Introducere

Scurt istoric

Boala nu vine la întâmplare.Toate bolile se datoreazǎ încǎlcǎrii legilor

naturii în vreun fel, întro anumitǎ perioadǎ din viaṭa unei persone. Aceastǎ
încǎlcare voitǎ sau accidentalǎ, poate sǎ fi avut loc cu câteva generaṭii în urmǎ, sau
poate sǎ fi fost rezultatul unor calamitǎṭi naturale (radiaṭiile de la Cernobîl). Ar fi
putut cauza mutaṭii genetice, rezultând în vreun fel afecṭiunile curente.Pe lângǎ
radiaṭii, alṭi agenṭi dǎunǎtori cunoscuṭi pentru modificǎrile la nivel cromozomial
sunt alcoolul, tutunul, cafeaua şi bǎuturile de culoare cafenie, îndruditǎ cu ea,
multe medicamente şi droguri. Stilul nostru de viaṭǎ contemporan a atras foarte
mult atenṭia ca fiind producǎtor de boalǎ. Stresul acelereazǎ evoluṭia celor mai
multe boli şi le fac mai dificile şi mai dureroase.Când existǎ stres prelungit, bolile
apar mai timpuriu în viaṭǎ. Cu siguranṭǎ cǎ stresul joacǎ un rol foarte important în
cazul unor boli cum ar fi diabetul şi sindromul hipoglicemic. Diabetul, sindromul
hipoglicemic şi afecṭiunile asociate cu acestea, cum ar fi, hipertensiunea arterialǎ,
cancerul, obezitatea şi bolile colonariene sunt astǎzi cele mai obişnuite.Acestea
sunt boli ale stilului de viaṭǎ şi în mod frecvent, apar împreunǎ la aceşti pacienṭi.
Bolile au ap rut odat cu omul, precum şi preocup rile pentru tratarea
acestora. O variant plauzibil a fost folosirea produselor existente în mediul
înconjur tor, dominante fiind plantele, al turi de minerale şi produse animale. Prin
utiliz ri repetate, confirm ri şi infirm ri, s-au format etnomedicina şi fitoterapia
tradi ional . Pân la apari ia medicinei ştiin ifice, produsele naturale au însemnat
un mijloc de tratament al bolilor importante peste tot în lume.
O dat cu începutul dezvolt rii chimiei, în rile avansate s-a pornit cariera

1
spectaculoas a medicamentelor de sintez , ponderea acestora ajungând la 80%.
Plantele, cu un procentaj de 20%, nu au putut fi complet înlocuite niciodat .
Totodat , contrar procentajului amintit mai sus, sunt ri unde predominant a
r mas medica ia din plante, printre care un bun exemplu ar fi China, unde
procentajul este de 80% în favoarea medicamentelor de natur vegetal , în rile
subdezvoltate procentajul ajungând la 90-95%.
Prin existen a celor dou alternative, s-a declanşat o competi ie între
fitoterapie şi chimioterapie,
Abordarea obiectiv a problemei medicamentului conduce la o concluzie şi
anume faptul c atât medicamentele de sintez cât şi produsele vegetale, ofer
multiple posibilit i de rezolvare a problemelor terapiei, îns prezint şi limite
specifice. Singura atitudine corect este folosirea ambelor mijloace de terapie,
deoarece produsele de sintez nu pot fi înlocuite niciodat în totalitate de plante,
dar nici nu poate renun a la ele.
Diabetul zaharat reprezint cea mai frecvent boal endocrin înregistrat în
ultimii ani. Afec iunea este caracterizat prin valori crescute ale glucozei la nivel
sangvin, aşa numita hiperglicemie . Sunt doua tipuri de diabet zaharat. Diabet de
tip I, diabet insulin-dependent si diabet de tip II, diabet non-dependent de insulina.
Tratarea diabetului zaharat cu ajutorul plantelor poate fi într-adev r eficient atât
în etapele ini iale ale diabetului zaharat de tip II, cât i în forme mai complexe,
numai trebuie respectate ordinea de aplicare, durata i dieta recomandat . Doar
atunci medicina pe baz de plante asigur o recuperare mai rapid sau cel pu in
stabilizarea bolii.
Fitoterapia trebuie reconsiderat , pentru a se renun a la tot ce ine de
perioada emipric a terapeuticii, care nu rezist la o analiz ştiin ific şi a se trece
la aplicarea în studiul produselor vegetale a metodelor ştiin ifice de fitochimie şi
farmacologie, caraceristice medicamenului modern. Condi iile cerute acestuia,
2
privind calitatea, eficien a şi siguran a, trebuie s fie unice.
Plantele medicinale nu trebuie privite la modul general ca un tot unitar. Este
esen ial ca orice abordare s porneasc de la dinstinc ia a trei categorii de produse :
- plante şi substan e active biosintetizate de celula vegetal , cu ac iune terapeutic
foarte puternic , chiar drastic (din aceast grup fac parte în mod special cele care
con in alcaloizi, glicozide de tipul cardiotonicelor, peptide toxice sau saponozide
hemolitice)
- plante sau produse vegetale cu ac iune medie sau blând , care corect
administrate nu produc efecte secundare nocive (valerian , p ducel, anasaon,
anghinare,etc.)
- plante complet lipsite de toxicitate, care pot fi folosite f r nici un risc terapeutic
( muşe el, nalb , tei, etc.).

3
 Capitolul 1

Importan a Fitoterapiei

Fitoterapia este o ramur care se ocup cu prevenirea şi tratarea bolilor prin

remedii vegetale. Fitoterapia trebuie privit la adev rata ei valoare. Complexitatea
compozi iei chimice a plantelor de la 2-3 compuşi, pân la 30-40 identifica i în
unele plante, explic eficacitatea uneia şi aceleiaşi plante în diferite afec iuni.
Deşi pare simpl şi pe în elesul tuturor, fitoterapia işi are rigorile şi limitele
ei. Ea trebuie practicat cu mult discernamânt şi competen a medical . Fitoterapia
nu trebuie interpretat ca o metod sigur , izolat , de celelalte mijloace terapeutice,
este un bun adjuvant in terapia diverselor boli. Aşadar, leacurile populare se
dovedesc de o valoare incalculabila, deşi, uneori, acestea nu numai c sunt
ignorate, dar luate şi-n derâdere ca "leacuri b beşti". Numai c la un examen
obiectiv, ştiin ific, experimental, eliberat de prejudec i, îşi precizeaz eficacitatea,
devenind un bun "câştigat" pentru medicina modern în plin ascensiune, un bun
folositor suferin elor de pretutindeni.

Subcapitolul 1.1.

Rolul plantelor medicinale în terapia complementar

Plantele medicinale sunt specii vegetale, spontane sau cultivate care au

propriet i farmaceutice prin compozi ia lor chimic şi sunt folosite atât în terapia

4
uman cât şi în cea vegetal . Plantele se folosesc atât profilactic, cât şi curativ.
Fitoterapia oriental ne înva c nu este atât de important compozi ia chimic a
plantelor, cât mai ales calit ile subtile ale lor: exist plante reci ori plante calde,
plante tonice ori plante reduc toare etc. Plantele con in: antioxidan i, flavonoide,
taninuri, chinone, fitosteroli (hormoni vegetali), saponozide, lipide, glucide,
pectine, mucilagii, numeroase vitamine şi elemente minerale, proteine, acizi
organici, lecitine etc., toate la un loc având efecte bine stabilite asupra
organismului uman.
Plantele medicinale şi produsele vegetale au fost întrebuin ate de oameni din
cele mai vechi timpuri, f r a avea no iuni elementare cu privire la compozi ia lor
chimic .
Principiile terapiilor alternative şi complementare:

- accentul este pus pe întreaga fiin , adic pe omul compus din partea
fizic , cea mental , cea emo ional şi cea spiritual ;
- prevenirea bolii;
- tratamente individualizate;
- tratamentele vizeaz mai degraba cauzele bolii decât simptomele
acesteia;
- tratamentele sunt concepute pentru a sprijini procesele naturale de
vindecare ale organismului, autovindecarea.

5
 Subcapitolul 1.2.
Avantajele tratamentului naturist

Avantajele şi dezavantajele medicamentelor naturiste sunt destul de greu de

stabilit pentru fiecare regiune a lumii. În timp ce unele dintre ele sunt bine testate şi
considerate destul de sigure, altele au poten iale efecte secundare negative. Sunt şi
câteva ce pot interactiona destul de grav cu medicamentele prescrise pentru tratarea
altor boli. Astfel, cele mai importante avantaje sunt:
- accesibilitate -> procurarea medicamentelor naturiste este destul de
simpl ; produsele naturiste sunt mai ieftine decât cele alopate; pot fi cump rate
f r re et .
- eficien -> medicamentele din plante sunt mai eficiente decât cele
alopate pentru anumite boli şi afec iuni, iar eventualele efecte secundare sunt mult
mai slabe decât în cazul medicamentelor chimice.
- f r substan e chimice -> medicamentele din plante, cu excep ia cazului
în care sunt amestecate cu alte ingrediente, în timpul prelucr rii, sunt considerate
ca fiind sut la sut natural

- ac iunea blând şi lipsa efectelor adverse (când se respect dozele

adecvate şi sunt consumate conform indica iilor sau prescrip iilor);

- tratarea bolnavului ca un întreg (plantele au efecte fizice şi

psihoemo ionale şi echilibreaz organismul la toate nivelele);
- se poate folosi în paralel cu medicamentele alopate ( cu câteva mici

6
excep ii, la care trebuie s se in seama de antagonismul dintre unele medicamente
şi unele plante);

- se adreseaz oric rei grupe de vârst , inând cont de ac iunea

specific a plantelor şi efectele lor;

Subcapitolul 1.3.

