Sunteți pe pagina 1din 320
Coperta David Horea Sandor Descrierea CIP a Bibliotecii Nationale a Romani Daniel Marcelli ‘Tratat de psthopatologia copilulul / Daniel Marcelli; trad.: Sorina Patrascu, Camelia Petcu, Daniela Popa. - Bucuresti: Editura Fundaiei Generafia, 2003 640 p; 19 cm - (Spatiul Psy, 1) ISBN 973-86377-0-8 616.89(035) Daniel Marcelli ‘TRATAT DE PSIHOPATOLOGIA COPILULUI copyright © Masson, Paris, 1982, 1999 © Editura Fundajici Generatia pentru versiunea romaneasci, 2003 Carte publicata ca sprijinul fundatiei ‘Aktion Kleiner Prinz Spatiul Psy Daniel MARCELLI Profesor de Psihiatia copilului gi adolescentului Medic sef in serviciul de pedopsibiatrie Spitalul La Milétie, Poitiers INH Tratat de psihopatologia copilului 108993 B.C.U. -IASI Traducere din limba francezi Sorina Patragcu Camelia Petcu Daniela Popa Gs EFG CART! APARUTE LA EDITURA MASSON De acelasi autor: Avotescence er rsvewonsmiotocie, de D, Marcetut, Colection ..Les dges de la vie", 1999, ed. a Sea revizuiti $i imbundtatité, 616 pagini. : CCLassficaTION MULTIANIALE DES TROUBLES PSYCHIATRIQUES CHEZ L'EMFANT ET L’ADOLESCENT, de Organizatia Mondiala a Sanitajii si D. Maxcetu:, 2001, 304 pagini Dérnession Et TENTATIVES DE SUICIDE A L'ADOLESCENCE, de’D. MARCELLI gi E. BeRTHAUT, Collection ,.Les ages de 1a vie", 2001, 272 pagini 7 Les erats DEPRESSIFS 4 L'aDOLESCENCE, de D. Mancetti, Collection ,.Les dger de la vie", 2000, ed, a 2-2, 216 pagini Mepicve ne U'apourscenr, de P. Aust gi D. Mancetts, Collection Pour le praticien, 1999, 328 pagini Ate publica Aootricence er sui. Dis ASECTS EMDEMULOGIQUES£F FSHORATOLCIES 0% FE: srecrves tenareorguts, ef Lanne, 3 Orta, © Pavan. Collection Médecine et Pyehotherapi, 1996, 216 pi TZascouse oe swanion, de D, Bany, Collection Médecine et Prychothirope, 1996, 182 pan Liesr tt Un mavciavAtse, de J, BEES, G, Bano, Collection Owertres pe, 2000, ed. a 2-a, 224 pagini 7 Lenranr esycnorique, de JP Favae. Collection Médecine et Psychothérapie, 1997, 184 pagini. Ur bevetorrewenr aricnter MrLAsCro oe Lentanr, de B. Gotse, Collection Médecine et Poychothvapie, 1998, cd. 4-4, 320 pag Pevovorsouane oe vance, de Q. Dean, B Gaancts, F.Azws Collection Les Ages de le 2001, 08.4 2-8, 392 pag ee evonorezoore DE LA PeRINATALiTE, d2 J. Dayan, G. ANoRo, M. Ducnar. Collection Les dger dea vie, 199, 576 pag. Pavenonto.ocie ov svanlson OU JtNe EwaNT, de . Maze, S. SYOUERD. Col leon Ler ges de a ie 1999, ed. 28 reat sop, 320 pag venortooote bu suit hots de G, Fenty, G. Le Gves, Collection Ledges dela vie, 2000 ta 5a, 320 agin Taovnies be arrenrons MFUSOVTE €€ NVPRACTTE CHEE EWAN, J. THOMAS, G. Witte. Conlection Madecne et Psychothérapte, 2001, el. 2-4, 272 pag decans carte ete tad oni limba land ei lind eliza de MASSON S.A, Milano gi fos publica fn 1999 Gaps a ee fanceri win limba sponte a ia oie spill cae va fi relizatl duph a 3a oie freer 1s limba portughes: prima edie portughers, eliza de Eitora Masson do Brasil Lida, tn colaborarcu Actes Medica publical in 1986 upd 2 edi aoe CUPRINS Prefata Cuvént inainte PRIMA PARTE BAZE TEORETICE $1 GENERALITATI Introducere 1, Principalele surse teoretice ale pedopsihiatriei clinic... Bazele neuro-anatomice si neurofiziologice ale comportamentelor 20, Teorii centrate pe comportament si/sau mediu: behaviorismul, etologia, teoriile sistemice 25; Psihologia copilului si stiinfele cognitive 32; ‘Teorii psihanalitice 38; Interactiunea 53; Modele experimentale 58. Bibliografie 2. Normalul si patologicul : an Normalul si patologicul: probleme generale 67; Problema normalului si a patologicului in psihopatologia copilului 69; Concluzie 78. Bibliografie : 3. Examinarea copilului Interviul clinic 82; Explor sisteme de clasificare 93. Bibliografie -omplementare 86; Scale de evaluare $i PARTEA A DOUA STUDIUL PSIHOPATOLOGIC AL CONDUITELOR 4. Psihopatologia conduitelor de adormire si de somn Generalitati 101; Studiu clinic 106, Bibliograjie 5. Psihopatologia conduitelor motorii se Tulburari de laterefizare 118; Disgrafia 118; Debilitatea motorie 120; 13 7 20 683 67 81 82 96 101 lis 16 6 . Psihopatologia conduitelor agresive Daniel Marcell Dispraxiile copitului 121; Instablitatea psihomotorie 122; Ticurile 124; ‘Trihotilomania-onicofagia 128. Bibliografie ... Psihopatologia limbajului Generalitati 131; Tulburari de dezvoltare a limbajului 135; Disfazile grave 138; Dislexia — disortografia 142; Patologii specifice 146, Bibliografie . Patologia sferei oro-alimentare General 152; Stain psbopstolgic 154. Bibliograjie Tulburari sfincteriene ..... Generalitati 163; Enurezisul 164; Encoprezisul 169; Constipatia psihogend s1 megacolonul functional 173. Bibliografie .. Psihopatologia functiilor cognitive Generalititi 176; Evaluarea functilor cognitive 178; Deficienta min- tala 188; Copiii supradotati 199, Bibliografie : Tulburdti de comportament 0. Minciuna 204; Furl 208; Fuge 211; Conduitele de adictie 213. Bibliografie a et Psihopatologia jocului Generalitati 217; Abordarea psihopatologicd a conduitelor de joc 222. Bibliografie : Conceptul de agresivitate 229; Clinica conduitelor heteroagresive 237; Clinica conduitelor autoagresive 240, Bibliografie Psihopatologia diferenfei dintre sexe si a conduitelor sexuale Mituri, diferenta dintre sexe gi sexualitate 246; Bazele fiziologice si fiziopatotogice ale diferentierii sexuale 247; Bazele psihologice si sociologice ale diferenjei dintre sexe 250; Sexualitatea copilului gi avatarurile sale 253 Bibliografie 128 131 150 152 162 163 V5 176 202 1 204 on 216 217 228 29 su 244 246 259 ‘Tratat de psihopatologia copilului PARTEA A TREIA MARILE CATEGORII NOSOGRAFICE 14. Defectologie sin seen Deficienta senzoriali 264; Encefalopatile infantile ca retard mintal 271; Infirmitatea motorie cerebrala 284. Bibliografie 15, Epilepsia copifului Definite, generalita, epidemiologie 288; Studiu clinic 290; Abordare psihopatologic& 296, Tratament 301. Bibliografie Cl 16. Autismul infantil si psihozele la copil Istorie 305; Definite 307; Autismul infantil 307; Alte psihoze infan- tile precoce 315; Evolutia psihozelor precoce 319; Psihozele celei de-a doua copilarii sau problema schizofreniei infantile 322; Ipoteze ctiologice: aspectul genetic 326; Ipoteze etiologice: aspecte neuro- psihologice 328; Abordarea psihopatologic& si ipoteze cu predominant psihogeneticé 331; Tratament 339. Bibliografie. seal 17. Stati anxioase, simptome si organizari cu aspect neVrOtiC rm ‘Anxietate si angoasé 349; Transformarea angoasei: manifestirile numite nevrfice I copit 3585 Newz I cop 371 Bibliografie : 18. Episod depesiv gi sboala depresiva® la cop rr ‘Depresia in teoria dezvoltarii copilului 381; Studiu clinic 38: Frecvente si evolutie 392; Context etiopatologic si abordare psihopatologici 394; Tulburarea maniaco-depresiva si/sau bipolara la copil si cercetérile crganice 398; Abordare terapeuticd 400. Bibliografie cial ela! 19, Tulburéri psihosomatice .. Bolile sferei digestive 410; Astmul copilului 414; Spasmul hohotului