Sunteți pe pagina 1din 3

Inflaţia şi deflaţia reprezintă fenomene economice importante, care pot avea consecinţe

negative asupra economiei. În esenţă, inflaţia este definită ca o creştere generală – sau
generalizată – a preţurilor bunurilor şi serviciilor pe o perioadă îndelungată, care conduce
la scăderea valorii banilor şi, prin urmare, a puterii de cumpărare a acestora.

Deflaţia este adesea definită ca opusul inflaţiei, şi anume ca situaţia în care se înregistrează
o scădere generală a preţurilor pe o perioadă îndelungată.

În absenţa inflaţiei sau a deflaţiei, se poate vorbi despre stabilitatea preţurilor atunci când,
în medie, preţurile nici nu cresc, nici nu descresc, ci rămân stabile în timp. Dacă, de
exemplu, cu 100 EUR se poate cumpăra acelaşi coş de bunuri ca şi cu un an sau doi înainte,
stabilitatea preţurilor poate fi considerată absolută.

De fapt, indicele preţurilor de consum, care măsoară variaţiile preţurilor de consum ale
bunurilor şi serviciilor, nu este singurul indice al preţurilor dintr-o economie.
Un alt indice cu o importanţă economică similară este indicele preţurilor de producţie. Acest
indice măsoară variaţiile preţurilor de vânzare, operate în timp de producătorii de
bunuri şi servicii.

MASURAREA EVOLUTIEI PRETURILOR DE CONSUM


IPC si IAPC

IPC este utilizat pentru fundamentarea pe plan naţional a politicilor monetare (de unde
şi ţintirea inflaţiei de către BNR), a politicilor sociale (salariu minim, indexări, ajutoare
sociale, pensii etc.) şi a politicilor economice, bugetare şi fiscale;
• calculat faţă de luna anterioară a aceluiaşi an, indicele evidenţiază evoluţia
preţurilor de la o lună la alta, ceea ce, practic, suscită cel mai mare interes;
• calculat faţă de luna decembrie a anului anterior, indicele reflectă evoluţia
preţurilor de la începutul anului;
• calculat faţă de luna corespunzătoare a anului precedent, indicele evidenţiază
evoluţia preţurilor, eliminând caracterul sezonier al acestei evoluţii.

IAPC serveşte exclusiv scopurilor de comparare internaţională a nivelului inflaţiei între


Statele Membre şi pentru stabilirea politicii monetare la nivelul UE.
• indicele este calculat şi publicat faţă de media anului 2005 (2005=100). Toate
Ţările Membre ale Uniunii Europene se conformează acestei reguli din raţiuni
de comparabilitate, indiferent de baza de referinţă a indicilor naţionali şi a
sistemului de ponderare folosit. Aceasta înseamnă că se procedează la operaţii
de calcul complementare asupra aceloraşi date pentru a se obţine un indice
având ca bază de referinţă media anului 2005;
• tot din raţiuni de comparabilitate, ponderile utilizate de fiecare ţară la calculul
IAPC sunt exprimate în preţurile lunii decembrie ale anului anterior.
Forme ale inflatiei:

 inflația târâtoare (sau liniștită) - se referă la creșterea treptată și continuă a prețurilor de până
la 3%. Termenul a fost propus de către Franklyn Holzman, profesor la universitatea Tufts, în
1959;
 inflația moderată -- reprezintă creșterea anuală a prețurilor cu 15-30%. Definiția inflației
moderate a fost propusă de către Rudiger Dornbusch, profesor la MIT și Stanley Fischer,
primul vice-director executiv al FMI, în 1993;
 criza inflaționistă -- reprezintă acea perioadă de timp, de cel puțin doi ani, pe parcursul
căreia rata anuală a inflației depășește 40%. Definiția crizei inflaționiste a fost propusă de
către Michael Bruno și William Easterly, economiști la Banca Mondială, în 1998[3];
 inflația rapidă, când ritmul anual de creștere a prețurilor se apropie de 10%;
 inflația galopantă, când creșterea prețurilor depășește 10% anual;
 hiperinflația -- reprezintă creșterea prețurilor de peste 50% pe lună. Definiția hiperinflației a
fost formulată pentru prima dată de către Phillip Cagan, profesor la Universitatea Columbia,
în 1956. Hiperinflația începe în luna în care creșterea prețurilor depășește 50% și se termină,
dacă rata creșterii prețurilor scade sub 50% și timp de un an se menține sub acest nivel.

