumoase piese din colecţia mea geologică: o bucată de minutele consacrate somnului din clipa În care stinsesem
pirită, un granit, fragmente de stalactite. Deasupra măsuţei, lumina şi mă culcasem, chiar dacă adormisem un ceas-două
prinsesem În perete, cu pioneze, copii după fresce tombale mai tîrziu. Alteori, mi se făcea somn după prînz, mai ales vara
egiptene executate cu diverse cerneluri; urme ale entuziasmu- şi, dacă vedeam că toate cafelele pe care le sorbeam şi toată
lui cu care citisem cărţile lui Maspero şi Alexandre Moret. Sub apa rece pe care mi-o azvîrleam pe obraji rămînea rară efect,
măsuţă, o Iădiţă cafenie În care Îmi păstram corespondenţa cu mă lungeam pentru o jumătate de ceas, cu deşteptătorul la
prietenii, caietele deja scrise şi, la fund de tot, camuflat, ca să căpătîi. Dar nu uitam să scad această jumătate de ceas din
nu-l descopere tata, Jurnalul. somnul de noapte.

3
BIBLIOTECA B(JC(JRE~TILOR februarie 2007 - Anul X. nr. 2

Mama - Jeana Eliade Tatăl - Gheorghe Eliade

În cţ! l e din urn1ă , m-am obi şnuit cu raţia de patru cea- la romanul acesta vreo doi ani , În clasele a V-a ş i a VI-a, ş i ,
suri , şi chiar dac ă aş fi vrut n-aş fi putut dormi mai mult. Mai cînd l-am Întrerupt definitiv, transcrisesem pe curat, În mai
tîrziu, cînd la lecturile şi la ceasurile de scris se adăugaseră şi multe caiete, acele păr~ care mi se păruseră mai reuş ite ş i le
celelalte excese ale tinereţii , mi se întîmpla uneori să am dădusem să le citească cîtorva prieteni. Era un roman de
curioase pi erderi de cunoştinţă , care mă speri au grozav. Îmi nesăbuite propo~i, înglobînd nu numai Istoria U ni versa l ă, ci
aduc şi acum aminte de două din aceste accidente provocate, întreaga Istorie a Cosmosului , de la începuturile Galaxiei
ra ră îndoia l ă, de surmenaj. Într-o noapte, cred că eram în clasa noastre, la alcătuirea Pămîntului , de la originea v i eţii pîn ă la
a VII-a de liceu, m-am dezbrăcat , am pus ceasul să mă apari~a omului. După cîte Îmi aduc aminte, începea cam aşa :
deştepte pe la cinci dimineaţa ş i m-am culcat, dar cîteva clipe un cercetaş - adică eu - se afl a în trenul care suferi se grozav a
în urm ă m-am trezit îmbrăc at, la masa mea de lucru, cu o carte ciocnire de la Valea Largă. În clipa ciocnirii, cercetaşul Îş i
deschisă în faţă, dar rară să-mi aduc altceva aminte, rară să afundă speriat capul În sacul lui ş i , d atorită acestui gest
ştiu m ăcar dacă sau ce citisem. M-am uitat la ceas, şi am văzut instinctiv, n-a fost mutilat. În sac, avea şi un so ldat de plumb,
că trecuse de tTe i dimin eaţa . A doua spaim ă de acest fel am unul din num e roşii lui s old a ţi de plumb cu care se jucase copil
tras-o cînd eram la Universitate. M-am trezit d eodată lîngă şi pe care-l purta acum, adolescent, ca un fe l de porte-bonhew:
casă, pe Bulevardul Domni ţei , rară să înţe l eg ce făc e am acol o, În clipa aceea n esfîrş ită a ciocnirii , ce rcetaşul asc ultă, chiar
d acă plecam sau m ă întorceam acasă, rară să-mi aduc prea din gura soldatului de plumb, lunga, inepuizabil a lui poveste.
bine aminte cine sînt ş i cum m ă cheamă . Era o după-amiază de Căci fragmente din plumbul din care fusese a lcătui t soldatul
iuli e, rară m ăs ură de fi erbinte. Am recunoscut totuşi casa ş i fuseseră martore la cele mai importante evenim ente din istoria
am av ut puterea să urc pîn ă la m a n sa rd ă, la ora aceea încin să omenirii: cucerirea Indiei de că tre ari eni , di strugerea Ninivei,
ca un cuptor. M-am zvîrlit, gol, pe pat ş i am dormit pînă seara moartea Cleopatrei, răs ti gnirea lui Ii sus, devastarea Romei de
tîrziu. Închi sesem uşa cu zăvo rul ş i m-au trezit bătă il e puter- c ătre Alaric, Mahomed, cruciadele ş i aşa mai departe, pî n ă În
nice ale tatei, venit să va d ă ce se întîmplă cu mine, de ce nu zilele noastTe, unde nu uitam să introduc ş i evenimente
cobor la c ină. recente; bunăoa ră M ă răşeş tii. Dar, Înainte de Istorie, plumbul
Asemenea accidente, de altfe l destul de rare, aveau se afl ase - sub fo rm ă de gaz - În fe lurite le co nfl agra ţii cos-
darul să m ă sperie de-a binelea. Nu pomeneam nimănui de e le, mi ce care au dus la a l că tuirea sistemului so lar ş i a Pă m întulu i;
dar Îmi dăd eau de gîndit. Ultim a Întîmpl are de acest gen am ş i Î ş i amintea de mili oanele de ani rară v i aţă, îş i amintea de
avut-o la Ca lcutta, tot Într-o zi de teribil ă arşi ţă . apariţi a prim elor v i e ţuitoare, de luptele Între mon ş tri preisto-
rici, ş i aşa pî nă la a p ari ţ i a omului şi ză mi s lirea prim elor civi-
*** li zaţi i .
Era un fel de frescă a m e~ toare, lu crată ca un mozaic, În
Eram nevoit să recurg la asemenea mij loace. Aveam care voiam să includ tot ce mi se p ărea că ştiu, tot ce
mare nevoie de "timp" - nu numai pentru a putea prididi cu Învăţase m , ra ră a le fi digerat Întotdeauna, din lecturil e mele
cititul căr~lor care se adunau acum În vrafuri pe masa mea şi dezordonate. Dar acest roman fa ntastic era străbătu t de un
În rafturi, dar mai ales pentru că, în afară de Jurnal şi atîtea anumit pes imism. Prin sarcasme le atribuite soldatului de
alte caiete în care mă Învăţasem să scriu zilnic rezumate, cri- plumb, arătam, de fapt, ce fii n ţe efemere şi nestatorn ice erau
tici, articole, Începusem un roman fantastic, p l ănuit pe dimen- oamenii, cît de uşo r uitau, trădau ş i ucideau ei, şi cît era de orb
siuni ciclopice: Memoriile unui soldat de plumb. Am tot scris destinul care înălţa indivizi nevrednici sau neam uri mediocre,

4
finul X. nr. 2 - februarie 2007 BIBLIOTECA BUCURE~TILOR

Eugen IONESCU

D a, « ea ce ne bintuia pe to# ua absolutul, aşa adol",cenţi cum mm, ia, el ni se pă"a a fi la indemina lui Mi""a
Eliade, pe care Îl consideram un geniu sau un iniţiat. A plecat În India spre a cunoaşte tradiţiile cele mai adînci şi
mai revelatoare ale spiritului omenesc. Acolo, avea să caute, cu naivitate, Îmi dau seama acum, cheia enigmelor
absolute. Dar orice scriere e ermeticii şi dincolo de poarta ce o deschizi e o altă poartă, dincolo de care se găseşte o altă
poartă, dincolo de care se află nenumărate alte porţi. Vrem să fim nişte iniţiaţi, părtaşi la misterele misterelor, Eliade o
dorea şi mai mult ca noi şi nouă ni se părea că lui Îi era cu neputinţă. Dar nici el nu era deCÎt un om, cu o memorie mai
bogată deCÎt a noastră, cu o putere de muncă mai mare deCÎt noi, mai aproape de anumite izvoare, ignorate de noi, dar era
cu toate astea numai un om ...
Vom profita, cu toate acestea, cum am şi profitat Înainte, de luminile Înţelepciunii sale. Şi care voce s-ar putea face
asc ultată În lumea asta, care nu mai e deCÎt, cum zicea Shakespeare, " o poveste spusă de un smintit, plină de zgomot şi
furie, desnodată de orice Înţeles" ? Dacă nu poate fi un sfint, dacă nu poate fi un Înţelept, Mircea Eliade ne arată totuşi,
În prăbuşire, o direcţie şi ne dovedeşte rătăcirea noastră.

nimicind fără unn ă na~uni de eroi (ca ge~ i sau atitea alte nea- pinau multe fe te. Îi pl ăceau istoria Fran ţe i , pe care o ştia ca
m uri preistorice) ş i maril e, adevărate l e personalită~ (una din nimeni altul dintre noi , ş i cărţil e lui KipIing. Ne întîlneam
tezele romanului era tocmai aceasta: că ad evă raţii eroi, geniile aproape în fi ecare zi, de cele mai multe ori la mine în
creatoare, profe~ i autentici n-au avut ni c i o dată posibilitatea mans ard ă , care era parc ă ideal s ituată ca prietenii mei să- ş i dea
să- şi î m p lin ească voca~ il e, destinul paralizîndu-i sau eli- întilnire în ea. În ultimul an de liceu, ca ş i mai tîrziu, la Uni-
minînd u-i Înainte de vreme). La originea acestei viziuni pe- versitate, nu era zi în care să nu urce la mine unul sau mai
simiste a Istoriei Universale se afl au, evident, în afară de tris- mulţi prieteni , pîn ă ce m-am h otărît să lipesc pe uş ă precizînd
teţil e pe care mi le pricinui seră lectura atîtor orori ş i a altor la ce ore eram cu adevărat bucuros de vizite.
catastrofe istori ce sau biografii le cîtorva martiri ai gîndirii, ca Radu Bossie a răm as neschimbat de cînd l-am cunos-
Giordano Bruno sau T. Campanella, ş i propriile mele expe- cut, în prima c l asă de liceu, şi pîn ă la moartea lui, n eaştep tată,
rie nţe. Mă s im ţeam acum superior tuturor colegilor mei, abs urdă, la 23 de ani. Era fi ul procurorului Bossie; mama lui,
măcar pentru enormul efort pe care îl cheltuiam pentru a-mi de origine engleză, era blondă, frumoasă, excentrică; divorţase
l ărgi ş i adînci cultura. Ş i totuşi , deşi remarcat de uni i profe- şi a murit curind după aceea, la o moşioară , sărăcită ş i de-
sori , nu m ă bucurasem de nici un premiu, de nici o men~une, căzută . Radu era miop ca şi mine, destul de urît, cu buze
nici m ăcar de ştiin ţe le naturale sau fizico-chimice şi , la fiecare imense, cu un nas mare ş i borcănat , dar avea un umor ş i un
sfîrşi t de an şco l ar, citeam cu mare emo~e lista celor care tre- farmec Iară pereche. Nu-i plăc ea să înveţe ş i , în cursul supe-
cu seră cl asa.
rior, ameninţat de repeten~ e, a fost dat intern la Liceul "An-
Dar era mai mult decît atît. Mă aflam acum îri plină drei Ş aguna" din Braşov. ÎI revedeam întotdeauna cu o mare
criză de pubertate, mă descopeream în fiecare dimineaţă mai
bucurie în vacan ţe. Era mucalit, opti mist, indiferent la toate
unt, mai stingaci, descopeream, mai ales la întîlniri le cu fete
plictisel ile ş colăritului , aproape cinic, şi totuş i cu o mare bună­
de vîrsta mea, cît sînt de timid ş i de n eatrăgă tor în compara~e
tate şi prieten desăvî rş it. Avea mare încredere în viitorul meu
cu unii din prieten ii mei. Criza aceasta, începută prin clasa a
de savant şi -m i citea toate articolele, în timp ce Dinu Sighi-
VI -a, o dată cu Memoriile soldatului de plumb, a mers agra-
reanu, Haig Acterian, Jean-Victor Vojen erau confidenţii mei
vîndu-se pîn ă la sfîrşitu l liceului . Probabil că datorită ei n-am
literari. Dup ă ce plecasem în India, venea des pe la noi ca să
mai ajuns să termin romanul. La un moment dat, am sim~t că
afle de la mama ce se mai întimplă cu mine. Venea cu o cutie
nu mai pot scrie decît la persoana întîi , că orice alt fe l de lite-
ratură, în afară de cea direct sau indirect autobiografică,
mare de ţigări ş i accepta bucuros cafeaua ş i înveselea toată
n-avea nici un sens. Aşa am început Romanul adolescentului casa povestind peri pe~ i le studenţiei lui întîrziate. Apo i, într-o
bun ă zi, s-a dus cu treburi la Craiova, s-a îmbolnăvit şi a murit
miop ...
Încă din primele clase de liceu, mă împrietenisem cu în cîteva zile. Am aflat vestea în noiembrie 1930, în chilioara
Dinu Sighireanu şi cu Radu Bossie. Acum , în cursul superior, mea din Svarga-ashram din Himalaya. Era cel dintîi dintre noi
Dinu era un băi at frumos , brun, cu ochii verzi, după care sus- care pleca .. .

Texte ş i imag ini reproduse din : Mi rcea Eliade, Romanul adolescentului miop , text stabilit de Adrian Bota, post faţă de Mircea Han-
doca, Mu ze ul Li teraturii Române, Bucureşti , 1988, pp. 204, 207, 208 - 2 10; Mi rcea Eliade, Memorii (1907 - 1960), e d i ţi a a li-a revăzu tă şi
indice de Mircea Handoca, Editura Humanitas, Bucureşti , 1997, pp. 67 - 72 ; "Vatra" nr. 6 - 7/2000, Târgu Mureş, p. 94; "Caiete cri tice" nr.
1 - 2/ 1988, pp . 9 - 13; M ircea Eliade, Despre Eminescu ş i Hasdeu, e d iţi e Îngrijită ş i prefaţă de Mircea Handoca, Edi tura Junimea, laşi, 1987,
pp. 59 - 6 1; O istorisire a literaturii române contemporane în imagini, volumul 1, fo tografi i de Ion Cucu, texte de Mircea M ic u, Inspectora-
tul pentr u C ul tură al Municipiului Bucureşt i ş i Editura Mari n Preda, B ucureşt i , 1994; Mircea Handoca, Mircea Eliade. O biografie ilus trată,
Edit ura Dacia, C luj -Napoca, 2004 .

5
BIBLIOTECA BUCUREŞTILOR februarie 2007 - Anul X. nr. 2

Cum ÎI văd

N STEINHARDT

u s-a ascuns. În amintiri le sale mărturiseşte că atunci VIZIUnii naţionale a

N cînd, în ado l esce~ţ.ă, ş i-a pus (cîtuş i de puţi~ indol~nt)


problema formaţiei culturale, a cunoscut că-1 stau ina-
inte două căi: a cu lturii franceze, a culturii germane. Era pe
lumii, sch im barea la
faţă şi darea pe faţă a
sinei . Ce le lalte, ce le
vremea absurdei şi ridicu lei împărţiri a cărturari l o r şi monde- vechi - limitate, repeti-
nilor români în două tabere:francofili şi germanofili . Fran- tive, preconcepute, sta-
cofi lii p recumpăneau, cu mult, deţineau un fel de întîietate. ţionare - prinseseră a fi
Lui Pârvan, care încercase o evadare din infantila dilemă, i se luate În seamă adversa-
atribuiseră neîntîrziat sumbre s imţăminte germanofile. Eliade tiv şi păreau a fi de-
însă era deci s, precum şi răspicat scrie, să nu facă parte din venit nesuferite.
clientela asiduă a librăriilor devotate cvasi monopolului S ufl ul acesta
francez. Moda i se părea tiranică, strîmtă, îl şi împingea un nou - de nesatisfacţie
duh l ăuntric şi frondor să afle o soluţie mai puţin banală. şi impetuoasă dorinţă
Înfruntînd curentul comun nu s-a îndreptat totuş i către cartea de extindere cu lturală
germană ci a optat pentru o terţă dezlegare a necazului : s-a şi de luare la cunoştinţă
gîndit că Italia e mai puţin solic i tată şi că-i poate oferi atît a unui mirabil inventar
accesul la una din marile culturi europene cît şi privilegiul Încă nescormonit - Eli-
unor descoperiri care să-I scoată din prea bătătoritele făgaş uri ade şi l-a însuşit În
ale celor două bastioane ş i În special din aglomeratul şi r al forma-i cea mai Înzes-
cumpărător il or de că rţi franceze en vogue. trată cu so r ţi de izbîndă. Plecarea în India a sem nificat un
A mers mai departe. Invocarea italiană ad ucea o pală protest Însă nu negativ ci adăugitor, un act (nu O expresie ver-
de aer proaspăt dar nu constituia o extindere sufi cientă a liniei bală) al se n si bilităţii reflexive. ÎI desemnau de altfel Însuşiri
orizontului. Simţea nevoia unei I ărgiri Îndrăzneţe a spaţiul ui evidente: bagajul de cunoştinţe, puterea de muncă, talentul
cultural, a unui demers slobod În direc~a tuturor azi muturilor. literar, inteligenţa ş i o doză de ech ilibru, de bun simţ de ordin
Italia nu era şi ea decît un tărîm european . Rien que ['EuropeI superior, de moderaţie în vio l enţă care îndeobşte caracte-
Îşi va fi sp us, cu vreo cîţ iva ani înainte ca Paul Morand să fi rizează pe biruitori. Însăşi producţia sa literară - prin fantezie
exclam at Rien qlle la ten'el şi fantastic - a reprezentat o rupere cu trecutul şi o (Încîntă­
Luase, În jurul anului 1930, o formă acută şi răzleţită toare) depăş ire a fruntariilor unei culturi acuzată a fi cuibărită
această vo in ţă de sporire a capitalului cultural, de extindere a În europeism ş i patriarhalitate şi moştenitoare a unui secol al
me leaguri lor care se ofereau ex plorării , înd răgi rii şi ex- luminilor ce-şi trăise traiul. Scopul năzuit de El iade a fost
ploatăr ii spiritual e. Beneficiari ai isprăv ii nu puteam fi, desi- dublu: universali zarea perspectivei culturale româneşti şi
gur, decît noi. A fost o perioadă de efervescenţă (crescîndă) şi dovedirea capacită~i românilor de a-şi asimila elemente spiri-
de cot itură pentru duhul românesc parcă dintr- odată ajuns tuale aparent cu totul stră in e ş i Îndepărtate de ei. A obţinut
lacom de Înnoiri sau mai bine zis de adînciri ş i luare în dis- cîştig de cauză şi mai mult decît atît. Căci orientu l - În tot ce
c u ţ i e a tuturor sloganelor obişnuite, cu dreptul de a contesta are el mai specific, mai neeuropean, mai nearistotelic, mai ne-
ch iar şi axiomele, de a răsturna optica va lorică în fiinţă. iluminist - de îndată s-a arătat perfect asimi labil nouă iar
Cînd şi -a oprit ochii cugetători ai inimii şi minţii asupra fenomenul cultural românesc (fără a se rupe din latinitate ş i
orientului l , cînd a intuit ce imense spaţii, Încă nedefri şa te de contrazice c iv ilizaţia mediteraneană) şi - a vădit mult mai multe
noi, î i stau În taţă, Eliade nu a luat numai o hotărîre personală, trăsături comune cu orientul decît ş i- ar fi putut închipui o
a marcat un moment p arcă h ărăz it în evoluţia culturii minte prudentă şi conservatoare. Despre l egă turi cu Asia ş i cu
rom âneşti care manifesta de cîtva timp certe semne de "mentalitatea orientală" erau desigur informaţi Eminescu, Pâr-
n emulţumire, sastisire şi ne răbdare. Eliade, Cioran şi alţii ală­ van, Blaga, Brâncuşi , Teohari Antonescu, etnologii, vizionarii.
turi de ei, la începutul deceniului al patrulea, dădeau de înţe­ Tînărul Eliade, cu entuziasm juvenil ş i vitejie de pionier (dar
les din ce În ce mai limpede că simt o strîngere, o exasperare. şi aplicare ştiinţifică) a cutezat să tragă concluzii neînfricate.
Tineretu l vremii îşi procl amase, pe cît posibil, aspiraţia către o Din poziţia geografică şi apetitul mitic al românilor a dedus că
rigoare ş i o puritate care să înglobeze Întreaga viaţă sufle- ocupăm - În lume şi în duh - un punct strategic important: o
tească a individului şi a colectivităţii. Eliade a plecat în India, răscruce, un loc de întîlnire şi convergenţă Între cele două mari
Cioran (fire patetică) a făurit o carte cu titlu fulgurant: Pe cul- sisteme: european şi asiatic. Le putem Înţelege pe amîndouă,
mile disperării. Se păşea pe o cale frecventată mai de mult, pe le putem Îndrăgi neexclusivist, le putem chiar Încuscri. Avem
unde umbl aseră ş i universitari ponderaţi ca Rădulescu-Motru În orice caz intrare liberă în ambele spa~otemporalităţi şi sun-
(Cultura română şi politicianismul) sau Garabet Ibrăileanu tem În fericita şi cu totul excep~onala situa~e de a ne putea
(Spiritul critic în cultura română). Acum însă un glas nou păstra puterea de judecată faţă de cele două net diferite vizi-
Iărgea şi intensifica datele di scu~ e i şi introducea În perimetrul uni ale lumii. Nu ne sunt deloc străine nici una, totuş i nu sun-
cultural noţiuni inedite: nelinişte a, universalitatea, autonomia tem legaţi ori făgădui ţi dinspre soare-răsare ori soare-apune.

6
Anul X. nr. 2 '- februarie 2007 BIBLIOTECA BOCOREŞTILOR

Nopţi la Serampore demonstrează că ne păzim .neştirbită fa- înţelege, asimila, prelu-


cultatea sceptică şi putinţa de a preţui din afară efectele halu- cra şi face la o adicăte­
cinatorii ori produsele imaginaţiei fabulatorii. (Ne lăsăm greu lea mintea atît de uşu­
amăgiţi, greu seduşi). Iar O fotografie veche de 14 ani că ratic defăimată a ro-
raţionalismul înverşunat şi fanatismul logic atît de afine unei mânului.
părţi a cugetării occidentale nu au priză asupra "ţăranului de la Cultura, a mai
Dunăre". Dumitru, eroul nuvelei, contestă idolii toţi, vechi şi ştiut de timpuriu Eliade,
noi, ai filosofilor, sociologilor, lingviştilor, bună şi îndestulă­ nu e numai literatură,
toare îi este deloc naiva lui credinţă strămoşească. filosofie sau artă. A con-
Suntem lamijloc, dar nu la o temperatură călîie şi ·nu la ceput-o ca incluzînd
o medie aritmetică, mai degrabă la interferenţa a două ansam- chimia (şi alchimia),
bluri. Aceasta-i una din principalele iscodiri eliadiene. Ne-am etnografia, biologia, so-
. păstrat vioiciunea, adaptabilitatea, ba şi (fără exagerare) dis- ciologia, arheologia,
ponibilismul, libertatea de acţiune şi apreciere, simţul de- psihanaliza, misterul.
pistării lupului în veşminte de bunicuţă şi cu ochelarii pe nas. Misterul: a-i asigura un
Putem recepta pe mai multe lungimi de undă - şi trebuie să o loc onorabil în cuprinsul
facem, nu avem dreptul să irosim privilegiile ce ne-au fost culturii, iată ce i s-a
conferite - dar ne pricepem să filtrăm, decantăm, deosebim părut un imperativ cate-
inform aţiile primite. Contrar aparenţelor nu-I văd cîtuşi de goric! Pe urmele lui
puţin pe Eliade ca pe un antieuropean şi nici ca pe un habot- Dostoievski, Novalis şi
nic al Indiei ori al Orientului. (Începînd cu Maitreyi, toate Pârvan, şi paralel cu
scrierile lui unde apare India sunt absolut "degajate".) Porţile Jung, a izbutit în adevăr
sunt larg deschise în două direcţii, în centru se află tID ochi să schimbe statutul cul-
atent şi treaz. Şi-apoi mai e libertatea, noţiunea esenţială, tural al misterului care a
dragostea neintermitentă. N-a pregetat s-o aşeze alături de încetat să joace rol de
yoga (v. volumul Yoga et liberte') şi nu socot să pot fi contrazis mosafir doar îngăduit în silă şi ţinut de gazdă cît mai în afara
afirmînd că o numără printre stibiile cele mai populare pe discuţiilor purtate cu oaspeţii vrednici de consideraţie . Odată
întinsul teritoriului locuit de români. cu opera ştiinţifică şi literară a lui Eliade, misterului (tainele
Nici în domeniul, atît de exploatat, al criticilor îndrep- slăvite de autorul Fraţilor Karamazov) i se deschid porţile
tate împotriva "politicianismului" sau în polemica "founei CUlturii şi uşile saloanelor frecventate de cugetători, paginile
rară fond" nu mi se înfăţişează ca un absoluLI';t. În rapott cu cărţi lor citite de "oameni serioşi". Miturile, visele, arhe-
Ibrăileanu, Rădulescu-Motru (sau cu junimiştii, cu Hasdeu) tipurile, simbolurile, metaforele, poezia populară, legendele,
şi-a păstrat independenţa. (Şi nu-i un merit peste care să se paremiile, basmele, tot cortegiul de marginalii se cuvenea
treacă. Ia repn:eaI ă. Politicienii aceştia rău famaţi şi aspru introdus în centrul cercetării obiective şi supus atenţiei celei
dojeni ,i - printre care figurează Mihail Kogălniceanu, P. P. mai nepripite. Încă de la începutul veacului (în fapt de la
Carp, Titu Maiorescu, Take Ionescu, Ion şi Ionel Brătianu, 1. romantici) se lucrase În acest sens în Europa de vest, de la
G. Duca, Octavian Goga, Alexandru Averescu, Spiru Haret, Durkheim la Frazer, de la Freud la Frobenius. La noi fuseseră
AlexandIU Marghiloman, Nae Ionesch, Constantin Stere, Bar- Hasdeu, Alecsandri, culegătorii de versuri populare, cîţiva
bu Delavrancea, Iuliu Maniu, Nicolae Iorga 9ri Vasile Lascăr foarte serioşi etnologi. Dar emulii lui Mircea Vulcănescu
- n-au fost chiar toţi nişte vîntură-lume şi nişte Rică Vent.) Eli- simţeau că nu se făcuse deloc deajuns. Iar intervenţia lui Eli-
ade a presimţit că la noi fondul nu s-a lăsat stăpînit de formă ade a fostI pe plan mondial, hotărîtoare şi parcă a inaugurat în
şi că ~şadar problema se prezintă mai puţin dramatic decît a aria aceasta un alt ev.
formulat-o Maiorescu şi mai puţin optimist decît a rezolvat-o Nu mai puţin dornică de largă deschidere a uşilor şi fe-
Lovinescu. I-a iscodit încîlceala. Cunoscător adînc al yogăi restrelor şi barierelor i-a fost activitatea românească: de pri-
care-i o doctrină psihosomatică (şi un comportament exis- menire a climatului, a bibliografiilor, a teme lor; şi de cura-
tenţial psihosomatic), încrezător într-un duh care nu-i deloc joasă, îndrăzneaţă (niţel sfruntată) lărgire a cîmpului vizual.
abstract cu dinadinsul şi neştiutor de lume şi materie şi căruia Enciclopedismul, pe care l-a practicat de foarte tînăr, l-a ajutat
Îi place a pogorî uneori În zone şi momente de confuzie între asemenea unui scutier leal, dar a trăit în conştiinţa lui ceva mai
cerebral şi concret, cu totul lipsit de vindicta unui Antonin puternic: întîi intuiţia, apoi convingerea intimă şi-n cele din
Artaud, Eliade nu putea să nu ia aminte la fazele tranzitorii şi urmă certitudinea manifestă că aparţine unui popor cu Încă
intermediare dintre formă şi fond, dintre idee şi obiect. Nuvela nebănuite latenţe culturale de natură universală. Volumul fim-
Pe strada Mîntuleasa şi romanul Noaptea de Sînziene, citite damental despre yoga (în două ediţii), vasta şi ambiţioasa isto-
atent, ni-l dezvăluie ca pe un autor complex, imparţial, înfio- rie a credinţelor şi ideilor religioase (vai, neterminată) ori
rat dar şi zîmbitor şi cu antene apte a pipăi deopotrivă mate- ameţitor de numeroasele şi variatele studii istorice, etnologI ce,
rialul şi infraspiritul. În Strada Mîntuleasa contrariile se inter- filosofice, analitice sunt departe de a fi simple (şi solide,
sectează, În Noaptea de Stnziene destinul se lasă anticipat. impecabile) lucrări de specialitate ori de sinteză, sunt o
Cît despre dispoziţia universalistă a poporului român şi căutare, un quest, un pelerinaj al spiritului românesc în lumea
despre dedesubturile panumane ale firii sale, realitatea nu nu- largă, o aventură aş zice, ca a feciorului de împărat, a voinicu-
mai că i-a confirmat încrederea, dar a şi exemplificat-o cu o lui încrezător în calu-i năzdrăvan, a lui Făt-mintos care se
dărnicie uimitoare. El Însuşi, Cioran, Eugen Ionescu şi foarte bizuie nu atît pe hărnicia şi deşteptăciunea sa cît mai ales pe o
mulţi alţii sunt probe neîndoielnice pentru ce este în stare a armă secretă dînd rareori greş: vocaţia culturală şi spirituală a

7
BIBLIOTECA BOCORE$TILOR februClrie 2007 - Anul X. nr. 2

unui popor aşezat spre nenorocul său la întretăierea imperiilor lucrurile aşa încît să-şi maturizeze opera şi să-şi încheie viaţa
şi-n drumul invaziilor dar şi spre fantastica-i norocire pe unul la antipodul chiar al lumii de la care nădăjduise radicala
din punctele (magice?) unde se focalizează, convieţuiesc şi se înnoire a metodologiei culturale (approach zic englezii şi-i
completează duhuri, culturi, ştime poate mai puţin potrivnice mai complet, înseamnă totodată: apropiere, abordare, mod de
decît ne obişnuisem a le considera. Şi este vrednic de sesizat: atac). De nu cumva a fost nu o ironie ci opusul ei: o
ca autor de proză literară ori de proză ştiinţifică a purtat cu el, blagoslovenie, în sens universalist şi de împăcare. Se pot
mereu, ca într-o desagă neîmpovărătoare, încă o însuşire încheia frămîntări culturale autentice, fie ele oricît de aprige,
românească : un fel de bonomie, nescorţoasă şi nebosumflată; altminteri deCÎt printr-o sinteză obiectivă? Iscusitul Eliade s-a
un contact permanent cu principiul relativităţii generalizate; o supus venerabilei reguli dar i-a smuls o fericită şi poznaşă
smerită bănuială că drumul spre adevăr e, cine ştie, asimpto- derogare: paralela producţiei literare în româneşte unde pînă la
tic 2 • sfirşit vechile pătimaşe interogări şi chemări le tainelor din
De presupus am presupus întruCÎtva de mult; mi-au fost tinereţe nu pierd nimic din farmecul şi vigoarea de altădată, în
de trebuinţă ani îndelungaţi ca să-mi devină inteligibil şi clar vreme ce autorul din tîlcui tor (explicant) ce a devenit,
ce urm ărea. Sunt bucuros că o dată în 1934 (într-o mică redevine - o! minune - psihopomp de suflete şi moarte şi tri-
librărie bucureşteană) şi a doua oară în 1979 la Paris (în umfal vii.
apartamentul din Place Charles DuIlin) mi s-a destăinuit:
prima oară indirect şi reticent, a doua dată făţiş şi plin de voie Note:
bună; asta a vrut (asta, nu altceva): să demonstreze universa- 1. După ce îşi îndreptase, pertinent, atenţia şi asupra unor
litatea puterii simţitoare şi cugetătoare a neamului său; pe de importante porţiuni ale literaturii engleze.
o parte. Pe de alta: să cucerească pentru tainele, semi-tainele 2. Paradoxale, incerte, fragile i s-au părut şi relaţiile dintre
verbele a gîndi, a vorbi, a trăi. Nu pot fi niciodată etanş izolate.
şi clar-obscururile - ce păreau ostracizate pe vagi, oropsite şi
Trăirismul nu-I confunda cu anticonceptualismul sau cu o agresivă
dubioase terenuri - dreptul de a pătrunde în cultură (ca auxi-
renunţare la noţiunea de om ca fiinţă gînditoare şi vorbitoare. Ciudat
liare şi la paritate cu experienţele). trăirist, Eliade: care şi-a petrecut viaţa citind, cugetînd şi scriind!
O dublă operaţie care a reuşit cu vîrf şi îndesat, har Trăirismului i-au displăcut enorm uscăciunea limbajului, tipizarea
peste har. [storia, căreia în româneşte i se mai spune şi ursită vorbirii, hăul dintre viaţă şi gîndire. Aşa şi lui, care a rîvnit o
şi care nicicînd nu leapădă o fărîmă de ironie, a potrivit zdravănă Înviorare a culturii, nu pieirea ei.