de plans 417; Patologia sferei cutanate 419; Afectiuni diverse 420; Psihosomatica la copilul mare: relafia de ingrijire 422. Bibliografie 20. La frontierele nosografici Prepsihozele copilul:i 424; Organizirile dizarmonice 428; Patologia caracterialé 429; Tulburarile deficitare de atenfie/hiperactivitate 430. Bibliografie 263 soe 285 288 304 305 344 348 378 381 403 407 423 424 436 8 Daniel Marcel Tratat de psihopatologia copilulu PARTEA A PATRA 28, Corerea de asistent’ si consultatileterapeutice 378 COPILUE IN MEDIUL SAU Sensul simptomului $79; Nivelul raspunsului 582, Consuitatia erapeuticd 584 21. Stress si traumatism. Factori de rise gi tulburari reactive sau de oa adaptare. 441 Bibliografie T Stress gi traumatism 441; Evenimente de viata si factori de rise 446: 29. Alegerile terapeutice 586 Patologia reactional& si tulburarea de adaptare 450. Terapile simptomatice 386; Terapiile psihodinamice 591; Psihoterapia Bibliografie 452 smamé-copil 597; Terapile familiale 99; Psihoterapiile de grup 605; else ilelsiies Daa Terpie nsitwonae 609; Peer de medicament 616 i Carena afectiva 453; Patologii afective si mintale ale parinjilor 463; ibliografte 7 Familii disociate, recompuse, monoparentale 467. Index 622 Bibliograie total ta : ana 23. Copilul si scoala 47 Generalititi 477; Clinica dificultajilor scolare 483, Amen scolarititii 492. Bibliografie 500 24, Copilul migrant 503 Date demografice 503; Biculturalism si bilingvism 504, Patologia copilului migrant 506. Bibliografie 509 25. Copitul $i lumea medicala. sio Copilul bolnay 511; Prematuritatea $20; Copii nascuti prin procreare rmedicalé asistat 526 Bibliografe stead alallada 537 26. Copilal de proteat. Protectia copilului: structuri medico-sociale..... $29 Copitul maltratat $30; Abandonul ~ adoptia $49; Protectia copilului si structurile medico-sociale 554 Bibliografie J 7 - 560 PARTEA A CINCEA ‘TERAPEUTICA Introducere : aaa S65 21. Sectorul de pedopsiniatrie 1567 Principii generale 567; Misiunile psihiatriei infanto-juvenile 568; Structurile gestionate de sector 569; Pedopsihiatria de legituré 573. Bibliografie 7 : 315 PREFATA Accasta nous editie apare sub semndtura unuia singur dintre cei doi autori care au semnat primele tre editi. Cu toate acestea, este vorba despre aceeagi lucrare. Trebuie sé oferim cititorului céteva explicafil La inceputul anului 1978, ca urmare a solicitarilor insistente din partea editurii Masson, Profesorul J. de Ajuriaguerra m-a solicitat pentru redactarea unei versiuni ,abreviate a , Manualului de psihiatria copilului pe care el il scrisese. La vremea aceea eram asistent al sefului de clinica 1a spitalul Salpetriére, in Serviciul Profesorului DJ. Duche, lucrdnd in mod regulat cu Profesorul D. Widlocher. ‘rca de la prima noastrd inténire, Profesorul J. de Ajuriaguerra mi-a lésat toata libertatea in organizarea, structurarea si prezentarea acestui compendiu De fapt, cum la epoca respectiva el insugi luase 0 anumité distanta de clinica ropriu-zisd, flind interesat in special de cercetare, nici nu a dorit sd participe la redactarea aceste! luerari, ci a acceptat s6i md indrume si eventual si ma ajute. Asadar m-am asezat la lucru, concepénd organizarea generald in cinci mari parti si redactind diferitele capitole. In cursul intdlnirilor noasire regulate, ft citeam prof. J. de Ajuriaguerra capitolele pe care le scrisesem. Imi ficea uneori cdteva remarci punctuale, sugerdndu-mi sa insist asupra luerdri unui autor sa, invers, sd elimin un