Ionel Teodoreanu

La Medeleni
Vol.1 - Hotarul nestatornic

Partea întîi

POTEMKIN I KAMI-MURA

Doi rani salutar cu o arhaic solemnitate pe viitorul

st pîn al mo iei. Mi carea vastelor p rii înv lui pe D nu cu
epicul vînt al gloriei. Se opri în mijlocul oselei ca un gladiator
aclamat în aren cu c lcîiul pe trupul biruitului, avînd drept
scut zmeul, drept lance sfoara al c rei fuior îl strîngea în
pumnul r pezit înd t.
D-apoi nu te doboar , boierule, namila asta? întreb
unul din rani.
Pe mine?!
nu tocmai ispr vise clasele primare. Era licean în
vacan .
Mai bine hai de i-om da boierului o mîn de-ajutor s -l
suie, se amestec în vorb cel lalt ran, apropiindu-se de
zmeu.
Da mare-i! se minun el. Cît o fereastr boiereasc !
nu se sim i mîndru c zmeul e al lui i umilit c e mai
mare decît el. Instinctiv cum ocole te o femeie m runt
vecin tatea celor înalte se îndep rt grav, m surînd oseaua
cu pasul. Zmeul r mase arestat între cei doi rani.
Opre te, boierule, c nu bate vîntul dintr-acolo; întoarce-
te-napoi, porunci sf tos unul dintre ei.
nu se codi o clip , cercet z rile, se încrunt cu
demnitate, ca fr mîntat de socoteli adînci, de r spunderi... i
se supuse. În goana mare trecu pe lîng zmeul atent, i fugi, i
fugi dep nînd sfoara între degete. În urma lui mosorul se
zb tea ca un guzgan epileptic.
Da i-i drumul! r cni el de departe, smucind sfoara din
sputeri.
Zmeul c zu în cap, D nu pe spate.
Între timp, unul cîte unul, apoi pîlcuri-pîlcuri, copila ii
satului îngr dir , descul i i naivi, evenimentul de pe osea.
Las , boierule, c i-l mu truluiesc eu, îl lini ti unul din
rani, tergîndu-i straiele de colb cu b i delicate, ca pe un
patrafir.
Vezi! Vezi! Dac nu i- i întins coada, suspin întret iat
nu , abia st pînindu- i lacrimile.
Ia s vezi, boierule, numai s -l iei cu bini oru, - l vezi
porne te! A a-i i calu n va !... Ia te uit mata!... - l
tragi... - l încerci, - l mai la i slobod... i iar tragi u... Ian
auzi!
Melodic mînie de violoncele, zbîrnîitoarea vîjîia în salturile,
tres lt rile i înconvoierile-ncordate ale zmeului însufle it de
via a vînturilor str vezii. Cozile se alintau feminin în larg,
dezmierdînd puterea vînturilor.
Hooo-pa!...
nu întinse bra ele pe jum tate, într-ajutor celui de sus,
c-un gol în piept i, înfiorat, î i feri capul. Cu o pornire de
balet, feti ele se ml diar lin; b ie ii se-ncordar , gata s se
avînte.
Ca un delfin pe valul m rii zmeul se d duse peste cap... i
mîrîind se în epenise iar la loc, piept în piept cu-ntreg
zduhul...
În urm ondular cozile, p strîndu- i gra ia de stele
toare.
H i- i! chiuir copiii.
nu clipi, zîmbind.
Sfoara curgea repede spre cer. Zmeul se în deasupra
satului, mai sus decît dealurile, decît soarele, decît
rîndunelele. Copiii îl c utau cu mîna strea in la ochi, cu
degetul celeilalte întins.
Uite-l, m i! izbucni un b ie el.
Taci, m i! se r sti la el altul.
 Ci, m i? Ci?
Sss! se-ncruntar ceilal i.