Metode de ob inere a produselor farmaceutice

Se cunosc mai multe metode oficinale de ob inere a produselor farmaceutice

pe baz de plante, dintre care men ionez: infuzia, decoctul, maceratul, tinctura,
pulberile, sucurile.

Infuzia

Se prepar op rindu-se o linguri de plant sau amestec de plante, cu 200

ml ap clocotit timp de 10 minute, care mai apoi se filtreaz .

Decoctul

Se fierbe 15-20 minute o linguri de plant sau amestec de plante in 200 ml

ap , se las acoperit 10 minute, iar apoi se filtreaz , ad ugând pana la 200 ml ap
fiart în locul celei evaporate.

7
 Maceratul

1-2 linguri e plant se pun în 200 ml ap rece, se las 7-8 ore, iar apoi se
filtreaz .

Tinctura

În 100ml alcool 70%, se adaug 20g plant pentru a se macera timp de 8-10
zile, agitându-se zilnic, mai apoi urmând a se filtra amestecul.

Pulberile

Se ob in prin m cinarea sau pisarea plantei uscate şi se administreaz cu ap ,

dup ce s-au inut câteva minute sub limb .

Sucurile
Planta, fructul, leguma, se spal foarte bine, se cur , se m run eşte şi se
stoarce prin presa manual , prin tifon, sau cu storc torul electric. În cazul
plantelor, acestea se vor îmbiba bine cu ap pentru antrenarea sucului acestora. Se
consum imediat dupa preparare.

8
 Capitolul 2

Diabetul zaharat

Diabetul zaharat este o boalǎ în care concentraṭia sanguinǎ a glucozei

(glicemia), creşte foarte mult din cauza producṭiei insuficiente de insulinǎ. Este
important de recunoscut faptul cǎ existǎ douǎ tipuri majore de diabet. Ele sunt
similare, dar atât de deosebite încât par a fi douǎ boli diferite. Cândva, erau
cunoscute ca diabetul juvenil şi diabetul de adulṭi. Terminologia este diabetul de
tip I sau dependent de insulinǎşi diabet de tip II sau independent de insulinǎ. Dupǎ
cum sugereazǎşi numele, diabetul de tip I are o deficienṭǎ absoluta de insulinǎşiare
nevoie întotdeauna de injecṭii cu insulinǎ ca parte a tratamentului sǎu. Diabetul
zaharat de tip II( denumit diabet non-insuliono-dependent, sau diabet cu debut la
vârsta adultǎ), se caracterizeazǎ prin faptul cǎ pancreasul continuǎ sǎ producǎ
insulinǎ, uneori chiar mai mult decât în mod normal. Organismul dezvoltǎ
rezistenṭǎ la efectele insulinei, astfel încât în realitate existǎun deficit de insulinǎ.

Subcapitolul 2.1.

No iuni generale despre pancreas

Pancreasul este o glanda anexǎ a aparatului digestiv. Este situatǎ in partea

posterioara a abdomenului, în faṭa coloanei vertebrale şi în spatele stomacului, pe
care îl acoperǎ aproape în întregime. Pancreasul are forma alungitǎ, asemǎnǎtor

9
unui deget. Extremitatea dreaptǎ mai voluminoasǎ, se numeşte cap şi este
înconjuratǎ de duoden; corpul central este por iunea situatǎ în faṭa vertebrelor
lombare, iar extremitatea stângǎ, numitǎ coadǎ, se aflǎ lângǎ splinǎ. La adulṭi, are o
lungime de circa 20cm şi o greutate între 65-165g. Este o glandǎ parṭial cu secreṭie
exocrinǎ şi parṭial cu secreṭie endocrinǎ.

10
 Componenta exocrinǎ, partea cea mai mare a organului, secretǎ sucul
pancreatic care se varsǎ în duoden. Enzimele digestive (amilza, lipaza si tripsina)
sunt eliberate din celulele acinilor si sunt transportate prin canaliculele pancreatice
pana la ductul pancreatic. Ductul pancreatic se uneste cu ductul biliar comun la
nivelul sfincterului Oddi de unde intra direct in duoden. Enzimele sunt selectate in
forma inactiv. Acestea sunt activate numai cand ajung in tractul digestiv. Amilaza
digera carbohidratii, lipaza digera lipidele si tripsina diger proteinele. Pancreasul
secreta şi cantit i mari de bicarbonate de sodiu, care protejeaz duodenul prin
neutralizarea acidit ii con inutului intestinal evacuate din stomac.
Componenta endocrinǎ, este alcǎtuitǎ din grupuri mici de celule cu
dimensiuni de circa 0.2mm, numite insule Langerhans, rǎspândite difuz, îndeosebi
la nivelul cozii organului. Conṭine celule variate care produc numeroşi hormoni:
celulele beta pentru secreṭia insulinei, celulele alfa pentru secreṭia glucagonului şi
celulele delta pentru secreṭia hormonului somatostatinǎ.

11
 Insulina şi glucagonul secretate de componenta endocrinǎ a pancreasului,
reprezintǎ doi hormoni foarte importanṭi în dizolvarea zaharurilor: insulina reduce
nivelul glucozei din sânge activând sinteza glicogenului în ficat şi în muşchi şi
crescând cantitatea de glucozǎ consumatǎ de celule. De asemenea, inhibǎ formarea
glucozei din proteine şi intervine în metabolismul lipidelor (prin stimularea
lipogenezei şi inhibarea lipolizei şi deci prin creşeterea depozitelor de grǎsime) şi
al proteinelor (utilizarea aminoacizilor şi inhibarea utilizǎrii proteinelor).
Secreṭia insulinei este reglatǎ de nivelul glucozei din sânge.
Glucagonul al cǎrui rol fiziologic nu este total definit, determinǎ creşterea
glucozei din sânge aducându-l la o glicemie normal , pentru cǎ ajutǎ la liza
glicogenului din ficat.
Pancreasul poate fi afectat de diferite procese patologice dintre care cele mai
importante sunt inflamaṭia (pancreatita) şi tumorile. Acestea din urma pot devia din
celule exocrine sau din celulele endocrine. In cazul celulelor endocrine, tumorile
pot genera o dereglare a secretiei a hormonilor glucagonului si insulina. Procesele
patologice pancreatice ii pot cauza glandei insuficiente functionale, insuficienta
activitatii exocrine care duc la tulburari digestive si endocrine care duce la diabetul
zaharat. Exista si boli tumorale (din fericire rar cu prognostic grav), frecvente fiind
formatiunile benigne intinse denumite pseudo chist pancreatic. Trebuie amintite si
bolile c ilor excretoare, bolile congenitale si ereditare (fibroza chistica), traumele
şi bolile autoimune.

12
 Subcapitolul 2.2.

Defini ie. Tipuri de diabet. Simptomatologie

Diabetul zaharat este o boal metabolic cu evolu ie cronic , transmis

genetic sau câştigat în timpul vie ii, caracterizat prin perturbarea metabolismului
giucidic, înso it sau urmat de perturbarea celorlalte metabolisme (lipidic, proteic,
mineral). Apare datorit unei secre ii insuficiente de insulin la nivelul celulelor β
pancreatice.
În 1990 statisticile arat c Diabetul zaharat era prezent în procent de 3%,
azi se înregistreaz mai mult de 20% din totalul cazurilor de îmboln vire.
Dup OMS, clasificarea actual a diabetului zaharat este urm toarea:

• diabet zaharat tip I, insulinodependent( juvenil)- 20% din cazuri apar sub
vârsta de 20 de ani; exist o predispozi ie genetic

• diabet zaharat tip II, insulinoindependent( de maturitate) - apare tardiv,

dup vârsta maturit ii ; -80% din cazuri au r spuns pozitiv la antidiabeticele orale
Diabetul zaharat tip I
- se mai nume te insulinodependent deoarece în momentul diagnosticului
produc ia proprie de insulin este extrem de mic , sau absent , fiind necesar
administrarea insulinei.
- la apari ia acestui tip de diabet contribuie mai mul i factori, în primul rând
exist o predispozi ie genetic , la aceasta se adaug anumi i factori ( infec io i,
toxici, alimentari) a c ror ac iune va determina apari ia unui r spuns imun
împotriva celulelor β din pancreas.