anumitcitat. Dar s-a ardiat intotdeauna muljumit de lanul de ansamblu si de conjinutul particular al capitolului examinat. Mica lasat marea libertate de a scrie acest compendiu asa cum mi l-am imaginat, ineurajéndu-md chiar, $i intr-un fel protejéndu-ma cu autoritatea sa. Foarte probabil cd, in calitate de ténér autor si seriind doar sub numele meu. reas fi .indrdznit™ s& abordez anumite capitole novatoare, cel putin la epoca respectiva: psihopatologia jocului, a diferenjei dintre sexe, a copiilor supradotari Cartea a fost foarte favorabil primita de edtre public, iar reeditarile s-au succedat rapid. J. de Ajuriaguerra mia lasat inijiativa $i responsabilitaea numeroaselor modificdri si actualizari ulterioare. Pentru a patra edifie, J. de Ajuriaguerra si cei care ji reprezentau drepturile au preferat si renunte la 0 cosemnditurd care, ce-i drept, nu mai reflecta realitatea. Tin sa ii adue un omagiu si sa it mulfumesc, cu atét mai mult cu cat aceasta prima carte m-a incurajat sa mai scriv gi altele, in special cea intitulata ..Adolescenta $i psihopatologie” impreunii cu A. Braconnier. CUVANT INAINTE Aceasti a 6-a editie cuprinde, ca si precedentele, multiple transforméri, modificari si adiugiri. Mai multe capitole au fost complet rescrise in lumina celor mai recente lucrari (autismul si psihoza la copil, stresul post-traumatic, tulburarile de deficit ale atenfei...). Am finut cont de noile contributii si in domeniul clinic (sindromul Angelman, sindromul Williams...) in psihopatologie (travaliul de vindecare) si in explorarea complementara (sonda genetic). Partea a cincea a fost in intregime restructurat& pentru a contura mai bine modalititile de abordare terapeutica, iar locul tratamentelor psihotrope a fost reevaluat. ‘Am vrut s propunem cititorului o deschidere cétre cémpul cercetarii prin intermediul ,modelelor experimentale care incep si apara si la care se face referire tot mai frecvent Privind tn urma, de la prima editie aparuta in decembrie 1981, aproape toate capitolele acestei lucrari au facut obiectul unor actualizari $1 modificari Psihopatologia copilului este © disciplina inc’ recenti, care evolueaza rapid: editiile succesive releva aceasta evolutie $i conduc spre o lucrare care, in 1998, este foarte diferiti de cea din 1981. Schimbarea titlului vine ca o mérturie a acestei evoiufii, insé cu grija de a pistra ceea ce a condus la succesul editiilor precedente, De fapt, aceasta lucrare se doreste inainte de toate a fi didacticd: asta Ia condus pe autor sf prezinte in cadrul unui plan clar diferitele axe in jurul cérora se organizeaz psihopatologia copilului. Desigur, orice plan este limitativ si cuprinde o parte de arbitrar. Dar aceastd limitare si acest arbitrar se justificd daca au Ia baza un demers coerent: noi dorim sé justificam aici acest plan. In capitolul intitulat .Normalul si patologicul la copil, am aritat modul in care abordarea acestei chestiuni necesité utilizarea unci cvadruple raportiri: in primul rand, raportarea 1a axa simptomaticd pe care, pentru a evita specificarea din capul locului a comportamentelor copilului intr-o terminologie medical, am preferat 84 0 nmim raportarea la axa conduitelor; in al doilea rind, raportarea Ia axa structurii mentale ~ daca infelegem prin structuré organizarca fantasmatic8 cea ‘mai pregnanté si mecanismele de adaptare (de aparare) care i se asociaza; in al 14 Danie! Marcelti treilea rnd, raportarea la axa diacronic®, absolut fundamentald la copil, este in