În t cerea din nou limpezit , cerul torcea înn bu it. D nu
pip i sfoara ca pe t ul unei s bii, cu vîrful vîrfului degetelor.
Apuc zdrav n, boierule, c in i eu...
nu se înghesui în ran, apuc sfoara i, p truns de
adîncimea bulboanei de sus, î i trase o mîn de pe sfoar .
Dibuind cu ea înd t, apuc bra ul omului. Mîna de pe bra
strîngea din r sputeri; cea de pe sfoar , u urel.
ine bine, boierule, nu- i fie fric !... Pune amîndou
mînile, voinice te!
Cu o pornire du noas , D nu se opinti i trase,
încre indu- i fa a. Cerul nu se desfund ... În mînile lui,
atletic , sfoara vibra, umplîndu-i mu chii de b r ie... Ochii
îi str lucir îmb ta i.
De-acum po i pleca.
R mîi s tos, boierule! glumi cu seriozitate ranul,
pref cîndu-se c pleac .
Sfoara-i izbucni din mîn .
Stai! Stai! Nu m l sa! Scap - ! ip D nu , îmbrîncit,
tîrît, r scolit de panica unui înec în v zduh.
Iaca aici-s!
Din urm r sun un trap juc ...
V pofte te coni a de grab la curte.
De ce? se r sti D nu c tre omul de pe bihunc .
Mergem la gar , boierule, c -i vremea! r spunse omul,
abia st pînind calul.
Feri i, m i! chiuir copiii, zbughind din calea calului
speriat.
Colbul se lu la trînt cu oseaua... Hora copiilor încercui
îndeaproape pe D nu .
Ce ne facem? întreb el mîhnit, cu toat n dejdea în
ran... Îl d m jos?
Mai las -l b die!... Nu-l da jos, boierule! se rugar în cor
copiii, cînd la ran, cînd la D nu .
Eu zic s -l ducem în ograd i s -l leg m.
Sigur! Sigur! jubil D nu , mai-mai s sar de gîtul
mîntuitorului.
În frunte cu D nu , alaiul m run ilor c uzi pîn la poarta
ogr zii pasul înalt al zmeului... Ograda se umplu de zarv :
cînii h iau, slugile r reau din toate p ile.
Hai, D nu , hai c vine trenul, îl îndemn din tr sur ,
gata de plecare, doamna Deleanu, cu mînile pe urechi.
Stai, mam , nu vezi c am treab ! r spunse D nu ,
tr gînd de sfoara zmeului priponit, ca spre încercare.
Gata, boierule! De-acuma nu mai scap , c doar îl ine
un stejar!
Ai ispr vit, D nu ?
Bine, da` cine-l p ze te? se îngrijor el.
Noi! Noi! protest poarta înflorit cu copii.
Ba eu! hot rî ap sat un b ie mai r rit, îngro îndu-
i glasul.
Înfruntînd dul ii, intr în ograd i se înfipse lîng stejarul
încol cit de sfoara zmeului.
Cum i zice ie? îl cercet b nuitor D nu .
A Marandei, s tr i, r sun mar ial r spunsul.
i mai cum, b ietele? întreb cu blînde doamna
Deleanu, scoborînd pe scara tr surii.
Gheorghi , s rut mîna!
i nu i-i team c-or s te m nînce cînii?
Ehei!...
M i Gheorghi , s nu te mi ti de-aici! porunci D nu .
Ecoutes, mon petit, il faut lui parler gentiment, pas de cette
maniere; tiens, donnes-lui des bonbons. (1)
Na... poftim, retu D nu subt privirea doamnei
Deleanu.
i, brusc, îi întinse cutiu a cu bomboane violete, oferindu-i
or ene te. Gheorghi ov i, dar îndemnul cucoanei îl hot rî.
În repede cutiu a. D nu r mase cu capacul, indignat i
nedumerit. Doamna Deleanu începu s rîd .
