Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
negative asupra economiei. În esenţă, inflaţia este definită ca o creştere generală – sau
generalizată – a preţurilor bunurilor şi serviciilor pe o perioadă îndelungată, care conduce
la scăderea valorii banilor şi, prin urmare, a puterii de cumpărare a acestora.
Deflaţia este adesea definită ca opusul inflaţiei, şi anume ca situaţia în care se înregistrează
o scădere generală a preţurilor pe o perioadă îndelungată.
În absenţa inflaţiei sau a deflaţiei, se poate vorbi despre stabilitatea preţurilor atunci când,
în medie, preţurile nici nu cresc, nici nu descresc, ci rămân stabile în timp. Dacă, de
exemplu, cu 100 EUR se poate cumpăra acelaşi coş de bunuri ca şi cu un an sau doi înainte,
stabilitatea preţurilor poate fi considerată absolută.
De fapt, indicele preţurilor de consum, care măsoară variaţiile preţurilor de consum ale
bunurilor şi serviciilor, nu este singurul indice al preţurilor dintr-o economie.
Un alt indice cu o importanţă economică similară este indicele preţurilor de producţie. Acest
indice măsoară variaţiile preţurilor de vânzare, operate în timp de producătorii de
bunuri şi servicii.
IPC este utilizat pentru fundamentarea pe plan naţional a politicilor monetare (de unde
şi ţintirea inflaţiei de către BNR), a politicilor sociale (salariu minim, indexări, ajutoare
sociale, pensii etc.) şi a politicilor economice, bugetare şi fiscale;
• calculat faţă de luna anterioară a aceluiaşi an, indicele evidenţiază evoluţia
preţurilor de la o lună la alta, ceea ce, practic, suscită cel mai mare interes;
• calculat faţă de luna decembrie a anului anterior, indicele reflectă evoluţia
preţurilor de la începutul anului;
• calculat faţă de luna corespunzătoare a anului precedent, indicele evidenţiază
evoluţia preţurilor, eliminând caracterul sezonier al acestei evoluţii.
inflația târâtoare (sau liniștită) - se referă la creșterea treptată și continuă a prețurilor de până
la 3%. Termenul a fost propus de către Franklyn Holzman, profesor la universitatea Tufts, în
1959;
inflația moderată -- reprezintă creșterea anuală a prețurilor cu 15-30%. Definiția inflației
moderate a fost propusă de către Rudiger Dornbusch, profesor la MIT și Stanley Fischer,
primul vice-director executiv al FMI, în 1993;
criza inflaționistă -- reprezintă acea perioadă de timp, de cel puțin doi ani, pe parcursul
căreia rata anuală a inflației depășește 40%. Definiția crizei inflaționiste a fost propusă de
către Michael Bruno și William Easterly, economiști la Banca Mondială, în 1998[3];
inflația rapidă, când ritmul anual de creștere a prețurilor se apropie de 10%;
inflația galopantă, când creșterea prețurilor depășește 10% anual;
hiperinflația -- reprezintă creșterea prețurilor de peste 50% pe lună. Definiția hiperinflației a
fost formulată pentru prima dată de către Phillip Cagan, profesor la Universitatea Columbia,
în 1956. Hiperinflația începe în luna în care creșterea prețurilor depășește 50% și se termină,
dacă rata creșterii prețurilor scade sub 50% și timp de un an se menține sub acest nivel.
Deflația caracterizează situația în care pe termen lung, oferta de bunuri și servicii este mai
mare decăt cererea, având loc scăderea prețurilor. Este opusul inflației.
Inflația caracterizează situația în care pe termen lung, cererea de bunuri și servicii este mai
mare decăt oferta, ceea ce determină creșterea prețurilor.
Slumpflația se caracterizează prin declinul economiei, timp în care producția națională scade
iar inflația si somajul cresc.
2. Pe plan social: cei cu venituri fixe: salariati, pensionari etc, vor fi afectati primii pt ca
preturile cresc, salariile nu; cei cu venituri variabile vor castiga, pt ca ven lor cresc odata
cu cresterea preturilor (comertianti, imboliare-chirii) sau se va reduce volumul ctr datorita
cresterii preturilor.
7. Guv poate prod bani in 2 moduri: 1. tiparire de noi bani si 2. modif ech bancar al bnr.
Banii noi sunt utiliz. facand invest, intai se distribuie, ulterior redistribuire
COMBATEREA INFLATIEI
1. Politica monetara (si de credit) cuprinde totalitatea masurilor luate de catre sau prin
intermediul bancii centrale sau autoritatilor monetare si urmareste in acest caz reducerea
masei monetare in circulatie, in principal prin: reducerea creditelor (indirect prin majorarea
ratei dobanzilor sau direct prin limitarea administrativa a creditelor)
Aplicarea DEFLATIEI