Tema 4: Gestiunea resurselor bancare

1. Gestiunea resurselor proprii

Din punct de vedere al gradului de solvabilitate, cuprind: Resurse stabile, care pot
fi plasate pe TL, constituite din CS, fondul de rezerva si primele legate de CS
varsat; Resurse temporare ce pot fi plasate pe TS, constituite din rezerva general
apt riscul de credit, dividendele de plata, impozitele.
Capitalul este punctul essential al mg bancii, avind elementele: reglementarile
privind capitalul bancii, posibilitatile privind cresterea capitalului bancii. (cap
minim – 200 mln lei) Modul de constituire a CS este reglementat prin legea
institutiilor financiare din RM si prin norme prudentiale emise de BNM. Capitalul
bancii reprezinta sumele cash pe care banca trebuie sa le detina, rezervele
obligatorii la BNM, fondul de garantare a depozitelor si alte fonduri impuse de
autoritati.
Cresterea capitalului bancar poate fi ridicata prin:
 Generarea interna de capital, prin prelevari din profit. Daca profitul
nerepartizat este suficient pt cresterea de capital atunci aceasta metoda este cea
mai buna forma de crestere a capitalului si este una dintre cele mai putin
costisitoare surse de capital pt majoritatea bancilor. Cerintele BNM privind
generarea interna de capital:
- Bancile sunt obligate sa repartizeze 20% din profitul brut pt constituirea unui
fond de rezerva pina cind fondul egaleaza CS, apoi maxim 10% pina cind
fondul a ajuns de 2 ori mai mare decit CS. Dupa atingerea acestui nivel,
alocarea de sume pt fondul de rezerva se face din profitul net. De asemenea,
bancile trebuie sa reprezinte din profitul brut sume pt constituirea rezervelor
generale pt riscul de credit din limita de 2% din soldul creditelor acordate.
- Bancile nu pot efectua repartizari din profit pt dividend daca in urma
repartizarii banca nu inregistreaza nivelul minim de solvabilitate de 16%
(norma Cook)
 Achizitionarea de capital prin emisiunea de actiuni noi este rezultatul
proprietarului sau necesitatea majorarii capitalului care reiese din cerintele
BNM. Emisiunea de actiuni atrage dupa sine micsorarea dividendelor pe care
proprietarii le pot obtine.
Riscul de insolvabilitate - riscul de a nu dispune de fonduri proprii suficiente pt
absorbirea eventualelor pierderi. Aceasta este consecinta manifestarii unuia sau
mai multor riscuri pe care banca nu le-a prevazut si acoperit. Probabilitatea ca
pierderile sa depaseasca fondurile proprii economice este pragul de toleranta (o
masura directa a acestui risc).
Acordurile de la Basel a promovat motivatia necesara procesului stabilirii unei
rate unice, a solvabilitatii pe intreaga UE, care la rindul lor a legitimate extinderea
cadrului Basil la institutiile de credit. In functie de aria de competenta, fiecare
autoritate de reglementare va controla existenta metodelor interne de monitorizare
a riscurilor, astfel incit capitalul sa fie mentinut la un nivel acceptabil in raport cu
angajamentele asumate.
I Basel – elaborat in 1988; a adus idea imbunatatirii calitatii mg riscului si
stabilirea unui nivel al capitalizarii bancii calculat in functie de sensibilitatea la risc
a activelor; s-a introdus coef Cook (coef suficientei capitalului).
II Basel – 1988, care se bazeaza pe 3 principii: Se refera la capitalul minim,
obiectivul fiind de a corela cit mai bine capitalul si riscurile asumate; Corespunde
metodologiei de supraveghere, obiectivul retinut constind in interventia bancii
centrale atunci cind nivelul de capital cerut nu acopera sufficient riscul asumat;
Vizeaza disciplina de piata, obiectivul consta in reducerea asimetriilor existente pe
piata.
In comparatie cu I Basil, II Basil a adus inovatii: Incurajarea bancilor de a-si utiliza
propriile modele interne de evaluare a riscului; Introducerea disciplinei de piata ca
factor de apreciere al expunerilor; Sensibilitatea la marele riscuri; Promovarea
sigurantei si stabilitatii sistemului financiar international prin mentinerea unui
capital reglementat in sistem; Dezvoltarea unei concurente bancare echitabile;
Abordarea globala a riscurilor; Dezvoltarea unor metode care sa masoare cit mai
correct riscul asumat de fiecare institutie bancara in parte.
III Basel - implementate gradual începând din 2011, urmând ca până la finalului
anului 2018 să fie implementate complet. Deoarece implementarea noului acord
presupune majorarea capitalului băncilor, perioada extinsă de implementare este
necesară pentru a acorda băncilor suficient timp pentru a constitui capitalul
suplimentar.