Las , D nu , d -i i capacul... Poftim i dumitale pentr-
un rachiu, i- i mul umesc.
S tr iasc boierul i s creasc mare! se ploconi
ranul.
Tr sura porni.
Urcîndu-se în genunchi pe pern , cu b rbia sprijinit de
poclit, D nu privi îndelung, cu melancolic invidie, pe din ce
în ce mic oratul Gheorghi . La fel priveau copiii, c ra i de-a
lungul por ii, pe str jerul stejarului cu zmeul.
mas st pîn, Gheorghi a Marandei dezmierd sfoara
întins i sonor ca o strun ... i nesocotind bun ile din
pumnul închis, se a ez la p mînt sprijinindu-se de trunchi,
i încruci bra ele pe piept i începu s priveasc cerul ca un
fl u îndr gostit.
...Te rog, nu te deranja, domnule teflea.
Vai de mine! Scuza i, v rog! ti i, c ldurile...

1 Ascult , micu ul meu, trebuie s -i vorbe ti frumos, nu

a; ine, d -i bomboane (fr.).

Od a scund bîzîia ca un 10 mai al mu telor.

eful g rii, cu surtucul pe jum tate îmbr cat, boxa în
zadar, pe nev zute, cu pumnul înd t, gaura blestemat a
celeilalte mîneci... În sfîr it, r zbind prin tunelul de alpaca
albastr , mîna efului se repezi spre mîna înm nu at a
doamnei Deleanu. Cu o înclinare eroic de om gras, s rut
nu a. Aducîndu- i aminte de batist , i-o lu de pe cap,
pudic.
nu se sim i înfrigurat, ca într-o magazie cu juc rii
misterioase. Nu- i lua ochii de la looping-the-loop-ul lent al
benzii de hîrtie ciuruit de pe roti a telegrafului... tia c
banda aceea e tainicul funicular cu care urc i coboar
cuvintele de prin v zduh... i parc nu-i venea s cread .
Vine regulat, domnule teflea?
Vai de mine, coni , imediat! gîfîi eful.
Hai, D nu , afar .
Pe peron a teptau un buchet de gî te legate, o traist
rgat i, blond , diminea a de var între doi castani.
Ia s te v d, D nu .... Vai! În ce hal e ti!
Costumul elegant de marinar, îmbr cat abia de diminea ,
încercase naufragiul oselei. Sandalele fumegau la fiecare
mi care de colb ite ce erau, iar osetele atîrnau buzate,
descoperind gleznele mai albe decît pulpele.
Doamna Deleanu se a ez pe banc , avîndu-l pe D nu în
fa , ca o problem de arhitectur . Î i ridic voaleta, î i scoase
nu ile. D nu se sim i reconstruit.
Cochet impertinen poruncit de n sucul cîrn
copil re te bereta alb se înclin spre ceaf , cam pe-o
ureche, decoltînd fruntea în întregime; panglicile fluturar
marin; funda albastr reînflori cu ancora pe fa , la îmbinarea
aripelor gulerului...
Numai o mireas -i lipse te! se minun duios eful g rii,
rind cu o condicu sub ioar i cu chipiul ro deasupra
pletelor batistei.
Vine?
Vine.
D nu ! D nu !
Cu resemnare satisf cut , ca salvat de la sinucidere, D nu
se l tras înd t. Z rise la orizontul vertiginos al inelor un
punct negru, du nos ca o gaur de revolver înc rcat.
Mai a teptar , privind inele nervoase... Îngrozitor de
sup rat pe gar , ma ina trecu înainte...
Marf ... marf ... marf ; a treia... a treia... a treia...
descifra D nu în gura mare, clipind i strîngînd mai tare
mîna doamnei Deleanu.