13
 - vârsta la care apare acest tip de DZ este de pân la 40 ani.
- tratamentul se face în exclusivitate cu insulin

Diabetul zaharat tip II

Dezvoltarea diabetului zaharat de tip II are la origine insulinorezisten a.
Aceasta se define te ca o lips de efect la ac iunea insulinei asupra celulelor
organismului. Drept urmare glicemia va cre te, neputând fi utilizat de celule.
Consecin a insulinorezisten ei este hiperinsulinismul, adic o cre tere exagerat a
consecin ei insulinei din sânge datorit stimul rii puternice a celulelor β din
pancreas de c tre glicemia crescut
Stimularea în exces a celulelor β de c tre hiperglicemia permanent va duce
în timp la o alterare a produc iei de insulin , mergând pân la epuizarea acestor
celule.
Fiecare celulǎ din corpul uman are nevoie de energie pentru a funcṭiona.
Principala sursǎ de energie a organismului este glucoza. O zaharinǎ simplǎ care
rezultǎ din digestia alimentelor care conṭin carbohidraṭi (zaharuri şi amidonuri).
Glucoza din hrana digerata circulǎîn sânge ca o sursǎ de energie necesarǎ pentru
celulele noastre. Insulina, hormonul produs de celulele beta din pancreas, se leagǎ
de un centru receptor de pe exteriorul celulelor şi acṭioneazǎ ca o cheie pentru a
deschide uşa prin care glucoza poate sǎ intre în celulǎ. Când nu s-a produs destulǎ
insulinǎ sau când receptorii membranei celulare nu mai recunosc insulina, glucoza
rǎmâne în sânge în loc sa intre în celulǎ. Aşadar, diabetul înseamnǎ creşterea
nivelului glucozei în fluxul sanguin din pricina unei lipse relative a insulinei care
este responsabilǎ pentru tranferul glucozei din sânge în ṭesuturi sau în celule. Ȋn
mod normal, când mâncǎm şi nivelul glucozei creşte în fluxul sanguin, celulele
producǎtoare de insulinǎ din pancreas percep aceasta creştere si secreta cantitatea
adecvata de insulina pentru a impinge glucoza in celulele corpului si in tesuturi,

14
reducand nivelul in fluxul sanguin intrun interval adecvat.
Când o persoanǎ are diabet de tip II, cantitatea de insulinǎ produsǎ este
insuficientǎ pentru a reduce nivelul glucozei la normal. Nivelul glucozei din sânge
rǎmâne prea ridicat. La diabeticul de tip I (juvenil), celulele beta din pancreas au
fost distruse, corpul nemaiproducand deloc insulina. La diabetul de tip II (debut la
varsta adulta), de obicei organismul nu reactioneaza adecvat la insulin existenta.
Grasimea corporala acopera membranele celulare si impiedica functia insulinica.
Drept reactie pancreasul produce din ce in ce mai multa insulina, dar cu timpul se
extenueaza din cauza suprasolicitarii si in cele din urma devine incapabil sa mai
satisfaca cerintele mereu crescande. In ambele tipuri de diabet, tip I sau tip II,
respective lipsa de insulina sau insensibilitatea la insulina, nivelul glucozei creste
in fluxul sanguin. In cazul in care cresterea este exagerata el se varsa si in urina.
Simptomele initiale ale diabetului includ urinarea frecventa, letargia, setea si
foamea excesiva. Organismul va incerca sa dilueze nivelul periculos de inalt de
glucoza din sange (hiperglicemia), extrǎgând apa din celule si introducand-o in
fluxul sanguin in tentativa de a dilua zaharul (scaderea hiperglicemiei) si al elimina
prin urina. Nu este neobisnuit ca oamenii cu diabet nediagnosticat sa fie permanent
insetati, sa bea cantitati mari de apa si sa urineze frecvent, deoarece organismul
incearca sa scape de glucoza in exces. Acest lucru conduce la niveluri ridicate de
glucozǎ în urinǎ.
Rezistenṭa la insulina este definitǎ ca o dereglare în care celulele rǎspund cu
încetinealǎ la insulinǎ. Se estimeazǎ ca pânǎ la 25% din pacientii fara greutate
corporala in exces mostenesc sau dobandesc rezistenta la insulina ce le constrânge
pancreasul sa elibereze un surplus de insulin pentru a mentine nivelul zaharului in
sange in limite normale. Nivelul ridicat de insulina in sange timp indelungat
deterioreaza inimansi arterele printr-un process necunoscut care are ca rezultat
ateroscleroza. Cei mai multi diabetic de tip II sunt rezistenti la insulina.
15
 Existǎ numai douǎ mecanisme care sǎ explice motivul pentru care o
persoanǎ devine diabeticǎ. Ori nu este produsǎ suficientǎ insulina ori celulele
corpului nu rǎspund la insulina prezentǎ. La persoanele cu diabet de tip I
simptomele debuteaza adeseori brusc si cu intensitate crescuta. Se poate instala
rapid o stare denumita cetoacidoza. In absenta insulinei majoritatea celulelor din
organism nu pot folosi glucoza din sange pentru a supravietui;aceste celule incep
sa utilizeze un mecanism secundar pentru producerea energiei. Celulele adipoase
incep sa metabolizeze grasimile ceea ce conduce la productia unor compusi
denumiti cetone. Cetonele reprezinta o sursa de energie celulara, insa determina
acidifierea sangelui (cetoacidoza).Simptomele initiale ale cetoacidozei diabetice
includ senzatia intensǎ de sete si eliminarea unui volum urinar mare, scadere
ponderala, greata, voma, oboseala si in special la copii dureri abdominale.
Respiratia devine profunda si rapida deoarece organismul incearca sa corecteze
acidoza. Aerul expirat miroase a acetone, mirosul fiind determinat de cetonele
extretate prin respiratie. In absenta tratamentului cetoacidoza diabetica poate
evolua catre coma si deces, uneori in decurs de numai cateva ore.
Persoanele cu diabet zaharat de tip II pot fi asimptomatice timp de multi ani,
sau decade inaintate, inainte de a fi diagnosticate. Simptomele pot fi subtile,
cresterea volumului urinar si setea.In final indivizii prezinta oboseala extrema,
vedere neclara si deshidratare.Uneori in starile precoce ale diabetului, glicemia
scade anormal de mult, manifestare numita hipoglicemie. Deoarece persoanele cu
diabet de tip II produc o cantitate redusa de insulina, cetoacidoza in mod normal nu
apare, insa glicemia poate deveni extrem de ridicatǎ. Valori mari se inregistreaza in
situatii stresante, infectiile sau anumite tratamente medicamentoase. Cand glicemia
creste foarte mult, pacientii prezinta deshidratare severa care poate conduce la
confuzie mentala, somnolenta si crize convulsive, o afectiune care e denumita
coma hiperosmolara sau hiperglicemica noncetozica.
16
 Datorita debutului lent si a faptului ca uneori poate fi controlata cu ajutorul
dietei, tipul II este considerat o forma mai usora a diabetului, uneori dezvoltandu-
se pe parcursul mai multor ani. Consecintele diabetuluide tip II necontrolat si
netratat sunt insa la fel de grave ca si cele ale tipului I. sunt de asemenea posibile
atacuri de cord, infectii, amputatii, orbire si accidente vasculare cerebrale.

Subcapitolul 2.3.

Administrarea insulinei

DEFINI IE

Insulina este medicamentatul care asigur supravie uirea pacien ilor cu

diabet zaharat tip 1 şi controlul glicemiilor pentru un num r semnificativ (în
creştere) dintre pacien ii cu diabet zaharat 2 şi gravide cu diabet gesta ional.

OBIECTIVE

- Promovarea şi men inerea st rii de bine, clinic şi psihologic al pacien ilor

- Evitarea hipoglicemiilor severe, a hiperglicemiei simptomatice şi a
cetoacidozei.

INDICA II

- Diabet zaharat tip 1 (indica ie absolut )

- Diabet zaharat tip 2:

17
• Atunci când cu dozele maxime tolerate ale preparatelor antihiperglicemiante
orale combinate cu dieta nu se ating obiectivele terapeutice

• Episoade de stres metabolic acut (infarct miocardic, AVC, infec ii moderate sau
severe)

• Pre- şi intra- şi postoperator când se suspend medica ia oral

• În cazul contraindica iilor preparatelor orale (insuficien a hepatic şi renal )

• Reac ii adverse ale unor preparate orale

- Diabetul zaharat gesta ional care nu se rezolv prin diet

- Urgen e hiperglicemice (cetoacidoz , hiperglicemie osmolar

TIPURI DE INSULIN

- Insuline rapide: Actrapid, Humalog, cu ac iune scurt sunt singurele care se

folosesc în situa ii de urgen metabolic pentru c se pot administra intravenous
ac ionând în mai pu in de 10 min.

- Insuline intermediare (cu ac iune prelungit ): Monotard, Insulatard, Humulin

basal, Insuman basal
- Insuline lente: Ultratard, Humulin lente, Huminsulin Long.
- Insuline premixate (cu ac iune rapid şi intermediar ). Mixtard.
Humulin.Insuman Comb .

P STRAREA INSULINEI

- Se p streaz de regul la frigider între 2 - 8°, nu în congelator sau aproape de

acesta.

18
- În vederea administr rii flaconul se scoate din frigider cu 60 min înainte. Nu se
înc lzeşte înainte de administrare.

- Flaconul integru şi/sau cel din care se face administrarea se poate p stra sub 30°
la întuneric, nu mai mult de 28 de zile. Dac timpul este dep şit se pierde
valabilitatea.

STABILIREA DOZEI ŞI TIPULUI DE INSULIN

- Se face de c tre medic, individualizat

- Medicul instruieşte pacientul cum s -şi ajusteze dozele în func ie de con inutul

de hidrocarbona i din diet

- Tipul de insulin este ales în func ie de toleran a pacientului

- Administrarea insulinei se face conform unei scheme stabilite de medic

PRECAU II GENERALE

- Se verific aspectul pentru a observa dac nu au ap rut modific ri: insulinele

rapide au aspect limpede, clar, insulinele intermediare sau lente au aspect
lactescent, turbid, f r flocoane; prezen a flocoanelor presupune schimbarea
flaconului.

- Insulinele intermediare sau lente se omogenizeaz prin culcarea flaconului în

pozi ie orizontal şi rulare blând între palme de 30-40 de ori. Agita ia în pozi ie
vertical produce bule şi imperfec iuni la dozare. Dac nu se omogenizeaz , nu se
administreaz .

- Nu se amestec insuline cu concentra ii diferite şi nici tipuri diferite de insulin .

Dac este necesar, se folosesc seringi separate.

19
PRECAU II SPECIALE

- Insulinele rapide sunt singurele insuline care se folosesc în situa ii de urgen

metabolic , în st ri febrile, boli infec ioase, traumatisme, interven ii chirurgicale.