Hasdeu
Mircea ELIADE

xistăÎn cultura românească o tradiţie care începe cu ("scriţi băieţi!"), pentru că întreg poporul românesc era un

H I Dimitrie Cantemir şi pe care am putea-o numi " tradiţia


~ enciclopedică". O bună parte din oamenii de seamă,
scriitorii mari şi profeţii culturali ai neamului românesc, se inte-
popor ales (românul era /rate bun cu codrul, era viteaz, pUi;
" poet "). Nu ţi se cerea decît să te hotărăşti; geniul şi virtuţile
creatoare erau În tine, Întrucît făceai şi tu parte dintr-un popor
grează În această tradiţie. Gheorghe Lazăr, Ion Heliade Ră­ excepţional. Dar nu se hotărau decît foarte puţini ...
dulescu, Alexandru Odobescu, Ion Ghica, Bogdan Petriceicu- ... gestul spiritual, dominant al secolului XIX românesc
Hasdeu, Mihai Eminescu, Nicolae Iorga - iar pe un nivel mai este un gest al Renaşterii: creaţii pe mari modele, planuri gigan-
'os, V. A. Ureche, Grigore Tocilescu, Niculae Densuşianu - toţi tice, conştiinţa demnităţii umane, mesianism românesc. " Dum-
aceştia co ntinuă, cu geniul sau puterile lor omeneşti, linia nezeu era cu noi" ...
istorică deschisă de mintea vastă a lui Dimitrie Cantemir. Ace- Cînd se va face o morfologie culturală a sec. XIX româ-
leaşi preocupări variate şi contradictorii; aceeaşi sete de a stră­ nesc, se va vedea cît e de aproape Eminescu de Heliade Ră­
bate cit mai multe din geografiile spirituale ale lumii; aceeaşi dulescu, Bălcescu şi Hasdeu şi cît e de departe de Maiorescu şi
activitate multilaterală, uneori grăbită, alteori improvizată, " Junimea ". Cu Eminescu începe totuşi o polaritate jimestă a
izvorîtă însă întotdeauna din dorinţa de a sili cultura
culturii româneşti: cărturarii şi oamenii politici sînt pentru sau
românească să sară cit mai multe etape, Înălţînd-o pe "plan
contra Europei. Înainte de Eminescu - la Heliade Rădulescu şi,
mondial", dovedind puterea de creaţie a geniului românesc.
mai ales, la Hasdeu - cultura româl1ească se situa altfel faţă de
Enciclopedismul a fost, poate, un destin al întregului secol XIX
Europa. Avea curajul să se aşeze faţă în faţă, în raport de ega-
românesc; cînf1 trebuia să se creeze un Stat şi să se adaoge o cul-
litate. Nu copiam Europa, nici nu o respingeam - ci ne măsuram
tură celorlalte culturi" surori " din Europa. Cîţiva oameni tre-
buiau să facă atunci tot, şi să facă repede. Dar ce voinţă cu ea. Hasdeu, marele naţionalist, nu are nici un sentiment de
înspăimîntătoare de creaţie! Se poate spune că anii 1821 - 1880 inferioritate faţă de Europa. În articolele sale politice, compara
aufost singura jumătate de secol de megalomanie română, cînd adesea România cu Italia. Nu avea sentimentul că participă la o
noi ne credeam centrul atenţiei universale. Ceea ce caracte- cultură mică, meschină sau modestă (aşa cum credeau,
rizează întreagă această epocă este setea de monumental, de bunăoară, Maiorescu şi Caragiale). De aceea găsim la Bălces­
grandios; orientarea artiştilor şi scriitorilor către cei mai mari cu, Heliade Rădulescu şi Hasdeu cea mai bună atitudine spiri-
maeştri (izvorul şi modelul erau Biblia, Homer, Cervantes, tuală şi politică faţă de Europa pe care o poate avea România
Shakespeare, Rafael). Apoi, un sincer sentiment de colaborare, modernă ...
de solidarizare În creaţie; oricine era chemat şi erau toţi aleşi

8
An.ul X. nr. 2 - februarie 2007 BIBLIOTECA BUCUREŞTILOR

Bucureştii de altădată

Arhive bucureştene

Spaţii frânte

Georgeta FILITTI

S
~Plin
ub acest titlu apăcea acum 15 ani la Geneva un volum
de dramatism despre dispariţia un~i c!ncimi din
construcţiile oraşului nostru sub lovltunle buldo-
zerelor. Între resemnare şi revoltă ulterioară, justificare
ticăloasă şi reproşuri că "români i n-au protestat", repere
esenţial e ale Bucureştilor au dispărut pentru totdeauna.
Autoarea graţioasei şi fragilei cărţi - un album de 100 pagini,
scos În condiţii grafice excepţionale la Geneva - muziciana
Jeanine Costescu Îşi plânge locurile natale bâjbâind pe
străz il e "unde praful râcâie gât1ejul... paşi grei, grăbiţi, speri-
aţi se succed rară răgaz ... Nimic nu poate stăvili furia bul-
dozerelor". De ce? Ca să mai salveze pentru posteritate
măcar o imagine, un crâmpei din ce a fost odinioară oraşul,
această operă anonimă a Înaintaşilor, acest l eagăn În care
s-au plămădit gânduri, fapte, dovezi materiale - într-un
cuvânt, parte din istoria românilor.
Cartea a fost şi un semnal de alarmă pentru lumea
occidentală. Textul paralel în limba franceză şi imaginile
grăitoare lămuresc de grozăvii l e ce se Întâmplau la Bucureşti
În anii 1984 - 1986.
Fără a se lansa în divagaţii despre oportunitatea
aşezării capitalei Într-un loc mai puţin expus decât malul
Dâmboviţei, la doar 60 km de Dunăre, pe un sol puţin pro-
pice construcţiilor solide, mereu în calea invaziilor, ridicată
fără planuri urbanistice savante - ori când au existat au fost
eludate cu seninătate - Jeanine Costescu observă că
Bucureştii au fost percepuţi, atât de localnici cât şi de străini,
mereu pozitiv. Oraş deschis, vesel, scăldat În verdeaţă, el a
supravieţuit calamităţilor naturale (revărsările Dâmboviţei,
cutremure), invaziilor, epidemiilor, războaielor şi s-a re făcut
an de an, nu neapărat din nevoia perpetuării unor tradiţii, cât.
pur şi simplu spre a îngădui vieţii să continue. Asta l-a şi
făcut pe Paul Morand În 1935 să spună că "Bucureştiul nu e
o lecţie de artă, ci de viaţă: ne învaţă să ne adaptăm oricărei Cartierul Uranus - Palatul domnesc
situaţii, chiar imposibile".
Distrugerile deliberate din anii 1984 - 1986, sub pre-
textul sistematizării, al ridicării unor cartiere-dormitor bune
doar pentru clasa muncitoare, În vreme ce "reprezentanţii ei Bucur, "păstor sau stăpân al locului" şi cetatea pomenită
legali" se cazau În confortabile case burgheze, nu au însem- prima oară la 1459 sub Vlad Ţepeş, autoarea stăruie asupra
nat doar o anihilare materială. A fost violentat un mod de impresiei călătorilor străini. Lui Paul de Alep, de pildă,
viaţă tradiţional, s-au spulberat pentru totdeauna repere spi- Curtea Veche i se pare "un edificiu uimitor de elegant, cu
rituale ale oraşului, În primul rând biserici, mulţi oameni aspect încântător", la fel şirul nesfârşit de biserici ale căror
s-au văzut cu avutul irosit, cu gospodăria împrăştiată iar ei turle străluceau minunat în lumina asfinţitului . Observatorii
siliţi să trăiască În 8 m 2 - nonna socialistă de vieţuire. sunt unanimi în a lăuda mai cu seamă dinamica oraşului;
După o duioasă rememorare a istoriei oraşului, rostuit viaţa palpită aici năvalnic, se face negoţ, hanurile, cara-
pe malurile Dâmboviţei, "frumoasa văilor sălbatice", cu vanseraiurile, prăvăliile, bolţile, umbrarele, tarabele, scau-

9
BIBLIOTECA BOCOREŞTILOR februarie 2001 - Anul X. nr. 2

Arhivele Statului

nele măcelari lor, zalhanalele, atelierele de tot felul înseamnă dată se fonna o tradiţie , prelungită până la mijlocul secolului
consum, circulaţie de mărfuri şi deopotTivă schimburi. Ora- al XIX-lea. Deschis spre Occident, oraşul învaţă de zor
şul este o placă turnantă ÎnlTe Orient şi Occident, veştile cir- franţuzeştc şi importă masiv pinne "căci rară franţuzeşte şi
culă cu o viteză uluitoare, modelele se imită, se Îmbogăţesc fără c1avir nu se poate politefsi cum se cade o fată de boier
şi din acest sincretism pennanent se iveşte o cultură expre- de modă nouă" - reţine culoarea o constatare din epocă.
sivă, viguroasă, mult Îndrăgită de străini. Lipsa de disciplină, Un rol hotărâtor în înfrumuseţarea oraşului l-au jucat,
care a fost totdeauna a doua natură a românilor, a racut ca paradoxal, ofiţerii ruşi, repetatele ocupaţii ale annatelor
hotarele oraşului, mereu stabilite, marcate cu pari, borne şi ţariste aduc, pe lângă rechiziţii, boli, privaţiuni de tot felul,
bariere, dar niciodată respectate, să se Întindă Încorporând o moda occidentală şi-o oarecare ordine în administraţie,
suprafaţă mai mare decât a Parisului . Aceeaşi nepăsare s-a exprimată şi în planurile de sistematizare a oraşului. Bu-
manifestat la construcţii: rară aliniere, fără mă-suri de pro- cureştii rămân plini de contraste dar, spre deosebire de alte
tecţie Împotriva incendiilor, cu fântâni şi şanţuri deschise în oraşe din Europa, aici nu există zone rezidenţiale până În se-
loc de canalizare. Deviza "e locul meu şi fac ce vreau cu el" colul XX. Boierul de rang mare stă în aceeaşi curte cu
s-a perpetuat defavorabil şi nu numai pentru estetica oraşului meşteşugarul, ţiganul ori "copilul de cutie" - orfan crescut de
ci şi pentru mentalitatea locuitorilor săi . Şi totuşi, dintr-o municipalitate din fondurile "cutiei milelor". Această
măsură impusă de cutare domn fanariot, din osârdia unui târ- devălmăşie socială avea să-şi pună definitiv pecetea pe
goveţ care ridică o biserică în amintirea străbunilor săi, din modul de viaţă, pe optica locuitorilor şi comportamentul
copierea planului grădinii unui neamţ, încet-încet oraşul s-a cotidian .
structurat, rămânând de veghe, gata să se refacă, să se reîn- Şi dacă extremele sunt sesizabile la tot pasul (noutatea
noiască după un incendiu pustiitor, precum cel din 1847, în vestimentaţie, igiena casei ori modele de construcţie aduse
după invazii repetate (turceşti şi ruseşti, În primul rând) ori din Occident alături de cuptorul cu ţest, Iăutul în copaie sau
epidemii (cea mai cumplită: "ciuma lui Caragea" din 1813). Târgui de Moşi), când peste oraş s-a abătut o nenorocire,
Nicolae Mavrocordat ridică mănăstirea Văcăreşti, Alex. Ipsi- până în 1977 aceasta n-a putut totuşi frânge resorturile intime
lanti iniţiază primul sistem subteran, cu olane, pentru ali- ale vieţii urbane. După focul din 1847, cu ajutor internaţio­
mentarea fântânilor şi cişmelelor şi face un plan al oraşului nal, s-a reracut mult, s-a aliniat şi modernizat, calitatea con-
(care atunci , la 1774, număra 67 mahalale). Academia dom- strucţiilor ameliorându-se simţitor. Sistematizările primaru-
nească de la Sf. Sava, Întemeiată de Constantin Brânco- lui Pake Protopopescu, dureroase foarte adesea, au fost
veanu, şco lea nu doar copiii pământenilor; mai toate nea- însoţite de despăgubiri care au compensat, parţial, traumele
murile din Balcani îşi trimiteau aici odraslele. Şi de această individuale. Distrugerile provocate de bombardamenele ger-

10
Anul X. nr. 2 - februarie 2007 BIBLIOTECA B(JC(JRE~TILOR

SfiI>1 :a Paraschiva Herasca

mune În primul război mondial, minore în compara ţie cu cele Spirii - Uranus - Izvor. Biserica Spirea Veche şi Spirea
datol lte amerIcanilor în al doilea război mondial, au putut şi Nouă, Schitul Maicilor, Izvorul' Tămăduirii, Sf. Ilie Prund,
ele să fie depăşite prin susţinerea statului, solidaritate umană parte din Mănăstirea Antim, Sf. Spiridon Vechi, Alba a pos-
şi exi stenţa proprietă~i private, a creditului - instrumente ce tăvarilor au rămas doar în amintire.
au îngăduit de fiecare dată refacerea. Odată cu bisericile au dispărut complexul arhitectural
Cu gându/ prin vechiul Bucureşti, autoarea rememo- ce adăpostea Arhivele Statului, Spitalul Brâncovenesc şi
rează ce s-a întâmplat după 1977, când În propo~e de 70% ţesătura de străduţe arhaice, cu case cochete, eclectice din
populaţia era nou-venită în oraş şi lipsită de ataşament pen- punct de vedere arhitectural dar care particularizau în chip
tru urbe. Atunci majoritatea bucureştenilor proveneau din fericit oraşul. În zona Mihai Vodă, vestigii arheologice de
mediul rural. Locul gospodăriilor aerisite, al acareturi lor cu seamă - unele datând din neolitic - impuneau ca spaţiul să
păsăret şi animale, al comunicării nestingherite cu vecinii fie protejat (în conformitate cu Carta internaţională pentru
ştiuţi de totdeauna l-a luat traiul la bloc: un spaţiu minim conservarea şi restaurarea monumente/ar şi aşezări/ar,
unde viaţa individuală se consuma între grija pentru Veneţia, 1964).
supravieţuire materială elementară şi dominarea conflictelor Dar în faţa megalomaniei dezlănţuite n-au contat
survenite cu vecinii, cu administraţia sau autorităţile. Şi urmele civilizaţiei ancestrale, şocul suferit de locuitori,
totuşi, dincolo de suspiciune şi dela~une, de înstrăinare şi sil- urâţirea unei părţi a oraşului.
nicie pentru "construirea omului nou", o serie de repere Şi răul a continuat, amintind de apocalipsă. Calea
tradiţionale au mai dăinuit o vreme. Văcăreşti a dispărut, la fel cartierele Olteni, Mircea Vodă,
Pe lângă sutele de case individuale, mai dăinuiau bi- Dudeşti. Biserica Sf. Vineri, ca ironie a sorţii, a fost reparată
sericile - limanul spre care, tăcut, înfrigurat şi temător, după seismul din 1977, ca să fie dărâmată peste zece ani,
bucureşteanul a continuat să se Îndrepte. Dărâmarea multora odată cu vechile clădiri înconjurătoare înălţate de boierii
dintre ele, translarea şi astfel desfigurarea altora, n-a fost Hereşti . Aceeaşi soartă au avut-o Sf. Nicolae din Sărărie, Sf.
doar o acţiune materială ireversibilă, ci şi o lovitură dată Nicolae al Sârbilor, Olteni, Bradul Staicu. Să adăugăm la
sufletului omenesc. Aşa au fost deplasate ori înconjurate ,;u acest trist inventar mănăstirile Văcăreşti şi Pantelimon, altă
blocuri bisericile Olari, Cuibul cu Barză, Sf. Ionică Pârşco­ dată podoabe ale oraşului, repere cu care ne puteam mândri,
veanu; biserica mănăstirii Cotroceni a fost demolată (suc- ca promotori ai ortodoxismului şi ai artei bizantine, transfi-
ced.aneul ulterior din 1997: pe lângă simplitatea cu care a fost gurate prin aport autohton.
ridicat, e deja Într-o avansată stare de degradare - n.n.). O Jeanine Costescu nu şi-a propus o cercetare sistema-
zonă sistematic desfigurată, până la dispari~e, rămâne Dealul tică a ceea ce bicisnicia de neiertat a omului a pângărit şi dis-

II
BIBLIOTECA B(JC(JRE~TILOR februarie 2007 - Anul X. nr. 2

Prima turlă a Bisericii A lb a -Po stăva ri s-a prăbu şit

trus în penultimul deceniu al secolului XX în Bucureşti. Din " ... deplasarea forţată a unui mare număr de persoane ... în
Ţara Cantoanelor, unde tră ia în exil, ea a ridicat doar un cartierele mărginaşe, În blocuri neterminate, fără apă sau
stri găt îndurerat, a trăgâ nd lumii atenţia că barbarii n-au avut curent electric; sinuciderea bătrâ nilor care au refuzat să-şi
doar chipul vandali lor sau tătarilor, ci au fost şi co ntemporani părăsească locuinţel e în care s-au născut şi au tTăit o v iaţă
cu noi. Ca să construiască a doua clădire ca întindere din Întreagă; copiilor handicapaţi şi bătrâni lor din az iluri li se
lume, au schi lodit un oraş , au frânt destine, lăsând în urmă o reduseseră porţiile de mâncare, astfel încât mureau de mal-
lume învrăjbită, istovită care îşi caută în continuare identi- nutriţie; folosirea muncii forţate, armata ... , muncitorii şi
tatea urbană. meseriaşii erau mobilizaţi şi obligaţi . să lucreze în Bucureşti,
Altă voce din anii de coşmar ai distrugerii premeditate sub pedeapsa penală a dezertării; epu izarea unor resurse mi-
a Bucureştilor a fost cea a lui Bujor Nedelcovici. Albumul nerale şi materiale: marmura de Ruşchiţa a fost aproape în
său, Lectorul de imagini. Vandalism arhitectural in totalitate folosită la construirea palatului; spital ele şi poli-
Bucureşli, 1980 - 1987, a văzut lumina tiparului În 2006 clinicile erau aproape lipsite de medicamente, nu se găsea
(editor: Institutul Naţional pentru Memoria Exilului Româ- nici vată sau alcool, iar cei care trebuiau să facă dializa erau
nesc). a priori condamnaţi la moarte; în timpul iernii, elev ii şi stu-
Dincolo de propria disperare (asista neputincios din denţii asistau la cursuri îmbrăcaţi în paltoane, iar specta-
blocul aflat pe str. Apolodor nr. 13, unde locuia), autorul a colele de teatru se desfăşurau cu sălile neîncălzite ... "
militat neobosit pentru informarea şi sensibilizarea opiniei Bujor Nedelcovici revine asupra motivaţiei de dis-
publice mondiale despre ce se întâmpla la Bucureşti, în trugere parţială a oraşului: ridicarea Casei Poporului. Pri-
primul rând prin asociaţia Patrimoines culturels en danger. vind-o, i se pare că singura senzaţie posibilă e consternarea,
Volumul ca atare l-a pus sub un Întreit comandament: căci "eşti strivit şi anulat ca fiinţă umană".
locurile memoriei, datoria de a nu uita, Împotrivire la vio- Ca şi alţi concetăţeni, fotograful expatriat acum la
lenţă şi barbarie modernă. Dacă Jeanine Costescu fotogra- Paris e convins că această "aşchie înfiptă în trupul oraşului",
fiase mai cu seamă construcţii în perspectiva demolării, cum ar fi spus Rimbaud, va fi până la urmă încorporată în
Bujor Nedelcovici le surprinde ca atare, presărate cu vizitele panorama lui, bucureştenii se vor învăţa cu ea adăugăm noi,
"Marelui inchizitor". "Aveam senzaţia că ţin În mână nu un dar atât ei cât şi urbea ca atare nu vor mai cunoaşte niciodată
aparat de fotografiat, ci o armă cu lunetă; fiecare imagine tihna uliţelor liniştite ce îndemnau la plimbare, amurgurile
unnată de declicul aparatului era un glonţ pe care i-l trimi- pogorâte blând peste micile grădini de vară ori dulceaţa vieţii
team În trup", scrie acesta, copleşit de furie. El rezumă apăsă­ de familie în casa clasică cu marchiză şi geamlâc, alături de
tor starea de spirit care domina oraşul - odinioară atât de gârliciul pivniţei unde se păstra adeseori vinul licoros din
vesel, de prietenos şi deschis bucuriei de a trăi: propria boltă înălţată în curte ...

12
Anul X. nr. 2 - februarie 2007 BIBLIOTECA BUCUREŞTILOR

Patrimoniu

Din colecţiile Bibliotecii Metropolitane Bucureşti

Dr. M. GASTER, Literatura populară româiză


Cu un apendice: Voroavei Garamantilor cu Alexandru Machedon de,Nicolae Costin
rG, f{~imânn, Libtar'-Editer, Bucureşţi, }',81B. :' ,.','" ! '- , " . , _ ','
' ~ .... ' ... . :. . " , . .. ' .
- ,

CarteC,I ~aceasta, la care am l~CFat, in curs d~inai 'mulţi ani; atâi 'âci cât şi in străinătate,
'_'are C(l scop p,rinefpalmodi}icarea opiniulJei genelf.al~ in-favdarea noastră; flitsp,.e starea cu}tu-
, rală a popQrului
~. , .
.1~omân,
. i .1 ' ~.
a
-aC/ică,,' ck arăta' cjj pojoT:il.l

nosfrp.'s:tii- pi ţ;lc~eaŞi fuăltime: q"Cult1iFţ:i
~ .::.. .. .\ f... J ' -' 1' " .,
'pe care~p
stau. cele. altepopoat6 ale 06cide,ntTihti: <, '" 1 , ;
i • ~ \ ' " .. : ... Co
. , f '- ' . ~ . '
1 1. ...
, '- ~
"...
" . "
t. :
' . 1
" , I • A '

. Peporuj Roman nu s a tsol~t de ori ce·. <;f!hta:sc cu cet~ alte popoare. şt ~u s ~ hraml I'n
.. • - .. . .


cursul seco/ilor cu jărămituri; cl:1zute de fie.· masa : ar1.ticiJăţei' c(asice. EJi11j)(jiriyă vedem pe .
poporu"Rorfl(Î~ înt'r'o ·yeşnic.ă mişcQre, . _~
desv.oltd.
. ~
n d .4o ' energje
'"
':t1(ztlÎL~c~udJă,
"
cUIJl
_
'e'pr,oprie luturor
popoarelor pline de viaţă şi de viitor: Poporul Român a. şezut. la aceeaşi masă, de o potrivă cu
toate cele a/te popoare moderne, s,'a hrănft cu acelaşi nutrim(mt, s ~a adăpat dintr 'acelaşi izvor,
şi «literatura populară română» formează o verigă în lanţul de aur ce leagă popoarele intre
dânsele ...

1. L , CA RI, G I t. LI:.
I.L. CARAGIALE, Teatru
Cu o prefaţă de D. Titu Maiorescu, Editura Librăriei Socec & Comp., Bucureşti [1889]
TEATRU
.. , literatura adevărată cu feluritele ei produceri se poate asemăna unei păduri naturale
cufeluritele ei plante. Sunt şi copaci mari în pădure, este şi tufiş, sunt şijlori, sunt şi simple fire
de iarbă, Toate Împreună alcătuiesc pădurea, şi fiecare Înfelul său trăieşte şi înveseleşte ochiul
D. T lTU 1>1 A I<.I RESCU
privitorului; numai săfie plantă adevărată, cu rădăcina ei in pământ sănătos, iar nu imitaţie În
tinichea vopsită, cum se pune pe unele case din oraş.
Comediile d-Iui Caragiale, după părerea noastră, sunt plante adevărate, fie tufiş, fie fire
l' (rr; L' ;~_"' T I
de iarbă, şi dacă au viaţa lor organică, vor fi având şi puterea de a trăi. tJ4'U Ul,O 1~~lUIfI~I! .- CotIU-

Ion GmCA, Amintiri din pribegia după 1848. Nouă scrisori către V. A lecsandri
Editura Librăriei Socec & Comp., Bucureşti, 1889

... Mi-am zis că sunt unele din acele hârtii care au, poate, un interes istoric, altele iar.
care, prin talentul şi patriotismul cu care au fost concepute şi redactate Într 'acei nenorociţi
timpi, ne impun recunoştinţă către acei care au ştiut să atragă atenţiunea Europei asupra ţării
noastre.
Păstrez originalele tuturor actelor ce voi publica aci; ele sunt la disposiţiunea acelor
care ar voi să le vadă sau să le controleze. Cât pentru cele scrise de mine, epistole, note ş i me-
morande, câte vor fi scăpat de foc, de apă şi din călătorii, Îmi propun a le publica mai la urmă
într 'un volum separat.

13
BIBLIOTECA B(JC(JRE~TILOR februarie 2007 - An ul X. nr. 2

Istoria cărţii

JAMES JOYCE
ULISE

Joyce la Trieste
lumil/a ul/ui asemel/ea ceas de răscruce a zilelor -
de demult aşteptată (ca o izbîndă a reI/un ţărilor de demult,
cu faţa ÎI/ mîil/i, cum Îmi alegeam, UII chip ca acesta,
cu fiil/ţe pe strada Îllsorită la ceasul de prÎIlZ,
şi o tăcere fără adîllcime, creÎlld cadrul, ÎI/ care
fata să fie ÎI/altă, şi părul jluturÎ" du-i pe umeri
deslegî"d soarele), şi acum, la o masă - şi afară
acelaşi soare, de amiază, şi liniştea mormăind
obositoare şi aibă, şi di"colo, Îlltr-Im colţ
al camerei acesteia, exact repetînd jocul/umil/ii,
ÎI/ păruL de pe umerii ei (şi cu faţa ascunsă),
urmăril/d cum i se mişcă lumina îl/ mătasea sticloasă
pe sub tăblia ullde-şi sprijil/ă coatele -
şi liniştea aşezÎl/du-se în muzică cu soare mult, adriatic,
din locurile pe u"de - cum aş vrea să pot spune rîlljilld -
Traducere ş i note de Traducere ş i note de Mircea
a trecut, şi şi-Il scris capitolul doisprezece
Mircea I vă n escu , 2 voI., Iv ăn escu , cuvînt Înainte de Ş tefa n
dil/ cartea cea groasti la care a renunţat apoi - şi era
Ed. Uni ve rs, 1984 Stoenescu, Ed. Univers, Ed. Fun-
alături o fiinţă ca asta, cu gambele arzînd îl! lumina sticloasă
d a ţi ei Cul turale Române, 1996
şi pe care eu o privesc cu invidie.

