INTRODUCERE

Impozitele, sunt cea mai importantă resursă financiară a statului şi cea mai
veche, în ordinea apariţiei veniturilor publice, acestea fiind definite ca fiind o formă
de prelevare silită la dispoziţia statului, fără contraprestaţie directă şi cu titlu
nerestituibil, a unei părţi din veniturile sau averea persoanelor fizice şi/sau juridice, în
vederea acoperirii unor necesităţi publice. Această definiţie relevă faptul că impozitul
are următoarele caracteristici: prelevarea sub forma impozitelor are titlu obligatoriu
(în sarcina contribuabilului) şi se poate realiza în mod silit, impozitele se prelevă de
la persoane fizice şi juridice la dispoziţia statului fără o contraprestaţie directă (şi
imediată) din partea acestuia şi prelevarea sub forma impozitelor se efectuează cu titlu
definitiv şi nerestituibil (nerambursabil), exprimând, deci, un transfer definitiv la
dispoziţia statului, ceea ce înseamnă că sumele prelevate nu se mai restituie
contribuabililor.
În lucrarea de faţă, intitulată „Impozitele şi rolul acestora în formarea
resurselor financiare publice în România” am prezentat principalele aspecte
evidenţiate de această temă. Astfel, am abordat acestă temă prin prisma a trei capitole.
Primul capitol „Abordarea noţiunii de impozite, taxe şi contribuţii din
perspectivă istorică şi contemporană” prezintă un scurt istoric privind evoluţia şi
apariţia impozitelor şi taxelor; conţinutul economic şi trăsăturile impozitelor, taxelor
şi contribuţiilor; teoriile privind natura şi mărimea impozitelor; funcţiile, rolul şi
elementele tehnice ale acestora; principiile impunerii şi criteriile de clasificare a
impozitelor, punându-se accentul pe impozitele directe şi impozitele indirecte.
Impozitele directe constituie cea mai veche formă de impunere, de percepere
periodică (lunară, trimestrială, semestrială sau anuală) de sume băneşti, direct şi
nominal de la persoane fizice şi de la cele juridice, pe baza venitului constatat sau
asupra valorii bunurilor ce le aparţin, iar impozitele indirecte reprezintă prelevări
fiscale care nu au incidenţă imediată asupra capacităţii contributive şi se stabilesc
nenominativ în sarcina unor persoane fizice şi/sau juridice, în funcţie de cheltuielile
pe care acestea le efectuează, percepându-se astfel indirect de la respectivii subiecţi
prin intermediul unei terţe persoane.
Al doilea capitol „Bugetul general consolidat” cuprinde informaţii cu privire la
sistemul unitar de bugete care prezintă bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de
stat, bugetele locale, bugetele fondurilor speciale şi alte bugete; procesul bugetar care
prezintă principalele etape parcurse de acesta şi la principiile bugetare care trebuie
respectate în scopul asigurării unei gestiuni corecte a resurselor financiare publice.
Ultimul capitol, „Analiza veniturilor publice în România, în perioada 2000-
2010” prezintă indicatorii de apreciare a veniturilor publice, indicatori care sunt
prezentaţi în primul subcapitol şi o analiză a evoluţiei veniturilor publice în perioada
2000-2010, care este este detaliată în al doilea subcapitol.
Am ales această temă, „Impozitele şi rolul acestora în formarea resurselor
financiare publice în România”, deoarece am vrut să-mi însuşesc mai multe cunoştinţe
în domeniul impozitelor din România, acestea făcând parte din viaţa noastră de zi cu
zi şi afectându-ne într-un fel sau altul pe toţi.