- Insulinele rapide sunt singurele care se pot administra pe cale i.v. intrând în
ac iune în mai pu in de 10 minute. Deasemenea se pot administra pe cale
subcutanata şi intramuscular.

- Alegerea locului în func ie de tipul de insulina:

• Pentru insulinele rapide - abdominal - cu excep ia a 5 cm în jurul ombilicului,

zon în care absorb ia e cea mai rapid

• Insuline intermediare: coaps , fes

• Pentru pacien ii slabi, normoponderali, copii, injectarea se face în zona

deltoidian şi coaps , într-un unghi de 45°

• În regiunea abdominal sau fesier injectarea se face începând sub un unghi de

90°

- Exerci iul fizic creşte rata absorb iei prin creşterea fluxului sanguin

- Deasemenea expunerea la c ldur (baie, masarea zonelor, plaj ) favorizeaz

absorb ia mai rapid şi glucidele se administreaz cu câteva minute mai devreme

- Expunerea la frig încetineşte absorb ia, alimentele fiind administrate cu câteva

minute mai târziu.

- Rota ia locului de injec ie (în aceeaşi arie inând seama de timpul de absorb ie al
insulinei) este important pentru prevenirea complica iilor (lipohipertrofia -
depunere excesiv de gr sime sau lipoatrofia - topirea esutului gr sos subcutanat).

20
- Dac sângereaz sau iese lichid se aplic un tampon pentru 5-8 secunde f r s se
maseze pentru a nu gr bi absorb ia insulinei

- Reducerea durerii este posibil dac :

• Solu ia se injecteaz la temperatura camerei

• Aerul se elimin corect

• Zona se spal sau se d cu alcool şi se aşteapt evaporarea

• Zona trebuie s fie relaxat

• P trunderea în piele se face rapid

• Nu se schimb direc ia acului

• Se folosesc ace adecvate (6, 8,12,16 mm) în func ie de regiune

SUPRAVEGHEREA PACIENTULUI

- Pot apare complica ii:

• Hipoglicemia - pacientul trebuie s aib asupra lui 15 gr hidrocarbona i (3buc i

de zah r)

• Edemul insulinei - apare la pacien ii nou descoperi i din cauza reten iei
hidrosaline la începutul ini ierii tratamentului cu insulin

• Lipodistrofia hipertrofic - creşterea în volum a esutului adipos nevascularizat

ceea ce încetineşte mult absorb ia insulinei

• Lipodistrofia atrofic - diminuarea esutului adipos subcutanat la locul

administr rii insulinei, mai frecvent la femeile tinere

21
• Alergia local - edem, noduli, eritem pruriginos sau dureros

• Alergia generalizat - de la urticarie pân la şocul anafilactic

- Cu excep ia hipoglicemiei pe care o sesizeaz bolnavul, celelalte vor fi

interpretate şi evaluate de medicul specialist.

22
 Capitolul 3

Fitoterapia diabetului zaharat

Fitoterapia se refer la terapeutica cu ajutorul substan elor active

biosintetizate de celula vegetal . No iunea de fitoterapie s-a extins de la clasicele
“ceaiuri medicinale” la toate produsele farmaceutice în formula c rora intr plante
medicinale ca atare, substan e extractive sau substan e active pure, ob inute din
regnul vegetal.
Cele mai bune rezultate în tratamentul diabetului zaharat prin mijloace
terapeutice au fost ob inute asociind extractele selective din mai multe plante sau
plante ca atare, neprelucrate prin procedee chimice. Aceste plante con in glicozide
sterolice şi flavonozide. La unele specii efectul hipoglicemiant dispare prin uscarea
plantei la temperature de peste 40°C sau prin infuzare, iar în alte cazuri, efectele
hipoglicemiale depind de starea de maturizare a fructului (în cazul bananelor unde
fructele verzi au ac iune hipoglicemiant , în timp ce fructele coapte sunt
hiperglicemiante).

Subcapitolul 3.1.

Plante cu efect antiglicemic

În rândurile ce urmeaz , voi prezenta plante ce au un efect antiglicemic; vom

c l tori aşadar, prin lumea leacurilor t m duitoare prin sfaturile privind culegerea,

23
p strarea, prepararea şi modul de folosire al fructelor, legumelor şi cerealelor, prin
procedure naturiste.

Afinul

Vaccinium myrtillus L.

Fam. Ericaceae

Alte denumiri: afene, afenele, afin de munte, afin negru, afine negre
(Moldova), afinele, afinghi, asine, coacaze, cucuize, pomuşoare.

Este un arbust spontan, creşte în etajul montan şi subalpin, prin poieni şi

goluri de munte, adesea alc tuind tufişuri întinse.
Se recunoaşte dup r d cinile dese, superficiale; tulpinile foarte ramificate
cu lujeri verzi, mugurii alterni mici, alipi i de lujeri; frunzele de culoare verde
dechis, pe iolate scurt, rotund-ovate pân la eliptice; flori palid-rozee. Înfloreşte în
mai-iunie, fructele sunt bace sferice, negre-alb strui, brune, cu gust dulce-acrişor,
comestibile. Ajung la maturitate fizioloic în iulie-august.
24
 Compozi ie chimic : frunzele-tanini, arbutina, hidrochinona, mirtilina,
ericolina, neomistilina, fructele-tanini, zaharuri, pectine, β-caroten, vitamina C,
vitamine din complexul B, mirtilina A şi B, acizii, citric, malic, oxalic, lactic,
chinic, s ruri minerale.
Frunzele şi l starii soiurilor cultivate: tianina, riboflavin, vaccinina, arbutina,
aricolina, acizii-chininic, miristic, palmitic, alcoalii-cerilic, miricilic, etc.
Fructele soiurilor cultivate: zaharuri, zaharoza, proteine, acid malic,
substan e pectice, taninuri, vitaminele C, A, PP, B1, B2, E, s ruri minerale – K,
Ca,P, S, Mg, Cl Mn, Fe.
Frunzele con in principii active cu rol hipoglicemiant. Ac iunea
hipoglicemianta este asigurat de neomirtilin care este o glicozid a acidului
galic.
Fructele con in principii active cu rol adjuvant în tratamentul de baz a
diabetului f r eficacitate în diabetul juvenil.
Mod de folosire:
Pentru tratarea diabetului se recomand o infuzie care se prepar din o
linguri de frunze uscate m run ite de afin sau pulbere de frunze de afin peste care
se toarn o can de 200ml cu ap clocotit . Se acoper şi se las 20-30 de minute
s infuzeze, iar apoi se strecoar . Se vor bea 2-3 c ni pe zi.
De asemenea, se recomand în cazul diabetului şi o cur de fructe de afin,
300-500g fructe proaspete, sau 100g de fructe uscate zilnic.
Se recomand un decoct care se prepar din o linguri de fructe de afine
uscate la o can cu 200ml ap . Se fierbe la foc mic 5 minute, se acoper şi se mai
las 15 minute la r cit. Se bea 2 c ni pe zi.
Se mai recomand şi macerat la rece, se las timp de 8 ore o linguri de
afine uscate la 200ml ap la macerat, se vor bea 2 c ni pe zi.
Tot în cazul diabetului zaharat, se mai recomnd şi o infuzie, din o linguri
25
de frunze de afin peste care s-au ad ugat 250ml ap clocotit , se las acoperit timp
de 20 minute la infuzat, se strecoar şi se vor bea 2-3 c ni pe zi, timp de 40 de zile.
Se face o pauz de 14 zile, dupa care se repeat cura.

Aloe

Aloe arborescens Mill.

Fam. Liliaceae

Alte denumiri: -
Este o plant arbustiv , peren , cultivat ornamental şi medicinal.
Se recunoaşte dup tulpina înalt , neramificat cu internodii dese, frunze
c rnoase dispuse în spiral , suculente, lungi pe margini cu spini moi; florile sunt
roşii, infloresc iarna, iar frunctul este o capsul bilocular , cu numeroase semin e.
Compozi ie chimic : substan e minerale – Ca, Na, K, Cl, Mn, substan e
organice – aloin , r şin , aloeson , aloesin , aloenin (glicozid amar ), urme de

26
ulei eteric.
Principiile active pe care le con ine au un efect extraordinar de detoxifiere,
atât de puternic şi de complex ca ac iune, încat este recomandat cu succes, de la
diabet şi de la bolile tumorale, pân la curele de sl bire unde are o eficien
fenomenal .
Mod de folosire:
În diabet se recomanda gelul de aloe pentru uz intern, câte 50-100ml pe zi,
între mese, pentru stabilizarea glicemiei, pentru evitarea suprasolicit rii
pancreasului.
Marii consumatori ai acestei plante, sunt practic imuni la diabet.