Mircea IV ĂNESCU

oo rice lectură a rom anului


Ulise ar treb ui să Î n ceapă

in spira~ie, de elaborare a cărţi i : Odiseea. Fără a reproduce


el În s u ş i aflat În mod aproape
cert sub influenţa lui Joyce cînd
prin referirea la cel mai Însemnat dintre modelele de a descopcrit figura lui Ulise ca factor central opusului său mag-
num , Cantos), personajele ş i situaţiile de aici trebuie În ţe l e s e,
desfăşurarea epope ii , romanul lui Joyce se articu l ează, În . practic totdeauna, prin referire la cele homerice. La Joyce e
fiecare din episoade le sale, pe aluzii, trimiteri, paralele la per- vorba de un model de inversiune comic ă, prin care anumite per-
sonaje, sit u aţi i , epi soade din poemul hom eric. Scriitorul î n s u ş i sonaje raportabile la cele din Odiseea apar În Dublinu l secolu-
a păstrat multă vreme denumirile astfel legate de Odiseea, lui al XX-lea cu grijă transformate la modul pedestru, În primul
re nun ţînd Însă, la publicarea în volum, la aceste titluri, pentru rînd amuzant, şi de aici , la modul g rav, subînţeles, satiric, amar-
a-I lăs a pe cititor să descopere si ngur re l aţ iil e respective. ironic, spre a fi condamnate. (Continuînd adică acea con-
Din acest punct de vedere, care î n să - ş i aceasta trebuie damnare a "paraliziei morale" a Irlandei vremii sale, care l-a
s ubliniat - nu Înseam n ă singuru l mod de a citi şi înţelege cartea, determinat pe Joyce să se s imtă străin În propria patrie ş i să se
Ulise este Împărţ i t În tre i mari secţi uni , ce le trei episoade ex ileze definitiv - aşa cum reprezentantul său În roman,
iniţi a l e const ituind prima din acestea. Ea este d en umită de obi- Stephen Dedalus, se si mte Înstră in at În mijlocul semeni lor, şi
cei Telemachiada şi Îi este dedicată prezentării lui Stephen cum celălalt erou, Leopold Bloom, este Înstrăinat şi Însingurat
Dedalus, ce l care În econom ia romanului are rolul fiului lui În toate peregrinările sale prin locuri, de altminteri, atît de jovial
Ul ise pe punctul de a porni În c ă utarea tatălui său (una din populate.)
temele majore ale cărţii fiind tocmai căutarea, aflarea tatălui , a Dar la fel de importantă, cel puţin pentru înţelegerea psi-
l egăt uril or cu tradi ţi ile ş i originile). Partea cea mai importantă hologiei tînărului Dedalus (şi a celorlalte figuri cu rol episodic),
. din carte, adică tlrmătoarele douăsprezece episoade, ar constitui este permanenta raportare la cărţile anterioare ale lui Joyce :
Rătăcirile lui Ulise ş i este co n sacrată celui care-I reprezintă pe Oameni din Dublin (unde sînt Înfăţişaţi o seri e de locuitori
personajul titular, lui Leopold Bl oom, un Ulise modem, ră­ mărunţ i ai lumii de aici , în general p ăstrîndu-şi caracteri stici le
tăc ind prin Dublin ase menea personajului hom eric peste mări În - aproape totdeauna negative) ş i , mai ales, Portret al artistului
drum spre Ithaca. Ultimele trei capitole sînt puse sub semnul În tinereţe. Adolescentul romantic, încrezător în propriile puteri
soţiei lui Bloom, Molly (Marion), care intervine În fapt num ai creatoare şi în capacitatea artei de a preschimba şi Înfrumuseţa
În ultimul episod (deşi este "văzută", fără a fi numită, şi altun- realitatea, aşa cum era prezentă acolo, este aici un tînăr depri-
deva În carte), dar care aici domină tot mai pregnant finalul mat, artist rară operă, mohorît, apăsat de obsesii, de vinovăţii,
romanului ... bîntuit de "remuşcătura duhului lăuntric" . . .
În orice caz, indiferent dacă paralela cu Homer a fost
urmărită de liberat sau a Însemnat doar o "sc heIărie" ajutînd M.I.
tehni c la construcţia romanului (cum credea, de pildă, Pound- Din " Notă preliminară", ediţia 1996

14
Anal X. nr. Z - fvbrooriv Z001 BIBLIOTECA BlIClIRE~TILOR

Da pentru că năvesc eu atunci să


n-a mai făcut niciodată vedem cîtă atenţie nu-
pînă acum asta să mai că sigur femeea se
ceară să-i duc micul mai ascunde ca să mai
dejun la pat cu două facă atîta tevatură cum
ouă de cînd cu hotelul fac ei da undeva şi-a
City Arms cînd se pre- făcut el damblaua sunt
făcea c-ar fi bolnav la sigură după cum avea
pat şi cu vocea sfirşită poftă de mincare În
şi tot făcînd pe delicatul orice caz îndrăgostit nu
şi prinţul ca să pară e că atunci ar lăsa-o
mai interesant În faţa mai moale la masă cu
băbătiei ăleia de ţaţă gîndul la ea aşa că a
madam Riordan pe care fost sau vreuna din
zicea c-a îmbrobodit-o femeile alea de noapte
şi ea nu ne-a lăsat nici dacă a fost acolo c-o fi
o para chioară toţi fost cu adevărat el şi
banii pe liturghii pentru toată povestea cu ho-
BLOOMSDAY
ea ş i pentru sufleţelul ei telul a scornit-o ca
cea mai mare har-
,'"
s-ascundă ce punea la
pagoană care s-a pomenit se dădea de-a dreptul de ceasul cale că m-a ţinut Hynes de vorbă cu cine m-am mai Întîlnit a
morţii să lepede patru pence pentru spirtul denaturat şi-mi da am dat peste îl mai ţii minte Menton şi mai cine era cine
descria toate bolile de care suferea numai gura de ea cu poli- stai niţel cufaţa asta a lui Iătăreaţă de copilaş nevinovat l-am
tica şi cutremurele de pămînt şi sfirşitul lumii da ' măcar să văzut eu om deabea Însurat cum se fleorţăia cu o faţă tinără
mai trăim şi noi niţel pînă atunci şi ferească Dumnezeu să fie la Pooles Myriorama şi i-am intors spatele pe loc cînd s-a
toate femeile ca ea pornită ca o caţă impotriva costumelor de strecurat de-acolo spăsit de tot ce rău am făcut da' a avut
baie şi a decolteurilor sigur că da cine i-ar fi cerut ei vreodată neruşinarea să se dea la mine odată acum are ce merită cu
să poarte aşa ceva mi-nchipui că era aşa mirunosiţă p.:mtru eli mutra aia de cureritor şi ochii de ştiucă fiartă dintre toţi
nici un bărbat nu s-ar fi uitat la ea mă rog lui Dumnez·:u să nătăjleţii pe care i-am văzut in viaţa mea şi ăsta cică ar fi un
n-ajung vreodată ca ea de mirare că nu ne punen şi pe noi .~<i avocat şi asta numai pentru că mie nu-mi place să-mi bat
umblăm cu vălul pe faţă dar o"icum e sigw că era o f emee buzele in vînt cînd sunt în pat sau atunci dacă nu-i asta e vreo
cultă şi tot Îi dădea zor cu domnul R 'ordan În sus domnul nenorocită de tîrfă peste care-a dat cine ştie pe unde sau pe
Riordan În jos mi-nchipui că lui i-a părut mai bine c-a scăpat care a agăţat-o pe furiş dacă l-ar cunoaşte şi astea cum Îl ştiu
de ea "i cîinele ei mereu să-mi miroasă mantoul de blană şi tot eu da pentru că alaltăieri mîzgălea ceva o scrisoare cînd am
da să ·mi intre pe sub fuste mai ales atunci cind da' ce-mi intrat in camera din faţă după chibrituri să-i arăt în ziar că a
place mie la el că e politicos cu doamnele mai În vîrstă aşa şi murit Dignam de parcă-mi spunea mie ceva şi el a acoperit-o
chiar şi Cll chelnerii şi cu cerşetorii nu se ţine mîndru pe nimic repede cu sugativa şi se prefăcea că se gîndeşte la nu ştiu ce
numai că nu totdeauna şi dacă ajunge vreodată să aibă ceva afacere de-a lui aşa căfoarte probabil că era la vreuna care-
mai grav atunci e mult mai bine pentru ei să intre În spital şi Închipuie că are cirlig la el pentru că toţi bărbaţii o cam iau
unde e curat şi tot mi-nchipui c-o să trebuiască să-I bat la cap razna la vîrsta lui mai ales cînd se apropie de patruzeci de ani
cu asta vreo lună de zile mda şi pe-urmă primul lucru e c-o să cum e el acum aşa ca să-i stoarcă ce bani o putea de la el
pună pe tapet problema cu o infirmieră de la spital şi-o să-I nu-i tÎmpit mai mare ca un timp it bătrîn şi pe urmă cînd mă
văd că stă acolo pînă-I dau ăia afară sau vreo călugăriţă pupa În fund ca de obicei asta numai ca să nu bag eu de seamă
poate ca fotografia aia porcoasă pe care o are la el e şi aia nu că mie mi~ar păsa nici de două parale cu cine se culcă el
călugăriţă cum nu sunt eu da asta pentru că ei sunt aşa de sau pe cine-o mai fi avut inainte dar tot aş vrea să aflu atîta
slăbănogi şi vai de capul lor cînd sun! bolnavi că au numai vreme cît nu-i am pe-amîndoi sub nasul meu toată vremea cum
decit nevoie de-o femee să se facă bine dacă-i curge sînge din a fost putoarea aia de Mary pe care-am avut cînd stăteam pe
nas ai zice că e o ce mai tragedie şi cu aerul acela de parcă Ontario Terrace care-şi tot căptuşea cu nu ştiu ce fundu l acela
ar fi pe moarte cÎnd s-a dat jos la South Circular de şi-a scrîn- fals al ei ca să-I excite destul că simt pe el mirosul acela de
tit piciorul la serbarea corului la Muntele de zahăr În ziua femee boită odată sau de două ori am bănuit eu ceva că l-am
cînd eram cu rochia aia şi dom 'şoara Stack să-i aducă flori pus să vină mai pe lîngă mine atunci cînd am găsit firu l acela
cele mai prăpădite şi mai ofilite pe care le găsea pe fundul de păr lung pe haina luifără să mai spun de data aia cînd am
coşului făcea chiar orice numai să intre Într-un dormitor de intrat în bucătărie şi se prefăcea că bea apă o femee nu
bărbat şi cu vocea ei de fată bătrînă şi se străduia cît putea să le-ajunge sigur că afost numai vina lui le-a stricat pe servi-
creadă că el ar fifost pe moarte de dragul ei şi că adică n-am toare şi pe-urmă să mai şi propună ca ea să stea cu noi la
să te mai văd niciodată lafaţă deşi abia că mai arăta şi el ca masă de Crăciun mă rog o nu mulţumesc nu-n casa mea şi mă
un bărbat cu barba care-i crescuse niţel acolo Înfundul patu- fura la cartofi şi la.stridii 2 şilingi şase pence duzina şi că se
lui şi lata era 101 aşa şi pe urmă eu nu pot să sufăr să stau duce s-o vadă pe mătuşe-sa vă rog mă fura ca-n codru asta e
să-I oblojesc şi să-i dau doctoria pe gît cînd s-a tăiat la dege- dar eu eram sigură că are el o învîrteală cu aia pe mine nu mă
tul de la picior cu briciul cînd şi-a riciit bătăturile i-era frică duce de nas miros eu lucrurile astea şi el cică n-ai nici o
să nu facă o cangrenă dar dacă-ar fi o dată să mă îmbol- dovadă că era ea dovadă ...

15
BIBLIOTECA B(lC(lRE~TILOR februarie 2007 - Anul X. nr. 2

Autografe contemporane

Nicolae P RELIPCEANU

marele vehicul

troleibuzele negre de lume


trec pe la Foişorul defoc
şi parcă nici nu mai opresc
oricum nu ai unde să urci
cu ce să pleci
rămâi aici
Încremenit pentru prima oară
sau a zecea oară
cu ochii spre un alt vehicul
care să ne ia pe toţi
de tot
dar ăsta nu vine încă
sau uite-lla co lţul străzii Traian

Biobibliografie
deşteaptă-te rămâne
Nicolae Prelipceanu s-a născut la 10 august
1942. Este absolvent al Facultăţii de Filologie din deşteptarea În gara de nord că măturăm culoarele
Cluj. astfel se trezesc din somn românii
A publicat volumele de versuri: Turnul Încli- care nu mai aşteaptă nimic
nat ( 1960), Anlil (1968),13 iluzii (197 1, Premiul nici un tren nu mai vine
Asociaţiei Scriitorilor Cluj), Arheopterix (1973), nici un tren nu mai pleacă
Întrebaţi fumul (1975), De neatins de neatins numai câte-o boare palidă mai pâlpâie
(1978, Premiul U.S.R.), Jurnal de noapte (1980),
În ochii lor stinşi
Un civil in secolul douăzeci (l980), Fericit prin
tac şi se tem se ascund unii după alţii
corespondenţă (1982, Premiul U.S.R.), Degetul
totuşi cine trebuie Îi vede
de gheaţă (antologie, 1984), Arma atomică
(1985), Was tatest du in der Bartholomiius Nacht sunt murdari
(antologie în Ib . germană, 1985), Versei (în Ib. put
maghiară, Budapesta, 1986), F6ldi verszelyek (în unii au ochii sticloşi
Ib. maghiară, Bucureşti, 1987), Maşina de uitat cu toţii s-ar face cât mai mici
(1990), Binemuritorul (1996, Premiul U.S.R.), Ce ca să nu-i poată nimeni identifica
ai focut În noaptea Sfântului Bartolomeu (antolo- să nu-i pună la socoteală nimeni
gie, 1999), Versuri (antologie, 2000), Un teatru de
ştiţi noi nici n-am existat vreodată
allă natură (2006).
totul nu e decât iluzie o simplă iluzie
A mai publicat: Vara unui fost campion de
şi măturoiul chiar şterge această iluzie
pian (proză scurtă, 1973), Dialoguri foră Platon.
interviuri cu scriitori şi artişti (1976, Premiul şi ea se pierde Într-un nor de praf
U.S.R.), Tunelul norvegian (roman, 1979, Pre- ca-n Grand Hotel Victoria Română
miul Asociaţiei Scriitorilor Cluj), Zece minute de ca-n atâtea alte ~ăţi
nemurire (proză scurtă, 1983), Scara interioară
(roman, 1988). stăm de o parte şi privim totul
A fost redactor la revistele "Tribuna" din Cluj cu Îngăduinţă
şi "Viaţa Românească", redactor-şef adjunct la
până când unul Întreabă candid
"Luceafărul" (1990), secretar al U.S.R. (1990 -
bre dar aceia nu suntem noi?
1992), consi lier cultural şef al Capitalei (1992 -
1993), şef secţie Cultură la " România liberă",
morala
consilier de stat al prim-ministrului Rom âniei deşteaptă-te rămâne formula cea mai potrivită

(1997). În prezent este editorialist la "Rom ânia pentru un veşnic somn uşor
liberă" şi redactor-şef la revista "Viaţa Româ-
nească".

16
Anul X. nr. 2 - februarie 2007 BIBLIOTECA BOCORE~TILOR

tficolae Prelipceanu
NICOLAE
PRELIPCEANU
FEqlCIT
PRltf Ce-ai făcut în noaptea
COqESPOtfDENf Sfântului Bartolomeu

Junimea Poeli Români Contemporani

lauri negri San Michele biblioteca abuz de virgule


Înaltelor spirite
frica mi-a fost sădită în corp de la început acum, după mulţi ani de atunci
nici n-au aşteptat anotimpul prielnic l-am găsit o dată şi l-am pierdut pe urmă nu ne mai iubim ore şi ore în şir
nici n-au aşteptat să mă nasc pe IosifBrodski În Cimitirul San Michele in locul dragostei fizice stă
n-aveam păr mă holbam din Veneţia rânjind ironic munca
la un bec din Suceava şi pe Ezra Pound l-am regăsit ca pe-un intelectuală
dar laurii ei îmi creşteau pe sub piele prieten pierdut
de jur împrejurul capului tot acolo acum, după multă vreme îndrăznesc
şi-al inimii mai un Djaghilev mai un Traian Filip să pun prima virgulă Într-un vers
şi nici nu foşneau cimitirul acela e o bucurie a spiritului poate pentru că tu lipseşti
încremeniţi cum e şi Eternitatea de la laşi altfel decât altădată
au crescut Împreună cu mine sau poate pe la Paris Montparnasse Pere poate pentru că suntem ameninţaţi
acum sunt bătrâni şi aşteaptă să moară Lachaise de tăcere
îi Înţeleg pe cei care vin aici sunt mai multe de-ncremenire a corpului
dorinţa lor să nu ne mai vadă
căci pielea s-o fi subţiat şi se zăreşte dar la San Michele ajungi cu vaporetto virgule vechi, dinainte de mine
cununa de lauri negri a fricii şi asta schimbă lucrurile îmi cad în pagină
se transmit prin aer de la mare distanţă căci sufletul nu ştie să Înoate aşa, dintr-odată
laurii celui Învins trebuie să- i plăteşti biletul în euro
pe care noii veniţi nu-i râvnesc să-I sui pe vaporetto şi să-l faci atent nu exagera nu abuza nu te bucura
nimeni nu vrea să-mi ia nimic la prima oprire de la Fondamenta Nuova căci asta nu-i virgulă intelectuală
şi totuşi mă tem e tot cea
mă mai tem vafifericit să scape de Înghesuială fizică de atunci
În final nici n-o să rămână ceilalţi desigur se duc la Murano Burano însă mult mai rece
decât această cunună cam neagră Torce/Lo mult mai îndepărtată
ăsta e el? o să se mire cineva În şoaptă să vadă ce face mâna omului un simplu semn al singurătăţii
Întorcându-mi spatele numai aici la San Michele poţi constata din frazele noastre
pentru ultima oară suflete cu biletul plătit în euro
ce face şi cum ajunge fericit spiritul
multumire sufletească
***
,
mergi În continuare pe urmele lui dar desigur pe voi nu vă interesează
Îţi mulţumesc pentru subiecte cum zboară pe geam o foaie de
domnule om care mergi pe urmele mele urmăreşte cu atenţie placa sufletului hârtie
Îţi mulţumesc pentru Încrederea lui Hellenio Herrera albă
de care nu credeam că sunt demn toate acele echipe le ştiu acele şi-ajunge jos plutind în felul frunzei
campionate mondiale de fotbal toamna
bine că dumneavoastră călcaţi le-am cam văzut cu un poem pe ea ori cu o-njurătură
exact unde am călcat şi eu dar cu spiritul lui numai aici m-am şi nici alte căderi care transformă
poate că astfel poate că astfel întâlnit corpul
veţi înţelege în umbra altCuiva
cum din acele puncte Din voI. Un teatru de altă natură, cu mult mai neVăzut
prin care am trecut Editura Cartea Românească , 2006
se vede numai Într-un singur fel

17
BIBLIOTECA BOCORE$TILOR februarie 2007 - Anul X. nr. 2

Meridian biblioteconomic

Biblioteci europene

Biblioteca Natională
, a Frantei
,
(II)

anuscrise. E o colec~e "inestimabiIă". Împăr~rea cele mai bine dotate din lume, având la bază biblioteca Operei

M ini~ală a fost între occidentale şi orientale. Aici se


află cel mai vechi mss. din lume, Papirusul Prisse
din anul 2000 î.Chr. - În hieroglife. La sec~a occidentală sunt
şi a Conservatorului Naţional. Nucleul colecţiei îl formează
fondul lui Sebastien de Brossard, achiziţionat în 1725 şi cele
27 volume msse. ale lui M. A. Charpantier. Între rarităţi: mss.
120.000 msse. (din sec. 5 până azi). Cele 10.000 msse. mini- operei Don Giovanni de Mozart, sonata Appasssionata de
ate o fac institu~a cea mai bogată în materie. Între piesele de Beethoven, Carmen de Bizet, Faust de Gounod, Bo/ero de
excepţie: Pascal, Sevigne, Fenelon, Diderot, Hugo, Lamartine, Ravel. Materialul e foarte divers: gravuri, imprimate, msse. ,
Goncourt, Zola, Flaubert, Apollinaire, Barres, R. Rolland, cărţi şi periodice specializate, scrisori, arhive muzicale, pro-
Max Jacob, G. Bataille, M. Butor, N. Sarraute, Dom Fernan- grame, cataloage, clipuri, iconografie. În total, cca. două mili-
dez, M. Proust, Paul Valery, Colette, Jean Giraudoux, J.P. oane documente.
Sartre, Claudel, Aragon, Rimbaud, Colme. Biblioteca-muzeu de la Operă. Cuprinde arhive muzi-
La sec~a orientală, începută sub Colbert, se află msse. cale de la Academia de Muzică şi dans din ultimii 300 de ani
în 200 de limbi, pe hârtie, pergament, papirus, lemn, piele, (schiţe de costume, postere, picturi, sculpturi, bijuterii, pro-
mătase, fildeş. Cele 45.000 volume de msse. se împart în 50 grame, articole de presă, scrisori, iconografia palatului Gar-
colec~i pe limbi (arabă, persană, turcă, sanscrită, ivrit, nier al Operei).
chineză, tibetană) . Li se adaugă 60.000 xilogravuri în chineză, Colecţiile digilizate sunt În continuă extindere. Ope-
japoneză, coreeană, tibetană, manchu, vietnameză, mongolă şi raţia de transpunere a început În 1992 şi azi oferă pe suport
4.000 inscripţii din Egipt, China, Cambodgia şi Nepal. electronic 95 .000 documente digitizate, 2.600 documente în
Rezerva de cărţi rare a fost creată între 1795 şi 1835 de text mode, 250.000 imagini fixe . Anual în BNF intră 10.000
Joseph van Praet. E cea mai veche colecţie de acest gen într-o volume şi 25.000 imagini în format digitizat. Prioritare au fost
bibliotecă publică. Azi numără 200.000 volume (cu 12.000 seriile: Memoires de la Revolution jranr;aise, Archives de la
incunabule). Multe volume au semne particulare: armoarii, ex- linguistique franr;aise, Col/ection des grands ecrivains, Bi-
libris, note, corecturi, glose, adausuri . Rezerva posedă cea mai bliotheque Elzevisienne. Apoi colecţii tematice, bibliografii,
mare colec~e de legături ornamentale din sec. 15 până azi. enciclopedii, instrumente lingvistice. Colecţia iconografică
Aici se păstrează şi lucrări licenţioase (fondul Infern). cuprinde msse. miniate, desene, fotografii, portrete de muzi-
Monede, medalii, antichităţi. Secţia a moştenit colecţi­ cieni, cărţi ilustrate din Rezerva de carte rară. Digitizarea are
ile regilor Franţei (Cabinet du Roi), în primul rând pe cea a lui în vedere "conservarea documentelor fragile şi de preţ" (Cal-
Ludovic al XIV-lea, care 'în 1666 a transferat-o Bibliotecii lica), participarea la expoziţii virtuale, programe interactive.
regale. Ea s-a îmbogăţit prin confiscările din timpul Revoluţiei Antologia colecţiilor BNF se regăseşte pe site-ul BN Cal/ica.
franceze şi donaţiile din sec. 19. Secţia posedă 520.000 mo- Problema copyright-ului a fost rezolvată în 1997; de atunci
nede şi medalii (din care 30.000 nemonetare). Sunt 60.000 accesul liber prin Gallica permite vizionarea a 60.000 mate-
piese galice şi france. Ca rarităţi: ecu d'or al Sf. Louis (1266 riale, 1.250 documente, 80.000 imagini fixe, 20 ore de Înre-
- 1270), mantelel d'or al lui Philippe al V-lea (1305) şi primul gistrări. Astfel, Gallica oferă 1.000 texte de la Villon la Zola,
franc (le .ft·anc il cheval) al lui J ean le Bon (1360). inclusiv lucrări din seria Classiques Garnier, Chateaubriand,
200.000 piese greco-romane, 100.000 mărturii şi me- Balzac. Antologia colecţiilor conţine, de exemplu, Grande
dalii completează patrimoniul acestui departament (se remar- Camee de France; CăLătorie in Franţa (de la pelerini la
că medaliile·din timpul lui Ludovic al XlV -lea). Antichilăţile naşterea turismului) oferă 3.000 texte, 6.000 imagini, 130
cuprind 10.000 piese gravate (camee), bijuterii de aur greceşti, înregistrări; Călătorii în Africa, de la primele explorări până În
ga1ice, romane, france. Apoi tezaurele de la St. Chapelle şi epoca colonială (900 volume, 30 periodice, 80 hărţi, 20 ore de
aba~a St. Denis (confiscate în 1791, În timpul Revoluţiei). înregistrări, 6.000 foto). La voix sur Gallica adwlă o arhivă
Cea mai vastă colecţie de vase antice pictate din Franţa se află ante 1925, când s-a introdus microfonul, din Archives de la
aici. parole şi seria de documente istorice publicate de firma Pathe.
La ora actuală colecţia este închisă . Marcel Proust cuprinde ultimul volum din seria A la re-
70.000 cărţi îl ajută pe cercetător în studierea colecţi­ cherche du temps perdu (Le temps retrouve) şi un supliment
i10r, fiind fondul de literatură numismatică cel mai cuprinzător despre viaţa autorului. Gal/ica Utopie a fost creat pentru o
din Franţa. expoziţie pe această temă în cooperare cu New York Public
Ştiinţă şi tehnologie. Departamentul cuprinde un patri- Library În anul 2000 şi conţine 550 volume.
moniu extrem de bogat de lucrări în limba franceză şi În limbi Societăţile savante. Au un site cu 580.000 pagini din
străine (ob~nute prin achiziţii şi schimburi interna~onale). 36 ziare publicate de 29 societă~ între 1750 şi 1914 din
Muzică. Creat în 1942, departamentul este unul din provinciile franceze Aquitaine şi Lorraine.

18
Anu1 X. nr. 2 - februarie 2007 BIBLIOTECA BUCUREŞTILOR

Bartolomeo Velho - Principio de verdadeiro, cosmographia et geographia universal, 1568

Date despre utilizatori. 75 - 80% din ei ' IU sub 25 ani. adresate în primul rând profesorilor şi şcolarilor.
În anul 2002 secţia Haut de Jardin a primit În medie 2 ') 40 Duplicate. BNF realizează facsimile şi pune la dispo-
cititori pe zi. Site-ul BNF primeşte zilnic 12.0110 vizitatori (la ziţia utilizatorilor c6pii . Departamentul reprografic are o cli-
peste 100.000 pagini). 31 % din ei locuiesc în lle de France, entelă internaţională.
31 % ' n provincie. 19% sunt cetăţeni europeni, 17% de pe alte Comunicarea. BNF se doreşte "o bibliotecă fără fron-
contir. :nte. 51 % sunt bărbaţi, 49% femei . Din aceştia, 67% tiere" şi în acest sens Internetul este un vector de seamă. Ca-
lucrează În sector privat sau companii publice, 13% în talogul şi bibliografia computerizată Bookmarks (introdus În
domenii legate de carte şi publicare, 21 % în învăţământ, 9% în 1998) identifică un volum apreciabil de surse (cuprinse în 14
cercetare (însumarea procentelor dă 110% - n.n.). Dintre vi- din cele 17 departamente ale Bibliotecii). BNF participă la
zitatorii site-ului BNF 73% n-au vizitat sediile sale. Amintim programul internaţional de digitizare a mss. şi picturilor din
că funcţionează 34 săli de citit cu 5 site-uri. peşterile Dunhuang (China), susţinut de Fundaţia Mellon. De
Biblioteca de referinţă de la Haut le Jardin cuprinde asemeni, la International Standard Serial Number (ISSN) cu
peste 270.000 documente în domeniile: literatură şi artă, materiale din Franţa şi teritoriile de peste mări. Pe site-ul BNF
filosofie, istorie, ştiinţe umane, drept - economie - ştiinţe se află Repertoriul unificat al materiilor enciclopedice auto-
politice, ştiinţă şi tehnologie, camera de cercetare biblio- rizate (Rameau).
grafică . BNF şi-a asumat coordonarea lucrării Catalogue col-
Prin portalul Renet sunt accesibile, rară copyright, via lecti/ de France (CCFr.) prin care se accesează: BN OPALE
Gal/ica, 70.000 volume şi 80.000 imagini. PLUS (catalogul lucrărilor tipărite şi digitizate al BNF),
Biblioteca de cercetare poate fi consultată pe site-urile: SUDOC (Sistemul universitar de documentare cu Catalogul
FI~ Mitterand, Richelieu, Arsenal şi Opera (cu 13 milioane bibliotecilor universitare şi al principalelor instituţii), BMR
lucrări tipărite, 250.000 msse., 12 milioane tipărituri şi foto, (catalogul computerizat al bibliotecilor specializate).
890.000 documente cartografice, peste un milion documente E vorba de peste 15 milioane de documente din mai
sonote). bine de 160 de universităţi şi biblioteci specializate din Franţa.
Politica culturală a BNF se exprimă prin expoziţii tem- CCFr. ajută la consultarea RNBCD (Repertoriul Naţional al
porare, publicarea de bibliografii, inventare, lucrări de cer- Bibliotecilor şi Centrelor de Documentare) care oferă infor-
cetare, cataloage, prezentări de iconografie. maţii din peste 4.000 biblioteci din Franţa. Prin serviciul PIB
Chroniques îi ţine la curent pe cititori cu noutăţile din (împrumuturi interbiblioteci) cărţile pot fi împrumutate - via
BNF La fel, "La revue de la Bibliotheque Nationale de Internet.
France". Auditorium-ul de la sediul Fr. Mitterand e folosit Cercetare. BNF realizează cataloage, indexuri biblio-
pentru lecturi publice, concerte, întâlniri, audiţii, conferinţe, grafice, monografii, articole, studii, comunicări pentru eveni-
simpozioane pe teme literar-ştiinţifice . Rolul educaţional se mente academice, participă în jurii. Consiliul său ştiinţific e
materializează prin atelierele de lucru cilre Încurajează con- implicat în politica de cercetare a bibliotecilor.
sultarea colecţiilor. De asemeni, se organizează expoziţii Proiecte. Pentru anii următori BNF are în vedere

19
BIBLIOTECA B(JC(JIU~TILOR februarie 2007 - Anul X. nr. 2

întocmirea următoarelor lucrări: Catalogul general al mss.


