Crucea magică, cea din antichitatea timpurie, făurită cu gândul prin puterea minţii, era aşezată în

interiorul sferei capului, perpendicular pe axa trupului. Dacă aşezăm o farfurie pe creştetul capului şi
desenăm pe suprafaţa ei o cruce, avem această poziţie de perpendicular pe axa trupului.

Această cruce din sfera capului, construită cu puterea minţii, are consistenţă magică materială (ca şi
când ar fi făcută din lemn, metal etc, deci, din substanţă).

A ajuns în contemporaneitate, vorbirea despre puterea acestei Cruci, următoarele: "dacă rotim cu
puterea minţii Crucea într-un sens, ea va atrage "energia" divină în noi, iar dacă o rotim în sens invers,
"ne golim de energie divină". Și uite așa ni s-a predat o informație care ne-a determinat să nu fim atenți
la ceea ce singuri provocăm pentru a nu ajunge la adevăr. E o piatră de încercare atunci când
INFORMAȚIA este prezentată folosind un gest: înșurubăm înspre dreapta – idea că strângem /adunăm
energie iar în sens invers extragem. O acțiune profană care ,,mărturisește” una divină?! Sau un voal
peste adevărata Intenție de care folosindu-ne în anumite circumstanțe, ,,vedem” că funcționează și nu
mai punem întrebări?! Să deslușim.

Există o profanare a Puterii Pământului în formularea care a ajuns la noi (prin profanare se înţelege
deposedare de puterea sacră) Este vorba de preoţii antici care venerau puterea solară, desacralizând
puterea pământului.

Din teologia cathonică - a Adâncului Materiei - a Soarelui şi Pământului rezultă că magii sihaştri din
antichitate aveau cunoaştere desprePuterea Adâncului din Soare şi despre Puterea Adâncului din
Terra, cât şi relaţia dintre aceste DOUĂ ADÂNCIMI (a nu se confunda cu "grosimi" - grosimea materiei
este una, rezultată din lungime, lăţime şi grosime, iar Adâncimea Materiei este alta, este ceea ce
teologul şi filosoful Evului Mediu conceptualiza ca fiind "Sinele materiei")

Magul sihastru, atunci când învârtea acestă Cruce într-un sens, prin sacramentalul natural al
Crucii, lăsa să treacă prin mag Puterea Adâncului din Soare care relaţiona cu Adâncimea Terrei, iar când
o rotea în sens invers, lăsa să treacă prin mag Puterea Adâncului din Terracare relaţiona cu Adâncimea
solară. Într-o situaţie magul „aduna” putere de Adânc din Adâncimea Soarelui şi invers în cealaltă
situaţie.

Prin profanarea Pământului, desacralizarea Puterii Adâncimii Pământului (magii aveau acestă putere de
desacralizare şi sacralizare), Discipolii lor se puteau "hrăni numai din Soare", iar când roteau Crucea în
sens invers, în fapt real Puterea Adâncului din Terra nu mai trecea prin ei, iar această senzaţie creea
iluzia că pierd din putere, dar era vorba de o ne-hrană, iar senzaţia de nehrană se aseamană foarte mult
cu senzaţia de pierdere a puterii. Prin asta, magii solari, cum au fost numiţi în cultura istoriei religiilor, au
conferit Autoritate Divină Astrului.
Deci Crucea Antică, este o creaţie a magilor, nu este Creaţia lui Dumnezeu, şi această Cruce, sacralizată,
a fost una din "armele" sacerdotale de mai târziu.

Crucea sacramentală,

creată în natură (în creaţie) de Dumnezeu

Rotirea Pământului în jurul axei sale, atrage după sine diferenţele de temperatură dintre noapte şi zi, iar
rotirea pământului în jurul Soarelui, dă anotimpurile unui an.