Brustur
Arctium lappa L.
Fam. Asteraceae/Compositae

27
 Alte denumiri: bluster, brusc lan, brusculan, brustan, brustulan, brustur
mare, brusture negru, brustur amar, caftalan, calcoceni, captalan, capul c lugarului,
capcalan, ciulin, ciulin , carcei, clococean, ghimpoas , iarba boierului, lapuc,
lipan, lipean, n dai, scai, scai m runt, scaiul oii, scaete, scaete mare, sgae, sgaice.
Este o plant erbacee, buruian comun care creşte prin locuri necultivate,
maidane, pe lâng drumuri, c i ferate, pe lâng garduri, z voaie inundabile.
Se recunoaşte dup r d cina pivotant , puternic , ramificat , tulpin erect ,
cilindric , p roas , ramificat , înalt . Frunzele în primul an sunt dispuse sub form
de rozet , foarte mari cu limb de pân la 50cm, lat-triunghiular sau ovat, coloare
verde-închis cu pe iol lung de circa 30cm, compact. În al doilea an, cele tulpinale
au aceleaşi caractere care descresc ca dimensiune cu în l imea. Florile sunt
purpurii cu corola tubuloas ; înfloreşte în iulie-august, iar fructele sunt achene,
negre. Prim vara, martie-aprilie, se recolteaz r d cinile, Bardanae radix sau
Arctiumae lappae radix, pentru plantele de 2 ani, iar toamna, octombrie-noiembrie
pentru cele de un an.
Frunzele, Bardanae folium sau Arctiumae lappae folium se recolteaz f r
pe iol în mai-iunie, înaite de înflorire.
Compozi ie chimic : r d cin (insulin , sitosterol, stigmasterol, acid cafenic,
ulei volatile, vitamine din complexul B, s ruri de potasiu), frunzele (substan e
atibiotice, studiante insuficient îns ), fructele (artcina).
Au ac iune hipoglicemica,scade concentra ia glucozei din sânge.
Pentru tratarea diabetului zaharat se recomand o infuzie ce se prepar din o
linguri de brustur m run it , peste care se toarn o can de 250 ml cu ap
clocotit . Se acoper şi se las la infuzat timp de 15 minute, dup care se strecoar
şi se bea 2-3 c ni pe zi.

28
 Căpşun
Fragaria moschata Duch
Fam. Rosaceae

Alte denumiri: c pşuni de gr dina, fraga, fragi, fragi de gr din , fragi de

câmp, pomnite (Transilvania, Maramures).
Este o plant erbacee, perena, viguroas .
Se întâlneşte prin p duri rare, tuf rişuri, margini de p dure, fâne e umede,
stânc rii umede, marginea şan urilor, parcuri, gr dini, cultivate prin numeroase
soiuri.
Compozi ie chimic : ap , protide, hidra i de carbon, s ruri de K, P, Na, Ca,
Fe, substan e uleioase, acid salicilic, zaharuri.
Pentru tratarea diabeticilor se recomand o cur cu c pşuni prim vara; se
consum în stare proasp t , pân la 300g de c pşuni zilnic.

29
 Ceapă
Allium cepa L.
Fam. Liliaceae

Alte denumiri: arpagic (bulbii mici), caba (ceap de toamn – Tecuci),

cebula, ceap bulg reasc (Moldova), ceap de ap , ceapa de arpagic, ceap de
gr din , ceap hasma, cepşoar de var , cioclama, hagima, hajma, orceag.
Este o plant erbacee, perena, în cultura este bianual sau trianual .
Modul de recunoaştere nu este greu, are în p mânt un bulb alc tuit din foi
c rnoase care se îmbrac unele pe altele, iar la suprafa este protejat de foi
uscate. Frunzele aeriene sunt fistuloase, goale în interior. Din mijlocul bulbului se
ridic tulpina care este goal şi are în mijloc o umfl tur , în vârful tulpinii se afl
flori albe-verzui care sunt unite într-o inflorescen globuloas . Are un miros
caracteristic, dulceag la început, urmând un miros iute. Este cultivat pentru nevoi
alimentare, dar şi pentru nevoi medicinale.

30
 Compozi ie chimic : protide, hidra i de carbon, lipide, Na, K, Ca, P Fe, I, Si,
vitaminele A, B1, B2, B6, C, E, acid nicotinic, acid fosforic, acid acetic, uleiuri
volatile, enzime, fitohormoni (auxide, gibereline), glucide (zaharoz , glucoz ,
fructoz , rafinoz , etc), aminoacizi liberi (arginin , asparagin , lizin , acid
glutamic), acizi organic neazota i (acizi alcoolici, fenolici, malic, citric, oxalic,etc),
acizi fenolici p-hidroxibenzoic, ptotocatehic, banilic.
Consumul semnificativ de ceap crud , câte 140g pe zi, scade glicemia,
prevenind şi chiar tratând diabetul. Este de remarcat faptul c ceapa nu reduce
nivelul glicemiei la persoanele care nu sufer de diabet.

Dovlecel

Cucurbita pepo

Fam. Cucurbitaceae

31
 Alte denumiri: Berbenite, bolovan, bostan domnesc, bostan porcesc, buba,
cucurbete, dolofan, duvleac, cucurbetele de nutre , harbuzi albi, buroasa.
Este o planta erbacee, anual , cultivat .
Se recunoaşte dup frunzele mari, florile mari şi galbene, tulpina târâtoare
ramificat , r d cina pivotant ramificat şi fructul o melonid alungit . Înfloreşte
din iunie pân în septembrie.
Compozi ie chimic : în func ie de partea recoltat distingem în fructe:
protide, hidra i de carbon, mici cantit i de gr simi, sodium, potasiu, calciu, fosfor,
fier, arsen, cadmiu, plumb, mercur, vitamina B2, niacin şi vitamina C, iar în
semin e g simi: ulei gras, fitosterine, cucurbitol, lecitina, zaharuri, enzime, rezine.
În diabet se recomand consumarea dovlecelului în preparate culinare
obişnuite sau dietetice.

Fasole

Phaseolus vulgaris L.

Fam. Fabacea/Leguminosae

32
 Alte denumiri: bacl u (Macedoania), baghi (Somova, jud. Tulcea), bob, bob
turcesc, broanc , col uroas , fajola (Istria), fansola, fansule, fasole ag toare (Olt),
fasoi, uc r galbie, fasole cu stâlpi, fasole popeasc , etc.
Este o plant erabacee, anual , cultivat .
Se recunoaşte dup r d cina fusiform , fibroas , ramificat , cu nodozit i
mici. Tulpina poate fi erect , ramificat , volubil , urc toare. Frunzele mari
trifoliate cu frunzele primare simple, opuse, ovale. Florile sunt albe, albe-verzui,
roz, roşii sau violete, grupate cate 2-8 in raceme laxe. Înfloreşte din iulie-
semptembrie, iar fructul ei este p staia.
Compozi a chimic : protein, hidra i d ecarbon, K, Ca, P, Fe, Ni, Cu, Co,
vitamina A, B1, B2, niacin, C.
Tecile uscate de fasole au ac iune antidiabetic , dupa îndep rtarea
semin elor.
Pentru tratarea diabetului zaharat, se recomand un decoct, care se prepar
din 3 linguri de teci uscate şi m run ite de fasole la 750 ml ap rece. Se fierbe la
foc mic timp de 20 de minute. Se acoper şi se las la racit, dup care se strecoar ,
iar de b ut se bea pe parcursul unei zile toat cantitatea, diminea a, la prânz şi
seara, , f r a se îndulci.
Se mai recomand în cazul diabetului zaharat un decoct preparat din o
lingur de teci uscate şi m run ite de fasole la o can de 250 ml de ap rece; se
fierbe la foc mic 20-25 de minute, se acoper , se las la r cit, se strecoar ş se vor
bea 2-3 c ni pe zi, neîndulcite.
Deasemenea se mai recomand o extrac ie dubl , care se prepar din 4
linguri de teci uscate şi m run ite la un litru de ap rece. Se las la macerat o
noapte, iar diminea a în jurul orelor 8-9 se fierbe la foc domol pâ ce volumul de
lichid este redus la jum tate, iar decoctul rezultat se be ape parcursul zilei.

33
 Fragi de câmp

Fragaria viridis Duch

Fam. Rosaceae

Alte denumiri: caprina, caproana, c pşun mare, c pşun de câmp, c pşun de

deal, c pşun de p dure, frag de p dure, fragi, fragi de câmp, fr gu e, pomi ele.
Este o plant erbacee, peren , care creşte pe coline însorite, pante stâncoase,
pietrişuri, fanete uscate, margini de p duri, tuf rişuri.
Se recunoaşte dup rizomul oblic cilindric, numeroasele r d cini adventive,
fibroase, stoloni supraterestrii, ramifica i, tulpini erecte, frunzele bazale acoperite
de p r, iar foliola terminal este scurt pe iolat , ovate, rombic sau obovat . Florile
sunt albe, grupate în inflorescen a cimoas , înfloresc din aprilie, mai, iunie. Fructul
are un receptacol p ros, globule, obovat, cu gust aromat. Se pot recolta atât
frunzele cât şi fructele.
Compozi ie chimic : fraga con ine ap , proteine, hidra i de carbon, s ruri de
potasiu, fosor, sodium, calciu, fier, substan e uleioase, acid salicilic, sulf, siliciu,
brom, vitamine (A, B1, B2, C) şi levuloza. Frunzele con in tanin elagic, fragarol,

34
cvercitina, cvercitrina, citrol, zaharuri, urme de ulei volatile, vitamina C şi s ruri
minerale.
Principiile active con inute sprijin activitatea pancreasului în secre ia de
insulin cu efect antidiabetic.
În tratamentul diabetului zaharat se recomand infuzarea a dou linguri e de
frunze m run ite de fragi de câmp, cu o can de 200 ml ap clocotit . Se las 15
minute la infuzat, se strecoar şi se beau dou c ni pe zi neîndulcite. Se poate
consuma pân la 300 g de fragi zilnic, în caz de diabet zaharat ca o cur de
primavar .

Lupin alb

Lupinus albus

Fam. Fabaceae

Alte denumiri: cafea, cafele, cafelu e, nipral .