latine; Catalogul general al incunabulelor de la BNF; Indexul
tipografiilor (sec. 16 - 18); Inventarul producţiei gravorilor
francezi din sec. 17 (cu referire specială la Pierre Lapantre);
Catalogul general al monezi/or chinezeşti din Sala de medalii;
Catalogul colectiv al documentelor fonografice (1900 -
1945).
Comitetul de istorie a BNF (creat în 1999) are în ve-
dere: Dicţionarul proprietarilor principalelor colecţii şi
provenienţa lor cu un index (1.000 pagini, 600 voci);
Bibliografia istoriei BNF. Apoi un studiu privind cartea ger-
mană în BNF, un studiu despre vechi documente împrumutate
de la BNF, Arhiva orală a BNF (bazată pe un proiect cu privire
la intervievarea foştilor conducători de departamente ai Bi-
bliotecii).
Alte cercetări în perspectivă: media, folosirea şi circu-
la~a cuvântului scris, conservarea, bibliografia, numismatica,
patrimoniul muzical, noile tehnologii.
Cooperarea internaţională. BNF se implică masiv în
programe internaţionale (creare de colec~i, schimburi de pu-
blicaţii , expertize, asistenţă tehnică, parteneriate, instruirea
unor bibliotecari din ţările în curs de dezvoltare, organizarea
de expozi~i şi evenimente culturale).
BNF face parte din IFLA (International Federation of
Library Associations and lnstitutions), ISO (International
Standard Organisation) şi UNESCO.
BNF se implică în activitatea Agence intergouverne-
mentale de lafrancophonie, IAML (International Association
of Music Libraries) şi ICA (International Cartographic Asso-
ciation).
Cooperarea bilaterală (cu ţările francofone) înseamnă
asistarea pentru modernizare şi profesionalism a bibliotecilor Kitagawa Utamaro - Scene de viaţă, 1800
naţionale din Tunisia, Maroc, Algeria, Egipt (Bibliotheca
Alexandrina), Sencgal, Vietnam, Cambodgia, Laos, Canada.
Cooperarea bilaterală (cu ţările europene) se operează
tional Libraries) - 39 ţări din Consiliul Europei, la forumul
prin seminarii pentru schimb de informa~i şi experienţă cu
COBRA şi în comitetul tehnic al serverului GABRIEL.
British Library, cooperare pentru construirea unei noi bi-
blioteci în Belarus, digitizarea unor fonduri de bibliotecă în
BNF se implică în proiectele MACS (acces în ca-
taloagele bibliotecilor), RENARDUS (descriere selectivă a
Rusia, implementarea limbajului indexat Rameau în România.
surselor documentare pe Internet), METAC (managementul
Cooperarea bilaterală (cu SUA şi Canada) înseamnă relaţii de
documentării electronice), TEL (link-uri cu alte bibl ioteci
natură ştiinţifică pentru evidenţierea de noi tehnologii şi pu-
europene).
blicarea documentelor pe Internet (cu Biblioteca Congresul.ui
Mai e de amintit cooperarea cu CERL (Consortium of
American şi New York Public Library).
European Research Libraries) şi EROMM (pentTu reprodu-
Cooperarea bilaterală (cu America Latină şi ţările
cerea documentelor prin microfilmare ori digitizare - orga-
anglofone din Africa şi Asia) se realizează prin cursuri de spe-
nism găzduit de Universitatea din Gottingen).
cializare pentru bibliotecari din China, Coreea şi Japonia.
BNF e membră LIBER (Ligue des bibliotheques
Ca membră a CDNL (Conference of Directors ofNa-
europeennes de recherche).
tional Libraries), BNF cooperează la nivel global în vederea
Dezvoltarea exponenţială a serviciilor BNF în ultimii
sprij inirii bibliotecilor din ţările în curs de dezvoltare în sfera
ani a impus şi sporirea numărului salariaţilor ei. În anul 2004
digitizării.
lucrau în cadrul ei 2.800 persoane.
BNF prezidează programul Bibliotheca Universalis
care include 13 biblioteci na~onale pentru schimbul de infor-
ma~i privind politica de digitizare şi crearea serviciilor de
întreţinere .
Traducere de Georgeta FILITTI
BNF participă la CENL (Conference of European Na- (Din Bibliotheque Nationale de France, 2003 - 2004)

20
Anul X. nr. 2 - februarie 2007 BIBLIOTECA B(JC(JRE~TILOR

EBLIDA
European Bureau

of Ubrary,

Information and Orizonturi


Documentation Associations
Programe
P.D. Bo.43300 Iniţiative
2504 AH The Hague
The Netherlanda

Strategii şi consultări

J
~I~ n ultimul număr al buletinului EBLlDA (nov. - dec. 2006) Egipt, Georgia, Israel, Iordania, Liban, Moldova, Maroc,
apărut În formă tipărită, directorul Andrew Cranfield Autoritatea Palestiniană, Siria, Tunisia, Ucraina. Cele 18 luni
informează despre întâlnirea de la Londra a unor membri de funcţionare au dat rezultate bune, dar problemele grave
din Comitetul executiv în vederea strategiei de urmat pentru persistă: sărăcie , şomaj, realizări economice amestecate,
perioada 2007 - 20 10. Cons ultările din luna ianuarie 2007 corupţie, slabă gestiune. Domeniile unde progresul ar fi posi-
sunt estimate a contribui la definitivarea programului ce va fi bil sunt: integrare comercială şi economică, mobilitate şi
supus aprobării finale în şedinţa Consiliului de la Reykjavik. migraţie, schimburi de la popor la popor, vize, înlesniri de
Una din problemele majore asupra căreia s-a concen- călătorie pentru afaceri, schimburi ştiinţifice.
trat atenţia EBLlDA a fost recomandarea Comisiei privind
Biblioteca Europeană Digitizată (EDL) şi digitizarea culturii
europene în general. A rămas încă nerezolvat regimul de copy-
***
Un nou imbold pentru Dimensiunea nordică. La 24
right (între altele, în ceea ce priveşte lucrările nesemnate - noiembrie 2006, UE, Islanda, Norvegia şi Federaţia Rusă au
orphan works).
adoptat o declaraţie politică şi documentul-cadru Dimensiuni
Directorul A. Cranfield reaminteşte că bibliotecile nu
nordice, reflectând spaţiile comune de exploatare UE - Rusia.
sunt numai instituţii care păstrează documente şi materiale ale
patrimoniului cultural. Ele oferă utilizatorilor acces la ultimele
informaţii în format digital. Dacă bibliotecile academice şi de
***
Amintim, în sfârşit, că Programul "Cultura 2007 -
cercetare sunt în măsură să satisfacă o asemenea cerinţă,
2013" are în vedere, prioritar, din punct de vedere financiar:
bibliotecile publice nu au aceeaşi capacitate. Fără îndoială, în
activităţi culturale, instituţii, active la nivel european în sfera
anii următori, o provocare majoră pentru acestea va fi să rea-
culturii, analize pentru strângere a şi răspândirea informaţiei.
lizeze, fie şi parţial, accesul utilizatorilor la informaţii digiti-
Bugetul Programului e de 400 milioane €.
zate (texte, muzică, filme, jocuri).

***
Protecţia consumatorului Între 24 şi 29 septembrie 2006 a avut loc, la Paris, Con-
Pe 4 decembrie 2006 Comitetul mixt (UE, Norvegia, ferinţa directorilor bibliotecilor publice din principalele oraşe
Islanda, Elveţia) a luat în discuţie necesitatea elaborării unor ale lumii. Asemenea întâlniri au loc începând cu anul 1968.
standarde comune pentru asigurarea protecţiei individului De data aceasta au participat 50 delegaţi (din UE, USA, Cana-
privitoare la procesarea datelor personale. Pe de o parte se da, China, Singapore, Australia, Africa de Sud, Columbia).
pune problema apărării libertăţii cetăţeanului , pe de alta pro- Tema Conferinţei a avut în vedere Contribuţia bibliotecilor
tejarea lui în cele mai bune condiţii. Majoritatea membrilor a publice În lumea informaţiei iar prezentarea bibliotecilor
opinat că nici o informaţie necesară unei investigaţii nu poate pariziene şi a programului Primăriei capitalei franceze, de-
fi transmisă autorităţilor străine. EDPS (Supraveghetorul Pro- marat în 2001, au stat în centrul atenţiei. Oaspeţii străini au
tecţiei Informaţiilor Europene) a ridicat obiecţia că se creează vizitat astfel: Biblioteca Administrativă a Primăriei , Biblio-
o barieră artificială între informaţia naţională şi cele provenite teca Parmantier, Mediateca Muzicală, Biblioteca Naţională a
din alte state membre. Se adaugă riscul procesării informaţi­ Franţei, Biblioteca publică de informare, Mediateca cetăţii
ilor cu privire la religie, rasă , origine etnică; la fel, posibili- ştiinţelor şi industriei de la La Villette, Biblioteca Filmului.
tatea schimburilor cu persoane neautorizate. Un seminar-vizită a avut loc la Pavilionul Arsenalului, unde
Unul din drepturile esenţiale ale individului - cel de a funcţionează Centrul pentru urbanism şi arhitectură (infor-
fi informat, nu va mai putea fi probabil garantat; excepţia de maţii , documentare şi expoziţii) al oraşului Paris. Biblioteca
la el tinde să devină regulă - pare a fi concluzia Comitetului Istorică a oraşului şi Centrul istoric al arhivelor naţiona le au
mixt. oferit participanţilor recepţii.
Bibliotecile pariziene ~u pus astfel la îndemâna direc-
Poliţia europeană de vecinătate torilor de biblioteci publice posibilitatea înţelegerii conceptu-
Comisia de resort s-a întrunit la 4 decembrie 2006 în lui cultural francez în ceea ce priveşte standardizarea şi, con-
următoarea formaţie: Algeria, Armenia, Azerbaidjan, Belarus, comitent, păstrarea unor forme de gândire şi exprimare speci-

21
BIBLIOTECA BOCOIUŞTILOR februarie 2007 - Anul X. nr. 2

fice. Pe zi ce trece devine tot mai clar că bibliotecile din viitorul?


Întreaga lume trebuie să se reorganizeze, să răspundă coman- Biblioteca din Helsinki se pregăteşte să servească
damentelor timpului prezent. Gestul e rezumat de titlul arti- "societatea virtuală", ca loc de "consum, crea~e şi promovare
colului publicat de Veronique Heurtematte În hebdomadarul a culturii". O modalitate originală de "invadare" a lumii prin
"Livres" din 27 octombrie 2006: Changer ou disparaÎtre biblioteci, cum scrie directoarea Maija Berndston, o constituie
(Schimbare sau dispari~e). aşa-numitele "staţii mobile de informare şi documentare" con-
La Conferinţă au fost prezentate o serie de comunicări stituite din bibliotecari care vizitează gări, centre comerciale,
de cert interes. Astfel, Silvia Prada Forero, directoarea Biblio- azile de bătrâni, târguri şi puncte turistice. Aceste "biblioteci
tecii publice din Bogota (Columbia), Bibliored, a vorbit des- fără frontiere" asigură legături rapide între grupuri sociale he-
pre progran1Ul implementat de primar pentru crearea unei terogene. Dar este totuşi aceasta o acţiune realistă? s-au Între-
reţele de biblioteci în aşa fel Încât cele şapte milioane de bat participan~i la Conferinţă.
locuitori ai capitalei columbiene să nu umble mai mult de 1 Directorul bibliotecii din Praga, Tomas Rehăk, şi-a
lan până la o astfel de "oază de civiliza~e, fără violenţă şi început pledoaria pentru lectura on line cu o declaraţie la care
sărăcie lucie". Initiativa
, a fost sust1nută
, în 2002 de Fundatia
, multă lume continuă să subscrie: lectura unei cărţi electronice
Gates cu un milion $ prin programu l Acces la lectură. Astfel nu va putea înlocui niciodată plăcerea şi confortul parcurgerii
s-au deschis trei biblioteci mari (fiecare În suprafaţă de 6.000 uneia tipărite. Şi totuşi ... costul unui asemenea produs e cu 60
m 2), şase de sector şi zece "de vecinătate", înzestrate cu cea - 80 % mai mic; 8.000 cărţi pot fi stocate pe un card de dimen-
mai modernă tehnologie. Autoarea a declarat că anual siunea unui timbru; uşurinţa procurării oriunde şi oricând.
bibliotecile Bogotei sunt folosite de 5 milioane utilizatori (în Firma Sony a creat un sistem prin care paginile sunt întoarse
primul rând copii şi adolescen~). automat iar dimensiunea literelor poate fi potrivită după do-
Biblioteca publică din Toronto a fost prezentată de rinţă. În fine, în ţări precum Cehia sau Ungaria, unde tirajele
Josephine Bryant. Are 99 filiale, cu Il milioane u.b. pentru o se învârtesc În jurul a 1.000 exemplare, e de presupus că sis-
popula~e de 2,5 milioane locuitori. În oraş se vorbesc 100 de temul electronic va covârşi într-o zi forma tipărită. De altfel,
limbi (ceea ce reprezintă 60% din vorbitori, restul fiind anglo- bibliotecarul a amintit că prin proiectul Gutenberg 19.000
foni şi francofoni). Pentru perioada 2004 - 2007 strategia titluri sunt consultate lunar de 2,4 milioane utilizatori iar
bibliotecii s-a concentrat în jurul programului Poveşti World eBook Ubrary, cu un catalog de 400.000 titluri, oferă
orăşeneşti: capitolul următor. Programele ei se axează pe acces la ele pentru un abonament anual de 9 $. Prin urmare,
comunicare şi cooperare interculturală. Biblioteca asigură concluzia este nu dacă vor dispărea bibliotecile tradiţionale, ci
materiale în 40 de limbi (500 magazine în limba chineză!), când - aceasta dacă nu se vor transforma în altceva!
furnizează documenta~e şi cursuri de limba engleză, servicii Următoarea Conferinţă a directorilor bibliotecilor
de inserţie profesională, asistenţă pentru grupuri etno-cultu- publice va avea loc la Seattle (USA) între 6 şi 10 mai 2007, cu
rale. tema: Schimbarea la faţă a bibliotecilor metropolitane:
Biblioteca din New York, prezentată de Susan Kent, inventarea viitorului, ancorat Însă în trecut.
are 85 filiale şi se consideră o instituţie în continuu proces de
adaptare la schimbările operate în societate. În acest sens con-
ducătorii ei fac masterate la Univec'sitatea din Long Island şi Traducere de Georgeta FILITTI
cursuri intensive de management la Pacific North West Uni- (din buletinul EBLIDA "Hot News",
versity. Ţinta este ambi~oasă: Pot bibliotecile publice crea noiembrie - decembrie 2006)

I
!

