Manolache Daniel

Proprietatea intelectuala in activitatea IMM-urilor .

Cap 1. Managementul infintarii si activitatii centrelor incubatoare de afaceri .

In Romania promovarea conceptului de Incubatoare de Afaceri s-a facut inca din 1991 , conform datelor
prezentate in extenso de catre Dr. ing Ioan Piturescu , autorul monografiei unicat cu titlul “Centre
incubatoare de afaceri “ (publicata in anul 2002 ) din care se prezinta selectiv in continuare .Primele
initiative s-au bazat pe experienta Parcurilor Tehnologice si a Centrelor de Incubare din SUA si Europa
Occidentala . Ulterior S-au creat patru incubatoare de afaceri cu sprijin venit din partea programului
PHARE si administrat de CRIMM (Centrul Roman pentru intreprinderi Mici si Mijlocii ) la Sibiu ,
Timisoara, Braila , Miercurea Ciuc . In present Ministerul intreprinderilor mici si mijlocii , si al Cooperatiei
intentioneaza sa promoveze un program priviind sprijinirea infiintarii si dezvoltarii de incubatoare de
Afaceri , intr-o prima faza finantand realizarea a trei incubatoare de Afaceri pilot . Impactul
incubatoarelor inovative si de afaceri in domeniul economic si antreprenorial , respectiv al activitatiilor
de transfer tehnologic asupra promovarii cooperarilor economice de transfer tehnologic asupra
promovarii cooperarilor economice ca a determinat recunoasterea Centrelor de Inovare si Incubare ca
instrumente eficiente in politica de dezvoltare economica . Totusi , acest concept a fost greu de abordat
si in Romania , si este foarte putin cunoscut in mediul economic prezent . Initiatorul ( importatorul )
acestui concept , “Centre de incubare “ , pentru Romania a fost Agentia Nationala de Privatizare (ANP)
prin Departamentul intreprinderi Mici si Mijlocii (D.I.M.M) , care printr-o activitate putin fructuoasa ,
nesustinuta logistic si financiar si mai ales prin trecerea Departamnentului intreprinderi Mici si Mijlocii la
Agentia Romana de Dezvoltare , nu a reusit sa materielizeze acest concept . A acordat un minim de
informatii la infiintarea primului Incubator de Afaceri in Romania , Cetrul Incubator Tehnologic si de
Afaceri , Bucuresti (CITAf) . Ideea a fost preluata de Ministerul Cercetarii si Tehnologiei , Departamentul
de Inovare si Privatizare , care printr-un program propriu , sustinut si financiar , a reusit sa creeze retele
de Centre de Incubare si Afaceri si Centre de Implementare a Inventiilor in 1993 . In ultima perioada se
constata o activitate a acestor centre in directia dezvoltarii regionale . In present prin eforturile
conjugate ale Ministerului Educatiei si Cercetarii si a Agentiei Nationale pentru Intreprinderi Mici si
Mijlocii si Coopetiei se spera intr-o revigorare a acestor concept si totodata in aducerea Romaniei in
lumea buna a inovarii si a transferului tehnologic . Parcuri stiintifice si tehnologice. In general un parc
stiintific si tehnologic este o zona de teren ( de aproximativ 50-100 ha ) cu cladiri proiectate pentru mai
multe activitati in domeniul tehnologic si al tehnologiilor , laboratoare de cercetare. Acesta include
cercetare stiintifica , proiectare si dezvoltare fabricatia unor produse speciale si servicii tehnice . Sunt de
obicei amplasate in afara marilor aglomerari si pe langa universitati tehnice sau institute de cercetare .