Este o planta erbacee, anual . Cultivat ca plant ornamental şi de nutre .
35
 Poate fi recunoscut dup r d cina pivotant viguroas , ramificat , tulpina
este erect , înalt , ramificat în partea superioar cu peri alipi i argintii-viloşi,
frunzele sunt palmat compuse cu 5-7 foliole alungit ovale, iar florile sunt albe cu
vârful petalelor alb strui, dispuse în raceme. Înfloreşte din iunie-iulie, iar fructul
este o p staie. Se pot recolta semin ele.
Compozi ia chimic : protide, substan e extractive neazotate, gr simi,
celuloz , alcaloizi, lupine, lupanina, lupinidina si hidroxilupanina (d gustul amar).
Semintele au efect hipoglicemiant. Extractul fluid de semin e de lupin alb
împiedic creşterea glicemiei şi glicozuriei. Ac iunea se datoreaz alcaloidului
lupanina, îns trebuie avut grij cu toxicitatea acestuia. Extractul fluid se prepar
prin fierbera semin elor în ap .
În cazul formelor uşoare de diabet se consum câte o linguri de 2-3 ori pe
zi dup mese.

Năpraznic

Geranium robertianum

Fam. Geraniaceae

36
 Alte denumiri: banat, buruiene de roşea , buruian de s getur , ciocul
berzei, iarba parciului, priboi, priboi c presc, şovârf.
Este o plant erbacee cu miros nepl cut de ap.

Creşte in locuri umbroase, umede, în p duri, lâng ziduri.

Se recunoaşte dup r d cina pivotant , tulpina cilindrica, frageda, ingrosata
la noduri, iar frunzele sunt segmeentate cu cate 3-5 segmente dublu-penat-sectate,
glandulos-paroase pe ambele fete, petiolate, opuse, rosietice. Florile au culoare roz
cu nuan e violacee, câte dou pe un peduncul, pe care sunt peri glandular lungi.
Fructele sunt capsule cu cioc şi semintele sunt fin punctate.
Înfloreşte din mai pân în septembrie.
Se pot recolta p r ile aeriene, la începutul înfloririi (se taie de la baz ).
Compozi ie chimic : geraniina, ulei volatile, acid elagic, tanoizi şi rezine.
În tratarea diabetului zaharat se foloseşte un macerat sau decoct. Maceratul
se prepar seara, dintr-o can de 250 ml cu ap rece în care se adaug o mân de
flori şi frunze uscate şi m ru ite şi se las pân diminea a. Se strecoar şi lichidul
ob inut se p streaz . Apoi se toarn o can cu 250 ml ap peste planta strecurat şi
se fierbe la foc domol 3 minute, se acoper şi se las 30 de minute, se strecoar .
Decoctul ob inut se va amesteca cu maceratul. Se consum 3-4 c ni pe zi, pe
stomacul gol, înghi itur cu înghi itur .

37
Măr

Malus domestica Borkh.

Fam. Rosaceae

38
 Alte denumiri: mere brune, poame
Este un arbore cultivat, cu valoare alimentar , medicinal, apicol şi
industrial .
Se recunoaşte dup tulpina înalt cu coroan larg , puternic ramificat ,
caracteristic fiec rui soi. Frunzele sunt ovate, eliptice, lat-eliptice, obovate sau
alungit-obovate, pe margini crenat-serate sau dublu serate. Florile sunt albe-roz şi
înfloresc în aprilie-mai. Fructele sunt poame globuloase, de diverse m rimi şi
culori. Recoltarea se face eşalonat din iunie-iulie, pân în decembrie.
Compozi ia chimic : apa, zaharuri, acizi organic, substan e pectice, protide,
taninuri lignine, materii grase, vitaminele C, A, B, PP, s ruri de Ca, Na, Fe, K, P.
În coaja fructului este de dou ori mai mult vitamina C decât în pulp .
În diabetul zaharat se recomand a se consuma zilnic cate 1 kg de mere, în
cura de lung durat .
Decoct ce se prepar dintr-un m r t iat în buc ele la 500 ml ap , se fierbe la
foc mic pân ajunge apa la jum tate şi se bea seara, înainte de culcare.
Diabetul poate fi prevenit cu ajutorul merelor.
Polifenolii din mere au un efect de normalizare eficient a nivelului zaharului
din sânge. Aceste substan e ce se afl mai ales în coaja m rului, regleaz secre ia
pancreasului prevenind atât hiperglicemia cât şi hipoglicemia. Au un efect unic
care vor putea evolu iona tratamentele de prevenire a diabetului.
Persoanele care au predispozi ie genetic spre diabet, sau o alimenta ie
precar , ar trebui s consume câte un m r cu 15 minute înaintea meselor, pentru a
evita apari ia bolii.

39
 Nuc

Juglans regia

Fam. Juglandaceae

Alte denumiri: nucar, nuc costeliv.

Este un arbore înalt cu o coroan larg . Se cultiv fie în asocia ii mai mari
(nucete), fie în livezi, gr dini, margini de drum, vii, cur i.
Se poate recunoaşte dup r d cina pivotant puternic , tulpina este dreapt ,
cu scoar a neted , argintie-cenuşie, la b trâne e cu cr p turi netede. Coroana este
masiv , larg , globuloas cu ramifica ii puternice. Lujerii sunt viguroşi, bruni-
verzui, lucitori, cu miros aromat. Mugurii sunt cenuşii, tomentoşi, des grupa i câte
2. Au frunzele imparipenat compuse, cu 5-9 foliole, obovate, mari, asimetrice.
Florile sunt unisexuat monice, cele mascule în amen i negricioşi, pendent, iar cele
femele terminale sesile cu stigmat purpurii, r sfrânte. Fructele sunt drupe
globuloase mari.

40
 Perioada de înflorile este luna mai.
Se pot recolta frunzele (doar foliolele) şi coaja verde a fructelor.
Compozi ia chimic variaz , astfel semin ele con in pu in ap , protide,
gr simi, hidra i de carbon, s ruri de sodium, potasiu, calciu, fosfor şi fier şi
vitamine (A, B1, B2, niacin şi C). Fructele au con inut de tannin, acid galic şi
elagic, inozitol, inglona, cantit i mici de ulei volatile, vitamina C şi tirozina.
Pericarpul (cojile verzi) contin iuglona, taninuri, ulei eteric, vitamine, clorofile,
amidon, pectin, acizi organic, aminoacizi liberi şi multe substan e minerale (arsen,
bariu, calciu, clor, cobalt, fier, potasiu, magneziu, mangan, sodium, nichle, fosfor,
sulf şi zinc).
Principiile active ac ioneaza ca hipoglicemiante, sc zânad concentra ia de
glucoz din sânge.
Se recomand în diabet o infuzie ob inut dintr-o linguri de frunze
m run ite şi 200 ml de ap clocotit . Pentru combaterea hiperglicemie se
recomand o infuzie din 2-3 linguri de pulbere de frunze de nuc uscate, peste care
se toarn o can de 200 ml de ap clocotit . Ca adjuvant se ia o linguri de pulbere
de frunze de nuc de 4 ori pe zi în cure de 3 luni cu o lun pauz .
Frunzele de nuc au o ac iune hipoglicemiant puternic , sunt diuretice, ajut
metabolismul zaharurilor şi gr similor. Se recomand şi tinctura din membranele
uscate tocate m runt.

41
 Orz

Hodeum vulgare L.

Fam. Poaceae/Gramineae

Alte denumiri: icimie, orz de primavar , orz de toamn , orz tuns, orz epos,
orzoaic de primavar .
Este o plant cultivat , graminee erbacee, anual .
Se recunoaşte dup faptul c are paiul mai scund decât al grâului, boabele
sunt aşezate în spic pe câte dou rânduri (mai rar câte patru sau şase randuri).
Pleava se despinde greu de boboul care are o form oval . Înfloreşte în iunie-iulie.
Se recolteaz cariopsele de orz – Hordeami semen, în faza maturit ii galbene,
orzul verde – Hordeui herba, în faza tân r pân la înspicare.
Compozi ie chimic : boabele con in ap , protein brut , gr simi, substan e
extractive neazotate, celuloz , substan e minerale cu P, K, Si, Mg, Ca, Fe.

42
 Pentru tratarea diabetului se recomand a se consuma orz încol it, 1-2 linguri
pe zi. Se pun boabele de orz pe o farfurie, se îmbib cu apa şi se las 1-2 zile în
buc t rie.
Sucul de orz verde se prepar din plante imediat recoltate. Se îndep rteaz
impurit ile, se verific fir cu fir, se spal şi se introduc în storc tor. Pasta rezultat
se pune într-un borcan, peste care se toarn ap rece cu pu in peste nivelul ei şi se
p streaz la frigider. Diminea a se introduce în storc tor €i sucul care se ob ine, se
va bea f r a mai fi diluat.
Maceratul se prepar din o linguri de pudr de orz verde la 100 ml ap
rece. Se las 2-3 ore, se strecoar şi se va bea cu 30 minute înainte de mas .

Subcapitolul 3.2.

Probleme de nutri ie

Alimenta ia incorectã este una din principalele cauze ale apari iei bolilor.

a) Supraalimenta ia şi malnutri ia

Cantitatea de hranã consumatã trebuie sã fie adaptatã nevoilor organismului.

Dac aportul de hranã este fie exagerat, fie insuficient, el poate cauza
îmbolnãvirea.
Consumul exagerat de alimente – când este depãşit necesarul de elemente
nutritive vor fi afectate splina şi stomacul, se va acumula flegma şi vor stagna
elementele nutritive în interiorul corpului.

43
 Vor apãrea urmãtoarele simptome: eructa ii înso ite de regurgitãri, dureri în
epigastru şi în tot abdomenul, diaree, vãrsãturi.