Uite-l pe tata, mam ! Nu-l vezi?! Papa! Papa! La fereastra
unui compartiment, mîinile domnului Deleanu scuturau
nu ele spre cei de pe peron... La u a vagonului fluturar
pletele întunecate ale Olgu ei. Nici nu se oprise trenul, c
Olgu a i s rise de pe scar , vesel , familiar , cum s rea i
diminea a din pat pe covora .
Vai, Olgu a! vrei s m îmboln ve ti? ip doamna
Deleanu, alergînd spre ea.
În treac t, Olgu a-i s rut mîna i se repezi la vizitiu :
Mo Gheorhge! Mo Gheorghe! Am venit!
În urma Olgu ei se coborîr bagajele trecute pe geam lui
Ion apoi domnul Deleanu, chefliu, în haine de soie-ecrue, cu
panamaua pe ceaf , gata s glumeasc , s interpeleze; dup
el, cu mi ri lini tite i ochi mari de îndr gostit , privind i
respirînd vacan a, Monica.
Î i pare bine c ai venit la noi, Monica? o întîmpin
doamna Deleanu, luînd-o în bra e, de-a dreptul de pe ultima
treapt , i s rutîndu-i obrajii.
Da.
ria de pai, cu boruri rotunde i panglic neagr , prins
cu elastic pe sub b rbie, îi alunec pe spate, atîrnîndu-i de gît.
 Doamna Deleanu surîse p rului descoperit: era auriu cum
sînt numai pletele de soare, pe care copiii vîn tori de fluturi le
sesc prin iarba crîngurilor, zîmbind subt p ria lor, în locul
fluturelui dup care au azvîrlit-o.
Ei, copii, n-am uitat vreun bagaj?... Bun... Totu-i în
regul ! Ei, bravo! Grozav îs de bine dispus! se lumin de-a
binelea domnul Deleanu, frecîndu- i mînile ca dup un proces
cî tigat.
Gestul bucuriei, al enerv rii i al sp latului pe mîni era
acela i la domnul Deleanu.
nu se bosumflase; nimeni nu-l lua în seam , nimeni nu
se uita la el! Închise ochii i se f cu nev zut!
Mam , unde mi-i p ria? gîfîi Olgu a, sosind în goana
mare de la cai.
Un cap de bunic, cu ochelari de aur pe vîrful nasului,
ap ru la fereastra vagonului.
M rog, a r mas în compartiment o p rie de
domni oar ; nu-i a dumneavoastr ?
Ba da! o revendic Olgu a cu t rie.
Mai bine mul ume te domnului, Olgu a... Poftim! Ce i-ai
mai uitat? o cercet , m surînd-o din cap pîn -n picioare,
doamna Deleanu.
Pfuuu! izbucni Olgu a, dînd cu ochii de D nu . opti
ceva la urechea Monic i.
Pfuuu! pufnir amîndou .
Buftea, Buftea poloboc, cioc-poc, cioc-poc! apostrof
Olgu a pe D nu .
Cele dou s pt mîni de vacan la ar îi rotunjiser
obrajii, stîrnind astfel o nou porecl pe buzele Olgu ei.
De teptat din posomoral i uitare, D nu sur piezi pe
sora lui i, cu mînile care inuser sfoara zmeului, o p lmui
din dou p i, alungînd de pe obrajii ei paloarea examenelor.
Bravoo! Galant cavaler! se amestec , de la fereastra
trenului pornit, domnul cel b trîn.
Respectili mele, coani Iorgu! r sun un glas de la
fereastra vagonului urm tor.
Vus tis di land?... A ghiten Weig.
La auzul jargonului irepro abil, ferestrele vagonului de-a
doua se umplur de capete semite, ca ferestrele unei cafenele
de pe tefan cel Mare... i de serviabile salut ri. Care negustor
din Ia i nu fusese sau nu era clientul lui conu Iorgu Deleanu!
Copii! Copii! Ia, m rog! îi potoli doamna Deleanu,
desp ind la timp pe D nu de pumnul i piciorul Olgu ei.
Am s - i ar t eu ie! gesticul Olgu a.