Misiunea parcului este sa catalizeze procesul dezvoltarii si transferului tehnologic permitand
universitatiilor tehnice (din apropriere ) laboratoarelor si intreprinderilor (sponsorizate de stat sau
particulare ) , sa-si amplaseze operatiunile intr-un ambient placut , unde pot coopera intre ele . In acest
fel , parcul poate primi servicii si facilitati din partea insititutelor de cercetare si tehnice , in acest proces
inovatia si transferal tehnologic sunt stimulate , se creeaza noi locuri de munca , noi afaceri , informatia
circula rapid , iar pe ansamblu , se produce o dezvoltare economica a regiunii. Majoritatea parcurilor
produce o dezvoltare economica a regiunii . Majoritatea parcurilor stiintifice si tehnologice din SUA sunt
uniuni de capital intre universitati si societati private si sunt intemeiate de govern . Numai cateva sunt
corporatii sau societati constituite cu scopul de ea realiza profit , incepand cu Parcul de Cercetare
Stanford (1952) si Triunghiul de Cercetari din Carolina de Nord (1959) , astazi sunt peste 100 de astfel de
amenajari in SUA si cele mai multe au , sau planifica , un centru de incubare tehnologica . Factorii de
success ai parcurilor stiintifice si tehnologice (conform experientei SUA ) sunt : - amplasarea langa
capacitati de cercetare si dezvoltare tehnologica , care pot asigura baza de cunostinte si prestigiu ; -
calitatea de varf in asigurarea spatiilor si serviciilor , inclusive infrastructura de telecomunicatii de toate
tipurilor ( include aici un aeroport ) ; - climat placut , activitati culturale si facilitate de comunicare si
informare care sa atraga un personal calificat ; - asigurarea de catre stat a unui cadru politic si economic
favorizant . Odata aceste conditii asigurate , serviciile si mobilizarea capitalului umreaza de la sine .
Factorii de esec sunt urmatorii : - actiuni ale conducerii politice in managementul afacerii sau
directionarea capacitatii tehnice nationale spre anumite directii , fara o sustinere adecvata ; -insuficienta
sustinerii initiale din punct de vedere financiar si al asigurarii infrastructurii ; - amplasare inadecvata ; -
cunoastere , apreciere si sustinere insuficienta din partea comunitatiilor locale , a cercurilor de afaceri . a
universitatilor sau institutelor de cercetare si lipsa surselor de finantare . Criteriile de amplasare a unui
parc stiintific sau tehnologic trebuie sa tina seama atat de considerantele initiatorilor cat si de
posibilitatile de atragere a viitorilor locatari , dupa cum urmeaza : 1. Considerente ale promotorilor : -
Langa institute tehnice de cercetare . – Ambianta locala . Comunitatea . – Termene de inchiriere
convenabile . – Personal stiintific de varf . Imprejurimi atractive . Etapele infiintarii unui parc stiintific si
tehnologic sunt urmatoarele : Prima faza : 1. Legatura dintre universitati , diverse organizatii si
intreprinderi private , institute de cercetari si intreprinteri industriale. Decizia de infiintare . 2. Infiintarea
nucleului de conducere si administrare a centrului de informare si a surselor de tehnologie .
Infrastructura . 3. Infiintarea unui centru de promovarea ( incubarea ) tehnologica , pentru inceput cu
circa 20 de locatari . 4 . Asigurarea contructiei pentru mai multi locatari . 5. Infiintarea unui centru de
inovatie tehnologica ( de exemplu in domeniul informaticii ). Faza a doua. 1 . Proiectarea si executia
parcului . 2 . Implementarea unui management performant . Faza a treia . Cand parcul s-a conturat si
devine efectiv lucrative si tinand cont de rezultatele partiale , apare necesitatea conexarii parcului la
retelele nationale si international de cooperare in domeniu . Finantarea Inovarii Tehnologice . Conditiile
proprice pentru inovarea tehnologica includ masuri legislative asupra taxelor individuale si a asociatior
care sa permita intreprinzatorului sa faca bani si sa-I multiplice , in acelas timp systemul trebuie sa
asigure accesul la surse de finantare pentru a sprijini inceputurile si extinderea afacerii . Pot intervene
diverse riscuri legate , in primul rand , de faptul ca exploatarea unei afaceri inovative poate cere
adeseori cheltuieli mai mari decat posibilitatile companiei angajate sau ale centrului de tehnologie .