Subalimentarea – duce la imposibilitatea creãrii bazei necesare pentru

producerea sângelui şi a energiei. Dupã un timp se ajunge la diminuarea energiei
de apãrare.
Încercarea de a slãbi prin “înfometare” duce la slãbirea energiei splinei. Din
cauza faptului cã splina nu mai are o func ionare foarte bunã, ea nu va mai putea
sã-şi exercite cu succes func iile de transport şi de transformare a fluidelor, ceea ce
va provoca stagnarea acestora şi creşterea în greutate.

b) Consumul preferen ial al unui singur tip de alimente

Necesitã ile organismului pot fi satisfãcute doar atunci când acesta primeşte
o alimenta ie echilibratã. Consumul unui singur tip de alimente poate duce la
malnutri ie sau la alte boli.
Locuitorii teritoriilor unde apa nu are iod în cantitate corespunzãtoare suferã
de tulburãri ale glandei tiroide.
Excesul de vegetale crude, de salate sau de fructe slãbeşte energia splinei,
ele fiind contraindicate persoanelor ce au o slãbiciune a acesteia.
Când în alimenta ie predominã hrana rece va fi slãbitã energia splinei
putându-se dezvolta rãceala şi umezeala interioarã. Simptomele caracteristice
acestei situa ii sunt: dureri abdominal şi diaree.
Alimentele extrem de fierbin i vor duce la eliberarea cãtre exterior a energiei
vitale, afectând energia şi sângele corpului.
Cãldura excesivã, în special cea provenitã din fumat şi din consumul
bãuturilor alcoolice, va consuma Yin-ul (fluidele) corpului, provocând uneori chiar
şi stagnarea sângelui.

44
 De asemenea, consumul exagerat de dulciuri sau fãinoase, grãsimi, produce
cãldurã umedã în corp, cauzând stagnarea energiei şi a sângelui.
Simptome: senza ia de greutate în piept, ame eli, hemoroizi sângerânzi,
furuncule.
Dacã mâncarea este limitatã doar la câteva feluri, energia internã va avea de
suferit.
Gustul picant este absorbit de cãtre plãmâni. Energia din mâncarea
condimentatã este uşor absorbitã prin canalul plãmânului.
Dacã mâncarea este condimentatã într-o manierã moderatã atunci fiziologia
aparatului respirator va fi îmbunãtã itã.
Excesul de condimente va afecta însã energia plãmânilor.
Gustul amar este legat de inimã, de sânge şi de fluidele corpului (Jingye).
Excesul de alimente amare va creşte focul de la nivelul inimii, conducând la
consumul fluidelor.
Gustul sãrat influen eazã rinichii şi oasele. Persoanele ce au probleme cu
oasele sau cu rinichii nu vor avea voie sã consume decât alimente ce sunt uşor
sãrate.
Gustul acru guverneazã ficatul şi tendoanele. Excesul alimentelor acre va
afecta ficatul, provocând rigidizarea tendoanelor şi a articula iilor.
Gustul dulce corespunde splinei şi musculaturii. Persoanele ce suferã de
afec iuni ale stomacului şi ale splinei vor consuma cât mai pu ine dulciuri.

c) Consumul de mâncare alteratã, toxicã sau în condi ii neigienice

Aceste situa ii vor duce la afectarea splinei şi a stomacului. Semne clinice:

gre uri, vãrsãturi, diaree, dureri în epigastru şi abdomen

45
Dieta

În medicin i nutri ie, termenul diet se refer la un regim alimentar special,

recomandat fie în cazul unei maladii fie, mai curent, pentru men inerea st rii de
s n tate, pentru p strarea sau atingerea unei anumite greut i corporale etc. O diet
const practic într-un set de reguli alimentare, reguli care impun consumul de
nutrien i în anumite cantit i i din anumite grupuri de alimente. Aceste reguli sunt
dependente de datele biologice ale individului care urmeaz dieta i variaz de la o
diet la alta.

Grupe de alimente • Proteinele,

• Glucidele,

• Lipidele,

• Vitaminele si

• Mineralele

Nu se g sesc ca atare în natura ci sunt incluse, în cantit i variabile în

compozi ia diverselor alimente. Nici un aliment nu con ine singur toate substan ele
nutritive in cantit ile de care avem nevoie. În aceste condi ii, pentru a avea o
alimenta ie echilibrat , omul trebuie sa consume o larga varietate de alimente.
Alimentele pot fi împ r ite în opt grupe, astfel:

1. Lapte şi produse lactate

2. Carne şi peste

3. Ou

4. Legume şi fructe

46
 5. Cereale, derivate din cereale şi leguminoase uscate

6. Zah r şi produse zaharoase

7. Gr simi alimentare

8. Apa, b uturile alcoolice şi nealcoolice

O alimenta ie echilibrat permite men inerea unei bune st ri de s n tate şi

scade posibilitatea de a face unele boli. Este bine s se consume o mare diversitate
de alimente pentru a ob ine energia, proteinele, vitaminele şi fibrele necesare unei
s n t i optime. Pentru a men ine sau îmbun t i greutatea corporala, pentru a
sc dea riscul hipertensiunii arteriale, al bolilor de inima, al accidentelor cerebrale,
al unor forme de cancer sau al diabetului zaharat este foarte important ca ingestia
de alimente s fie în echilibru cu activitatea fizica efectuat . Din pacate actualul stil
de viata predispune la sedentarism.

47
 Capitolul 4
Produse tipizate şi naturiste

Înaintea începerii tratamentului se încearc corectarea glicemiei cu diet ,

efort fizic, plante medicinale.
În tratarea diabetului se utilizeaza o medica ie divers , atât medica ia alopat
cât şi medica ia pe baz de plante. Acestea au mecanism de ac iune diferit, fie prin
sc derea glicemiei, fie prin men inerea nivelului de insulin normal sau fie ca
adjuvante. În cele ce urmeaz voi prezenta câteva exemple de medicamente tipizate
şi naturiste folosite în tratarea diabetului.
Produse tipizate reprezentative în tratamentul diabetului zaharat ar fi:

Glimepiridum (Amaryl)

Amaryl este indicat pentru tratamentul diabetului zaharat de tip 2, atunci

cand numai dieta, exercitiile fizice regulate si reducerea greutatii corporale nu
realizeaza un control adecvat al glicemiei.

48
Clorhidrat de metformină (Glibomet, Glucophage, Meguan, Metfogamma, Siofor)

49
 Medicamente ce apar in unei grupe de medicamente destinate tratamentului
diabetului non- insulinodependent la adulti (tipul II de diabet zaharat).

Gliclazidă (Diaprel, Esquel, Glyclada)

Utilizate la adul i în tratamentul anumitor tipuri de diabet zaharat (diabet

zaharat tip II) atunci când numai m surile dietetice, exerci iul fizic şi sc derea în
greutate nu sunt suficiente pentru men inerea glicemiei la valori normale.

50
Glibenclamidum (Glibomet, Glucovance, Maninil)

Indicat în diabetul zaharat tip II (de tip adult) insulino-independent, cand

dieta este insuficienta, dar nu se impune instituirea tratamentului cu insulina. Se
poate incerca un tratament simultan cu insulina in cazul unui esec terapeutic. În
cazul sist rii complete a secretiei endogene de insulina in diabetul zaharat de tipul
II, combinatia glibenclamid-insulina nu asigura un efect terapeutic de durata.

51
Gliquidona (Glurenorm)

Indicat în tratamentul diabetului zaharat de tip 2 (non-insulino-dependent) la

pacientii de varsta mijlocie si inaintata, cand metabolismul glucidelor nu mai poate
fi controlat in mod satisfacator numai prin diet .

Sitagliptina (Januvia, Janumet)

52
 Se utilizeaz la tratarea pacientilor cu diabet de tip 2, pentru a imbunatati
controlul concentratiei de glucoza (zahar) in sange. Se utilizeaza în asociere cu
regim alimentar si exerci iu fizic.

Produse naturiste, ce predomin în compozi ia lor vegetalele.

Doppelherz® aktiv Diabetiker Vitamine + Minerale

Influen eaz activitatea insulinei şi ac ioneaz asupra concentra iei de

glucoz din sânge. Este indicat persoanelor cu diabet zaharat ajutându-le s - i
controleze glicemia, intervine, prin intermediul cromului, în men inerea
concentra iilor normale ale glucozei din sânge, prin ac iunea direct asupra
metabolismului carbohidra ilor (de ex: dulciuri, paste f inoase, pâine, etc). De
asemenea, poten eaz activitatea insulinei, sc zând cantitatea necesar pentru
metabolizarea glucozei i protejând astfel pancreasul. Suplimentul alimentar
Doppelherz® aktiv Diabetiker Vitamine + Minerale sprijin organismul pentru a
preveni complica iile grave ale diabetului: bolile cardiovasculare, boli ale nervilor
periferici (neuropatie diabetic ), boli de ochi (retinopatie diabetic ), prin:
func ionarea normal a inimii (Vitamina B1 i Magneziul) func ionarea normal a
sistemului nervos (Magneziul, Vitaminele B1, B2, B6, B12, Niacina, Vitamina C),
men inerea vederii normale (Zincul i Vitamina B2).

53
Himalaya - Diabecon

Diabecon tablete are efect favorabil asupra starii de s n tate prin men inerea
unui nivel optim al glucozei din sânge. Ajut la reducerea nivelului glucozei din
sânge la persoanele cu diabet non-insulinodependent în acelaşi timp diminueaz
complica iile renale, cardiovasculare şi retiniene asociate diabetului. Se poate
asocia dietei sau madica iei cu hipoglicemiante orale in diabetul non-
insulinodependent si doar la recomandarea medicului in diabetul
insulinodependent, în ambele cazuri, ca adjuvant.