permanenté schimbere; in fine, in al patrulea rind, raportarea la axa mediului avand in vedere dependenta sa evidenta Aceste patru axe de raportare, studiul conduitelor, structura mentald, aspectul diacronic si de mediu, trebsic s8 se clarifice intotdeauna reciproc, unele pe celelalte, altel existind riseui de a nu injelege esenja a ceea ce constituic psihopatologia copilulu. Daca asim de-o parte prima parte a acestei ucrari, consacrata generalitailor, si ultima parte, consacraté demersului terapeutic, cittorul va remarca faptul c& planul adoptat este tocmai revelatorul acestei evadruple perspective: o parte este consaerata studiului conduitelor,o alth parte studiului structurilor,o a treia parte mediului; in fine, fiecare capitol din interiorul acestor parti diverse este construit pe un mode! diacronic ce tine cont pe cat posibil de evolutia conduite, a structuri sau a ponderii mediului, in functie de nivelul de dezvoltare la care a ajuns copilul Adolescenta, inauguraté de procesul fiziologic pubertar, nu este abordats. Lucrarea de fala priveste deci copitul, inclusiv copilul foarte mic, si se opreste la inceputul adolescenfei, adic& la 12-13 ani. in scopul de a evita repetijile, exist serie de trimiteri la lucrarea ,Adolescen{a si psihopatologie, asa cum si in aceasta se regasesc trimiteri in directia copilului, vadind contiruitatea dezvoltarii ta fiinfa umana. De la prima edifie, clasificrile nosografice nationale (CFTMEA) si mai ales cele internationale (CIM 10 si DSM-III-R sau IV) au dobandit o important’ pe care nu 0 aveau Ta epoca respectiva (1981). Lucrarea de fafa fine cont de aceste clasificdri dar refuz8 cu vehementa sd reduc& abordarea psihopatologica a copilului la enunjarea unor criterii diagnostice (de includere sau excludere), aga cum sunt avansate de acestea. Cititorul va remarca cu usurin{a acest fapt. Desi aceste clasificdri ,criterizate au meritul imens de a fixa nisteeriterii de diagnostic si au devenit instrumente indispensabile pentru cercetatori, in special pentru cei din domeniul epidemiologiei, ele nu confera insA clinicianului niste modele de aprehensiune, de discriminare, de reflectie si analiza pentru practica clinica. in schimb, tocmai aceasta este ambitia acestei lucrari gi speranja autorului de a fi reusit. PRIMA PARTE BAZE TEORETICE $I GENERALITATI INTRODUCERE Evaluarea caracterului patogen sau, dimpotriva, maturativ al unei anumite conduite observate la un copil, fie c& este singur sau mai ales in cadrul unei interactiuni cu anturajul su, necesita in mod evident o cunoastere aprofundati a deavoltirii asa zis normale”. Aceastd prima parte este deci consacraté dezvoltirii normale, fara insi a pretinde in nici un caz s& se substtuie lecturii luerdrilor de psihologie geneticd, de neurofiziologie sau de metapsihologie psihanaliticd. Cunoasterea dezvoltirii copilului, a diverselor stadii maturative traversate, a principalelor repere organizatoare ale psihismului este necesard inainte de a aborda domeniul conduitelor numite patologice Pedopsihiatria este o practicd clinict empiricd: originile sale sunt marcate de heterogenitatea primilor sii intemeietori, heterogenitate care se poate reduce, Inr-o manier& schematicd, Ia doud surse: 1) pe de-o parte, o ramuri ce isi are originea in vastul curent al educafici copilului: primele efortui legate de ceea ce urma si devind psihiatria copilului au vizat practic copii recunoscuti ca ,ineducabili" (copilul surd sau orb, apoi copilul debil); 2) pe