\ I (

~-4)21L _r /'4' l' o \ I


6-:j.
frl;:B . -
!v
.
J-r-
==1=-,
o -~~o
~~~-=:=::
~
,i ;Ş: J
1
0-

-v- o !
o.

I,
- .. ~
I
- r -'--=.::. -
"--"-

~j/; •. ot
"- - f- o i
. ~ \ lu ~
\
., = 1
- o. ! i o~---L j
~ I ! --:-,
Mozart - manuscris Don GiOl'anni, 1787 - 1788

22
Anul X. nr. 2 - februarie 2007 BIBLIOTECA BOCOREŞTILOR

.
Din viata filialelor Bibliotecii Metropolitane Bucuresti

Poezia În viaţă şi viaţa În poezie

Gabriela TOMA

uu n atelier de creatie este o stare în care te vezi/auzi men~onând posibilitatea de a citi la Cenaclul Euridice pe care
străbătând spaţiile dll1 fimţa ta, cele pe care le astupI sau îl conduce, trecând apoi surprinzător la jocul secund al lui
le ascunzi, le uiţi în singurătate sau în zumzetul mul- Barbu. Ne aşteptam să aducă în discuţie liniile de forţă ale
ţimii, în care cauţi pană te întâlneşti cu celălalt care aşteaptă generaţit:i 2000, ca altădată: "renunţarea la retorismul textua-
pe câteva trepte mai sus. list, hypervisceralizarea percepţiei realului prin implicarea
Pe acest drum al identităţii&alterită~i, poetul-călăuză coparticipativă a celuilalt, explorarea lacaniană a subteranei
te întâmpină cu poezia, despre poezie, cu muzica, teatrul, pic- prin asumarea curajoasă a abjecţiei umane, recuperarea
tura, cinematografia, fotografia. Toate intră în dialog într-un subiectului social alienat prin pendularea paranoică între
experiment, printr-o stare de exerci~u cu sinele creator. Poeta «apocalipsă» şi «integrare», exacerbarea autenticităţii trăirii
Nina Vasile (autoarea volumelor Albert, locuitorul şi Distanţa de gradul zero ca terapeutică obscenă a limitei subzistenţei".
din miezul nopţii) este călăuza spre "descoperirea de sine ca Ca spectatori am asistat la două atitudini opuse : ati-
individualitate creatoare în contextul actual poetic". Aici nu tudinea cel pu~n sfidătoare a criticului şi cea primitoare în
înveţi cum să creezi un poem. Aici faci cunoştinţă cu ceilal~ , sensul invita~ei la crea~e a poetei Nina Vasile, care a subliniat
cu obiectele, cărţile, cu propriile cuvinte, stări, imagini pe care importanţa crea~ei poetice fie ca opţiune spirituală, fie ca
le notezi, apoi le pui în mişcare construindu-le interiorul, mar- necesitate, ca imperativ interior absolut. Principalul demers al
cându-l e aluziv până la identificarea vocii personale, a resur- crea~ei poetice actuale este renunţarea la spiritul de grup În
selor creatoare. favoarea celebrării diversită~i şi identificării vocii personale,
Atelierul de creaţie Poezie in viaţă a început în 1998, fapt evident prin lectura poemelor participanţilor.
odată cu prima ediţie a Concursului de Poezie organizat în La secţiunea elevi, premiul 1 a fost ob~nut de Florenti-
acea vreme la Filiala "I.L. Caragiale". Cu cea de-a JV-a edi~e , na Loredana Caloian de la Colegiul Na~onal Virgil Madgearu;
Atelierul şi-a nuanţat substanţa, fiind deschis oricui doreşte să premiul II - Diana Mihaela Rizoiu de la Colegiul Na~onal
participe, indiferent de profesie şi vârstă, punându-se accent Iulia Hasdeu; premiulllJ Victoria Marcu de la Colegiul Na~o­
pe "simularea creativităţii în viaţa cotidiană". nal Virgil Madgearu. La sec~unea studenţi, premiul 1 a fost
Poezie in via/ă înseamnă creaţie vie, actuală, receptată obţinut de Mihai Tiţă ' (Facultatea de Limbi şi Literaturi
ca atare, care pulsează în viaţa cititorului, este provocare a Străine), premiul il i-a revenit Monicăi Manolachi (Facultatea
sinelui şi a celuilalt care priveşte, aude, e martor, dar şi com- de Limbi şi Literaturi Străine), iar premiul III a fost acordat
plice al crea~ei. Poezia este, prin urmare, şi captalio benevo- Iuliei Natalia Morcov (Arte) şi lui Alexandru Cozma (Ştiinţe
lentiae a unui public până acum acaparat, în mare parte, de Politice). .
spectacm. Diplomele au . fost însoţite de cărţi oferite de editurile
În cei cinci ani de Atelier au fost prezen~, printre alţii, Cartea Românească, Biblioteca Bucureştilor, Gramar, RAO,
adrian unnanov, Andrei Peniuc, Răzvan Ţupa, Ovia Herbert, Pontica şi Vinea, iar dintre partenerii media amintim "Româ-
autori cu volume premiate de Uniunea Scriitorilor din Româ- nia liberă", "Compact Bucureşti", "Şapte seri", ,,24 Fun".
nia. Atelierul de creaţie al poetei Nina Vasile a fost prezent în Decernarea premiilor a fost urnlată de atelierul propriu-
cadrul Programului de Creative Writing organizat de adrian zis în care au fost citite poemele din concurs într-un dialog
urmanov la Râşca, în 2005, având ca temă Construirea de sine deschis, subliniindu-se viziunea, raportarea fiecăruia la sine,
prin creaţie. la lume, rela~a imaginarului poetic cu viaţa în contextul actu-
Pe 18 decembrie 2006, la Biblioteca Metropolitană al. Tot aici a fost lansată invitaţia tuturor celor doritori să se
Bucureştia avut loc Festivitatea de premiere a Concursului de alăture echipei de lucru formată în 2006 din Radu Dumbravă,
poezie din cadrul Atelierului, la care s-au înscris 84 de elevi şi Livia Marinescu, Alexandra DăniIă, Irina Roncea, Lavinia
studenţi. Even imentul a fost deschis de trupa Margento ("reu- Alexa, Bogdan Niţă, Alex Dragomir.
nire a poeziei, picturii şi muzicii care cresc una din alta, se Atelierul Poezie in viaţă are un rol important în viaţa
irigă una pe alta şi se inspiră una pe alta" sau "un trup cu mai celor care scriu poezie, prin cunoaşterea lumii artiştilor con-
multe suflete care privesc lumea unele prin celelalte") condusă temporani, a metodelor de scriere, a sincretismului necesar
de poetul Chris Tănăsescu, pictorul Grigore Negrescu şi chi- crea~ei şi, mai cu seamă, prin descoperirea treptei de poten~al
taristul Costin Dumitrache. Aceştia au fost prezen~ şi la creator pe care se situează fiecare participant la experiment.
deschiderea edi~ei d!n 2005 a Concursului cu spectacolul de
Drumul spre sinele creator nu este nicidecum uşor, dar treptele
poetry performance&action painting organizat la Târgui Gau-
sale devin vizibile şi lizibile lăuntric pentru fiecare prin timpul
deamus.
Criticul Marin Mincu a declarat deschisă festivitatea de zilnic pe care îl rezerv.ă crea~ei/stării de crea~e şi prin orele" de
premiere, mărturisind o bucurie moderată faţă de numărul atelier cu ajutorul unei călăuze care contemplă, scrie şi trăieşte
mare de elevi şi studenţi iubitori şi creatori de poezie, deplin Poezia în propria viaţă.

23
BIBLIOTECA BUCUREŞTILOR fvbruarhz 2007 - finul X. nr. 2

Safrtă istori~ a mijloac~lor b~ com14Hica,.~ biH RomâHia


- V11-

Liviu BUTUC

Impactul mijloacelor de comunicare urlnăresc cu regularitate publicitatea TV, aceasta, prin induc~i
subliminale, pregătind temeinic populaţia tânără pentru so-
(3)
cietatea consumerist-hedonistă. La nivelul populaţiei adulte
un alt sondaj arată că 50% din populaţia urba nă este refractară
A\ .. la formele agresive de promovare, acesta considerând că re-
n prlvm ţa măsurării violenţei (prin indicatorii duratei şi ai

I
Jl fTecvenţei), cât şi a taxonomiei acesteia (violenţa reală din
ştiri, reportaje etc. şi violenţa ficţională din filme artistice
sau animate) rezultatele cercetării ne arată că , într-o o ră de
clamele inconfortează, plictisesc sau enervează ca urnlare a
fragmentării emisiunilor. Mulţi cred că cheltuielile publicitare
scumpesc artificial produsele şi că rolul publicitării este
film, copilul vede, în medie, 12,24 secvenţe de v i olenţă, iar manipularea. 27% din popula~a urban ă este insensibilă la
din filmele de anima~e 66,18 scene pe oră. Durata scenelor de reclamele TV, dar există şi un segment restrâns de consuma-
violenţă pe ora de emisiune este, Însă, mai mare in cazul tori de publicitate pasionat din profesionism sau din dorinta de
filmelor artistice, unde avem, În medie, 8,24 de minute de vio- a decela umorul. Şi din alte cercetări efectuate de-a lungul a
lenţă pe oră, În timp ce la canalele de desene animate se întâl- mai multor decenii de către specialişti străini rezultă că
nesc 6,15 minute de violenţă pe oră291. poten~alul de malefici tate al televiziunii este mult mai mare

Unii cercetători consideră că copiii şi tinerii sunt decât se ştie ori se poate bănui . Astfel, în si nteza Efectele tele-
oricând În stare să discearnă, să facă distinctia Între violenta viziunii asupra minţii umane, Virgiliu Gheorghe scoate În evi-
reală şi cea ficţională şi de aici intluenţa să fie minoră. Şi denţă că excesul de vizionare creează dependenţă similară nar-

totuşi, propensiunea spre imitaţie la vârste fragile face ca


coticelor, iar aceasta este culpabilă de mutaţii care se pot pro-
preadole sce nţii să Împrumute modele comportamentale de la
duce În activitatea cortexului şi de apariţia unor anomalii neu-
televizor ş i din jocurile pe calculator, de cele mai multe ori rologice. Şi lucrarea citată mai sus confirmă că opulenţa
fiind evident comportamentul verbal agresiv, captat În urma vizual ului "pasivizează mintea" ş i "sărăceşte imagina~a cre-
ativă"; reprimă dezvoltarea emisferei stângi, aceea care proce-
supraexpunerii la filmele sau programele excesiv violente sau
sează mesajele verbale; inhibă disponibilitatea şi comprehen-
aparent inofensive. De asemenea, nu trebuie uitat că utiliza-
torii televiziunii (şi Internetului) nu sunt indivizi pasivi, ci sibilitatea lecturii; diminuează atenţia (capacitatea de concen-
activi prin percepţie şi memorare selectivă şi prin expunerea în trare) şi ca atarc pcrformanţelc şcolarc; atenuează vigi l enţa
generală, perseverenţa şi voinţa în a urmări activ rezolvarea
funcţie de seduc~a exercitată de program, de interese, nevoi şi
valori proprii. Iar atunci când există acumulare şi repetiţie de unei probleme; favorizează hiperactivitatea postvizionare, fapt
mesaje pe termen lung acestea pot provoca schimbări reale de ce duce la stări de oboseală nervoasă şi la insomnii; pau pe-
rizează lexicul; c1işeizează retorica şi o Încarcă cu ticuri ver-
comportament. Televiziwlea .este un instrument de socializare
a l ături de alţi facto ri (părinţi, prieteni, profesori, anturaj etc.),
bale; efectul hipnotic al micului ecran se repercutează asupra
subconştientului, creând stări de apatie sau anxietate ce pun în
dar şi de incitare reală, şi dacă nu creează situatii de violentă
şi de criminalitate, are totuşi tendinţa să le a~plifice, fav~­ pericol coeziunea şi substratul emo~onal familiale. Copiii
~izând astfe l sentimentul de insecuritate şi nelini şte colective.
captivi televiziunii se dovedesc incapabili de a face conexiu-
In a ltă ordine de idei, studiul a relevat ş i faptul că tinerii per- ni, de a organiza cunoştinţele pe care le posedă , reacţiil e lor
cep televiziunea "ca pe un ax în sistemul reperelor după care mentale sunt lente, nu fac faţă la solicitări de lungă durată , nu
Îşi orientează viaţa şi chiar modul de a gândi lumea", ca pe
pot să-şi controleze afectele şi comportamentele, iar munca
"principalul arhitect al scalei de valori", în contextul în care pentru ei devine Împovărătoare şi stresantă. De asemenea, nu
televiziunea ex pune false valori şi creează pseudopersonalită~ este mai puţin adevărat că programele TV cu mesaje erotice
favorizează creşterea frecvenţei relaţiilor sexuale violente ori
după principiu l star-system-ului şi al succesului , propune cul-
tura vedetismului şi a aspiraţiei spre celebritate facilă. Aceas- la vârste pubere, devianţe morale, promiscuitatea şi infideli-
ta este şi concl uzia unui sondaj care re levă că "televiziunea tate a În cuplu. În privinţa contribuţiei violenţei TV la amplifi-
este percepută de tineri ca având cea mai mare intluentă În carea violenţei reale, cercetările relevă că "Între 5 şi 15% din
ceea ce priveşte însuşirea unor antivalori şi atitudini medi~tice violenţa reală este cauzată de efectele pe termen scurt ale vio-
lenţei ficţionale de pe micul ecran. Pe termen lung - de la 12
precum: vedetismul (84%), sex ualitatea (64%), lipsa de
scrupule (52%), violenţa (77%), plăcerile v ieţii (42%), vul- la 15 ani - se constată o dublare a actelor de violentă , ca .
gar ita~ea (66%), minciuna (44%), senzaţionalul (74%), ÎM- urmare a maturizării unei genera~i În contact cu mediul vio-
BOGAŢIREA (46%)"292. La fel de pernicioasă ca expunerea
lent al lumii TV"293.
la programe impregnate de violenţă este şi vizionarea de către Un alt reproş care i se aduce televiziunii de pretutin-
copi i a emisiunilor care se constituie În suporturi pentru deni şi, evident, şi din România este propensiunea spre specta-
lubric, de la filmele pornografice până la programele care cular-frivol, spre divertisment excesiv şi preeminenţa unor
amestecă, limitele vieţii intime de tip reality show şi Big
evenimente cu o puternică rezonanţă emoţională prin insolit
Brother. In fine, mai precizăm că studiul este atent şi la con- ori prin dimensiunea lor dramatică sau tragică. La televiziune,
apariţia pe post e garantată poziţiilor extreme, extravaganţelor
sumul de publicitate de către copii. Astfel, 51 % dintre copii

24
Anul X. nr. 2 - fczbruaricz 2007 BIBLIOTECA B(JC(JRE~TILOR

şi exagerărilor în defavoarea actului cultural de excelenţă cu aparentei sale obiectivită~. De aici potenţialul televiziunii de
poten~al instructiv-educativ. De aici şi opinii de genul: "Nu manevrare, de ţintire strategică după principiul ocult că ade-
aruncaţi gunoiul. Din el se fac emisiuni TV" (Woody Allen) vărul nu se caută, nu se găseşte, ci se produce. Televiziunea
sau "Televiziunea ne scuteşte de a fi deştep~; în termeni mai contemporană a transformat foarte mult condiţiile de
puţin elegan~ asta înseamnă că TV constituie un mijloc sigur, exercitare a puterii, a revoluţionat arta de a guverna şi a dez-
cel mai sigur şi mai eficace, de imbecilizare la scară na~o­ voltat tehnici de persuasiune bazate pe strategii de marketing
naIă" 294. Părerile anterioare sunt complementate şi de Sartori, electoral. În societă~le cu deficit democratic mass media sunt
care admite că televiziunea "informează chiar mai mult decât folosite şi ca mijloace de propagandă şi manipulare a indi-
radioul în sensul că ajunge la o audienţă mai largă . Dar avan- vizilor sociali. Este ceea ce a fost numit încă din 1939 de către
sul se opreşte aici . Pentru că televiziunea dă mai puţine infor- sociologul german Serge Tchakhotine "violul mul~milor prin
ma~i decât oricare alt instrument de informare, Jar informaţia propaganda politică" în lucrarea sinonimă, având ca expe-
care contează este cea mai filmabilă; şi dacă nu există filmare rienţă propaganda nazistă prin radio care crea "o stare de
nu există nici ştire, adică ştirea nu se dă, nu este demnă de oboseală mentală propice pentru supunerea voinţei". Publi-
micul ecran". Prin urmare, informa~a furnizată de televiziune citarea politică se bazează pe argumentare deturnată, voluntar
este dictată de principiul imaginii, de interesele de manipulare travestită şi falsă, numită într-un cuvânt dezinformare. Aceas-
şi de rating. Aceleaşi criterii de selec~e operând şi în cazul ta se resimte mai ales în campaniile electorale, când se
personalităţilor sau grupurilor care trebuie să apară pe ecran. încearcă "să se vândă un candidat la putere" prin marketing
Mai mult decât atât, în opinia lui Sartori, substituirea comu- politic seducător şi persuadant. Pentru aceasta s-au creat insti-
nicării verbale cu cea vizuală îl face pe om să vadă fără să înţe­ tuţii speciale, cu profesionişti ai persuasiunii, pentru care
leagă, modificându-i ireversibil facultăţile gnoseologice, comunicarea politică înseamnă "personalizarea politicianului"
privându-I de exerci~ul gândirii personale şi de potenţialul de însoţită de o punere în scenă şi de teatralizare a dezbaterilor
discernere ş i de abstractizare. "Televiziunea - spune Sartori - politice. Televiziunea este un formidabil formator de opinie,
produce imagini şi anulează conceptele; dar în felul acesta dar "astăzi poporul suveran - spune Sartori - «opinează» mai
atrofiază capacitatea noastră de abstragere şi odată cu aceasta ales în funcţie de felul în care televiziunea îl influenţează să
întreaga noastră capacitate de a înţelege ( ... ). Prin urmare, opineze. Iar prin ghidarea opiniei puterea ecranului TV se află
ceea ce noi vedem sau percepem în mod concret nu produce într-adevăr în centrul tuturor evoluţiilor politicii contempo-
idei, ci se inserează în idei (sau concepte) care îl încadrează şi rane. Pentru început, televiziunea condiţionează mult procesul
îl semnifică. Şi tocmai acesta este procesul care se atrofiază electoral, atât în alegerea candidaţilor, cât şi în modul lor de a
atunci când homo sapiens este înlocuit de homo videns. La duce lupta electorală, dar şi, în sfârşit, pentru că îl face pe
acesta din urmă limbajul conceptual (abstract) e înlocuit de un învingător să învingă. În plus, televiziunea condi~onează, sau
limbaj perceptiv (concret) care e infinit mai sărac: mai sărac poate condiţiona substan~al, guvernul, adică opţiunile guver-
nu doar în cuvinte (prin numărul de cuvinte), ci mai ales în nului. ( ... ) Se înţelege că video-politica nu caracterizează
bogăţia de semnificaţii, în capacitatea conotativă"295. În aser- numai democraţia. Puterea ecranului TV se află şi la îndemâ-
~unea sa, Sartori, pornind de la influenţa nefastă a televiziunii na dictaturilor"296. De teledictatură şi telemanipulare românii
ca paideia asupra copilului, concluzionează că video-copilul au avut parte din belşug, înainte de 1989, an în care s-a
ca educat de video-vedere, care absoarbe fără discernărnânt tot declanşat telerevolu~a. Preluarea televiziunii şi radioului ,
ce vede, surd fiind la stimul ii cititului şi ai cunoaşterii trans- strict controlate de dictatura bicefală, de către noua putere, a
mise de cultura scrisă, "devine un adult marcat pe viaţă de dus la modelarea şi influenţarea evenimentelor care au scăpat
atrofie culturală" ( ... ) de "malnutri~e informativă". Evident de sub controlul aparatului autocratic. Ritmul schimbărilor
că Sartori are dreptate, în sensul că televiziunea este depen- sociale a fost accelerat şi de viteza fluxurilor de infonnaţie,
dentă de rating, de audienţă, care la rândul ei determină pu- fluxuri care, transcendând graniţele, au creat reac~e emo~o­
blicitatea plătită cu bani grei. Dar tocmai infotismentul şi mer- nală şi opinii globale. În acest demers, informarea eronată a
cantilizarea aberantă duc la denaturarea acestui impresionant avut un rol esen~al. Atât mass-media occidentale, dar şi
mijloc de comunicare şi de difuzare de informaţii . Din dezba- românii, au fost victimele dezinformării (de exemplu, ima-
terile pe această temă cu factorii decizionali din televiziune, ginile carnagiului de la Timişoara au acreditat ideea unui
opiniile converg către concluzia că utilizatorul care nu se masacru, când era vorba doar de o înscenare macabră care a
regăseşte op~onal şi emoţional într-o emisiune are la dispo- indus în eroare pe mulţi jurnalişti care nu au recurs la verifi-
z iţie telecomanda, corespondent tehnic cu care se poate mate- carea informa~ilor). Guvernările postdecembriste au fost toate
rializa refuzul. Ceea ce este adevărat doar parţial , pentru că, mediate subiectiv, iar teledemocra~a s-a exercitat opulent în
din concurenţă acerbă şi mimetism, toate televiziunile prezintă campaniile de emulaţie pentru putere, manipularea sufragiilor
cam aceleaşi genuri de programe, opţiunile pentru alternativă prin televiziune resimţindu-se mai ales în cazul electoratului
fiind astfel minore. Mai mult decât atât, în condi~ile accesului nehotărât şi nu a celui de tip captiv-clientelar. De aici ş i
la sute de canale zapping-ul devine cronofag şi consumul tele- apari~a în paremiologia electorală a unor adagii de genul:
vizual haotic. Remediul nu ar fi altul decât fragmentarea, dez- "Unii judecă cu capetele lor, alţii cu tubul catodic" sau "Uni-
voltarea televiziunilor de nişă sau tematice, cu servicii cir- tatea de măsură a democra~ei este votul (cu submultiplul său,
cumscrise culturii şi scopului final formativ-cognitiv al indi- idiotul)"297. Ori reac~a versificată a societăţii civile: "A~
vidului uman. minţit poporul cu televizorul!". Ca mijloc masificant de comu-
Imaginea negativă a televiziunii este accentuată şi de nicare, televiziunea vizualizează democra~a şi stimul ează
rolul tot mai vădit de manipulator al maselor. Televiziunea se imagofilia, dar nu impulsionează ac~unea civică, nu este mul-
implică în principal în prezentarea realului , dar şi în recon- tiplicatoare de mobilitate şi creatoare de societate participa-
strucţia acestuia în studio, impunând semnifica~i în ciuda tivă, ci mai degrabă transformă societatea civilă într-o m asă de

25
BIBLIOTECA BQCQ~E~TILO~ fvbruariv 2007 - Anul X. nr. 2

telespectatori pasivi şi apatici, cu creiere disponibile pentru funcţional, instantaneu ubicuu şi redundant, un cyberspaţiu
divertisment vulgar, informaţii derizorii şi publicitate de accesibil oricând şi de oriunde şi în care informaţia şi cognin-
incitare a dorinţei de consum. De aceea televiziunea mai este formaţia formativă se adiţionează continuu ca într-o hipercarte
privită şi ca "o sursă sau un mijloc de evaziune", ca un nar- care tinde spre infinit. EI va modela mai mult decât orice altc~­
cotic social care favorizează deturnarea consumatorilor de la va suprastructura culturală a viitorului şi va pune bazele socie-
lumea reală în profitul imaginarului, ori ca un factor compen- tăţii comunicaţionale, a informaţiei şi a cunoaşterii, în care
sator pentru anxioşi, frustraţi, nonconformişti etc. În fine, tele- informaţia şi comunicarea vor deveni tot mai mult valori
viziunea a făcut puterea vizibilă în aşa măsură încât s-a creat comerciale ale societăţii de consum. Odată cu dezvoltarea
senzaţia că ministerele îşi au birourile în sediile televiziunilor, Internetului putem vorbi de "homo comunicans", de superla-
iar Parlamentul şi Preşedinţia nu-s decât anexe la programele tivul comunicării umane şi de invazia informaţiilor, "în stare
televizate, fapt ce l-a racut pe preşedintele CNA-ului să con- brută, fără vreo mediere ori pedagogie de natură educativă".
cluzioneze: "Se guvernează la televizor. Procurorii anchetează Dar pentru accesul la fluxul de cunoştinţe în timp real este
la televizor, politica se face prin intermediul televiziunii. Des- nevoie atât de alfabetizarea informaţională a potenţialului uti-
tinele unora sunt stabilite, de asemenea, de programele lizator, cât şi de surmontarea barierelor materiale, culturale,
TV"298. etno-Iingvistice şi cutumiare. Din punct de vedere social,
Din cele relatate mai sus, este evident faptul că mass- Internetul creează generaţii de nativi digitali la care conexiu-
media în general, şi televiziunea în special, nu se organizează nile cerebrale sunt altfel construite. Calculatorul creează, de
în aşa fel încât să respecte întru totul cele cinci funcţii care le asemenea, şi o discontinuitate între generaţii. La generaţia for-
revin din Raportul Comisiei internaţionale UNESCO, din anul mată pe lectura cărţii tradiţionale este vizibil un pachet de
1978, şi anume: cogninformaţii, în timp ce la "digitali" se observă doar o
1. Funcţia de informare care trebuie să asigure "sănă­ spoială de cunoştinţe de cultură generală. Dar nu e mai puţin
tatea informaţiei", "să supravegheze producerea de informaţii adevărat şi faptul că web-ul a transformat internautul dintr-un
(generale, utilitare şi de divertisment) utile puterii şi cetăţe­ consumator într-un furnizor şi creator de conţinut internetic.
nilor, pentru a preveni unele pericole şi pentru a contribui la Influenţa Net-ului asupra utilizatorului este mai mare decât
dezvoltarea culturală şi a relaţiilor interculturale". cea a televizorului datorită caracterului său profund interactiv.
2. Funcţia de persuasiune, motivaţie şi interpretare Prin Internet spaţiul public obiectiv se restrânge în favoarea
legată de exercitarea controlului social, organizarea activităţi­ celui privat, iar acesta din urmă va fi înlocuit de spaţiul virtu-
lor colective, asigurarea werenţei acţiunilor publice şi de efor- al global, loc de randevuuri, comunicare interpersonală şi
tul de convingere şi conducere pentru atingerea unor obiective colectivă, sporovăială, dezbateri politice şi ştiinţifice, comerţ
comune. etc. Despaţializarea publicului creează impresia de agoră lăr­
3. Funcţia de educaţie şi de transmitere a moştenirii gită la nivelul mapamondului. În realitate, individul consuma-
sociak şi ~:.J!turale colective. tor de Internet se însingurează şi se îndepărtează tot mai mult
4. Funcţia de socializare menită să faciliteze partici- de lumea reală. Marii consumatori de Net sunt mai puţin activi
parea indivizilor şi colectivirăţllor la viaţa publică, la elabora- în plan social, mai solitari. Un studiu recent realizat de
rea şi luarea deciziilor, la interacţiunea socială. Mai este cercetătorii canadieni constată că "dependenţii de Net comu-
numită şi funcţie de comunicare sau de integrare socială nică mai mult prin intermediul tastaturii decât faţă în faţă,
deoarece mass-media pot juca un rol esenţial de agenţi ai muncesc, dorm, se odihnesc şi gândesc mai puţin decât uti-
socializării, de factor de coagulare socială, de promotor al lizatorii obişnuiţi". Excesul de realitate virtuală duce la sepa-
coeziunii civice şi solidarităţii globale. rarea individului de societate şi auto izolarea în propria lume
5. Funcţia de loisir, de divertisment exercitată în interioară, nerealizând că simulacrul de real a fost gândit ca o
modalităţi diverse, depinzând de varietatea contextelor cultu- completare a vieţii reale şi nu ca o substituire a acesteia.
rale şi a gradelor de evoluţie şi fiind legată de optimizarea ca- Ataşarea calculatorului ca exomemorie duce în timp la alte-
lităţii vieţii. În această privinţă televiziunea deţine prirnplanul rarea funcţiei mnezice a creierului, precum şi a centrilor de
printr-o adevărată industrie a divertismentului, de la specta- vorbire. Înrudirea tehnologică dintre televizor şi calculator
cole generalizate până la emisiuni sportive, jocuri, concursuri induce ideea că efectele televiziunii asupra minţii umane sunt
etc. 299 valabile şi în cazul ultimului. În lucrarea Efectele televiziunii
La aceste funcţii s-ar adăuga cea publicitară asupra asupra minţii umane, autorul susţine că "şi imaginea de pe
căreia nu mai e cazul să insistăm. De asemenea, Melvin L. De ecranul monitorului, printr-o acţiune de natură hipnotică,
Fleur mai adăugă şi funcţiile: de construire a semnificaţiilor, împinge creierul într-o stare electrică de tip alfa, subminând,
de stabilire a ordinii de zi şi de modelare a limbii 30o . Dintre concomitent, ritmul cerebral beta ce caracterizează procesele
funcţiile suplimentare cerute de De Fleur, de importanţă gândirii logice şi analitice sau, în general, gândirea activă.
deosebită ni se pare cea de modelare a limbii, unde televi- ( ... ) Efectele tehnice (schimbările rapide de cadru etc.) sur-
ziunea este deficitară, promovând fie vulgaritatea, c1işeismul prind, stresează şi copleşesc prin mulţimea de informaţii pe
şi agramatismul, fie cosmopolitismul lingvistic, de import, care acesta trebuie să le proceseze Într-un timp foarte scurt şi,
inadecvat şi incomprehensibil. Despre Internet, intrat de ca atare, contribuie la inhibarea activităţii cerebrale în reţelele
curând în marea familie a mass-media, ca tehnologie de vârf neuronale şi, prin urmare, la generarea unor disfuncţii corti-
de comunicare şi informare, credem că s-a spus de-ajuns la cale"301 . Evadarea în lumea imaginară a Net-ului şi depen-
capitolul dedicat. Am mai adăuga doar că, alături de televi- denţa de acesta; prin petrecerea excesivă a timpului online,
ziune, este astăzi principal agent al globalizării informaţiei şi cauzează o scădere a activităţii fizice şi a interacţiunii sociale.
că în perspectivă tinde spre sinergie, spre o înglobare a tuturor Democratizarea spaţiului prin Internet obligă la trans-
mijloacelor de comunicare într-un agregat multimedia pluri- parenţă şi libertate, cei mai mulţi internauţi confundând Net-

26
Anul X. nr. 2 - februarie 2007 BIBLIOTECA BUCURE~TILOR

ul cu libertatea informaţiei, cu modalitatea de a Înfrunta deschide dialogului între utilizatorii care caută şi inter-
monopolul autorităţilor, cu posibilitatea de a fenta cenzura. Cu acţionează; permite o aprofundare aproape nelimitată a
toate acestea Internetul nu este "un sat (global) fără câini". oricărei curiozităţi (este o bibliotecă universală conectată pen-
Dovadă este compromisul pe care motorul de căutare Google tru retransmisii) ( ... ). Ca instrument cultural, de elevaţie
l-a făcut, din raţiuni comerciale, cu cenzura statului chinez, culturală, îi prevăd În schimb un viitor moJ est. Adevăraţii
acceptând filtrarea informaţiei . Internetul din faza lui primară, cercetători vor citi În continuare cărţi, folosindu-se de Internet
de adaptare, seducţie şi persuadare, conferă un acces lărgit şi pentru umpluturi, pentru bibliografii şi pentru informaţii pe
gratuit la informaţia cu valoare publică, caracterul public al care Înainte le găseau În dicţionare".
infornlaţiei prevalând asupra valorii sale ştiinţifice, În timp ce În concluzie: dezvoltarea mijloacelor de comunicare a