Las , Olgu a, nu vorbi c-un r u crescut, o împ
Monica, luînd-o de bra .
Pornir înainte, împreun cu doamna Deleanu... D nu le
ajunse din urm .
Voi... voi sînte i ni te fete! le arunc el cu glasul înecat de
indignare.
Nu-i adev rat! b tu din picior Olgu a, r zbit de insult .
Nici nu mai încape vorb . Tu e ti b iat, interveni domnul
Deleanu. Singura noastr feti e Monica. A a-i, Monica?
Ba i eu! protest Olg a... Da nu-i dau voie lui îl
fulger cu degetul s m insulte!
Numai foc îi dudui a noastr , opti mo Gheorghe, cu
zîmbete-n must i i-n ochi, c tr omul care-nc rca
geamandanele în c ru .
Pace vou ! le porunci rîzînd domnul Deleanu. Cine merge
cu mine în bihunc ?
Eu! se pripi D nu .
Ba eu! îl înl tur Olgu a.
Eu am spus întîi!
Ce-are a face!
Ba are!
Nu vorbesc cu tine.
Între timp, doamna Deleanu se urcase în tr sur .
Bine, da cu mine nu vine nimeni?
Eu, tante Alice, se oferi Monica.
Atunci, voi haide i cu mine în bihunca.
El s mearg în tr sur , st rui încruntat Olgu a.
Dudui , îi opti mo Gheorghe, hai cu mo u pe capr .
Olgu a se însemn ... dar repede- i lu o figur de
mucenic .
Du-te cu bihunca! Mie nu-mi trebuie!... Las , las ! se
pref cu ea c suspin , urcîndu-se pe capr , eu îs persecutat :
tiu eu!
i smulgînd biciul din teaca lui, fichiui caii.
 Stai bini or, dudui , c ne r stoarn !
Mo Gheorghe, zvîcni Olgu a cu neastîmp r între
picioarele lui, mîn cît po i... S nu cumva s ne ajung ! Auzi,
mo Gheorghe?
V salut cu respect, coane Iorgule!
Hei! ce mai faci, domnule teflea? Tot voinic?! Tot vesel?!
V mul umesc! Cu slujba... Mmd !...
Neastîmp rul i mînia clocoteau în sufletul lui D nu ,
înc lecat pe bihunca; deopotriv i-n copitele calului r mas pe
loc, în urma tr surii.
Hai, papa, te rog... iute...
Stai, frate, ce atîta grab ? Doar nu e ti pre edinte la
Casa ie!
S dea Dumnezeu s-ajung ! dori din adîncul inimii
domnul teflea.
Ai ajuns cu vreun proces pe-acolo?
Chiar pîn-acolo nu, se spovedi el modest... Numai la
Curtea de apel, d , ca omul!
O mîn de-ajutor?
Dac- i vrea! îndr zni el.
Ei! Om vorbi alt dat .
nu se muiase: tr sura nu se mai vedea. Un nod amar i
se urc în gît, amintindu- i cum se urcase Olgu a pe capr ...
Atîta obid se ab tu asupra lui, încît subt pleoapele închise
închipuirea-i d du buzna în tr sur , al turi de mama lui: s
poat plînge i s fie consolat... Locul era ocupat de Monica!...
nu d du pinteni ro ilor bihuncii.
Picioarele Monic i nu ajungeau pîn la podeaua tr surii;
atîrnau. Totu i, nu i le leg na.
Nici nu b tea cu vîrful ghetelor sîrguitor lustruite toaca, în
geamandanul ei de pe sc una . i mînile Monic i pluteau
lini tite pe genunchii împreuna i. Numai vîrfurile degetelor se
ridicau uneori... i iar se l sau, i iar tres reau r sfirîndu-se...