de alt parte, rarmura cu originea in psihiatria si psihopatologia adultului primii psihiatri de copii au fost la inceput interesafi in principal si regiseasca 1a copil tablourile nosografice bine cunoscute in psihiatria adultului (vezi problema dementei precocissime). fn consecinS, psibiatria copilului, in mai mare misurd decat psihiatria adultului, sa constituit empiric, pornind de la o practica si nu de la 0 elaborare teoretics. In mod secundar, o reflectie asupra acestei practici, o Incercare de ingelegere a demersului clinic i-au condus pe pedopsihiatri si utiizeze surse teoretice foarte diverse. In aceasta parte introductiva vom prezenta succint principalele conceptualizariteoretice care stau la baza exercitarii pedopsibiatrie fird a pretinde o trecere in revista completi sau exhaustiva. De fapt, incepind din anii $0 se constata o extindere si 0 multiplicare considerabilé a referinfelor teoretice aplicate la pedopsihiatrie, fapt ce conduce uuneori la un mozaic conceptual in care neofitul nu isi gaseste calea decdt cu mare dificultate. Astfel, pe Kinga contributiile teoretice traditionale ale psihanalizei 18 —_Baze teoretice si generality si psihologiei comportamentale, s-au aléturat, prinre altele,teorile epistemologiei genetice, teorile etologice, teorile sistemice si ale comuniciri, in fine, noile cunostinfe din domeniul neuro-anatomiei si mai ales din cel al neurofiziologici Nu este deloc usor si dai o viziune globala acestor cercetiri atat de diverse, fntrucat punctele lor de vedere sunt foarte diferite. Cum spunea J. Constant Freud, Piaget, Wallon si mulfi aljii nu au aceeasi viziune asupra copilului Nici nu vid aceleasi fapte si nici nu descriu aceleasi comportamente. Modul in care ist studiazd obiectul, atét ca metoda cét si ca raportare teoreticd, conferd acestui obiect o semnificasie difeita in flecare caz, iar uneori chiar opusd Nu este deci nici posibil si nici intotdeauna dezirabil sé propui o sinteza sau si trasezi un tablou cronologic al dezvoltirii care sa find cont de toate datele acumulate din perspective ait de diferite. in plus, maturizarea copilului este un proces permanent si continuu, Tofi autorii care s-au ocupat de studierea sa au decupat acest proces in faze, stadii, pozitii, puncte nodale, organizari, etape critice, crize ete., pentru a introduce un clasament si/sau 0 ierathizare in aceasta dezvoltare. Osterrieth, pornind de la analiza lucritilor realizate de numerosi autori, a relevat existenta a 61 de perioade eronologice intre 0 gi 24 de ani (adic in medie 0 nou perioads la fiecare 4-5 luni!) Altfel spus, iaté cat de complex este studiul dezvoltirii copilului imediat ce ne indepartam de nivelul simplei ‘observari macroscopice a comportamentului (varsta stafionarii in sezut, apoi in picioare, mersul, curdjenia etc.), si ce importanf& are contextul teoretic propriu autorulu. Dintre diferitele curente teoretice le vom izola pur si simplu pe acelea care ni sau pdrut esenfiale pentru pedopsibiatrie. Acest decupaj confine desigur 0 parte de arbitrar si de artifical, dar este inevitabil datorita necesitafii concizici acestei prime piryi. Am exclus de aici ansamblul maturizarii neurofiziologice Perinatale: maturizarea electrogenezei cerebrale (v. Studiile Dreyfus-Brisac & ‘col. asupra EEG la prematuri i nou-nascuti); maturizarea neurologic& (doved de reflexele neurologice athaice: reflexul Moro, reflexul de agatare, reflexul punctelor cardinale, mersul automat); maturizarea biologicé (in