Poluare olfactiva. Dreptul la un mediu sanatos.

Hotararea CEDO in cauza

Branduse vs. Romania

http://www.dejure.md/index.php?go=opinions&n=274 (mai 2009)

http://www.juridice.ro/cedo/39837.html

Reclamantul executa o pedeapsa cu inchisoarea la penitenciarul din Arad. La o distanta foarte mica de
penitenciar - 18 m - se gasea o fosta groapa de gunoi a orasului, folosita in perioada 1998-2003, cu o suprafata
de 14 ha. In 2003, primaria Arad alesese un alt loc pentru „depozitarea” deseurilor menajere, dar nu luase nicio
masura in legatura cu fosta groapa. Aceasta continuase sa fie utilizata de localnici, care isi aruncau acolo
gunoaiele.

Numeroase rapoarte ale unor institutii de stat si ONG-uri descriau situatia si indicau aspectele privind
organizarea si utilizarea gropii respective ce contraveneau legislatiei in vigoare, aceasta neavand autorizatiile de
functionare sau de inchidere prevazute de legislatia in vigoare. In 2006, din pricina acumularilor de gaz metan
rezultat din procesele de descompunere a deseurilor menajere, avusese loc un incendiu foarte puternic, pe care
pompierii reusisera sa il stapaneasca abia dupa 3 zile; nori de fum poluasera cartierele invecinate, inclusiv
penitenciarul. Garda de Mediu amendase Primaria Arad pentru neregulile in activitatea de gestionare a gropii de
gunoi. In celula reclamantului, aflata foarte aproape de groapa respectiva, intrau diverse musculite si alte
insecte, iar mirosul era, in special vara, insuportabil.

Curtea a considerat ca articolul 8 este aplicabil, poluarea olfactiva foarte puternica fiind confirmata de
numeroase probe. Chiar daca sanatatea reclamantului nu fusese afectata, avand in vedere probele existente
precum si durata in care reclamantul suportase poluarea respectiva, Curtea a considerat ca ii fusese afectata
calitatea vietii de o maniera ce adusese atingere vietii sale private, iar aceasta atingere nu era o simpla
consecinta a detentiei.

Analizand respectarea articolului 8, Curtea a constatat ca responsabile pentru situatia creata erau autoritatile,
avand in vedere ca in toata perioada groapa respectiva functionase sub controlul lor. Totusi, formalitatile
prevazute de legea interna nu fusesera respectate, neexistand nici autorizatie de functionare, nici autorizatie de
inchidere a gropii de deseuri. In acest mod, autoritatile incalcasera multe din obligatiile ce le reveneau in baza
legii interne (amplasarea in imediata proximitate a penitenciarului, absenta instalatiilor specifice si de
supraveghere a nivelului de poluare a aerului etc).

In plus, drepturile persoanelor interesate nu fusesera respectate in procesul decizional privind infiintarea si
desfiintarea gropii de gunoi. Conform jurisprudentei Curtii in materie, revenea autoritatilor competente obligatia
de a efectua, inainte de a decide amplasarea gropii, studii necesare pentru a masura efectele activitatii poluante
si pentru a permite astfel stabilirea unui just echilibru intre diversele interese concurente. Or, acest lucru nu se
intamplase decat a posteriori, in 2003 si apoi dupa incendiul din 2006.

Studiile respective concluzionasera ca activitatea de depozitare a gunoaielor era incompatibila cu cerintele de

mediu si ca exista o poluare foarte puternica, depasind normele legale stabilite, iar persoanele din proximitatea
gropii trebuiau sa le suporte. In sfarsit, procedurile de inchidere a gropii erau pendinte, iar Guvernul nu
furnizase nicio informatie daca lucrarile efective incepusera sau nu. Articolul 8 a fost incalcat.

Nota: In aceeasi hotarare Romania a mai fost condamnata si pentru incalcarea articolului 3 din pricina
conditiilor de detentie ale reclamantului. Pentru ambele incalcari, suma acordata ca satisfactie echitabila in baza
articolului 41 a fost de 8 000 euro. Desi nu e foarte mare, reprezinta un progres evident fata de hotararea Tatar
vs. Romania unde Curtea a refuzat sa acorde o despagubire pentru incalcarea dreptului garantat de articolul 8.

http://www.juridice.ro/cedo/39837.html