informaţia ştiinţifică, autorizată şi credibilă, este tot mai Tacut puterea vizibilă, astăzi vizibilitatea mediată având exten-
supusă comercialului. Mercantilizarea serviciilor Internetului sie globală; a influenţat politica, jucând un rol crucial în
se va accentua pe măsura extinderii sale globale, devenind ast- "tranziţia de la regimurile absolutiste la cele liberal-democra-
fel o sursă de venituri şi un mijloc de informare tot mai inac- tice"; a [.·vorizat organizarea puterii economice (Întreprinderi
cesibil pentru săraci. Estc, de altfel, una dintre ameninţările economice , comerciale etc.); a contribuit la dezvoltarea insti-
reale, vizibilă tot mai mult În ultimul timp când se pune pro- tuţiilor coercitive (armata, poliţia, instituţiile centrale) şi a
blema trecerii Internetului în proprietatea privată a unor com- celor simbolice, de Învăţământ şi culturale (biserica, şcoala,
panii gigantice. Internetul este un amplificator de posibilităţi universitatea, biblioteca etc.). Din secolul al XIX-lea, odată cu
pentru grupurile minoritar-etnice, sexuale, religioase, militare, apariţia noilor mijloace de comunicare (telegraful, telefonul şi
anarhiste etc. care se întâlnesc În d i scuţii tematice pe foru- apoi radioul, ca elemente purtătoare de comunicare lingvis-
muri, ieşind astfel de sub o autoritate de control şi intrând În tică), deci din momentul În care comunicarea se disociază de
zona libertăţii maxime, a liberti naj ului periculos, acoperit de transportul fizic, Începe globalizarea comunicării, prin inter-
masca anonimatului. Astfel proliferează sectele religioase, de- naţionalizare, transnaţionalizarea comunicării, dezvoltarea
vianţele sexuale, xenofobia, terori smul real şi cibernetic etc., capacităţii de transmitere a informaţiei pe mari distanţe, Într-un
care În final vor determina forme de contro l la nivel global. mod flexibil şi la un cost eficient (mai ales radioul, care nu
Invizibilizarea "teroriştilor cultural i" favorizează proliferarea mai necesita instalarea de cabluri fixe pe pământ sau sub apă).
kitsch-ului, pornografiei etc. şi duce la atrofierea spiritului cri- Apariţia televiziunii, a sateliţilor de comunicaţii şi a metode-
tic. lor digitale de procesare, stocare şi recuperare a informaţiei au
Proliferarea comunicaţională a web-ului stârneşte un dus la conturarea sistemului de comunicare globală în care
adevărat "potop informaţi o nal", cu ro l masificant, Internetui inega l ităţile de acces se menţin atât timp cât este tot mai infil-
devenind astfel "o formă a com un icării de la toţi către toţi, trat de interesele comerciale exacerbate. Globalizarea comu-
ad i că o formă de democraţie i n fo rm aţiona l ă directă şi orizon- nicării şi a diseminării i n formaţi ei va avea ca efect, Într-o
tală, fără constrângeri spaţi ale sau temporale" spre deosebire primă etapă, "hibridizarea culturală şi civ i lizaţională, pentru
de radio şi televiziune, care merg "de la un centru suveran spre ca apoi să sc impună modelu l civilizaţional dom inant"304 .
o perife rie docil ă ş i consumatoare (auditori sau telespecta-
tori)"302 . Asocierea Internetului cu d isp o nibilităţi l e telefonului
mobil duce la ceea ce Manuel Castells num eşte "M ass Self Bibliografie şi note
Communication" (comunicarea de m asă indi vi dual ă), prin 29 1. Todoran, Ileana - "Telev iziunea - pedagog naţio n a l sau
care oamenii , uzând de aceste tehnologii , ş i-au dezvoltat noi babysitter". În: " Dilema Vec he" nr. Il S/aprilie 2006.
fo rme de in terre l aţi o n are (SMS, blogs, skype, sistemul peer- 292 . B ăd esc u, Ilie - În p refaţa la: Efectele televiziunii asupra
m inţii umane, Bu c ureşti, Edi tu ra Evanghelismos, 200S.
to-peer / post la post). "Asta Înseamnă - spune Castells - că,
293. Gheorghe, Virgiliu - Efectele televiziunii asupra minţ ii
pe de o parte, avem mass-medi a le ga tă de putere, iar de
umane, Buc ureşt i , Edi tura Evanghelismos, 200S .
cealaltă parte, Mass Self Media, a sociată mi ş cărilor sociale.
294 . Creţu , Ion - "TV ne sc uteşte să fim deştepţ i ". În:
Fiecare din ele operează pe această dublă platformă tehnolo- "Luceafărul " nr. 34/200S. .
gică . Dar ex istenţa ş i dezvoltarea re ţelelor de mass self com- 29S . Sartori, Giovanni - Ibidem.
munication ofe ră so cietăţii o capacitate mai mare de control , 296 . Sartori, Giovanni - Ibidem.
de intervenţie. Şi o capacitate superioară de organizare politică 297 . G oan ţă, Dan - "Te l e democraţ i a? N u şt i u ce e, dar o
pentru cei care sunt în afara sistemului tradiţional" . Urm ă ril e recunosc!" În : " Dilema Veche" nr. 13 1/a ugust 2006.
acestor noi inserţii în sfera comunicării sunt vizibile mai ales 298. Ralu, Filip - " Dezinformare ş i imbecilizare". În: "Jur-
nalul N aţi o n al"/27 martie 2006.
în dezvoltarea societăţi i civile, în mobilizarea politic ă instan-
299. Popa, Dorin - Ibidem.
tanee a mi şcărilor sociale generate de diverse fru strări ori de
300 . De Fleur, Melvin L. - Teorii ale co m unicării de masă,
criza profundă a l egitimităţii politice la scară mondială303 . Iaş i , Editura Polirom, 1999.
Impactul Internetului în perspectivă este încă nebănuit. Se 301. Gheorghe, Virgiliu - Ibidem.
vorbeşte deja de crearea unei pieţe electronice a muncii şi a 302. Guill ebaud, Jean-C laude - "C uvâ ntul acesta care
muncitorilor, de munca la domiciliu, de ciocnirea dintre cele ţâşneşte". În : "Observator cultural" nr. 336/august 2006.
două culturi, a cărţii şi a imaginii etc. 303. Castell s, Manuel - "Noile media de m asă individuale".
Giovanni Sartori, în lucrarea citată, conchide sceptic În : " Le monde diplomatique", august 2006.
vis-a-vis de Internet: "reţeaua reţelelor este un instrument 304 . Thompson, John B. - Media şi modernitatea, F ilipeşt ii
de Târg, Editura Antet, 2002.
prodigios bun la toate: transmite imagini, dar şi texte scrise; se

27
BIBLIOTECA B(JC(JRE~TILOR februarie 2007 - Anul X. nr. 2

Document

Tudor Arghezi - legendă şi adevăr În biografie

C. POPESCU-CADEM

ste cunoscută discreţia, poate chiar zgârcenia, cu care poe- [ProfesiaJ Comersant

E I tul Cuvintelor potrivite a vorbit şi a scris despre sine. Măr­


~turis i rile autobiografice rămase de la el se rezumă la
câteva date asupra familiei, consemnate în scurte interviuri, unde
[CopilJ Legitim
[notat ulteriorJ: Schimbat numele din Theodorescu in
Arghezi, iar prenumele din Ion În Tudor, conform Actului de
mai de gra bă a învăluit decât a afirmat ceva sigur despre ascen- schimbarea numelui nr. 44 din 9 Mai 1956, Înregistrat la Comite-
denţa lui , racând-o de fiecare dată cu sfială sau ezitare ca În faţa tul Executiv al Sfatului Popular al Raionului Stalin, in baza
unui fapt şi pentru el incert şi Încărcat de mister. deciziei m: 385 din 16 aprilie 1956, dată la direcţia
Ce l mai " norocos" dintre cei ce i-au solicitat lămuriri în G[eneraJI[ăJ a miliţiei D.ep. Reg. Nr. 23494 din 9 mai 1956.
acest sens a fost, se pare, Horia Oprescu 1, căruia Tudor Arghezi [ştampila oficiului Stării civileJ
îi declara Într-o convorbire din 1956: "am să precizez câteva Din anul una mie opt sute optzeci, luna maif,J ziua
date, ca În buletinul biroului de popu l aţie .. . m-am născut în douăzeci şi patru['J la ora două5prezece şi jumătate din zi. Act
Bucureşti la 21 mai (sf. Constantin şi Elena) 1880. Am fost sin- de naşterea copilului 10n['J de sex masculin['J născut in
gurul copil al lui Nae Theodorescu, originar din Cărbuneşti, Bucureşti[.J [i]eri la ora şase a.m.['J in casa părinţilor săi din
Gorj. Tata se ocupa cu munca câmpului. Dar fiind deştept suburbia Icoanei str[adaJ Ţărani nr. 46, fiu legitim al
(oltean !), la bătrâneţe a fost funcţionar Într-o mică bancă. Pe D[omnuJlui Nae Theodorescu de ani treizeci şi unu[.J comer-
bunică-meu ÎI chema Toader. Era de meserie cojocar şi căc i ular. sant['J şi al D[oamJnei Maria[.J de ani optsprezece după decla-
A trăit peste o sută de ani şi a fost un crai şi jumătate până la raţiunea făcută de tatăL care ne[-Ja prezentat copilu[l]. Martori
adânci bătrâneţe ". au fost D[omJnu[lJ Theodor Vrabie de ani treizeci şi şase, co-
Aceste date de stare civilă (care, după cum se va consta- mersant din str[adaJ Romană no. 92['J şi D[omJnu[l] Petrache
ta curând, conţin prea puţin adevăr şi multe inexactităţi), ca ş i G. Meschianu de ani douăzeci şi şase, funcţionar din str[adaJ
confesiunile făcute fiului său, Baruţu T. Arghezi 2 , aveau îndri- Ţărani, nr. 27['J care au subscris acest act după ce li s[-Jau citit
tuirea, venind din sursă directă, să se impună ca definitive pen- impreună cu noi şi cu declarantul. Constatat după lege de noi
tru această parte a biografiei argheziene. Cu toate acestea, prin Dimitrie Brăesc u[.J ofiţeru[l] Stări[i] Civile din Bucureşti[.J cir-
confruntarea datelor, a celor sigure (extrase din actele de stare cumscripţia 11.
civilă) cu cele declarate de Arghezi însuşi În diferite ocazii,
rezultă că poetul avea sumare cunoştinţe despre familia şi ascen- [notat ulteriorJ: Con! Adresei 168411/967. sector
denţii săi. Astfel s-ar putea expl ica, În parte, abundenţa de greşe l i Bucureşti
pe care o Întâlnim în declaraţiile făcute diverşilor publicişti sau Declarantul: ss. Nae Theodorescu
în mărturisirile de familie. Martori: ss. Theodor Vrabie şi P G. Meschianu
În urma unor minuţioase cercetări arhivistice, efectuate
asupra mitricelor bisericeşti de născuţi, de căsătoriţi şi de dece- Arghezi Tudor a incetat din viaţă la 15. VIi. 1967 la
daţi din suburbiile parohiale Sfinţii Voevozi, Biserica Enei, Bi- Bucureşti. Actul nr. 1026
serica Hanu-Colţei, Pitar Moş, Icoanei şi din multe alte mahalale Reg[istrul] de decese
Învecinate lor, precum şi a inventarelor şi registrelor de stare Ziua 1, luna iulie, anul 1970.
civilă din fosta circumscripţie de galben a Bucureştilor din vea- ARHlVIST
cul al XIX-lea (Între anii 1840 şi 1900), am cules date de stare Ss. indescifrabil.
civilă privitoare la presupusa familie a lui Tudor Arghezi. În registrul arhivelor
Documentul principal de la care am pornit a fost, desi- Statului 875/1969.
gur, actu l lui de naştere, descoperit de noi, în 1974, pe care-I
reproducem aici: Plecând de la acest act funciar şi mergând pas cu pas pe
firul datelor con~nute de el, am ajuns la constatări divergente, în
Registru stării civile [Notat ulteriorJ mare măsură, În raport cu mărturisirile autobiografice ale poetu-
Pentru născuţi N[umărJ i[nregistrareJ 839/ 10. v.1956 lui. Cercetările noastre au dus de asemenea la considerarea că
Ss. indescifrabil există două cupluri de părinţi, manifestate În două planuri para-
1nt[ratJ cu nI'. 834697 / iii.l956.14 lele, urmărite pe două piste ce nu se întâlnesc scriptic.
Ss. indescifrabil Dar să ne oprim mai Întâi la data naşterii: din acest Înscris
Nr. curentJ reiese clar că ziua în care poetul a venit pe lume este 23 mai
542 (1880) şi nu 21 mai (de Sfinţii Constantin şi Elena), cum a
declarat tot timpul Tudor Arghezi. Scriitorul s-a născut la ora 6
[PrenumeleJ Ion dimineaţa, ca fiu "legitim", de religie ortodoxă, căruia i s-a dat
[Fiul lui} Nae nume le Ion, în casa părinţilor săi Nae şi Maria Theodorescu, din
[NumeleJ Theodorescll str. Ţărani, suburbia Icoanei.

28
finul X. nr. 2 - fczbrucuicz 2007 BIBLlOTECfI B(JC(JRE~TILOR

Luând urm a genitoril or săi, menţionaţi în acest act ofi- Theodorescu. La un an ş i patru luni de la căsătoria celor doi, Nqe
cial, domicil i aţi
pe str. Ţărani nr. 46, am dat în scripte, într-ade- Theodorescu ş i Maria Ili escu, apare primul copi l, o fată, Maria,
văr, de cuplul dom estic Nae Theodorescu şi soţia sa Maria (năs­ născută la 17 august 1876 (act Nr. 770). Peste doi ani ş i jumătate,
cută Iliescu). Nicolae (Nae) Theodorescu s-a născut în Bucureşti, se naşte un băiat, Gheorghe, în ziua de 29 ianuarie 1879 (act Nr.
str. Occidentului nr. 50, la 30 august 1850, iar Maria Iliescu a 104). Ambii copii sunt declaraţi la Oficiul de Stare C i vi l ă de
apă ru t pe lume la 29 octombrie 1858, în capita l ă, în mahalaua către bunicul lor, Ion (Niţă) lliescu. În amândouă actele de
Ce u ş David. Părinţii lui Nae Theodorescu sunt Theodor (Ion n aştere, ale ce lor doi copii, profesia tatălui lor, a lui Nae
Theodor) şi Maria Theodorescu, ambii bucureşteni, domiciliaţi Theodorescu, este cea de sergent major. Între timp, înainte de
pe str. Colţea, unde tată l , Tudor, de profesie cojocar, avea, se naşterea fiului său Gheorghe, sergentul părăseşte domiciliul con-
pare, atelier şi prăvălie. Acesta se stinge din viaţă în anul 1862, jugal, pretextând că soţia sa i-a necinstit căminul şi i-a insultat
l ăsându-şi fiul, pe Nae, orfan la vârsta de doisprezece ani. grav demnitatea lui de soţ prin plecarea, prin dispariţia ei de
Părinţii Mariei lliescu sunt Ion şi Maria lliescu, mari proprietari acasă în vreme ce el se afla în campania an ti o to m ană, din anii
de imobi le şi de terenuri pe strada Ţăran i şi în împrejurimi, Războiului pentru Independenţă (1877 - 1878). Acest pretext
amândoi din Bucureşti. Ion lliescu mai era cunoscut şi cu numele devine argumentul decisiv în procesul de divorţ intentat con-
de Niţă Birjaru (cum apare şi -n acte), deoarece avea multe trăsuri soartei sale înaintea Tribunalului de Ocol din Tulcea, oraş unde
pe piaţă, mânate de surugii tocmiţi cu plată, iar la grajduri, unde se detaşase cu serviciul militar, ca să - şi piardă, probabil , urma
avea mulţi cai, slugărea o mulţime de servitori. din capitală şi ca soţia lui , neştiind unde se află el, să nu poată fi
La data căsătoriei ( 18 aprilie 1875), Nae Theodorescu prezentă în instanţă, la înfăţişarea cerută, ea fiind declarată de
avea vârsta de 25 de ani şi era de profesie sergent major în Nae Theodorescu, în cererea de despărţire, ca dispărută de acasă,
escadronul de jandarmi călări al capitalei, condus de căpitanul D. cu "domiciliul necunoscut" . După câteva şedinţe, Tribunalul de
Tulea. Maria lliescu era minoră , avea doar şaisprezece ani ş i ocol din Tulcea, acceptând în procedură doar un singur martor al
jumătate . Tatăl ei, Ion (Niţă) lliescu (zis Birjaru) o înzestrează cu reclamantului, pe un anume Vasile Minculescu, acceptând şi
o importantă dotă, între care şi un corp de case, situat pe aceeaşi absenţa, din nou, a pârâtei (care, după cum stăteau lucruri le,
proprietate de pe str. Ţărani (actuala stradă Aurel Vlaicu). Repro- habar nu avea de acţi un ea de divorţ a soţu lui ei), constatând că
ducem actul de căsătorie (nr. 83), din registrul Stării Civile pe reclamantul care a luat cuvântu l, a susţinut că "în anul 1877 -
anul 1875, al Primăriei de galben, ci rcumscripţia a II-a, din 1878, plecând în campania Rezbelului cu Turcii, conform dato-
Bucureşti, al soţilor Nae şi Maria Theodorescu, cei care fi - riei sale de militar, soţia sa s-a făcut n evăz ută, încât nu mai ştie
gurează în actul de naştere al poetul ui T. Arghezi: nici până astăz i de urma ei; că această lipsă de la domiciliul con-
jugal constituie pentru el o insultă", admite cererea de divorţ a
Religia ortodoxă reclamantului Nico lae Theodorescu "de profesiune militar, do-
Nae Theodorescu cu domnişoara Maria !!iescu ambii miciliat în oraşul Tulcea", şi cu sentinţa nr. 50, dată în şedinţa din
juni 12 februarie 1883, "Dec lară desfăcută căsătoria dintre e l şi soţ i a
Nr. 83 sa pârâta Maria Theodorescu (născ ută Ili escu)". Sentin ţa aceasta
Din anul una mie opt sute şaptezeci şi cinci, luna aprilie, se bazează doar pe decl araţ iil e false ale reclamantului ş i ale mar-
ziua optsprezece, la ora patru după amiază. torului său mincinos, fiindcă altminteri lucrurile stau exact
Act de căsătoria domnului Nae Theodorescu, în etate de invers, sergentul major fiind cel care a p ă răsit domiciliul conju-
douăzeci şi cinci de ani, flăcău, sergent major în jandarmi gal, din ci ne ştie ce motive. Altfel e greu de acceptat că Maria
călări, născut în Bucureşti, la anul 1850, luna august, şi domi- Theodorescu, fiică de oameni foarte înstăriţi , la mare cinste în
ciliat în suburbia Biserica Enei, strada Colţea [171~ 5 O}, fiu major suburbia lor, mamă a unei fetiţe de un an ş i câteva luni şi însăr­
. al decedatului Theodor şi al Doamnei Maria Theodorescu, cinată din nou tocmai în perioada incrimin ată, să -şi ia lumea în
dom ici/iată În strada Occidentului [nr. 50}, care a fost pres in te cap şi să plece în cine ştie ce ave ntură, di spă rând pur ş i simplu
şi a consimţit la această căsătorie cu domnişoara Maria !!iescu, de acasă când soţul ei era pe frontul antiotoman! Cu atât mai
în etate de şasesprezece ani trec uţi,ju nă, născută în Bucureş ti, la mult cu cât documentele cercetate dovedesc că sergentul major
anul i 850 şi opt, luna octombrie, şi domic iliată în suburbia Nae Theodorescu nu a făcut menţionata campanie. Anuarul
icoana, strada Ţărani nr. 22, fiică minoră a Domnului Ion Jlies- armatei pe anii 1877 - 1878 arată că cele două escadroane de jan-
cu şi a Doamnei Maria !!iescu, domiciliaţi cu fiica lor, care au darmi (unul în capitală şi celălalt la [aşi) au rămas mobilizate pe
fost presenţ i şi au consimţit la această căsătorie. Cei de faţă, loc pentru a asigura paza. Nae Theodorescu a obţinut divorţul
co ntractanţi şi părinţi contractanţi, ne-au declarat că au făcut fără cheltuieli de judecată, prezentând o dovadă de pau peri tate.
un contract dotal de căsătorie, care se află depus la Tribunalul După proces, urma lui se pierde. Nu se ştie câtă vreme a mai
Ilfov, secţia 111 civilă, spre legalizare, după cum se constată din rămas la Tulcea. Mai aflăm câte ceva despre el în anul 1892,
certificatul acelui Tribunal cu nr. 3204, din şaptesprezece ale când fiica lui , Maria, se căsătoreşte cu un anume Dumi tru
curentei. Niculescu, cizmar, şi când ea îl declară în acte pe tatăl să u , Nae
Actele preliminare sunt: ... Theodorescu, "funcţionar" şi îi indică domiciliul la ea acasă, pe
(urmează şirul tuturor actelor anexate la dosar). str. Ţărani nr. 42. Fosta lui soţie, Maria lliescu, se recăsătoreşte
în 1889 cu un Petre Constantinescu, de meserie dulgher con-
Am extras partea esenţială din contractul dotal în care se structor. Ea avea să moară la 26 iulie 1895 şi a fost înhumată la
arată că:"Maria Iliescu primeşte cu ocaziunea trecerii în căsăto­ Cimitirul STanta Vineri. Era în etate de 37 de ani.
rie cu sergentul major N. Theodorescu suma de lei noi După acest expozeu, am ajuns de unde am plecat, la actul
douăsprezece mii una sută cincizeci şi unu bani şi cincizeci %, de naştere al poetului. Acum se impune întrebarea firească : dacă
12151,50%, compusă din trusou şi un imobil situat în suburbia cei doi s-au despărţit, prin părăsirea domiciliului conjugal de
[coana, strada Ţăranilor, culoarea galbenă". către Nae Theodorescu, în anul 1878 , cum a apărut pe lume, în
Tatăl sergentului (decedat în 1862) apare în act numai cu 1880, copilul Ion N. Theodorescu? Şi cine sunt cei doi Theodo-
numele Theodor, care era numele de familie. În realitate el se rescu, Nae şi Maria, din înscrisul de na ştere, care au co in cidenţe
numea Ioan Theodor (Ioan Sin Theodor) devenit apoi Ioan biografice aproape identice cu perechea di vo r ţată? Pentru că e

29
BIBLIOTECA BOCORE~TILOR februarie 2007 - Anul X. nr. 2

cât se poate de limpede că cei doi soţi despărţiţi nu mai puteau Cu reînvierea atâtor amintiri, cu documentele pe care le avea, cu
să-i fie, în anul 1880, părinţi! Actul de naştere al poetului pare să cele aflate de noi la Arhivele Naţionale din municipiile Bucureşti
destăinuie câte ceva şi să indice o altă pistă de cercetare. Astfel, şi Piteşti şi În arhiva Primăriei Hârseşti - Argeş, precum şi din
În acest act, tatăl nu mai este sergent major ci "comersant". rememorările unor martori vârstnici ai acelor vremuri, am reclm-
Copilul Ion nu mai e declarat la Starea Civilă de bunic (ca ceilalţi stituit, cât de cât, viaţa misteriosului Nae Theodorescu, tatăl poe-
doi copii dinaintea lui, Maria şi Gheorghe), ci de tatăl său care tului şi al colonelului.
semnează Înscrisul, numai că iscălitura sa nu este a sergentului Fratele scriitorului deţinea În arhiva familiei sale un
major, pe care o cunoaştem din dosarul de căsătorie. Mama prun- extras de naştere al părintelui său pe baza căruia, În ziarul
cului, Maria, are 18 ani, spre deosebire de Maria Theodorescu "România Liberă", din 20 octombrie 1972, la rubrica "Zigzag",
(născută Iliescu) care trebuia să aibă acum, la naşterea lui Ion N. preciza că tatăl său, Nae Theodorescu, s-a născut la Craiova, şi
Theodorescu, 22 de ani. Numele străzii e acelaşi dar nu şi nu la Cărbuneşti, la 7 ianuarie 1859, În enoria bisericii Sfântul
numărul casei. Înseamnă atunci că acest document conţine date Ilie. Părinţii acestuia sunt: Tudor (numele de botez, adică prenu-
incongruente adevărului şi că avem de-a face cu un fals în acte mele) Cojocaru (meseria şi profesia) şi Bălaşa, mamă.
publice; că există un alt Nae Theodorescu, omonim perfect al În confesiunile sale familiale, colonelul ne-a mărturisit că
sergentului major de jandanni călări, cunoscut, poate, sau rudă tatăl lui, Nae Theodorescu, În tinereţe, după ce s-a stabilit la
cu acesta, care a avut o legătură erotică, şi nelegitimă, cu o Bucureşti cu mama sa Bălaşa, după decesul lui Tudor Cojocaru,
anume femeie, a cărei identitate nu se cuvenea să fie dezvăluită. părintele lui, a intrat ucenic la o cofetărie şi a deven it cofetar,
Aceasta Îi naşte un copil, un băiat, care trebuia declarat la Starea fiind luat la parte, apoi a deschis pe cont propriu o prăvă lie de
Civilă . Cum totul s-a Întâmplat în aceeaşi circumscripţie, a II -a, dulciuri la şoseaua Kiseleff, devenind "Comersant". Aceasta se
a culorii de galben, şi cum probabil, cunoştea bine situaţia ma- Întâmpla În jurul anului 1878, când s-a născut poetul (1880) şi
trimonială şi vârsta sergentului, acest alt Nae Theodorescu a când În actul lui de născuţi apare profesia tatălui, adică a lui Nae
Înscris copilul în registrul de născuţi al Primăriei la adresa jan- Theodorescu, de "Comersant", aşa cum era În realitate. Înteţind
darmului Nae Theodorescu, uzând şi de însemnele lui civice. cercetările, utilizând destăinuirile colonelului, i-am descoperit În
Doar profesia este diferită, declarantul fiind Însuşi tatăl care este unele acte din arhivele bucureştene pe cei doi, pe Nae Theodo-
"comersant", cum şi era Într-adevăr după cum o să vedem. Şi ast- rescu şi pe mama sa Bălaşa. Mai Întâi am dat de existenţa lui Nae
fel pruncul de sex masculin e Înregistrat oficial ca fiind legitim Theodorescu în Anuarul Bucurescilor (Începând cu anul 1883,
şi ortodox. Mama adevărată este obnubilată sub un alt nume şi în când apare primul volum). Apoi l-am întâlnit într-o peti ţ ie (nr.
actele oficiale ale poetului ea va figura peremptoriu cu onomas- 32.393, din 30 oct. 1881) adresată Primăriei Comunei Bucureşti,
ticonul Maria, Maria Theodorescu. Ba mai mult, substitui rea de În care cere să i se legaIizeze o " Dovadă" de scutire a stagiului
persoană şi ÎnsuşÎit.;" numelui Mariei Theodorescu de către militar. Motivarea scutirii e consemnată pe verso de către "Comi-
mama lui naturală, ce se numea cu totul altfel, a mers până acolo sarul verificator la faţa locului", care constată că "tânărul Nae
cu consemnul conspirativ stabilit de către genitorii lui nelegitimi, Theodorescu este unicul fiu al Doamnei Bălaşa Theodorescu
încât P(\ ~tu!. în c( , respondenţă cu cea care i-a dat viaţă, Îi trimitea văduvă, şi că prezenţa sa (lângă mamă) este indispensabilă".
scrisor le pe numele Maria Theodorescu (sic!), deşi în acte el o Cererea a fost aprobată la 12 ianuarie 1882. Aşadar, În acest
decbr::. pe aceasta di., unnă decedată, aş a cum şi era în realitate, timp, când se naşte poetul T. Arghezi (În 1880), Nae Theodores-
deoarece Maria Theodorescu (născută Iliescu) de pe str. Ţărani, cu, tatăl lui, din actul de naştere, nu era căsătorit. EI se Însoară
fosta soţie a jandarmului, murise, curr am văzut în 1895, deci sti- pentru prima dată În 1883, an În care îi moare mama. Bălaşa s-a
huitorul şi părinţii lui necăsătoriţi cUJ , oşteau bine tot ce se întâm- stins la 13 ianuarie 1883 şi În actul ei de deces (Nr. 80 din 15 ia-
plase în familia sergentului, fiind, se vede treaba, în relaţii strân- nuarie 1883) e înregistrată cu numele Bălaşa Tudoran Cărbunes­
se şi cu consimţărnântul sau nu al acestora au Înregistrat pe noul cu, aşa cum o declară fiul ei. Era În etate de 58 de ani, născută la
lor născut cu datele lui Nae şi ale Mariei Theodorescu de pe str. Craiova, în 1825, văduvă, de profesie "muncitoare" şi a murit În
Ţărani! casa în care domicilia cu fiul său În suburbia "Cişme lei, str. Kise-
Cine sunt atunci adevăraţii părinţi? lefi''' acolo unde se afla şi cofetăria. Nae Theodorescu se declară
Tudor Arghezi a declarat Întotdeauna, în interviurile "cofetar" din aceeaşi casă şi semnează N. Thodorescu, ca În toate
acordate cu atâta parcimonie, că e singurul copil la părinţi. Poe- documentele din acest timp, mai pe urmă va iscăli N. Theodo-
tul Însă a mai avut doi fraţi, doi fraţi vitregi: pe unul în descen- rescu. În actul de naştere al poetului semnătura este N. Teodo-
denţă paternă şi pe celălalt pe linie maternă. Pe amândoi i-am rescu şi e total diferită de aceea a lui N. Thodorescu, deci asistăm
cunoscut personal, în mod direct, în vara şi În toamna anului cu certitudine la un fals, e clar că declarantul e altcineva!
1975. Cu ambii ne-am întreţinut colocvial pe marginea conside- În acelaşi an, 1883, la I septembrie, În vârstă de 24 de
rentelor de familie. Primul fiate, după tată, se numea Nicolae N. ani, Nae Theodorescu se Însoară pentru prima dată, În comuna
Theodorescu, fusese militar de carieră, ofiţer de cavalerie, şi era, suburbană a capitalei, Băneasa-I-Ierăstrău, cu Anastasia (Zoe)
la data când l-am cunoscut, locotenent-colonel în retragere, în Petrescu, de ani 17 (născută În Bucureşti la 12 iunie 1866, Act nr.
vârstă de 67 de ani. Ştiam de existenţa lui dintr-un articol de ziar, 803 ), fiica unui mare comerciant şi proprietar, Gh. Petrescu, cu
publicat de el în "România Liberă", în 1972, şi de la unii cârciumă În mahalaua Cărămidari şi cu Întinse terenuri În
cunoscuţi ai săi, care ne-au scris. Acest fiate al lui Tudor Arghezi Băneasa (Act nr. 21, din 1 septembrie 1883). Mirele se declară ca
este al doilea fiu al lui Nae Theodorescu, din a doua căsătorie a fiu major al Domnului Tudoranu Cojocaru şi al Doamnei Bălaşa
acestuia. S-a născut la Slatina, la 14 martie 1908, cu 28 de ani Tudoranu. Înscrisul constată că cei doi "se căsătoresc acum
mai târziu decât poetul. S-a căsătorit, tânăr ofiţer de cavalerie, în fiecare pentru prima oară" şi că ginerele a primit ca zestre prin
1937, cu profesoara Sofia Constantinescu, fiica preotului din foaia dotală Nr. 1243/1883 suma de trei mii de lei dintre care o
Mărăcineni - Argeş, unde i-am trecut pragul casei. Pe colonel mie şapte sute în numerar, ceea ce reprezenta pentru vremea de
l-am vizitat de două ori. Foarte afabil şi dornic de a stabili cu pro- atunci o sumă mare, leul românesc fiind evaluat în aur. În con-
bitate adevărul, a stat de vorbă cu noi ceasuri în şir, depănând tractul dotal el se subscrie N. Thodorescu, ca şi În înscrisul
amintiri de familie, din viaţa tatălui şi a fiatelui său, poetul, nupţial. Cu suma primită ca zestre din partea socrului său, Gh .
coroborate cu fotografii din albumul său şi cu un dosar de acte. Petrescu, el îşi permite să Înscrie firma ?ofetăriei pe numele lui,

30
AnulX. nr. 2 - februarie 2007 BIBLIOTECA BQCQRE~TILOR

la 17 septembrie 1884, la Tribunalul Ilfov Nr. 49, depunându-şi


semnătura tot cu numele de N. Thodorescu.
După câţiva ani, cam prin 1900, el se stabileşte la Piteşti.
Aici devine arendaş, luând cu chirie moşii cuprinse între Şer­
boieni şi Hârşeşti, Ciobani, Martalogi (Argeş), până spre Teleor-
man . Poate În acest fel s-ar putea eventual susţine afinnaţia lui T.
Arghezi care declara că "tata se ocupa cu munca câmpului". În
comuna Martalogi, unde Îşi alesese reşedinţa, a ctitorit o biserică I
I I
,.-:_
\..~ 1 . ' ,
Împreună cu Anastasia, prima lui soţie. Aceasta s-a stins de o i~ t ' f
boală galopantă, la Bucureşti, În etate de 40 de ani, la 19 ianua- / , I I

rie 1906. A fost adusă şi Înmom1ântată În cimitirul bisericii din


Martalogi. Cu Anastasia, Nae Theodorescu nu a avut copii. În --
această epocă , Începând cu acest an nefast, 1906, el devine şi
acţionar al celei mai importante bănci din Piteşti (fiind membru
fondator), Banca Populară Piteşti, prima În judeţ, Înaintea Băncii
Nationale şi a Băncii Piteşti (patronată de liberali). De-acum
Încolo el va semna numai N. Theodorescu.
În 1907, la un an de la moartea primei soţii, se căsătoreşte
la 25 februarie, În comuna Martalogi, cu grecoaica Vasilichia
Delibacali, În vârstă de 26 de ani, fiică de negustor din Brăila.
Din această Însoţire a rezultat cel de-al doilea lui fiu, colonelul
de cava lerie de mai târziu. În timpul răscoalei ţărăneşti din 1907,
era arenda ş la Hârşeşti şi pentru că s-a purtat bine cu sătenii,
conacui lui a fost singuru l cruţat de focul răzbunării. Îi ajuta pe
ţărani cu bani din bancă, scoşi pe numele lui, şi-i Împrumuta cu
dobânzi mici. Era supranumit "Boierul". După ce prin anul 1910