Deflația caracterizează situația în care pe termen lung, oferta de bunuri și servicii este mai
mare decăt cererea, având loc scăderea prețurilor. Este opusul inflației.

Inflația caracterizează situația în care pe termen lung, cererea de bunuri și servicii este mai
mare decăt oferta, ceea ce determină creșterea prețurilor.

Stagflația este caracterizată de stagnarea producției, fără ca masa monetară să se micșoreze,


accentuându–se dezechilibrul dintre cerere și ofertă și fenomenul inflație. Rata inflatiei este
mare, cresterea economica este nula, iar somajul este mare.

Slumpflația se caracterizează prin declinul economiei, timp în care producția națională scade
iar inflația si somajul cresc.

CINE PIERDE / CASTIGA DIN PROCESUL INFLATIONIST: EF. ECON.-SOC.

1. In prima faza (socul initial=cresterea pret. cu 1-3% datorata dezechilibrului cerere


mare – oferta mica) se stimuleaza productia (expansiunea monetara =>expansiunea
prod.). Cresterea preturilor de vz. depaseste cresterea ct productiei.

2. Pe plan social: cei cu venituri fixe: salariati, pensionari etc, vor fi afectati primii pt ca
preturile cresc, salariile nu; cei cu venituri variabile vor castiga, pt ca ven lor cresc odata
cu cresterea preturilor (comertianti, imboliare-chirii) sau se va reduce volumul ctr datorita
cresterii preturilor.

3. Stagflația este caracterizată de stagnarea producției, fără ca masa monetară să se


micșoreze, accentuându–se dezechilibrul dintre cerere și ofertă și fenomenul inflație. Rata
inflatiei este mare, cresterea economica este nula, iar somajul este mare.

4. Cresterea preturilor la produsele de import; la energie, materii prime si materiale;


cresc cheltuielile de consum;

5. Scade economisirea; devalorizarea monedei nationale;


6. Probabil grupul cel mai mare de oameni ce beneficiaza de pe urma inflatiei sunt
debitorii, cei ce datoreaza bani in momentul aparitiei fenomenului inflationist.

7. Guv poate prod bani in 2 moduri: 1. tiparire de noi bani si 2. modif ech bancar al bnr.
Banii noi sunt utiliz. facand invest, intai se distribuie, ulterior redistribuire

COMBATEREA INFLATIEI

1. Politica monetara (si de credit) cuprinde totalitatea masurilor luate de catre sau prin
intermediul bancii centrale sau autoritatilor monetare si urmareste in acest caz reducerea
masei monetare in circulatie, in principal prin: reducerea creditelor (indirect prin majorarea
ratei dobanzilor sau direct prin limitarea administrativa a creditelor)

2. politici financiare (bugetare); Reducerea deficitului bugetar poate fi realizata prin:


reducerea cheltuielilor publice, in special a celor care au creat tensiuni in economie, sau in
cazul in care acest lucru nu este posibil mentinerea lor la nivel constant; cresterea veniturilor
bugetare (prin cresterea gradului de colectare a veniturilor si/sau cresterea fiscalitatii –
introducerea de noi impozite, majorarea impozitelor existente).

3. Politica veniturilor are mai multe componente, principale fiind urmatoarele:


- Indexarea - reprezinta o masura de protectie a categoriilor cu venituri fixe impotriva
principalei consecinte a inflatiei, respectiv scaderea puterii de cumparare, si nu o masura
antiinflationista. Ea se aplica in toate tarile si presupune cresterea veniturilor proportional cu
evolutia inflatiei.

- 'Inghetarea' preturilor si a salariilor pentru o anumita perioada de timp - nu


reprezinta nici ea o masura antiinflationista, urmarind doar asigurarea unui ragaz pentru a
putea fi pregatite si implementate masuri antiinflationiste propriu-zise, respectiv pentru ca
aceste masuri sa ajunga in stadiul de manifestare a efectelor.

- Controlul preturilor prin masuri administrative - are o eficienta redusa, putand in


general numai amana momentul declansarii unor miscari de pret si riscand a accentua
fenomenul inflationist in momentul liberalizarii preturilor, ca si crearea unei penurii de
produse pe piata.

Cresterea productiei de bunuri si servicii

Aplicarea DEFLATIEI

Alaturi de cele de mai sus, la nivel microeconomic se cere actionat in directia


reducerii costurilor de productie (absolut sau relativ) prin cresterea productivitatii, cresterea
calitatii produselor, utilizarea de tehnologii moderne, recuperarea resurselor, etc.

S-ar putea să vă placă și