special evolutia rapid a maturdrii hepatice). Ansamblul acestor procese maturative releva neotenia nou-nascutului uman: prin neotenie se infelege de fapt prematuritaea fiziologic& a puiului de om in comparatie cu majoritatea puilor din alte specii animale. ‘Nou-néscutul uman vine pe lume cu un echipament insuficient pentru a se adapta activ la mediul inconjurator, Acest rol este rezervat anturajului bebelugului in ccursul primilor ani de viafa. Este un aspect fundamental ce explicd in parte importanta socializarii fiinfei umane. Alituri de concept clasice de filogeneza (ce caracterizeaza evolutia speciilor) si de ontogenezd (ce caracterizeaza dezvoltarca individului pornind de la Patrimoniul siu genetic), conceptul mai recent de epigenezd circumscrie aceasta neotenie. Introducere 19 ‘Numim epigenezd orice organizare progresivi somatic& sau comportamentala a individului, care este 0 constructie ce depinde simultan de programul genetic si de materialele gi informatiile puse la dispozitia sa de c&tre mediu. Acest concept de epigenczi releva dificultatile ce apar cand se incearcd intr-o maniera prea caricaturala 0 separare a echipamentului genetic innascut de aportul dobandit din partea mediului. In cadrul unei specii particulare, locul epigenezei este cu att mai mare cu cat neotenia este mai importanté: acesta este in mod evident cazul bebelugului vuman, Filogenezd, ontogenezi, epigeneza —trei numere iustreazA sfidarea unei teorii care incearcd si articuleze aceste trei planuri: in specia umand stocul genelor de structur’ este de cca zece mii (10%), stocul neuronilor cerebrali este de zece miliarde (10"), iar numarul interconexiunilor sinaptice dintre acesti neuroni este de un milion de miliarde (10") (J.-P. Changeux). Diferenfele dintre aceste cantitiyi Fidied problema relafiilor dintre structura si functie, apoi dintre functie si functionare. Pornind de la un stoc limitat de gene de structuri, cum se construieste epigeneza neuronalé, pe de-o parte, epigeneza interactivé, pe de altd parte, gi ‘cum se poate gindi articularea dintre aceste doud planuri? Aceasti interogatie parcurge 0 mare parte a acestei lucrar 1 PRINCIPALELE SURSE TEORETICE ALE PEDOPSIHIATRIEI CLINICE Jn cadrul acestui capitol vom face 0 prezentare foarte succinté a suporturilor teoretice la care pedopsihiatria face referire in practica sa. Aceste suporturi sunt de natura foarte heterogen, iar compatibilitatea lor nu este intotdeauna evident’, ‘Ne vor limita aici la aspectele cele mai generale ale acestor teorii tntrucét vom face, de-a lungul acestei Iucriri, un loc mai amplu tuturor suporturilor teoretice proprii ficcdrui domeniu patologic, fie ci este vorba despre fiziologie, neuropsihologie, de contributile psihanalitice sau epistemologice 4. — BAZELE NEURO-ANATOMICE $1 NEUROFIZIOLOGICE ALE COMPORTAMENTELOR — PROBLEMA MATURIZARII Evolutia rapid a structurilor si functiilor cerebrale in perioada perinatalé explicd variabilitatea diacronicé a semnelor neurologice si dificultatea de a izola grupe semiologice care ar putea raspunde unci viziuni sinerone. ‘Aceastd maturizare neurofiziologicd trebuie legata de maturizarea progresivé ‘a conduitelor umane dar printr-o corelafie a cdrei naturd trebuie precizati. Exist marele pericol de a considera practic functionarea ca fiind rodul sistemelor neurologic pur si simplu juxtapuse. In evolutia functiilor si conduitelor trebuie studiat ~ceea ce existd intr-o anumita perioadd a evolutiei si modificarile cronologice