ia cu arendă moşia Şerboieni, fiind În vârstă de 60 de ani trecuţi,
se retTage la Piteşti şi devine funcţionar pennanent al Băncii Desen de Theodor PalJady
Populare, care era o societate anonimă pe acţiuni. Aici În-
deplineşte rolul de administrator delegat (conducând "Comisia
pentru probleme agrosilvice"), pe care o deţine până la moarte.
Între 1913 - 1918, abandonând agricultura, deschide o fabrică de supărat şi acasă şi-a admonestat fiul, reducându-i şi din sub-
ceramică şi de teracotă la Încrucişarea străzilor Lascăr Catargiu venţii, ceea ce l-a determinat pe tânărul mâniat să scrie poezia
cu Viilor, utilizând maşini acţionate manual. Înjurul anului 1918, infamantă Tatălui meu.
el cedează fabrica unui muncitor al său destoinic, Manea Gheor- În anul 1928, În unna unei maladii de cord, după o scurtă
ghe, zis Nicu, care-i dă amploare şi Începe să producă şi sobe, de suferinţă, Nae Theodorescu, În vârstă de aproape 70 de ani,

unde Augustin Z.N. Pop, În cartea sa Din istoria culturii arge- moare la Piteşti, În ziua de 12 noiembrie, Într-una din casele sale
şene, 1965, a ajuns la concluzia ridicolă că Nae Theodorescu a de pe strada Egalităţi i , la nr. 33. Este adus şi Îngropat, la dorinţa
fos.t "sobar" la Piteşti. Tot În această carte, la pagina 75, A.Z.N. lui expresă, În capitală, la 16 noiembrie 1928, la Cimitirul
Pop, gafând În continuare, Îi atribuie lui T. Arghezi o obârşie Colentina-ReÎnvierea (figura T 12, locul 313). Poetul a asistat la
argeşeană, prin tatăl lui, considerându-l pe Nae Theodorescu ca Înmormântare. EI declara, În interviul citat, lui Horia Oprescu:
fiind originar din Piteşti şi derivând numele Arghezi din Argeş, "Tata ... a murit prin 1930". Din mărturia colonelului a reieşit că
Întocmai ca poetul. cei doi fraţi, Ion N. Theodorescu (T. Arghezi) şi Nicolae N.
În anul 1920, ÎI găsim pe Nae Theodorescu Înregistrat la Theodorescu (proaspăt sublocotenent) au stat unul lângă altul În
tribunalul Argeş, secţia 1, actul nr. 131 , din 30 august (Arhivele timpul oficiului divin. T. Arghezi avea atunci 48 de ani, cu un an
Naţionale Piteşti) cu finna "Import şi Export", cu sediul pe str. înainte îi apăruse primul volum de versuri Cuvinte potrivite (În
Ega lităţii, nr. 38, unde era proprietarul unui mare corp de case. 1927), iar fratele său, Nicolae, era În vârstă de 20 de ani şi abia
Era foarte Înstărit, era bogat, respectat şi trecea printre bărbaţii de absolvise şcoala de ofiţeri de cavalerie. În destăinuiri le sale
seamă ai urbei Piteşti drept un om de vază. Din avuţia lui s-a colonelul a făcut remarca, de maximă importanţă, că fratele său,
Înfruptat şi poetul, căruia tatăl său i-a cumpărat atunci o motoci- poetul, venise însoţit de o femeie În etate, cam de 70 de ani, pe
cletă cu ataş, englezească, cea mai scumpă marcă, H. Davidson, care a prezentat-o drept mamă a lui. Vârstnica nu era alta decât
pentru a putea veni cât mai des la Piteşti, de unde pleca Încărcat Rozalia Arghezi. Aşa a atlat, mărturiseşte colonelul, atunci, În
cu tot felul de bunătăţi şi cu importante sume de bani pe dea- tinereţe, cine era mama fratelui său, care, dintr-o legătură
supra, după relatările fratelui său, colonelul. De altfel, după con- amoroasă cu tatăl lui, cu Nae Theodorescu, În anii 1878 - 1880,
vincţia acestuia, Nae Theodorescu a avut o permanentă preocu- a adus pe lume pe scriitor. În familie nu se vorbise despre ea
pare ca fiul său, T. Arghezi, să fie bine îndestulat şi Îngrijit. În decât foarte voalat, Nae Theodorescu, ca şi poetul, fiind în
legătură cu geneza poeziei Tatălui meu, În care poetul îşi această privinţă de o extremă discreţie , de o circumspecţie crip-
Înfierează tatăl pentru abandon şi pentru nepăsare, pentru sufe- tică ..Tot atunci junele cavalerist a Înţeles că poetul mai are, după
rinţe materiale, cauzate de indiferenţa paternă, colonelul ne-a mamă, Încă un frate, care poartă numele Alexandru.
explicat, atlând chiar de la tatăl său (şi al poetului), că Într-o zi După opt ani de la Înmonnântare, la decesul celei de a

din anul 1896, pe când Nae Theodorescu trecea pe Calea Victo- doua soţii, la 27 aprilie 1936, mama colonelului, Vasilichia, care
riei , Îl zăreşte pe fiul său, pe adolescentul de numai 16 ani T. se stinge la Bucuresti, osemintele lui Nae Theodorescu sunt
Arghezi, la o cafenea, stând la o masă cu Al. Macedonski, bând deshumate la 28 aprilie 1936 şi incinerate, la 29 aprilie, la cre-
cafele şi fumând, picior peste picior. Nae Theodorescu s-a matoriul "Cenuşa", Împreună cu rămăşiţele pământeşti ale celei

31
BIBLIOTECA BUCURE~TILOR fvbruariv 2007 - finul X. nr. 2

de-a doua consoarte, care îşi exprimase această ultim ă dorinţă. 190 1, băcanul Manole Pârvulescu îl recunoaşte oficial ca fiu în
Urna (nr. 34 17) a contopit cenuşa celor doi soţi. Co lonelul Nico- faţa tribunalului , fără însă să legalizeze şi căsătoria cu Rozalia,
lae N. Theodorescu a ţinut să precizeze că fratele său, poetul, nu care a rămas permanent o Arghezi, deşi ea îşi zicea Pârvulescu,
s-a prezentat nici la deshumarea nici la incinerarea părinte lui său, sau, uneori, Maria Theodorescu. Avocatul a învăţat la Colegiul
de ş i fusese anunţat din timp . Sfântul Sava (unde avea să urmeze cursuri le liceale şi Eliazar,
Fratele lui T. Arghezi ne-a înmânat, la încheierea convor- primul copil al lui T. Arghezi, din întâia căsătorie), absolvind
birilor noastre, un extras de moarte al tată lui să u ş i o fotografie a apoi Racultatea de Drept. În tot acest timp a locuit cu mama lui ,
acestuia, care ilustrează o izbitoare şi rel evantă asemănare între cu Rozalia, în casele lui Manole Pârvulescu şi la multe alte
Nae Theodorescu şi poet (pe care le-am publicat în revista " Ma- adrese. După moartea băcanului, la sfârşitul războiului, în 191 8,
nuscriptum" Nr. 3/1975, p. 149). ea a locuit în continuare cu Alexandru, chiar şi după căsătoria lui ,
La îndemnul colonelului, după acest m ă nunchi de în 1920, cu Elena Mârzea. Rozalia a fost, cum a fost şi ca mamă ,
pre~oase informaţii , i-am făcut, în toamna aceluiaşi an, 1975, o o bunică bun ă faţă de nepoţii săi. Ea i-a crescut pe cei trei copii
vizită celuilalt frate vitreg al scriitorului, lui Alexandru Arghezi- ai poetului, pe Eliazar, mai ales, din prima căsătorie , cea cu Con-
Pârvulescu, avocat pensionar, domiciliat în comuna Buftea de stanţa Zissu, pe Mitzura ş i pe Baruţu din cea de-a doua, fiind
lân gă Bucureşti. Avocatul era atunci în etate de 84 de ani şi luată de poet la el acasă.
locuia împreună cu soţia sa Elena (născută Mârzea) într-o casă 5. În vârstă de 82 de ani şi într-o avansată stare de scle-
impunătoare, s itu ată într-o curte î ntin să, cu poarta la şoseaua roză, senilă ş i grav bolnavă, Roza li a Arghezi a fost intern ată, în
principală. Era o zi caldă şi se nină a lunii octombrie (1975) şi 1943, de avocat, cu consimţământul poetului, la Spitalul de Boli
când am aj uns începea să am urgească. Mintale din BăIăceanca - Ilfov, unde a ş i murit. A fost înhumată
Foarte s u spicioşi, ca toţ i vârstn icii , so ţii Arghezi-Pâr- acolo, în cimitirul comunal. Nici poetul, nici avocatul nu au mai
vu lescu ne-au primit în curte, Înaintea u ş ii , cu mult ă rezervă, fără vizitat-o şi nici nu au fost la înmormântare. Soţia avocatului,
să ne invite în casă. Vădit incom odaţ i de scopul v izitei noastre, nora Rozaliei, a mai spus că E liazar, care-i purta mul tă re-
în special avocatul , c u toate că, după spuse le lor, ş i a lţi cercetă­ cunoştinţă pentru că-1 crescuse ea, a încercat, într-una din vizite le
tori le că l caseră de-a lungu l ani lor pragul, ei au răspuns, la lui în ţară, venind de la Paris, să descopere monnântul ei din
început, rugăminţilor noastre cu zgârcenie, foarte lacon ici ş i Cimitirul de la BăIăceanca, dar nu a mai găsit nici o urmă di n el.
bănuitori. Apoi ş i-au mai dat drumul la l im bă , mai ales consoar- Maliţioasă, soţia avocatu lui , Elena Pârvulescu, a ţinut să
ta gazdei. Alexandru Arghezi-Pârvu lescu repeta întruna că el a remarce că poetul nu s-a purtat bine cu Rozalia, comportamentul
dat tot ce-a avut ca amintire de la mama sa ş i de la fratele să u , lui filial lă sân d mult de dorit, că a folosit-o ca pe o bonă la cop ii
poetul , (acte, scrisori , fotografii etc.); că o mare parte dintre toate ş i că la Mărţişor a trebăluit-o în gospodărie ca pe o slujnică . Şi
acestea sunt în posesia lui Şerban Ciocu lescu, pe care-I c uno ştea mai rău s-a purtat cu ea, cu Rozalia, nora ei , Paraschiva, a doua
de mult, din anturaj ul lu i T. Arghezi, ş i care- I vizitase de multe soţie a poetu lui , care, până la urmă, tocmai la bătrâneţe , a înde-
ori; că o parte se află la Academ ie. părtat-o de acasă, instalând-o Într-o cameră cu chirie pe o stradă ,
Până-n cele din urm ă, am auzit din gura lor ceea ce ne A luni şu lui , din aprop ierea Mărţişorului, de unde fiu l ei Alexan-
interesa, ceea ce era esenţ i a l , ş i anume că: dru a luat-o şi a dus-o la spital
1. EI, Alexandru Arghezi-Pârvulescu, este frate bun, Înzestraţ i cu un asemenea bagaj informativ, am purces
după mamă, d up ă Rozalia Arghezi, cu poetul Tudor Arghezi. imediat la verificarea, prin cercetări arhivistice, a acestor date
2. Nume le de familie Arghezi, pe care scriitorul ş i l-a comunicate de soţii Pârvulescu. Explorările noastre s-au îndrep-
luat, nu este un pseudonim literar, ci unul real, este onomasti- tat în primul rând spre arhiva maternităţii " Filantropia", aflată la
co nul familial al mamei lor, Rozalia Arghez i, stihu ito rul Arhivele Naţionale ale Municipiului Bucureşti. Un scurt istoric
nefăcând altceva decât să Înl oc ui ască numele de fami li e al tatălui al Sp italu lui Filantropia ne infonnează că maternitatea acestui
(Theodorescu) cu cel de Arghezi, al mamei, transformându-I pe aşezământ sanitar a luat fiinţă în anul 1883, cu scopul declarat de
primul în diminutivul hipocoristic Tudor, cum se numea bunicul a veni în ajutorul femeilor nevoiaşe şi, mai al es, al celor nemări­
patern. tate, ca să nască sub control medical. De aceea se află aici,
3. Roza lia Arghezi, mama ce lor doi fraţi vitregi, era năs­ aproape în exclusivitate, internate femei nemăritate de condiţie
cută cam prin 1861 într-o localitate de lângă Braşov, Sechelis- modestă , ca slujn ice, guvernante, fete în casă, menajere, venite
ban, din pă rin ţi i Ion Arghesi 3 şi Sofia. Ea a venit în Bucureşti din toate colţur il e ţării şi angajate în capitală, aşa cum e cazul
cam prin 1878, avea atunci 17 an i, şi s-a angajat, după practica Rozaliei Arghezi, din Ardeal (mama poetu lu i), al Anei Ke ll er
ardelencelor, fată în casă la băcanul Manole Pârvulescu de pe (mama lui Carnii Petrescu) din Galaţi sau al Mariei Vişan (mama
Calea Victoriei, patTOnul vestitei băcănii "Steaua României", din lui G. Că lin escu) din Olt.
capătu l Şoselei · Kiseleff, la cişmeaua Mavrogheni, unde se în- Pe Rozalia Arghezi o întâlnim pentru prima oară inter-
vecina cu prăvă li a în care era cofetar Nae Theodorescu. Din nată în "Institutul de Maternitate Fi lantropia" la 26 noiembrie
apropierea acestuia de Rozalia Arghezi, care-i frecventa cofetă­ 1889 (Dos . Nr. 29, 1889, Tableta V, fi la 844). Datele din fişa ei
ria, a rezu ltat copi lul Ion Nae Theodorescu (poetul de mai târziu, medica l ă, luate la internare, sunt:
T. Arghezi), care a rămas cu mama sa în casa lui Manole "Numita Rosalia Arghesi, părinţii Ioan şi Sofia. De ani
Pârvulescu. Avocatu l ne-a declarat că l-a cunoscut bine pe Nae 28, starea civilă: necăsătorită; născută la Braşov, de naţionalitate
Theodorescu, căruia poetul i-a zis întotdeauna "tată" , aşa cum germană (sic!), de religiune catolică, de protecţ iun e Austro-
Rozaliei Arghezi i s-a adresat numai cu apelativul "mamă". Avo- ungară, de profesie menajeră, domiciliată în Bucureşti, str.
catul ştia de ce l ă l alt frate vitreg de la Piteşti, pe care l-a cunoscut Sculpturii Nr. 18 (unde a locuit şi poetul - N .N.). In trată la 26
când poetul l-a luat până acolo cu motocicleta într-o vizită la tatăl noiembrie 1889 ora 1:30 a.m. A născut la 27 noiembrie 1889, ora
lui . Apoi s-au mai văzut de câteva ori. 7:15 a.m. Copilul de sex masculin, numele Alexandru. Ieşită la 7
4. Alexandru Arghezi-Pârvulescu s-a născut la materni- decembrie".
tatea spita lului "Filantropia", la 4 ianuarie 189 1, şi a fost Înre- Aşadar, a venit la maternitate noaptea la 1:30 (a.m.
gistrat acolo şi apoi la Starea Civilă cu numele de Alexandru însemnând "ante meridianum", înainte de amiaza) şi a născut a
Rozalia Ion Arghesi , nelegitim. Mai târziu, peste zece ani, în doua zi la ora 7 şi un sfert dimineaţa. În fişa sa se mai precizează

32
Anul X. nr. 2 - februarie 2007 BIBLIOTECA BOCORE~TILOR

la "Observaţiuni" că este la a patra naştere ("Facerea a IV -a"), că numeroase proprietă~. Ce este de remarcat este faptul că ea se
"s-a făcut extracţia fătu l ui" şi că acesta e "în greutate de 3505 declară În acte de naţ i onalitate germană şi doar de protecţie aus-
grame". Tot la "Observaţiuni" este prezentat un cursus onerum tro-ungară. În mărturiile lui, avocatul ne spusese că mama sa şi a
ventris, ca să zicem aşa, de către gineco logul de serviciu: poetului cunoştea bine, din familie, cele trei limbi: germana,
"Rozalia Argheş Quartipară, a 9-a l ună, prima facere nor- maghiara şi româna, şi că atât el cât şi fratele său, stihuitorul T.
mală, copilul trăieşte, a 2-a abort în aA-a lună, gemilară (adică Arghezi, învăţaseră bine, de la ea, şi puteau vorbi şi germana şi
gemeni), a 3-a abort în a 2 1/2 lună". Deci prima sarcină a fost maghiara.
dusă până la capăt, copil ul era în viaţă (nu putea fi altul decât Poetul a avut, indubitabil, ca şi Rozalia Arghezi, ca şi
viitorul mare poet, T. Arghezi), pe a doua şi pe a treia sarcină Alexandru Arghezi, conştiinţa apartenenţei la acelaşi grup
le-a încheiat cu avort ("abort", cum corect se spunea înainte, din hematic, constituind Împreună cu mama şi cu fratele său o trini-
latinescul abortus); sarcina a patra a transformat-o într-un făt tate argheziană fundamentată pe relaţia lor consanguină. În
căruia i-a pus nume le Alexandru. Acesta a fost imediat declarat scrisorile expediate din Elveţia, În an ii 1906 - 1910 (publicate de
la Starea Civilă (în Reg. de N. 3651, voI. 16, 1889, act de naştere Barbu Cioculescu în cartea sa Tudor Arghezi. Autoportret prin
Nr. 6108): corespondenţă, Ed. Eminescu, 1982), T. Arghezi se declară net
. "Alexandru Rozalia Arghizi (sic!), fiu natural al Rozalia din acelaşi sânge cu Rozalia şi cu Alexandru. În epistola din 7
Ioan Arghezi (sic!), de ani 28, menajeră, născut la 27 noiembrie ianuarie 1909, el scrie negru pe alb şi subliniază cu roşu:
1889, în Bucureşti, la [nstitutul Filantropia, catolic, austro-ungar.
Martori au fost: Alexandru Andreescu, intendent al spitalului şi Dulce mamă,
Mihail Brebu lea, servitor la maternitate".
Primeşte cele mai bune urări invăluite În cele mai largi
Tatăl (natural şi nedeclarat) era băcanul Manole Pârvules-
doruri pe care ţi le trimite cel ce te iubeşt e mai puternic şi mai
cu cu care ea a coabitat tot timpul, până la decesul lui din 1918.
frumos, deopotrivă cu Alexandru, pe lumea asta În care cei mai
Înapoiată acasă, la 7 decembrie 1889, în casa băcanului de pe
scumpi sunt Întotdeauna cei de un sânge (sic!) şi de o nădejde
strada Sculpturii nr. 18, unde domicilia de câţiva ani cu primul ei
(sub liniat cu roşu - N.N.). Vă sărut pe obraji, pe frunte şi pe
fiu, cu Ioan N. Theodorescu, şi cu proprietarul prăvăliei "Steaua
mâini şi sărută pentru mine pe EliazG/; la locul unde-i bate
României", M. Pârvulescu, Rozalia este îndoi iată, în a opt-
inima.
sprezecea zi de la naşterea băiatului, de moartea lui Alexandru.
Actul de deces (Nr. 5661 , din 14 decembrie 1889) arată că Al d-tale În veci Iosif
Alexandru Rosalia Ion Arghezi, de 18 zi le, a murit la 14 decem-
brie 1889, ora 2 post meridianum, în casa din str. Sculpturii nr. Adresându-se fratelui său, Alexandru, la aceeaşi dată, 7
18, suburbia Manea Brutaru. Martori au fost: Cristea Cristescu, ianuarie 1909, ÎI chestionează asupra sentimentelor lui filiale;
de 27 de ani , zidar, din aceeaşi casă, şi Cristache Vasile de 70 de excerptăm:
ani, dulgher, de pe aceeaşi stradă, nr. 16. Copilul a fost îngropat
la cimitirul Sfânta Vineri. Înseamnă că nu a fost botezat catolic, Dragul meu Alexandru,
deoarece n-ar fi fost primit în necropola ortodoxă.
[. .. ] Nu e aşa că te căzneşti cât poţi să' bucuri pe mama,
În 1891, Rozalia se internează din nou, la 4 ianuarie (Arh.
cu inima ta bună?
Naţ. [nstitutul Maternitate Filantropia, Dos. Nr. 35, fila 10 şi
Sărută pe mama şi pe Eliazar.
Dos. 40, fila 9, 1891). Aici, naşte în aceeaşi zi, noaptea, un alt
Iancu
băiat căruia îi pune numele tot Alexandru. Foaia ei medicală
dezvăluie că:
Deşi poetul trimite scrisorile pe numele Maria Theodo-
"Rozalia Arghizi (sic!), din părinţii Ioan şi Sofia, de ani
rescu, la adresele unde ele ajung a locuit numai Rozalia Arghezi
29, născută În 186 1, nemăritată, născută În Sechelizban (Transil -
cu fiul ei Alexandru Arghezi-Pârvulescu, împreună cu Eliazar şi
vania). Domiciliată În Bucureşti str. Visarion nr. 9, de naţiune
uneori cu băcanul de care ea nu s-a despărţit niciodată până la
Germană (sic!), de religiune catolică, protecţiune Austro - ungară,
moartea lui din 1918, mai cu seamă că Manole Pârvulescu îl În-
de profesie menajeră. Intrată la 4 ianuarie anul 1891, ora 6:30
fiase, din 190 1, pe Alexandru, care acum, când i se adresează
p.m. a născut la 4 ianuarie 1891, ora 10:45 p.m., ieşită 14 ia-
scriitorul, el Împlinise vârsta de nouăsprezece ani.
nuarie, sexul masculin, Alexandru". La "Observaţiuni": "Quin-
În studiul introductiv, intitulat "Fragmente dintr-o
tipară" (adică a 5-a naştere), greutatea copilului 3490 grame.
biografie", la pag. 47, cap. II, "Către cei de-un sânge şi de-o
Numărul facerilor: "Prima, a patra şi a cincea normală; a doua
nădejde" , Barbu Cioculescu scrie: "Familia l ăsată acasă, În
sarcină gemelară În 4 luni şi a 3-a avort în a 3-a lună". Tot aici se
Bucureşti, este alcătuită din mama sa, cea adevărată sau adop-
află grafiată, ca şi în fişa precedentă, lista cu lenjeria şi
tivă, din fratele mai mic şi din fiul său, Eliazar. Scrisorile, pe
Îmbrăcămintea cu care ea s-a internat. Inventarul bogat şi variat
diferite adrese, dintre care cea mai statornică este str. Dreptului
arată că Rozalia era o femeie cu o bună situaţie materială. Aceas-
nr. 18, sunt adresate Mariei Theodorescu, pe care datele existente
ta se datora, evident, relaţiei ei de coabitare cu băcanul , tatăl
o dădeau stinsă din viaţă cu un deceniu mai Înainte. Numele
copilului. Copilul a fost declarat a doua zi, la 5 ianuarie 1891 , la
fratelui mai mic este Alexandru, Alecu, al cărui nume de familie
Starea Civilă cu numele de "Alexandru Rozalia Ion Arghesi",
(Arghezi-Pârvulescu - N.N.) apare pe singura carte poştală tri-
nelegitim, de naţionalitate austro-ungară, de religie catolică (Act
misă În exclusivitate lui" .
Nr. 189, din 5 ianuarie 1891, Arh. Naţ. Bucureşti Servo Starea
Dacă poetul i se adresează fratelui său, Alexandru, cu
Civilă). EI este ultimul vlăstar al Rozaliei, avocatul de mai târ-
numele de familie Arghezi, şi acesta locuia cu mama lui, cu
ziu, şi a fost recunoscut, după zece ani, de către tatăl său natural
Rozalia Arghezi, căreia scriitorul Îi declară iubire filială pro-
Înaintea oficialităţilor administrativ-juridice, la data de 16 august
fundă cu formula de adresare "Dulce mamă" şi îi vorbeşte ei ,
190 1, prin decizia de adopţiune nr. 10, a Curţii de Apel, Secţia 1,
Rozaliei, despre cei "de acelaşi sânge", atunci nimic nu mai este
Bucureşti. La data înfierii, mama şi fiul ei locuiau împreună cu
de demonstrat.
Manole Pârvulescu, pe strada Liniştei nr. 51, un alt domiciliu
În ceea ce priveşte adresantul de pe plicurile lui T.
dintre multele pe unde s-au perindat cu băcanul, care avea

33
BIBLIOTECA BacaRE~TILOR februarie 1007 - Anul X. nr. 1

Arghezi venite din Elveţia cu numele de Maria Theodorescu, tre- arată


medicul constatator, fiindcă se născuse în 1880 ([a 23 mai)
buie spus că este vorba desigur de un consemn de fam ilie, pen- şi
locuia pe strada Victoriei (Calea Victoriei) la nr. 132, exact
tru cauze numai de membrii ei ştiute; unul din tre motive ar putea aco lo unde domici[ia Rozalia Arghezi, mama sa, şi unde venise
fi, cu siguranţă, cel al relaţi ilor cu cunoscuţii de pe aceeaş i stradă pe lume el, viitorul mare poet. Orice alt comentariu este de pri-
sau din aceeaşi curte, Rozalia trebuind să aibă un statut de legi- sos.
timitate, mai ales în relaţiile oficiale cu poşta; scriitorul expedia Lărgind şi intensificând cercetările referitoare la viaţa
deseori pachete cu numele său, Iosif N. Theodorescu, substi- Rozaliei Arghezi, am dat curs informaţiilor primite de la avoca-
tuind-o pe Rozalia Arghezi cu Maria Theodorescu (cea din actele tul Alexandru Arghezi-Pârvulescu, cel de-al doilea fiu, şi am
oficiale) ca adresant. Dacă ar fi vorba de Maria Theodorescu, racut investigaţii, în arhiva Spitalului de Boli Mintale din Com u-
soţia sergentu lu i, moartă de mult, atunci trebuie spus că ea nu a na BăI ăceanca, judeţul Ilfov, nu departe de Bucureşti. Aici, am
locuit, de la naştere (din 1858) şi până la moarte (în 1895), decât reuşit să- i găsim, la 15 ianuarie 1976, dosarul ei de pacient, nr.
pe strada Ţărani, fiind unica Marie Theodorescu din arondis- 220, din 20 octombrie 1943, cu numele de internare Pârvulescu
ment. Or, adresele la care scrie poetul sunt toate ale adevăratei Rozalia. A fost adusă de fiul ei, de avocatul Alexandru Pârvules-
sale mame, ale Rozaliei Arghezi, la unele dintre ele locuind chiar cu, care a în soţit-o şi care a ajutat-o să răsp und ă la Întrebările
şi el, scriitoru l. puse de "Procesul Verbal de Primire", el fii nd şi cel care fi sem-
Prima adresă, unde a domiciliat Rozalia, a fost, după cum nat În locul ei. Ea se declară de n aţionalitate română (sic!) ş i de
am văzut, pe Calea Victorie i, la nr. 132, acolo unde se afla vesti- confesiune ortodoxă, (sic!) în vârstă de 82 de ani, născută În
ta băcănie "Steaua României" a patronului Mano le Pârvu lescu. 1861; ultimul domiciliu în Bucureşti, str. Alunişului nr. 69.
Această adresă este foarte importantă pentru biografia poetului, Această stradă se află, din investigaţii pe teren, În apropierea
pentru copi l ăria lui, esenţială pentru clarificarea peremptorie a Mărţişorului lui Tudor Arghezi. Cel mai important punct al for-
natalităţii şi obârşiei sale. De la numărul 132 de pe Calea Victo- mularului este, În ceea ce ne interesează în mod acut, numărul 9,
riei, unde se afla băcănia de lux "Steaua României", a lui Manole cel referitor la copii; la care ea răs pun de că are doi copii În viaţă
Pârvu lescu, unde era angajată ca menajeră tânăra Rozalia (sic! "do i copii , trăiesc"). Unul era cu ea, l ângă ea, Alexandru,
Arghezi, şi până la cofetăria lui Nae Theodorescu (sau Thodo- iar celălalt, absentu l, era desigur poetul , care n-a catadixit să
rescu cum se iscăI ea el) de la Şoseaua Kiseleff, rondul 1, nu erau vină, deşi până atunci Rozalia locuise la el, sau în apropiere de
decât câţiva paşi (date extrase din Anuarul Bucurescilor pe anul el. T. Arghezi avea atunci 63 de ani şi se afla în plină vitalitate.
1883, când apare primul vo lum , ş i celelalte pe următorii ani). Cu toată senilitatea avansată, ea nu greş ea, mai cu seamă că
Băcan ul era născut în Bucureşti la 1852, iar cofetaru l la Craiova Alexandru îi stătea alături şi o ajuta să răspun dă deschis. Ştia
în 1859. Între cei doi, între cele două prăvălii, în dimensiunea carte, avea patru clase primare, citea şi scria bine. Diagnosticul
spaţială dintre cele două adrese atât de apropiate, juna nemţoaică la internare este complex, din "Foaia de Observaţiuni Medicale"
(am văzut deja că Rozalia Arghezi se declara în acte a fi de ori- reiese că suferea de inim ă, de bronşită cronică, şoldul stâng
gine germană), în vârstă, în 1879, de 18 ani, îşi preumbla graţi­ deplasat lateral, În afară, din cauza coloanei vertebrale, scolioză
ile ei feminine, s~ârnind interesul erotic al cofetarului, în etate, dreapta, scleroză avansată. Răspunde la întrebări prompt, atentă
atunci, de 20 de ani. Fătul rezultat este magnanimul scriitor de la tot ce e în jur. Uită datele prezente. Mulţumeşte mereu frumos.
mai tân:iu. Copilul născut din această relaţie amoroasă a rămas Calculul de cifre defectuos. În rest facultăţi bune. Afectivitate
la mamă, la Rozalia Arghezi, în casele băcanului Manole diminuată. Se plimbă prin curte şi apoi Îşi cârpeşte din lucruri,
Pârvulescu de pe Calea Victoriei nr. 132 - 134. De aceea este dovedind preocupări ale profesiei de menajeră. Se plânge că e
fu nci armente va l oroasă această adre ~·,ă, pentru că prin ea putem bătrână ş i că degeaba mai trăieşte. În iarna şi în primăvara anu-
stabili cu exactitate pe genitorii reali ai arghezianu lui poet. Şi lui 1944, cordul o Ias ă din ce în ce, nu mai mănâncă şi nu prea se
există pentru această demonstraţie un document căruia, la timpul mai scoa lă, scăzâ nd vizibil în greutate. Părăsită ş i uitată de toţi,
cuvenit, nu i-am acordat atenţia meritată, un act din arhiva În ziua de 3 iulie 1944, s ucombă prin colaps cardiac, după ce se
familiei Arghezi, pus la dispoziţie, cu multă vreme în urmă, la 13 anem iase foarte mult, ajungând la 30 de kilograme. A murit fără
martie 1980, de către fiica poetului , D-na Mitzura Arghezi. Este nimeni din familie în preajmă! Cei doi fii ai săi, Alexandru
vorba despre un modest, în aparenţă, bilet de vaccinare a copilu- Arghezi-Pârvulescu şi Tudor Arghezi, au uitat-o şi au abandona-
lui "Ioan Thodorescu" (sic! Întocmai cum se semna cofetarul t-o voit, Iară să se intereseze în vreun an ume fel de soarta
atunci, Între 1878 şi 1895), eliberat de Serviciul Sanitar al nefericitei lor mame. Lui Alexandru Pârvulescu i s-a anunţat
Capitalei, la 22 octombrie 1883 . ÎI reproducem în întregime: ştirea deces ului mamei sale printr-o telegramă [a Buftea. Dar
avocatul nu s-a prezentat! A trimis o scrisoare de mulţumire
SERVICIUL MILITAR AL COMUNEI BUCURESC/ (care s-a păstrat la dosar), urmată pân ă [a 29 iulie 1944 de trei
culoarea de galben, secţiunea I mandate poştale în sumă de şase mii de [ei, pentru cheltuieli de
spitalizare şi de înhumare, rugând administraţia ospiciului ca
BILET DE VACCINARE
"obiectele incomplete de pe listă să fie împărţite săraci[or". Atât!
Subscrisul medic comunal la coloarea de galben, secţia 1,
Rozalia a fost înmormântată în curtea spita[ului, ca apoi, după
adeverează printr-aceasta că Ioan Thodorescu din această
câţiva ani, când cimitirul de aici a fost desfiinţat, osemintele ei,
comună, suburbia Popa Cosma, strada Victoriei nr. casei 132, in
ca şi ale tuturor ce[orlalţi abandonaţi de familie, să fie depuse
etate de 3 ani este vaccinat cu bun succes, după cum se şi arată
într-o groapă comună, din cimitirul satului, în curtea bi seric ii de
prin semnele indelebile ce poartă pe braciu.
peste drum. Aşa se explică de ce Eliazar, primul copil al poetu-
Medic comunal Dima lui, venit în ţară prin 1965, a încercat în zadar să afle mormântul
Anul 1883, luna octombrie 22 Rozaliei Arghezi, al bunicii sale care l-a crescut. Poetul , oricum,
cu voia sau Iară voia lui, cu ştirea sau rară ştirea ei, i-a preamărit
Documentul este, aşadar, categoric şi ex.haustiv; copilul numele ei de familie, cu care el şi-a pecetluit în nemurire opera,
Ion Thodorescu nu e altul decât u[teriorul Tudor Arghezi, fiul ca o dovadă definitivă de filială devoţiune. Dacă s-a considerat
cofetaru[ui (al "comersantu[ui") Nae Theodorescu (Nae Thodo- mai puţin un Theodorescu, nume la care a renunţat, el s-a afirmat
rescu, cum se iscălea în tinereţe); era în etate de 3 ani, dup ă cum întotdeauna ca un Arghezi. Chiar prenumele său Ion, dat la

34
Anul X. nr. 2 - februClrie 2001 BIBLIOTECA BUCUREŞTILOR

naştere, este sub specie argh eziană, aşa era botezat bunicul său, Theodorescu, femeie bogată şi fără nici o naştere la data aceea, a
tată l Rozaliei. Apoi a reieşit un hibrid, din numele de fami lie a l an ulu i 1880, deoarece fostul ei soţ, după cum am văzut, sergen-
celor doi bunici, din partea tatălui şi din cea a mamei, a rezultat tul major de jandarmi Nae Theodorescu abandonase domiciliul
Tudor Arghezi. De altfe l poetul şi-a ascuns totdeauna descen- conj uga l încă din toamna anului 1878.
denta maternă. Ca să nu se ştie că numele Arghezi e un nume de Tată l , cofetarul Nae Theodorescu, nu a pă răsit-o pe mama
familie autentic, care trimitea la Roza lia Arghezi, a declarat că e poetulu i, pe Rozalia, la naşterea acestuia, cum afirmă e l, c i, doar,
un derivat de la râu l Argeş, destă i nu ire făc u tă, culmea, tocmai nu a luat-o în căsăto r ie, ea rămânând mai departe menajeră la
fiu lui să u Bar u ţu (într-un inte rv iu publ icat în revista Mano le Pârvu lescu, în casele de pe Calea Victoriei, Nr. 132,
"Luceafăru l ", luni le martie, aprilie 1960), care ştia bine de unde unde se afla băcă n ia "Steaua României", iar Nae Theodorescu a
vine nume le Arghezi. rămas cu cofetăria lui la aceeaşi distanţă, de câţiva paşi de ea.
Cei mai bun i prieteni ai poetu lui d in tinereţea cea mai Tudor Arghezi declară că la vârsta de II ani nu a mai
