Luminita Iacob ‘’Investigarea multistadiala’’

Investigarea multistadialA a identitatii sociale( IMIS) Strategia IMIS-ului s-a cristalizat ca metoda
parcurgind mai multe momente.Unul dintre acestea 1-a constituit cercetarea identitatii entice
intermediul IISS-ului - inventarul sociale subjective (M. Zavalloni, 1974). IMIS_ ul, mai performant prin
acuratetea si finetea analizei, are ca obiectiv explorarea elementelor simbolice afective ale gindirii
sociale depistarea structurarii lot. In esenta, IMIS permite obtinerea de informatii despre : a)
reprezentarile pe care o persoana si le face asupra diferitelor grupuri cu care se identifica de virsta etc.)
si despre cele de care (national, profesional, se disociaza ; b) reprezentarile vizind propria persoana
si/sau alteritatea la care se raporteaza ; c) sistemul de valori prin prisma caruia sunt judecate atit propria
persoand, cit si alteritatea d) referentii impliciti si imaginile prototip ce ghideaza reprezentarile si
decupajul realitatii sociale. In cazul aplicarii acestei metode in cercetarea aspectelor legate de
identitatea etnica (aceasta fiind doar una din posibilitatile de utilizare), sunt parcurse doua etape. Prima,
bazata pe tehnica asociatiei induse, isi propune sa adune cit mai multe informatii privind reprezentarea
etnoidentitara. Subiectului i se cer cite doua serii de cite cinci raspunsuri provocate de intrebari ce
plaseaza subiectul, pe rind, in interiorul sau exteriorul acestei grupe de apartenenta. „De ce va ginditi la
romani in termeni de NOI, ce va vine imediat in minte ? " Raspuns : „Noi, romanii, sintem ..." (cinci
raspunsuri) ; „Acum, daca incercati sa va ginditi la romani in termeni de EI, ce va vine in minte ? "
Raspuns : „Ei romanii, sint ..." (cinci raspunsuri).

A doua etapa, cea a introspectiei focalizate cu multiple stadii, cuprinde, intr-un prim moment, reluarea
de catre subiect a tuturor afirmatiilor facute in prima etapa. Pentru fiecare trebuie precizat sensul -
pozitiv, neutru sau negativ - pe care il atribuie subiectul, precum si gradul in care apreciaza ca fiecare
dintre afirmatii i se potriveau sau nu lui ca persoana. Intervin in acest moment raportarile de tip
egocentric sau alocentricpe care subiectii le pot activa (H. Chauchat, A. Durand-Delvigne, 1999). Al
doilea moment al acestei etape se refera la examinarea sistematica a diferenlelor aparute Intre
categoriile de apartenenta investigate in special, a cauzelor respective ectivelor diferente. Pentru
aceasta, i se pun subiectului, pentru fiecare categorie identitatara avuta in vedere in prima etapa, cite
patru intrebari : a) „Sinteti constient de diferentele ce apar in descrierea grupului de apartenenta in
termeni de noi ei ? Puteti sa specificati natura acestor diferente ? " b) „va referiti la grup, in general, s-au
la un subgrup particular ? " •; c) „Raspunsul dvs. este personal sau aveti in vedere Judecata altor
persoane " d) „Judecati fiecare grup de apartenenta in sine sau in comparatie cu alte grupuri ? ". Al
treilea moment al acestei etape compare atributele ce constitute aprecieri la adresa fiecarui grup de
apartenenta investigat din perspectiva lui Noi cu cele ale autodescrierii personale.

Prin tehnica IMIS se realizeaza o analiza structurata si dinamica a identitatii personale pe baza careia
pot fi apoi decodificate asteptarile generale ale individului si colectivitatii.Ceea ce confera specificitate
IMIS-ului fata de formele traditionale de masurare utilizate predilect in psihologia sociala este
posibilitatea unei explorari in profunzime a relatiilor complexe care se stabilesc la nivel symbolic intre
individ si mediul sau social. Combinarea calitativ-cantitativa pe care o impune tratamentului datelor este
, de altfel , norma obligatorie in investigarea socioumanului .Prin diversitatea posibilitatilor de analiza si
mai ales prin implicarea in identificarea si explicarea nuantata a mecanissmelor identitatii subiective ,
metoda propusa fiind incitanta , cee ace ne-a condus la aplicarea ei exploratory intr-o cercetarea pe lot
rominesc.