care se produc ulterior; ~ ceea ce existd, dispare, reapare si apoi dispare din nou in secvenfe mai mult sau mai putin lungi; Principalele surse teoretice ale pedopsiniatiei diinice 21 — ceea ce evolucazd in sensul unei progresii functionale succesive si se elaboreaza pind cénd dobandeste 0 anumita forma, mai mult sau mai putin definitiva, pornind de la care procesul se modifica prin rafinare sau prin modificéri seevenfiale ale funcfilor. in procesul de maturizare care se referd la dezvoltarea morfologic’ si fiziologic’ a omului pind la momentul in care ajunge la starea sa de maturitate, ‘rebuie ficuta distincfia intre anatomic, adicd morfologia propriu-zisa, functi, diel sistemele potentiale, i functionare, adicd activarea acestor sisteme. ‘Anatomia, functile si functionarea se situeaza la niveluri de organizare distinete; cle intrefin diferite raporturi cu echipamentul inndscut si contributile din partea mediului; intre ele se stabilese legituri de dependent, dar si un anumit grad de independen{a, astfel incét caracteristicile uneia nu sunt suficiente pentru a determina in totalitate caracteristicile celorlalt. Cualte cuvinte, dacé maturizarea anatomic& are propriile sale legi de evolutie, sidacd ea este conditia necesara dezvoltari, ea nu constitu si condifia suficientl pentru a explica un comportament si evolutia sa in cursul cresterii bebelusului si apoi a copifului in alti ordine de idei, imaturitatea este adesea asimilaté unei lipse, unei simplificdri sau reduceri a proprietajilor si caracteristiilor maturtafii; imaturitatea nu ar fi decat o stare mai simplé a maturititii. Cercetarile cele mai recente din domeniul neurofiziologiei dezvoltirii arati ci imaturitatea nu trebuie definita doar in termenii unei lipse: ea comportd legi proprii de functionare care trebuie constant studiate dintr-o perspectiva diacronicd. Astfel, J. Scherrer individual zeazi patru proprietiti ce ar fi caracteristice imaturtafii functionale a sistemului nervos: = numarul sedzut de neuroni activati si activabili, care sunt intotdeauna mai putin numerosi decét la adult; = lentoarea transmiterii semnalelor, = debitul scazut al impulsurilor neuronale, in raport cu o transmitere sinaptic8 anevoioasi; = sensiblitatea deosebité a neuronilor fap de mediu in anumite faze ale dezvoltirii, sensiblitate pe care autorul o denumeste ,plasticitate clectivi™ Aceste caracteristici ar explica de ce sistemul nervos imatur prezinté 0 redundanfa si o fiabilitate scazute, fapt ce conduce atat la plasticitatea, ct si la vulnerabilitatea sa ‘Aceasti imaturitate neurofiziologici permite de asemenca si ,programarea epigenetic& a sistermului nervos central (A. Bourguignon) dupa cum cu usuringé demonstreazé, cu ttiu de exemplu, teoria stabilizari selective a sinapselor (teo SSS claborati de J.-P. Changeux). Aceasta teorie are la baz constatarea experimental la animal cé numarul sinapselor evolueaz4 in sensul unei reduceri 22 Baze teoretice $i generaiitsti de la nastere cdtre varsta adultd. Pentru J.-P. Changeux, o sinapsi este fie tranzitoriu labild, fie definitiv stabilizatd, fie degeneratd. {n cursul stabiliziri, fiecare sinapsa intra in competitie cu altele asemanitoare in vederea realizarii uunei anumite functi, Prin analogie cu selectia naturalA, teoria SSS postuleaza c& numai sinapsele cele mai active, cele mai stimulate, cele mai performante se stabilizeazd, in vreme ce celelalte degenereaza. Constatérile experimentale ale

S-ar putea să vă placă și