Capitalul de Risc este absolut necesar si el poate proven de la : - un program guvernamental , care
asigura fondurile necesare unor propuneri sau unor programe de lucru . Definirea unui astfel de capital
mixt in cadrul capitalului de risc ar fii o reunire de capitaluri si mijloace speciale , care ar putea sprijini o
idee cu grad ridicat de risc , avand in vedere profituri ridicate . De evidentiat faptul ca mai mult ca
oriunde in SUA acest lucru este posibil datorita urmatorilor factori educationali , sociali si institutionali :-
o infrastructura puternica de servicii in domeniul asigurarii cunostintelor si know –how – capitalului de
risc . In SUA opereaza peste 300 de asociati de capital cu aproape 2000 profesionisti specializati in
ajutarea intreprinzarilor care doresc sa initieze o afacere si care au mijloace circulante de cea 3-4
milioane $ . Asociatiile de capital pot acoperi finantarea de inceput pana la punctul obtinerii unui produs
sau serviciu comercializabil si fonduri mai importante pentru fabricare si formarea unei retele de
comercializare. A doua etapa de finantare poate fi necesara pentru extinderea productiei si a sistemelor
de distribuire , pana cand noua firma este recunoscuta pe piata in intreaga tara . In acest moment
participantul in asociatiile de capital si-a recuperate capitalul si are castiguri semnificative pe care le
poate disponibiliza pentru noi asociatii de capital . Prin natura concentrarii in inalta tehnologie , sector
cu redevente mari , asociatiile de capital asigura un coefficient de multiplicare enorm , pana la de 30 de
ori , alaturi de aparitia de noi locuri de munca si venituri pentru stat , de taxe si impozite . Necesitatea
aproprierii activitatilor si mecanismelor de stimulare a spiritului intreprinzator in domeniul tehnologiilor
inalte apare logica , data fiind conditionarea acestora de catre cercetarea si instruirea superioara . Este
recomandabil sa se utilizeze posibilitatile oamenilor de stiinta si ale specialistilor care isi pot pune
talentul si bunavointa in scopul crearii unui mechanism pentru initierea unor asociatii de capital in
domeniul tehnicilor inalte . Deoarece inovarea este instrumentul essential al activitatii intr-un parc
stintiific si tehnologic In continuare vom prezenta cateva aspect ale acestui process. Invoarea vizeaza
latura creatiei stiintifice si tehnice si este situatia la interfata dintre politica industrial si cea a stiintei
tehnologiei. Ea impune activitati orientate catre : 1. Valorificarea rezultatelor cercetarii prin aplicarea lor
in industrie si economie . 2. Implementarea unor tehnologii noi si a unor sisteme de management in
productia industriala . 3. Comercializarea produselor , proceselor serviciilor si tehnologiilor noi . Toate
insa necesita activitati complexe si legate intre ele ( cercetare stintifiica , dezvoltare tehnologica ,
selectare de idei noi , brevetare , acordare de licente ). Inovatia este un rezultat al procesului de
inovare care trebuie privit ca o realizare tehnica nebrevetabila , ce reprezinta o noutate nationala care
aduce progres si avantaje socioeconomice care nu a fost aplicata in tara dar care rezolva o serie de
probleme in industrie si economie . Activitatile inovative includ : -cercetari si dezvoltari experimentale ; -
modificari de process si produs ; - achizitionarea de tehnologii interne /externe sub forma de patente ,
inventii nepatentate , licente , know-know, desene , modele si servicii cu continut tehnologic , legate de
inovarile de produs sau process , introduce de catre angentul economic . In anii ’70 si inceputul anilor
’80 a devenit foarte clar ca abordarile teoretice anterioare priviind schimbarile tehnologice factorii
determinant si rezultatele obtinute au fost inadecvate pentru intelegerea relatiei complexe dintre
performantele tehnologice si economice . De aceea o abordare alternative – aceea a sistemului national
al inovarii – a inceput sa castige interes , in literature de specialitate un sistem de inovare care este
“constituit din elemente si relatii care interactioneaza in producerea , difuzarea si utilizarea unor
cunostinte economice noi , iar la un sistem national cuprinde elemente si relatii , intr-un sistem
regional si avand radacinile intre granitele nationale “ . Un sistem national de inovare are atat
componente regionale cat si locale care contin caracteristicile sistemului de inovare . Existenta
grupurilor industrial sau tehnologice in regiuni sau comunitati specific sporeste posibilitatea de creare a
unor retele de afaceri puternice si de colaborare tehnologica si stiintifica . De exemplu in Canada
componentele in domeniul cercetarii se materializeaza in : 4485 firme industrial , 35 de universitati si
115 colegii tehnice , peste 120 de laboratoare de cercetare federale si peste 50 provinciale , institutul
Canadian al informatiilor tehnologice si stintifiice ; Pentru a crea astfel de sisteme de inovare puternice
care alimenteaza sistemul national este essential sa fie atrasi parteneri din industrie , institute de
cercetare afaceri locale si comunitati de educare . Acest lucru se poate realiza prin stabilirea unor
entitati cum ar fi parcuri tehnologice , incubatoare tehnologice si de afaceri si retele de consultant sau
retele virtuale pentru dezvoltarea antreprenoriatului .