Una dintre cărțile foarte aplaudate în America a fost Who Are We?

The Challenges to America's National

Identity, scrisă de faimosul politolog Samuel Huntington. Cunoscut în întreaga lume datorită teoriei cu
privire la ciocnirea civilizațiilor, Huntington abordează în acest volum problema identității naționale
americane și provocările la adresa sa. Huntington crede că America se află acum într-o perioadă de
declin și că soluția este reafirmarea culturii anglo-protestante. Așadar, ceea ce Huntington înțelege prin
declin este diluarea acestei culturi și noua înclinație către multiculturalism și diversitate a Americii. Ne e
greu să înțelegem de ce vorbește Huntington despre declin în condițiile în care valorile ce definesc
această cultură anglo-protestantă (așa cum chiar el le identifică) nu s-au pierdut (excepție făcând, poate,
limba engleză care, potrivit autorului, se află în „pericol” de a pierde teren în fața limbii spaniole).

În viziunea sa, această criză identitară se traduce prin importanța redusă pe care americanii o acordau
(înainte de 9/11) identității lor naționale, de disiparea sentimentului național în rândul elitelor și
„amorțirea” conștiinței americane. Toate acestea s-ar datora, consideră autorul, multiculturalismului,
cosmpolitismului, imigrației, subnaționalismului și antinaționalismului. Practic, Huntington deplânge
faptul că naționalismul american nu mai e la fel de răspândit și americanii se concentrează pe alte
identități: identități subnaționale (etnice, rasiale, de gen), identități transnaționale, cosmpolite (în
rândul elitelor) . Ultimele provocări sunt reprezentate de valurile de imigranți noneuropeni (cu valori
diferite și mai greu de asimilat) și, mai ales, de valul uniform de imigranți vorbitori de aceeași limbă, care
pune America în fața unei situații nemaiîntâlnite până atunci. Huntington încearcă să definească
identitatea americană pornind de la demontarea unor mituri referitoare la originile acesteia: 1) America
este o națiune de imigranți; 2) Identitatea națională americană e definită de un set de principii politice
întruchipat de Crezul american. Aceste două mituri (sau adevăruri parțiale, cum le numește el)
reprezintă, într-adevăr, două elemente-cheie ale identității naționale, dar nu elementele exclusive. Ele
desemnează, potrivit lui Huntington, doar identități parțiale ale americanilor.

Așadar, una din tezele principale ale lui Huntington este că America nu a fost, la origini, o națiune de
imigranți, ci o societate de coloniști. Diferența este esențială, căci acești coloniști, care au fondat
America, au venit în Lumea Nouă cu un „nucleu cultural” care, în opinia autorului, reprezintă și astăzi
nucleul culturii americane. Prin ce se definește acest nucleu cultural? Această cultură deja formată a fost
cea care i-a atras pe milioanele de imigranți ce vin în America începând cu a doua jumătate a secolului al
XIX-lea. Huntington definește acest nucleu cultural anglo-protestant drept „componenta centrală și
durabilă a identității americane timp de aproape patru secole”.

Disidenta protestantismului American , manifestata intii in puritanism si congretionalism , a reaparut in

secolele urmatoare in ramuri baptista , metodista ,pietista,fundamentalist , evanghelica penticostala ale
protestantismului si nu doar aici.’’Disidenta fata de disidenta’’ e o sintagma ce descriere elocvent istoria,
precum si caracterul protestantismului American.La inceputul noului mileniu ,protestantismul disident si
evanghelismul continuau sa joace roluri de frunte in satisfacerea nevoilor spiritual ale americanilor .

Huntington susține că nu doar principiile Crezului îi țin pe americani uniți ca națiune. În același timp, el
este convins că acest Crez a jucat un rol fundamental în formarea identității naționale americane.
Autorul identifică trei caracteristici esențiale ale principiilor Crezului: stabilitatea lor de-a lungul timpului
(ele rămân neschimbate), faptul că au fost aprobate aproape necondiționat de popor și faptul că ele se
trag in protestantismul disident, manifestat prin atașamentul față de individualism, egalitate, dreptul la
libertate de opinie și opoziția față de ierarhie.Prin izvoarele Crezului se Numara ideile iluministe care au
devenit populare in rindurile anumitor elite americane la mijlocul secolului al XVIII-lea.

Presedintele Clinton spunea:Visul American in care am fost crescuti cu totii este simplu , dar puternic,
daca muncestidin greu si respceti regulile ar trebui sa primesti sansa dea ajunge atit dedepartepe cititi
permite capacitatea ta daruita de Dumnezeu.
Etica muncii este otrasatura centrala a culturiiprotestante , si inca de la inceputuri religia Americiia fost
religia muncii.Dependenta demunca pec re o duceau a fost remarcata de toti vizitatorii Statelor Unite
.Dreptul la munca si la recompensele muncii s-a aflat printer argumentele aduse in sec XIX-lea impotriva
sclaviei, iar dreptul esentialsustinut de noul Partid Republican era ‘’dreptul de a munci productiv’’.

În continuare, Huntington abordează problema imigrației, într-un mod „intenționat alarmist”. Practic,
întreaga discuție despre problemele și provocările imigrației pornește de la un alt fenomen:asimilarea.
Huntington, deși nu o spune exact, consideră că nu imigrația propriu-zisă pune în pericol identitatea
americană, ci lipsa asimilării, adică eșecul de americanizare a noilor veniți. Huntington afirmă că cel mai
mare pericol la adresa securității sociale (adică la adresa capacității indivizilor de a-și păstra cultura,
instituțiile și modul de trai) este imigrația, dar el se referă de fapt doar la acei imigranți neasimilați din
punct de vedere cultural. Potrivit lui Huntington, acest fenomen nu a reprezentat o amenințare în trecut
datorită unui ansamblu de factori care a favorizat asimilarea imigranților:faptul că imigranții proveneau,
în general, din societăți europene având culturi similare/compatibile cu cea americană;caracterul însuși
al imigranților – cei care veneau în America erai cei dispuși și dornici să depășească greutățile imigrației
pentru a deveni americani;imigranții proveneau din mai multe țări, deci nu exista un grup
predominant;imigrația a fost discontinuă, cu pauze și perioade de declin;și, nu în ultimul rând, guvernul
a promovat americanizarea noilor veniți.