Pilonii: sporirea nivelului capitalului si al nivelului lichiditatii; intensificarea
proceselor de supraveghere si reglementare; marirea transparentei si intensificarea
reglementarilor pietei.
Se deosebeste de 1 si 2 prin faptul ca au o sfera de acoperire mult mai extinsa si ca
masurile sunt deopotriva microprudentiale (se adreseaza riscurilor individuale ale
bancilor) si macroprudentiale (sunt destinate riscurilor manifestate la nivelul
intregului sistem bancar).
Obiectivele: ridicarea calitatii, coerentei si transparentei bazei de capital (este
essential ca expunerea bancilor sa fie asigurata de o baza de capital de inalta
calitate, una dintre problemele fundamentate subliniate de criza fiind lipsa de
transparenta care ar fi permis pietei financiare sa evalueze pe deplin sis a compare
calitatea capitalului intre institutii); de a consolida acoperirea riscurilor; de a
suplimenta cerinta de capital de risc cu un effect de pirghie (scopul principal al
acestui indicator este de a Evita indatorarea excesiva a bancilor; se calculeaza ca
fonduri proprii de nivel 1 : active bilantiere); de a reduce prociclicitatea si de a
promova amortizoare anticiclice.
2. Gestiunea resurselor atrase
 Resurse depozitare – depozitele bancii sub forma:
- Conturilor de disponibilitati – resursa cea mai ieftina prin care se deruleaza
toate incasarile si platile clientilor; banca trebuie sa creeze conditii favorabile –
sa reduca comisioanele si sa creasca calitatea deservirii;
- Depozitelor sau conturilor de economii la vedere, care au un grad mare de
lichiditate;
- Depozitele la termen – bonificate la dobinda pietei, diferentiat in functie de
perioada de maturitate;
- Certificatele de depozit.
Depozitele pot fi delimitate in functie de subiect si clientii bancii in: depozite cu
amanuntul (pers fizice) si cu ridicata (institutionale).
 Resursele atrase nondepozite procurate de banca in situatii dificile si pot capata
urmatoarele forme:
- Imprumuturi de la BNM, credite de finantare, de licitatie, de Lombard;
- Imprumuturi pe piata interbancara de la alte banci;
- Vinzarea bonurilor de trezorerie sau a altor valori mobiliare din portofoliul
bancii.
Din punct de vedere conceptual depozitele pot fi privite in dublu sens:
I.Ca resurse atrase ce constituie obligatii ale bancilor fata de depunatori
II.Ca creanta creditorul fata de banca ale depunatorilor
Atragerea de resurse in conditiile unei piete concurente presupune asigurarea unor
elemente pentru clienti:1.increderea;2.bonitatea;3.nivelul serviciilor
Depozitele la vedere sint realizate prin intermediul contului curent si pot fi restrase
oricind de catre titularii lor. Singurele restrictii privesc nivelul de numerar peste un
anumit nivel care se preconizeaza din alte actiuni. Sumele disponibile pot fi
utilizate atit pt efectuarea de plati prin virament cit si pt retrageri de numerar.
Remunerarea acestor depozite este minimala, iar in cele mai dese cazuri ele sunt
neremunerate.
Depozitele la termen sunt convenite pe baza unui contract de depozit in care se
precizeaza termenul de maturitate a acestora, nivelul remunerarii, eventualele
penalizari pt pt spargerea depozitului inainte de termen sau posibilitatea
capitalizarii dobinzii. Avantajele: deponentii beneficiaza de o remunerare
superioara, iar bancile au o siguranta mai mare asupra termenilor de asigurare pt
disponibilitatile atrase.
Operatiunile ce se deruleaza alaturi de depozite:
 privind initierea infiintarii depozitelor - negocierea contractelor de depozit;
 curente cu clientii – identificarea clientului, prelucrarea documentelor;
 de evidenta legate de calculul si verificarea soldurilor, a retinerilor si dobinzilor;
 de control – control la ghiseu, audit extern.
Caracteristicile depozitelor: Transferabilitatea la cerere; Limitarea retragerilor;
Soldul minim; Servicii de tranzactii obisnuite; Pretul sub forma unei taxe lunare;
Taxa la tranzactie, adesea tranzactionarea la soldul minim; Ch cu serviciile
incluzind toate costurile associate procesarii si realizarii tranzactiei.
Este necesar ca banca sa ofere un minim de servicii de baza aferente depozitelor,
necesare increderii si comfortului clientului si acest minim trebuie sa asigure 3
nevoi fundamentale: un loc sigur si accesibil pt a pastra banii; un mod de a obtine
numerar; o modalitate de a efectua plati.