În studiile de cultură a religiilor, fenomenul material poartă numele de "creşterea şi descreşterea

energiei", de unde şi explicaţia lor că zeii vegetali, cu moartea şi învierea repetată este legată de această
creştere-descreştere, respectiv de o înţelegerea religioasă a unui fenomen material.

Rotirile în jurul axei Pământului, generează o linie dinamică de rotire perpendiculară pe axa
Pământului, în timp ce, rotirea în jurul soarelui într-un an crează o rotire dinamică "în Cruce" cu rotirea
din jurul axei. Deci, la o rotire în jurul Soarelui, polii Pământului prin legile mişcării de rotaţie, efectuează
o "rostogolire" se rotesc pe axa perpendiculară cu axa de rotaţie a Pământului.

Rotaţia Pământului în jurul Soarelui se face în 360 de rotiri /zile şi patru ore, aşa se mişcă şi
anotimpurile de pe Pământ în patru ani, realizând în materia vie ceva asemănător respiraţiei: inspiraţie
şi expiraţie: pe doi ani, viaţa inspiră prin înaintarea anotimpurilor, apoi expiră prin ajungerea
anotimpurilor în locul de unde au plecat, şi asta se repetă cu aceaiaşi dinamică neperturbată.

În Patru ani, Crucea Pământului (creată de Dumnezeu prin cele două mişcări de rotaţie a Pământului
perpendiculare una pe alta), deci, această Cruce "Respiră", este vie, face parte din "suflarea lui
Dumnezeu peste viaţă", iar Această Cruce, are o respiraţie proprie, este vie şi Creată de Dumnezeu.

Are putere sacramentală puterea sacră care vine direct de la Dumnezeu nu prin magi. Magii, prin
cunoaştere, au aflat de Această Cruce, şi şi-au construit una a lor, Crucea magică, desigur şi aceasta cu
mari puteri dacă ştii cum să o foloseşti.

Apostolii se trag din religia semită, cu sacerdoţiile lui Moise, care au promovat şi sau folosit în mod
special de magia Adâncului Materiei.

Dogma, (legea oficială a sacerdoţiului semit), îşi trăgea puterea din Adâncul Materiei, în timp ce
dyonisiniamul prin cele doua etape (dinainte şi de după Orfeu), îşi trăgea puterea mai ales din Crucea
Sacramentală (la început a vieţii biologice şi sufleteşti într-un tot inseparabil până la Orfeu).

De la începutul Creştinismului, între creştinii dyonisiaci şi cei semiţi au fost neînţelegeri, până când
dyonisianismul a înlăturat arianismul semit al apostolilor.

În acest context aveau să apară mari conflicte între căştigătorii luptei cu Arie, care au restabilit
Autoritatea Universală a Mântuitorului, dar nu au acceptat magii sihastri care, protejaţi de Maica,
doreau să restabilească, prin Autoritatea Mântuitorului şi Autoritatea Universală a Tatălui.

Cel mai dur conflict a fost între Sfântul Vasile cel Mare şi magii păstori dyonisiaci.

Poate prin aducerea Moaştelor Sfântului Vasile cel Mare la Moaştele Sfintei Cuvioase Parascheva, a
fost realizată "împăcarea"lui Vasile cel Mare cu Sfânta noastră Sihastră, protejată de Maica şi care a fost
în Lucrarea pe Pământ a Maicii.
Marele Ritual al Cinei de Taină, dă SEMN DIVIN dyonisiacilor că ei au fost aleşi pentru adunarea puterilor
sacerdotale din lume şi nu sacerdoţiile lui Moise sau cele egiptene.

Iar Născătoarei de Dumnezeu, Maica Domnului, i s-a dat să-şi ajute Fiul prin Propria ei lucrare, ascunsă,
şi în afara sacerdoţiilor.

(Invățături primite de la Mag)

PreMinunată Fecioară,
Să fiu una cu Tine

Parte din Inima TA!

din cântul Zorilor care-ți face suflarea auzită.

Lăsând mângâierea Vie să-mi fie adorare.

Danaela