54
Fiecare tableta de Diabecon contine:

Commiphora wightii (Balsamodendron mukul) purificata 30mg , Shilajeet

purificata 30mg

Extracte: Gymnema sylvestre 30mg ;Pterocarpus marsupium 20mg ;Casearia

esculenta 20mg;Eugenia jambolana 20mg ;Asparagus racemosus 20mg
;Boerhaavia diffusa 20mg ;Sphaeranthus indicus 10mg ;Tinospora cordifolia
10mg; Swertia chirata 10mg ;Tribulus terrestris 10mg ;Phyllanthus amarus 10mg
;Gmelina arborea 10mg ;Gossypium herbaceum 10mg ;Berberis aristata 5mg ;Aloe
vera 5mg ;Triphala 3mg.

55
Pudre: Momordica charantia 20mg ;Piper nigrum 10mg ;Ocimum sanctum 10mg
;Abutilon indicum 10mg ;Curcuma longa 10mg Rumex maritimus 5mg ;Vidangadi
lauham 27mg ;Vang bhasma 5mg ;Abhrak bhasma 10mg ;Praval bhasma 10mg
;Akik pishti 5mg ;Shingraf 5mg ;Yashad bhasma 5mg ;Trikatu 5mg

Fitodiab

Produsul are ac iune hipoglicemiant , hipolipemiant , antioxidant . Poate fi

folosit ca adjuvant în diabet zaharat de tip II (noninsulino-dependent) cu sau f r
exces ponderal. Prin ac iunea sa preponderent periferic , produsul poate fi asociat
insulinoterapiei în diabetul zaharat de tip I (insulino-dependent), inducând o mai
bun echilibrare a bolii, f r ca insulinoterapia s fie întrerupt . Trebuie sa se tina
cont ca utilizarea produsului în asociere cu medica ia antidiabetic conven ional
impune un control medical şi de laborator periodic. Produsul este bine tolerat, dar
la bolnavii cu ulcer gastric sau duodenal, pentru a evita eventualele irita ii gastro-
duodenale, comprimatele se vor administra în timpul mesei.

Compozi ie: 1 comprimat con ine 100 mg pulbere din fructe de afin, Myrtilli
fructus, 75 mg pulbere din frunz de dud, Morus alba folium, 50 mg pulbere din
56
teci de fasole f r semin e, Phaseoli fructus sine seminibus, 25 mg pulbere din
frunz de mesteac n, Betulae folium şi excipien i pân la 450 mg.

Glicemonorm

Glicemonorm comprimate este un produs obtinut prin asocierea a doua

extracte din plante medicinale si o sare organica a cromului, care favorizeaza
mentinerea concentratiei serice a glucozei in limitele normale.
Contribuie la mentinerea concentratiei glucozei din sange in limite normale
si la sustinerea secretiei de insulina la nivelul pancreasului.

Compozi ie: extract fructe de afin - 100 mg ; extract momordica charantia - 150
mg ; extract de gymnema sylvestre - 100 mg ; lactoza ; celuloza microcristalin .

57
Glucolin Forte

Ac ioneaza in principal in direc ia mentinerii valorilor normale ale

glicemiei, dar are şi alte ac iuni benefice precum: ment ine metabolismul lipidic
normal, controleaz apetitul, asigura un tranzit intestinal optim, ajuta procesul de
digestie şi men ine func ia hepatic normal .

GLUCOLIN este un supliment alimentar care contine extracte din plantele:

Gymnema Syvestre, momordica Charantia, trigonella Foenum-graecum, curcuma
Longa.

Polygemma 19 Glicemie – PlantExtrakt

Ajut la men inerea nivelului normal al glucozei în sânge.

Ac iune hipoglicemiant . Îmbunat esşte func ionarea pancreasului.
Adjuvant în complica iile vasculare ale diabetului.

58
 Combina ie de extracte gemoterapice din muguri de Dud negru, Nuc şi
ml di e de afin.

Obecon Diab

Aliatul Pacienilor Diabetici in reducerea greutăţii

Un complex de principii active care ac ioneaz prin 3 mecanisme sinergice:
-reduce pofta de mâncare
-confer senza ia de sa ietate
-asigur un control glicemic optim

59
 Con ine Extract de coffea Arabica şi extract de Phaseolus Vulgaris.

Ceai glicostat

Plantele din compozi ia acestui ceai au propriet i hipoglicemiante (scad

glicemia) şi de stimulare a func iilor pancreasului. Frunzele de dud con in alcaloizi
glicomimetici (cu structur asem n toare glucozei) care poten eaz secre ia de
insulin şi inhib enzimele care transform alte zaharuri în glucoz . Taninurile din
frunzele de afin, salvie şi dud scad absorb ia glucidelor introduse prin alimenta ie.
Adjuvant în tratamentul diabetului zaharat.

60
 Ingrediente: frunze de dud (Mori folium), salvie (Salviae herba), urzic
(Urticae herba), frunze de afin (Myrtilli folium), frunze de nuc (Juglandis folium),
r d cin de brusture (Bardanae radix), teci de fasole (Phaseoli fructus s. sem.),
scor işoar (Cinnamomi cortex), fructe de schinduf (Trigonellae foenugraeci
semen), îndulcitor natural: glicozide steviolice extrase din frunze de Stevia
rebaudiana.

Ceai de afin

Afinul face parte din familia Ericaceae, fiind un arbust mic, cu tulpini
târâtoare, de culoare verde. Frunzele sunt rotund-ovate pân la eliptice iar florile,
de culoare roz-palide au petalele unite în partea de sus sub form de clopo el.
Fructele, de culoare negru-alb strui au form sferic , fiind zemoase, cu suc
violaceu şi gust pl cut dulce-acrişor. Creşte în regiunile alpine, la altitudini de pân
la 2000-2500m, pe versan ii umbri i şi umezi, în p durile de conifere, pe stânci şi
pajişti montane.

61
Ceai din teci de fasole

Ceaiul din teci de fasole este un remediu foarte bun pentru diabetici. Se
prepar în dou moduri, prin fierbere ori macerare, existând posibilitatea ca fiecare
s opteze pentru forma care i se pare mai comod sau accesibil .

Con ine tecile plantei Phaseolus vulgaris L., fam. Fabaceae, contin peptide,
aminoacizi liberi, hemiceluloza, pectine, vitamine, alantoina, acid salicilic, acid
fosforic, s ruri minerale.

62
 Concluzii

Evolu ia societ ii, dezvoltarea tehnologiei au dus la descoperiri majore în

medicin . Scopul practicii medicale a fost dintotdeauna de a vindeca sau cel pu in
a uşura suferin a omului. Se ştie c este mai uşor s previ decât s vindeci boala,
adeseori ap rând agrav ri şi chiar invalidit i cu consecin e importante pentru
individ, familie şi colectivitate. Prevenirea bolilor este idealul spre care tinde
medicina.
Scopul medicinei îl constituie prevenirea şi vindecarea bolilor, cunoaşterea
şi diagnosticarea acestora. Unele boli nu pot fi prevenite, nici tratate, dar aceasta
nu înseamn c medicina nu ar fi neputincioas . Când nu se poate ob ine o
vindecare complet sau definitiv se poate reda organismului o parte sau întreaga
sa capacitate de munca pentru o anumit perioad de timp. Medicina are datoria şi
poate s aline durerea bolnavului.
Tratamentul diabeticului este bun doar atunci când bolnavul coopereaza şi îl
respecta. Asta presupune ca bolnavul s fie instruit si s aib cunoştinte solide
despre boala sa. Orice medicament antidiabetic nu are nicio valoare f r
respectarea regimului. Un diabetic este bine tratat când are o stare general bun ,
glicemia pe nemâncate este 115-120 mg/dl, glicozuria şi cetouria absente şi
greutatea corporala este apropiat de cea ideala.
Dieta reprezint elementul terapeutic constant în diabetul zaharat, la unii
pacien i fiind chiar singura terapie. Dieta pacientului diabetic trebuie s se apropie
cât mai mult de recomand rile nutri ionale pentru persoane nediabetice şi trebuie
individualizat în func ie de: vârst , sex, activitate fizic , preferin e alimentare,
disponibilit i financiare, caracteristici biologice ale diabetului (prezen a obezit ii,

63
dislipidemiei, HTA, afect rii renale). inând seama de aceşti factori, medicul
trebuie s stabileasc un regim cânt rit în cadrul c ruia s stabileasc frecven a şi
orele de mas , cantitatea de alimente la fiecare mas şi tipul alimentelor ce pot fi
consumate ca şi a celor ce trebuie evitate sau sunt interzise. La pacien ii
supraponderali, sc derea în greutate poate reprezenta un mijloc important de
normalizare a nivelului glicemiei.
Indiferent de tipul de diabet,exerci iul fizic creşte sensibilitatea la insulin şi
astfel tinde s scad glicemia. Tabletele se folosesc în terapia diabetului de tip 2,
fiind eficiente atât timp cât pancreasul poate produce suficient insulin . Exist
îns perioade – cum ar fi bolile acute – când tratamentul cu antidiabetice orale
trebuie s fie temporar înlocuit cu tratament cu insulin . În plus, la un num r
considerabil de diabetici de tip 2 tabletele devin gradat, în timp, f r efect şi
insulina devine principalul tratament eficace. Insulina – tratamentul de substitu ie
al diabetului zaharat de tip 1 – poate fi administrat doar sub form de injec ii
deoarece administrarea pe cale bucal este urmat de distrugerea sa în stomac.
Exist mai multe tipuri de preparate insulinice, medicul recomandând cel mai
eficient tratament şi num rul de injec ii necesar fiec rui diabetic.
În concluzie, putem spune c diabetul zaharat reprezint o afec iune
redutabil prin implica iile sale pe termen lung dar c supravegherea corect şi
tratamentul eficient duc la creşterea speran ei de via şi a calit ii vie ii la pacien ii
afecta i.

64
65