/Tagedă şi familiarii cei mai apropiaţi au cunoscut-o pe mama putut rămâne la mama sa, deoarece ea "mai avea un copil".
poetului şi au scris despre ea în memoriile lor, precum Gala Evenimentul se întâmpla, aşadar, printr-un simplu calcul arit-
Galaction, Vasi le Demetrius şi N.D. Cocea4 . Dintre ei, Y. metic (1 hRO + II), exact în anul 1891 , când se naşte Alexandru
Demetrius şi, mai puţin , G. Galaction au stat în gazdă cu chirie Rozalia Ion Arghezi , fratele său matern, fapt ce indică în mod
" Ia mama lui Theo", la "Rozalia Arghesi". cert identitatea mamei poetului: Rozalia Arghezi .
Strălucitul istoric literar Şerban Cioculescu, unul dintre Vrând mai mult să învăluie, decât să dezvăluie, poetu l a
apropiaţii lui Tudor Arghezi, care a cunoscut-o personal în casa proferat adevăruri decisive. Datele din acest interviu, aproape
poetului , în special la Mărţisor, unde îl vizita deseori, înainte de unice în destăinuirea lor, ieşite chiar din mărturia directă a
a o elogia postum în finalu l unui articol intitu lat "Omagiu pos- autorului, sunt probe vii ale identificării mamei sale şi ele nu fac
tum", publicat în revista "Ramuri" (Nr. 4, 15 aprilie 1983, pag. altceva decât să confirme veridicitatea demonstraţiei noastre.
6) scrie: " Rozalia Arghesi este mama poetului şi a lui Alexandru În încheierea celor expuse până acum se impune o sin-
Pârv ulescu, fraţi uterini de un sânge şi de o nădejde" . Iar mai gură concluzie: Tudor Arghezi (fost Ion N. Theodorescu) este
spre încheiere arată că a cunoscut-o vizitându-I, când copiii lui fiul "Iegitim" al părinţilor săi nelegitimi Rozalia Arghezi şi Nae
Arghezi, Mitzura şi Baruţ u , erau prunci , începând c u anul 1928 Theodorescu, "comersant", cofetar, arendaş, bancher, fabricant şi
sau 1929. Am luat şi masa împreună, mai târziu, la Mărţişor; ea om de afaceri.
şedea la celăla l t capăt al mesei, între cei doi copii, supraveghin- Poetul este rodul unei iubiri clandestine dintre o arde-
du-le buna ţinută, dar nu scotea o vorbă. Avea un statut de leancă (nemţoaică? ungu roaică? româncă?) şi un o ltean (din
domestici tate. Afară de vech ii prieteni ca Demetrius, Galaction Craiova, cu ascendenţi, probabili, în Cărbuneşti - Gorj); iar,
şi Cocea, care ştiau că e mama lui Arghezi, ceila l ţi o credeau o după locu l naşterii, Tudor Arghezi este buc u reştean.
nemţoaică la copii".
Pe lângă cei doi fraţi vitregi, unul din partea tată l ui
(colonelul Nicu lae N. Theodorescu) şi celălalt d in partea mamei, Note:
uterin (avocatul A lexandru Arghezi-Pârvulescu), poetul a mai 1. "Tudor Arghezi despre sine şi despre arta sa", "Tânărul
avut un frate, un "fiate de lapte" (sic!), cum a zis chiar el, pe pic- scriitor", nr. 12, 1956, pp. 3, 4, 5.
toru l Jean Steriad i5, n ăsc ut în ace l aşi an cu Tudor Arghezi (în 2. Publicate În revista "Luceafărul", numerele din martie şi
1880), în 29 octomb rie, cu c inci luni mai m ic decât scri itoru l. aprilie 1960 .
3. Numele de familie a l tatăl u i Roza liei apare În acte, În
Într-un interv iu acordat, în octom brie 1966, preotu lui G h. C unes-
majoritatea cazurilor, grafiat Arghes i, cu "s", nu cu "z", declarat aşa
cu (a utorul mai apo i al monografi e i Ga la Galation, 1982) ş i
de c ătre ea, sau, mai d egra bă, scri s cu "s" intervocalic, pent ru "z", de
pub licat de acesta în rev ista "Convo rbi ri li terare", Nr. 10, din 30
către o fi cianţ i i publici.
mai 1972, p. 2, poetu l declara (după întrebarea interl ocutoru lui - Numele c un oaşte, În doc umente, câteva variante: Arghesi,
"Cum ad i că aţi fost fraţi de lapte?"): "Adică am supt amândo i, ş i Argheş, Arghizi şi Arghezi, ultima formă fiind adoptată de către poet
Steriadi şi eu, ţâţe l e ace l e i aş i doici. Iar do ica era mama mea" şi de fratele lui. Noi am utilizat forma consacrată de poet, fo losind
(sic!). variantele doar În citatele din acte.
G h. Cunescu: C um s-a ajuns la această s itu aţ i e? 4. În acerba şi teri bila polemică dintre Tudor Arghezi şi N.D.
T. Arghez i: Foarte sim plu . Mama lui Steriad i, c u coa n ă Cocea, din luna martie a an ului 1916, purtată În revistele "Cronica"
mare, mă rog di n famil ia fra nţu zească Hone l, când l-a născ u t pe şi "Facla", N.D. Cocea ÎI atacă pe poet şi În privinţa mamei sale şi a
Jean, nu l-a a l ăptat ea, aşa cum Făcea u toate cucoane le. L-a dat la nelegi tim ităţii lui ca fi u natural: "În sfârşit, articol ul (lui Arghezi,
laptele mame i me le, care m ă avea ş i pe mine, de câteva luni . N.N.) po m e n eşte de p rost ituţie, pornografie şi de serv itori, cât timp
Biata mea m a m ă făcea ş i ea ce putea ş i pe unde putea, pentru copiii natura li ai mamei lui Tudor Arghezi (s ic!) tră i esc Încă din
Fărâmitu r i le ospeţe l or lui Bogdan Piteşti" . ("Facla", Anul IV, Nr. 10,
copilu l e i, cam nedorit, care eram eu.
6 martie 1916, p. 13 1)
G h. C un e~c u: Aveaţ i doar ta tă ş i m a m ă?
5. Cu pictorul Jean Steriad i, T. Arghezi a fost şi co leg de
T. Arghezi: Aveam şi nu aveam. Tata nu era cu mama. O
clasă la gimnaziu l Cantemir Vo d ă, până În clasa a ll l-a (inclusiv)
părăsise d u pă naşte rea mea. Am term inat ş i eu cu e l la II ani .
când poetul a rămas repetent.
Mama avea necazurile e i. N u puteam să stau la ea. Mai avea un
copil (sic! - acesta era A lexandru Arghezi, /Tate le uterin, pre-
c i ză m no i).
Fă ră vo ia lui, poetul , cu toat ă prud e n ţa cu care în vă lui e în
(A rtico l apă rut în rev ista "Manuscri ptum" nr. 2/1975,
mi ster perso naj e le ş i nume le lo r, are incredibile scăp ări din pp. 157 - 162, refăc ut în Întregime)
vede re ş i ne co munică exact ce nu a dorit ş i anume că mama sa
era Rozali a Arghezi, care, trupeşă ş i robu stă, îş i oferea servi ciil e Din vo I. Document În replică,
de d o i că, pe l â n gă ce le de m e n aj eră, ceea ce nu era cazul Mariei în curs de apariţi e la Ed itura Biblioteca B u cureşti l or

35
BIBLIOTECA BUCURE$TILOR februarie 2001 - Anul X. nr. 2

Catalog

Florin ŢURCANU, Mircea Eliade. Prizonierul istoriei


Traducere din franceză de Monica Anghel şi Dragoş Dodu, cu o prefaţă de Zoe Petre, Editura
Humanitas, Bucureşti, 2005, 672 p.

Florin Ţurcanu analizează itinerariul unui intelectual european Împărţit Între temporalităţi
discordante: cel dinainte de 1945, care aşteaptă sosirea unui om nou şi cel de după, recunoscut, apoi
contestat ...
Bogata biografie pe care Ţurcanu o consacră lui Eliade are scopul de a " lămuri situaţia" cu
ajutorul Întregii do cumentaţii astăzi disponibile: În afară de miile de pagini datorate lui Eliade Însuşi
(cu o puternică doză de scriitură şi rescriere despre sine), bibliografia care ii este consacrată, arhivele
român eş ti, numeroase corespondenţe, interviuri. Proiectul este fo arte bine dus la capăt.
(Franc;ois Hartog - "Le Monde")

Georgeta FILITTI, Călătorind În timp cu ... Mihail Kogălniceanu, Nicolae Iorga, Ton C.
Filitti, Nicolae Suţu, Ion BăIăceanu, Victor SIăvescu, Enric Winterhalder, Dumitru Seceleanll,
Aureliu Popescu, Familia Moruzi, Familia Caragea, străini În ţările române, grecii din România,
români din Grecia, români din exil, Matila Ghyka
Ed itura Pegas us Press, Bucureşti, 2006, 322 p.

Când priveşti istoria ca summafaptelor predecesorilor, vezi ţesându-se un uriaş văI de lanţuri
biologice. Un număr nesfârşit de oameni s-au născut, au trăit, s-au stins. Ei constituie canavauafără
de care lumea n-ar fi de inţeles, fără de care pe această pânză amorfă nu s-ar fi putut naşte ş i dez-
volta personalităţile. Broderia mai simplă ori mai rafinată, mai proeminentă ori mai lineară pe care
o surprinzi pe această ţesătură a trecutului e opera personalităţi/Oi; a elitelOl; a celor altfel decât
ceilalţi. (Autoarea)

Marshall MCLUHAN, Texte esenţiale


Antologie şi cuvânt Înainte de Eric McLuhan şi Frank Zingrone, ediţia a Il-a revizuită, tradu-
cere din limba engleză de Mihai Moroiu, Editura Nemira, Bucureşti, 2006, 608 p.
Antologie de texte selectate din toate lucrările lui Marshall McLuhan, din corespondenţă, din
artico le şi din conferin ţele publicate

În esenţă, stilul neobişnuit al prozei lui McLuhan recurge lajuxtapunerea discontinuă a aforis-
ticelor şi spiritualelor lui" sondări" - termen prin care inţelege formulări cu valoare de investigaţie.
Abordarea critică in vederea obţinerii sensului este o formă artistică in sine. Părerea că McLuhan
aparţine unei categorii - speciale - de artişti nu este greu de susţinut. Colaborarea lui cu Harley
Parker ne Iasă să bănuim că el insuşi se considera intrucâtva un artist. (Eric McLuhan)

George MACOVESCU, Jurnal, voI. 1 (1952 - 1982)


Cuvânt Înainte de acad. Florin Constantiniu, notă asupra ediţiei şi note de Mioara Anton, Ed i-
tura Dominor, Bucureşti, 2006, 320 p .

... jurnalul lui GeOlge Macovescu are o triplă însemnătate, ce decwge din intreita ipostază a
au/orZ/lui: comunistlll ilegalist, devenit un critic al "socialismului real ", mai ales in varianta" comu-
nismului naţional"; diplomatul cu rosturi inalte, culminând cu funcţia de ministru al Afacerilor
Externe (1972 - 1978), şi omul de litere, ajuns preşedinte al Uniunii Scriitorilor (1977 - 1981) ...
Istoricul, dar mai ales istoricullitera/; va culege date lafel de valoroase din acest jurnal despre
viaţa obştii scriitoriceşti, dezbinată de conflicte şi tensiuni, generate fie de atitudini de principiu -
existu o "s tângă " şi o" dreaptă " ce se confruntau cu violenţă - ca şi de orgolii şi veleităţi, alunecând
in meschin şi derizoriu. (acad. Florin Constantiniu)

36
Anul X. nr. 2 - februarie 2007 BIBLIOTECA BUCURE~TILOR

N. IORGA, Istoria Românilor. Volumul VIII - Revoluţionarii


Academia Română - Filiala Iaşi, Centrul de Istorie ş i Civi li zaţie Europeană, volum îngrijit de
Georgeta F ilitti , Editura E ncicl opedică, Bucureşti, 2006, 321 p .

... Cel pentru care istoria inseamnă cunoaşterea trecutului omenirii intemeiată pe mărturii are
in opera lui Nicolae Iorga, mai cu seamă in sinteze, un indreptar unic. EI incearcă pe rând sentimen-
tul că nu ştie nimic şi trebuie să inveţe totul, apoi senzaţia lui deja vu, incât lectura rămâne perma-
nent incitantă, atrăgătoare, plină de sugestii pentru consultarea altor titluri, ale sale şi ale altora,
indicate infrapaginar. Perfecţiunea demersului lui Iorga rezidă poate in acea definiţie dată de istoricul
francez H. Marrou istoriei şi care ii inveşmântează atât de bine personalitatea: "una din cele mai de
seamă vocaţii căreia i se poate consacra un om ". (Georgeta Filitti)

Ion BRAD, Printre oamenii Blajului


Editura Buna Vestire, Blaj, 2006, 591 p .

... orice intelectual lucid, care iubeşte istoria şi limba română, orice spirit creatOl~ chemat
să-şi impărtăşească şi altora luminile dobândite in şcoli şi universităţi, cu alte cuvinte, simplijicând,
orice român din Ardeal, dar ş i din toate celelalte provincii româneşti, care şi-au pus pefrunte cununa
Marii Uniri din 1918, are dreptul să se considere un fiu spiritual al Blajului. Iar eu mă declaram feri-
cit să ştiu că şi blăjenii de azi impărtăşesc această formulă a conştiinţei de sine româneşti .. .

Jaroslav PELlKAN, Tradiţia creştină. O istorie a dezvoltării doctrinei


III Evoluţia teologiei medievale (600 - 1300)
Traducere de Silvia Palade, Editura Polirom , Iaşi , 2006, 359 p.

Perioada cuprinsă intre anii 600 şi 1300 reprezintă pentru gindirea creştină a Apusului o epocă
de reevaluări şi precizări ale unor doctrine rămase neclarijicate în epocile anterioare şi de răspun­
suri doctrinare la probleme noi. Teme fUndamentale ale creştinismului - raportul dintre natură şi har,
dintre har şi liberul arbitru, paradoxul dreptăţii şi mi/ei lui Dumnezeu, prezenţa reală a lui Hristos in
Euharistie, cinstirea Fecioarei Maria - revin in actualitate, fiind analizate atÎt pe baza revelaţiei bi-
blice şi a tezaurului patristic, cit şi beneficiind de dezvoltarea gindirii filozofice .. . (polirom)

Liviu GRĂSOIU, Emil Giurgiuca, sub povara vremurilor


Editura Vestala, Bucureşti , 2006, 160 p .

... Emil Giurgiuca s-a manifestat Întotdeauna (din câte ştiu) ca un tip distins, rezistent la intem-
periile istoriei, a cărui coloană vertebrală nu cunoş tea decât poziţia verticală, nu şi unghiurile mai
mult ori mai puţin ascuţite. Altitudinea morală nu se cuvine ignorată. A avut fibră şi vocaţie de lider
al generaţiei, a strâns lângă sine nume care, in anii 30 - 40, nu insemnau nimic, dar dădeau stator-
nicie şi culoare poeziei transilvănene. Le-a adunat producţiile într-o antologie ce a făcut epocă,
lămurind intelectualitatea timpului că şi in Transilvania se scria o literatură modernă, rezultată din
filtrarea vechilor tradiţii prin experienţele de ultimă oră ...

NOTĂ : Rubrică realizată cu sprijinul Serviciului Dezvoltarea Co lecţi i lor al Bibliotecii Metropolitane Bucureşti

37
BIBLIOTECA BOCOREŞTILO R februarie 2007 - Anul X. nr. 2

Repere

"Oltul Cultural"
Nina VASILE

o in Slatina primim "Oltul Cul,"",I",


un periodic editat de D i recţia Jude-
ţeană Olt pentru Cultură, Culte şi
lugări , s-a stins în 1976, "într-un complet
anonimat", "nefi ind regretat de prea
mulţi". Interesante ni s-au părut dez-
Patrimoni ul Cultural Naţional. Profilul vă luiri l e dr. Şerban Mi lcoveanu despre
acestei reviste este unul predominant is- procesele lui Corneliu Zelea Codreanu,
toric: conţine date, informaţii şi dezvăluiri conducătorul Mişcării Legionare şi per-
memorabile pentru ultima sută de ani prin sonaj incomod pentru puterile din stat în
părţile României şi, desigur, ale Olteniei, acel timp: se pare că Armand Călinescu
cu prelungiri până în epoca lui Traian dar i-a solicitat lui Nicolae Iorga semnarea
şi în cele mai recente probleme ale lumii unei reclamaţii contra lui Zelea Co-
precum consumul de droguri pe plan dreanu. Aceasta a fost semnată în schim-
mondial; are o secvenţă de cuprindere bul promisiunii că i se va publica toată
fotografică a evenimentelor artistice din opera istorică, literară şi publicisti că,
judeţul Olt sau cu participare oltenească adică peste 1.000 de cărţi . Deşi, ulterior,
(Ansamblul "Romanaţi" Caracal la TârguI n-a confirmat reclam aţia, fiind absent de
Meşterilor Populari de la Muzeul Satului . la proces, Iorga a fost astfel, "atacatorul"
Bucovinean), dar şi o pagină de divertis- celui de la care avea să-i vină propriu-i
ment prin lectura epigramelor lui Nicolae sf'arşit. Plină de mistere este istoria!
Topor, puţină muzi că ("Receptarea Lt. col. Stoica Vasile scrie în
muzicii, act creator" - Lum iniţa Oprescu), "Oltul Cultural" despre "Traian Împăra­
artă plastică (Tabăra de Creaţie Plastică "Plaiuri tul", o biografie care aduce informaţii diferi te de cele ştiute
dobricenene" - Mihai Petrescu), ceva ştiinţă ("Savantul în şcoală: ca fiu adoptat, a întrerupt seria de împăraţi de ori-
Petru Puni"), Şi chiar etnografie (,,Repere macedonene" - gine exclusiv italică, şi la rândul lui a avut ca unnaş la tron
Carmt.n-Maria Nedelea). Acesta ar fi, pe scurt, "OItul Cul- pe Publius Aelius Hadrianus - cel mai apropiat şi mai iubit
°
tural". Lipseşte cumva litel atura? secţiune care, probabil,
nu poate fi epuizată într-o pagină care să cuprindă cultura
dintre comandanţii care-l urmaseră şi slujiseră din Dacia
până în Partia.
literară din Olt. Am fi fost curioş i .. Despre "Constituţia de la 1886 în istoriografia
Să revenim: paginile "Oltului Cultural" încep cu rom ânească", de inspiraţie belgiană, cea mai liberală din acea
aniversarea celor 90 de ani ai lui Florea Stănculescu, istoric vreme, scrie Doru Neagu, abordând o problematică încă
şi profesor, unul dintre oamenii care contribuie la memoria actuală; în concluzie - citând pe Florin Constantiniu, O isto-
istorică românească, aflăm apoi de prizorueratul sublocote-
rie sinceră a poporului român : "societatea românească se
nentului Constantinescu Ilie (cu ocazia împlinirii, în 2006, a angaja în viaţa parlamentară în straie ce nu erau croite pe
90 de ani de la intrarea României în Primul Război Mondial);
măsura ei". Ea începea - spune D. Neagu - o şcoală - cea a
din culisele securităţii, de la Doru Buiculescu, citim despre
parlamentarismului, apoi a democraţiei - pe care, din pricina
una dintre "figurile sinistre" - Teohari Georgescu - care,
vicisitudinilor istorice, nu a abso lvit-o nici astăzi". Încă în
după ce a comandat mijloace brutale de pedepsire a deţinu­
sec ţiunea istorie, găsim "file din monografia" Brâncoveni
ţilor politici "vinovaţi de dezastrul ţării", după ce a sugerat
metode medievale de tortură şi a îndemnat la împuşcarea a (Constantin Cojocaru), dar şi din istoria mi l enară în care
sute de ţărani care se împotriveau cooperativizării, iar din strălucesc podoabele dacice din tezaurul de la BăIăneşti - Olt

ordinul lui s-au desfiinţat biserici şi s-au lichidat fizic că- (Doru Căpătaru) .

Sursele i lustraţiilor: pp. 9 - 12: Jeanine Costescu, Bucarest iI la recherche de son âme/Bucure.şti - SpaţiijrÎnte, Editions Zoe, 1991;
Bujor Ne~elcov i ci , Lectorul de imagini. Vandalism arhitectural În Bucureşti 1980 - 1987, INMER, 2006; p. 15: Jean Paris, Joyce par lui-
meme, Ectitions du Seu il, 1957; pp. 19,20,22: Bib/iotheque Nationale de France, 2003 - 2004; p. 31: Academia Română, Dicţionarul Gene-
ral al Litera/urii Române, AlB, Editura Univers Enciclopedic, 2004; coperta II: Mircea Zaciu, Marian Papahagi, Aurel Sasu, Dicţionarul
Scriitorilor Români, M - Q, Editura Albatros, 2001; coperta III: Internet; copelta TV: Zaharia Stancu, Antologia poeţilor tineri, Fu n daţia pen-
tru Literatură şi Artă "Regele Carol Il", 1934.
Sursele citatelor: coperta II: Mircea Maliţa, Zidul şi iedera, Editura Cartea Rom ânească, 1977; coperta III : Antologia poeziei ame-
ricane, alcătuită de Ton Caraion, Editura Univers, 1979; coperta IV: Zaharia Stancu, Antologia poeţilor tineri.

38
Anul X. nr. 2 - februarie 2007 BIBLIOTECA B(JC(JRE~TILOR

Calendar

februarie 2007

• 1 feb ruarie 1907. 100 de an i de la n aş te rea lui Oscar Lemnaru, • 14 februarie 1937. 70 de ani de la naşterea prozatorului Dumitru
prozator, trad u cător ( 1 feb. 1907 - 17 mai 1968) Ţepeneag
• 2 februar ie 1882. 125 de ani de la na şterea scri itorului irlandez • 15 Februarie 1857. 150 de ani de la moartea lui Mihail Ivanovici
. James Joyce (2 feb. 1882 - 13 ian. 1941 ) Glinka, compozitor rus (1 iun. 1804 - 15 Feb. 1857)
• 2 februarie 1907. 100 de an i de la moartea lui Dimitrie 1. • 15 Februarie 1927.80 de ani de la naşterea istoricului Dinll C.
Mendeleev, chimist rus (8 feb. 1834 - 2 feb. 1907) Giurescu , membru corespondent al Academiei Române
• 2 februarie 1917.90 de ani de la apariţia, la laşi, până la 23 mar-
• 15 februarie 1937. 70 de ani de la moartea scriitorului Anton
tie 1918, a ziarului de front "România", sub conducerea lui Mi hail
Holban (10 feb. 1902 - 15 Feb. 1937)
Sadoveanu
• 90 de ani de la moartea lui Octave Mirbeau, scriitor, ziarist
.2 februarie 1947.60 de ani de la n aşterea acto~ului Vladimir Găi­
tan francez (16 feb. 1848 - 16 Feb. 1917)
• 3 februarie 1757. 250 de ani de la n aşterea lui Constantin- • 17 Februarie 1827. 180 de ani de la moal1ea lui Johann Heinrich
Fran~ois de Chassebreuf Volney, poet, istoric, filosof iluminist Pestalozzi, pedagog e l veţian (12 ian. 1746 - 17 feb. 1827)
francez (3 feb. 1757 - 25 apr. 1820) • 17 februarie 1932. 75 de an i de la naşterea muzicplogului Doru
.3 februarie 1927.80 de ani de la naşterea lui Tiberiu Nicorescu, Popovici
grafici an • 17 februarie 1947. 60 de ani de la moartea Elenei Văcărescu,
• 5 februarie 1932. 75 de ani de la naşterea lui Virgil Ardeleanu, scriitoare franceză de ori g ine română (21 sept. 1866 - 17 feb. 1947)
critic literar • 18 februarie 1907.100 de ani de la naşterea lui Traian Hcrseni,
• 6 februarie 1857. 150 de ani de la apa ri ţ i a, la Bucureşti, a ziaru- sociolog, eseist (18 feb . 1907 - 17 iul. 1980)
lui unionist "Concordia", devenit apoi "Românul", condus de C.
• 18 februarie 1932. 75 de ani de la naşte rea regizorului ceh Milos
A. Rosetti
Forman
• 6 Februarie 1932. 75 de ani de la naşterea cineastului francez
• 19 februarie 1887. 120 de an i de la naşterea lui Traian Gheor-
Fran~ois Truffaut (6 feb . 1932 - 21 oct. 1984)
ghiu, fizic ian (19 feb. 1887 - 3 feb. 1968)
• 7 Februarie 1777.230 de ani de la naşterea lui Dinicu Golescu,
scriitor, om po li tic (7 Feb . 1777 - 5 oct. 1830) • 19 februarie 1927. 80 de ani de la moartea tenorului Traian
• 7 Februarie 1882. 125 de ani de la înfiinţarea, la Bucureşti, de Grozăvescu (2 1 nov. 1895 - 19 feb. 1927)

către Bogdan-Petriceicu Hasdeu, a So ci etăţii Enciclopedice • 20 Februarie 1882. 125 de ani de la naşterea lui Nicolai Hart-
• 7 februarie 1907. 100 de an i de la naşterea lui Mircea Buciu, mann, filosof, eseist german (20 Feb. 1882 - 9 oct. 1950)
artist liric (7 Feb . 1907 - 27 feb. 1974) • 20 Februarie 1927. 80 de ani de la naşterea matematicianului,
• 7 Februarie 1932. 75 de ani de la naşterea eseistului, criticul ui de ese istului Mircea Mal iţa
artă Dan Hăulică • 20 februarie 1932. 75 de an i de la apariţia, la Bucureşti, a revistei
• 7 Februarie 1932. 75 de ani de la naşterea Florentinei Cazan, "România Literară", co ndu să de Liviu Rebreanu
medievist • 21 Fe bruarie 1907. 100 de ani de la naşterea lu i Wyston Hugh
• 7 Februarie 1932.75 de ani de la naşterea lui Ion Acsan, poet, tra-
Auden, poet, dramaturg american (2 1 feb. 1907 - 29 sept. 1973)
ducător
• 22 februarie 1857 . 150 de ani de la naşterea lui Heinrich Hertz,
• 8 Februarie 1937. 70 de ani de la naşterea lui Virgil Neagu, pic-
fizician german (22 Feb. 1857 - I ian. 1894)
tor
• 9 februarie 1917. 90 de ani de la naşterea coregrafulu i OIeg • 22 februarie 1977. 30 de ani de la moartea actoru lui Marcel
Danovski (9 feb. 19 17 - 21 oct. 1996) Anghelescu (3 nov. 1909 - 22 Feb. 1977)
• 10 Februarie 1837. 170 de an i de la moartea lui Aleksandr S. • 24 februarie 1582. 425 de ani de la introducerea Calendarului
Puşkin (6 iun. 1799 - 10 feb. 183 7) Grego rian de către Papa Grigore al XlIl-lea
• II Februarie 1657. 350 de ani de la naşterea lui Bernard Le • 25 Februarie 1882. 125 de ani de la naşterea lui Ludwig Anshelm
BOllyer de Fontenelle, poet, prozato r, filosof, dramaturg Francez Nordstrom, poet, prozator suedez (25 Feb. 1882 - 15 apr. 1942)
( II Feb. 1657 - 9 ian. 1757) • 25 Februarie 1937.70 de ani de la naşterea lui Corneliu Buzin-
• 12 Februarie 1932. 75 de ani de la naşterea artistei plastice Maria schi, prozator (25 feb. 1937 - mai 2001)
Margareta Nemeş • 26 febr uarie 1907. 100 de ani de la n aşterea lui Ladislav Hanus,
• 13 februa ri e 1882 . 125 de ani de la moartea lui Augllste Bar- filosof, teolog slovac (26 feb. 1907 - 7 marto 1994)
bier, poet Francez (29 apr. 1805 - 13 feb. 1882)
• 27 februarie 1807.200 de ani de la naşte rea poetului american
• 13 Februarie 1932. 75 de ani de la naşterea lui Aurel Covaci, tra-
Henry W. Longfellow (27 Feb. 1807 - 24 marto 1882)
duc ător ( 13 Feb. 1932 - 18 mai 1993)
• 27 februarie 1927 . 80 de ani de la înfiinţarea Fundaţiei "Regele
• 14 Februarie 1907. 100 de an i de la naşterea lui Dragoş
Ferdinand 1"
Vrânceanu, poet, eseist, traducător, ziarist (14 Feb. 1907 - 4 mai
1977) • 28 fe bruarie 1682. 325 de ani de la moartea lui Alessandro
• 14 febr uari e 1927. 80 de ani de la moartea lui Constantin Miile, Stradella, compozitor, violonist italian (1 oct. 1644 - 28 febr. 1682)
ziarist, scriitor (20 dec. 1861 - 14 feb. 1927) • 28 februarie 1907. 100 de ani de la naşte rea lui Emilian Stanev,
• 14 februarie 1932. 75 de ani de la naşterea prozatoarei, publicis- scriitor bulgar (28 feb. 1907 - 15 marto 1979)
tei Anca Balaci

NOTĂ: Rubrică realizată cu sprijinul Serviciului Infonnare Bibliografică al Bibliotecii Metropolitane Bucureşti

39
BIBLIOTECA B(JC(JRE~TILOR februarie 2007 - Anul X. nr. 2

Contents

Centenary - MIRCEA ELIADE ....... ........ ........................................ ...... .......... ... ....... ....... ................... .. ................... ..... ........ .. .2

George/a FILlTTI- Bucharest Archives - Broken Spaces ......... .................... ................ ..... ...................... .................. ...... .. ... ... 9

Bucharest Metropolitan Library - Patrimony .. ..... .. ... ... ..... .. ..... ..... ... .... ....... ............................... .......... ..... .. ...... ... ....... ............. .13

I-listory ofthe Book - JAMES JOYCE ......... .. ... .... .................................... ...... ........... ........ .... .. ..... .......... ...... .... .. .... ...... .......... 14

Contemporary Autographs - Nicolae PRELlPCEANU ..................... ..... .... ................... ... ............. ........ ............ .... .... ........... ..... .16

The National Library of France (I I) .. ............. ..... .. ................ ......................................... ..... ....... ........ ....... ..... ....... .. .... .............. 18

EBLlDA Hot News . November - December 2006 - Library and Information Society Issues :... ........... .... ... ....... ........... .... .... 21

Gabriela TOMA - Poetry in Life and Life in Poetry - Bucharest Metropo litan Library's Creative Writing Workshop ........ 23

Liviu BUTUC - Short I-listory of Communication in Romania (V II ). The Impact of Mass Media (3) . .............................. ...... 24

C. POPESCU-CADEM - Tudor Arghezi - Legend and Truth in Biography ................................ ..................... ..................... 28

Cata logue ................... ... .. ... ..................................... .......... .................... .... .. .. ...... .... ........... ........ ..... ....... .... .. ... .................. ........ ;.36

Nina VASILE - Review - "O ltul Cultural" ....... ........ ... ...................... .... ................. ........ .......... ..... .... ...... .... .... .. ... ............. .. .... 38

Calendar - February 2007 .......................... .......... .......... ............. ............ ............ .. ..... .. .............................................. .. ............ 39

REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA

Str. Tache D. Ionescu nr. 4, Sector]


Director: Florin ROTARU
ABIDOR: Tel.lFax: 316.83 .00
Director artistic: Mircea DUMITRESCU
Redacţia: Tel./Fax: 212.83.] l
Redacţia: Ion HOREA (redactor şef), Georgeta FILITTI,
E-mail: bibliobuc@yahoo.com / Web: www.bmms.ro
Iulia MACARIE (secretar de redacţie), Radu VLĂDUŢ
ISSN 1454-0487

ABONAMENT LA
II CUPON I BIBLIOTECA BUCUREŞTILOR

Numele ... ...... ... ............ ............ .... ........ .... ... .... .. ... ............ ...................... ............... ......................... ....... .... ... .............. .... ........... .
Prenumele .. .... ........... ..... ..... ... .. ... ...... ... .... .. ....... .. ............ ......... ... ... .. .... ........... ......... ...... .......... .... ........ ........ ...................... ... .. ..
Adresa ........ .......................... .......... ... ... ................... ................ ........ ................................................ ..................... .......... .......... .
Cod .. .......... ........ Telefon .............................. .
Solicit abonarea la revista BIBLIOTECA BUCUREŞTILOR pe o perioadă de ...... ....... luni.
Adresa: Str. Tache D. Ionescu nr. 4, Sector 1, Cod poştal 010354, Bucureşti.
Anexez chitanţa de plată a sumei de .... .... ... ... ...... ...... . RON În contul dvs.
nr. R082 RNCB 0072 0497 1003 000 I BCR Sector 1. C. U.1. 10141341.

Asociaţia noastră ABIDOR şi Biblioteca Metropolitană Bucureşti sunt singurele reprezentante din România, În calitate de
membre, În asociaţiile INTAMEL şi EBLIDA Începând cu anul 1998. Astfel, revista noastră este unica publicaţie care vă oferă
ultimele noutăţi din comunitatea internaţională a bibliotecilor.
Administra~a noastră face, prin plata directă sau prin mandat poştal, abonamente la revista lunară BIBLIOTECA BUCUREŞTILOR.
Preţul wlui număr este.de 2 RON. Preţul unui abonament anual (12 numere) este de 24 RON.

Tipărit la Tipografia SEMNE '94

Redacţia revistei BIBLIOTECA BUCUREŞTILOR respectă opţiunile autorilor cu privire la normele ortografice

40
HEfiity W. LOfiGFELLOW
1807 - 1882
200 de ani de la naştere

"Unde-s poeţii-olimpieni, în stare Un june visător, neînvăţat

Să tragă drept la ţintă cu-ale lor Prin şcoli,

Săgeţi zvârlite dintr-un arc sonor, - un proaspăt absolvent al gliei


Întins cu o supremă încordare? Sau străzii, - poate că va fi chemat
Unde-s corăbiile cântătoare, S-aj ungă meşter mare-al Poeziei,
Cu pânzele ca nişte-aripi în zbor, Brav amiral ce jlota-n larg şi-o poartă,
Pornite sub un vânt şfichiuitor, Spre ţări ce încă nu-s pe nici o hartă".
Să caute vre-un nou tărâm, pe mare?
Posibiiităti
,
(în româneşte de Petre Solomon)
desen de Margareta Sterian

-
DRAGOS• VRAttCEAtt(J
1907 - 1977
100 de ani de la naştere

"Cântece în depărtare Stă 'n soare.


Auzite, cântece de dor
Alean al inimilor Cântece, jocuri de fraţi, cântece
Poezii, pui de aur Horă iată-mă dar.

Crângul cu cinteza care Cloncăe 'n curte, ferice mie


Cântă lângă casă Iarăşi cloşca aurie",

A crescut înalt. Neculeasă


E răchita. Casa pe-aproape Cloşca cu puii de aur

ISSN 1454-0487