...Fiindc de-a dreapta i de-a stînga drumului se leg nau
lanuri de culoarea soarelui, cînd luminate, cînd umbrite
fiindc pe-alocuri s-alungau atî ia maci, de parc toate pozele
Scufi ei Ro ii din c ile de basme porniser însufle ite, l sînd
albe paginile, rumenind cîmpiile...
"Ce bine-i st în negru!" gîndi doamna Deleanu, i îndat - i
duse cu spaim supersti ioas mîna la gur . Monica avea abia
zece ani i purtase de trei ori haina de doliu, pe care copil ria
ei o îmbr case acum pentru ultima oar , fiindc de acum
înainte nu mai avea pe nimeni... Rochia neagr , pentru
moartea bunicii, i-o f cuse doamna Deleanu...
Monica, ce culoare î i place ie mai mult?
Ochii feti ei privir grav pe doamna Deleanu.
Prinzînd privirea îndreptat asupra rochi ei de doliu, î i
plec genele negre pe ochii de miere brun . Obrajii i se
împurpurar ; lacrimi mari îi alunecar de-a lungul fe ei...
Mînu ile ei strînser rochi a ca pe o p pu primejduit .
Pui mic, pui mic, n-am vrut s te sup r!
Îi lu capul mîhnit pe genunchi, murmurîndu-i descîntecul
cu vorbe dulci, pentru durerile copiilor i-ale îndr gosti ilor.
Cîmpiile zvoneau de rîsetele glasurilor mici. Lumina
soarelui adînc se d ruia p mîntului.
Iart - tante Alice, n-am s mai fac!... Îmi place
albastrul, opti Monica, îmbr cînd cu-albastrul cerului unde
era bunica blondul holdelor unde-ncepea vacan a.
Nu mai tragi din lulea, m Gheorghe?
Dudui a mo ului, toate le tie!... cl tin din cap
mo neagul. Ba trag eu, cînd am vreme! Toate cu rînduiala lor.
Da acuma de ce nu tragi?
Mo neagul ridic din umeri. Cum s trag ? Palmele lui
negre i b torite înv luiau, ocrotitoare, pumni orii albi
încle ta i pe h uri, ca dou coji de nuc miezurile fragede.
Da caii cine s -i mîie, dudui a mo ului?
Cine?!... Eu.
Bat -te norocul s te bat !
N-ai titiun? îl cercet Olgu a, imitîndu-l.
Cump mo u`!
Mo Gheorghe, începu Olgu a cu sfial , întorcînd spre el
coada ochilor negri ca dou capete de rîndunici ie ite din cuib,
i-am adus un pac di titiun... Vezi c m-am inut de cuvînt,
mo Gheorghe! îl dojeni ea cu seriozitate.
De ast -var f duise Olgu a mo ului un pac di titiun, i
nu uitase! Pacul era o cutie de tabl , cu tutun de lux
cump rat de Olgu a din banii ei, de cu toamn , i p strat în
dul piorul ei un an întreg.
 Olgu a n-avea bunici.
Chipul vioi i ghidu al mo neagului se încrunt de
înduio are. Ochii mici se mic ora sclipitori; muste ile-
mpro cate-a neastîmp r, tremurar zburlite. Cuprinzînd c-o
mîn h urile încrustate cu mînile Olgu ei, scotoci cu cealalt
în buzunarul de la piept, scoase o garofi s lbatec i,
bini or, înfipse în pletele întunecate ale feti ei ro ul luceaf r al
dedeochiului.
nu n-auzea decît tictacul mat al copitelor, b tînd în tact
cu inima lui, pîn -n inima p mîntului. Subt ro ile bihuncei,
oseaua viscolea-nd t... D nu închise ochii.
"...Se f cuse noaptea neagr ca iadul, cînd zmeul se
pusti n prasnic în urma fugarilor. Fugea calul lui F t-
Frumos ca vîntul, dar zmeul s-apropia ca gîndul i F t-
Frumos sim ea în spate..."
nu deschise ochii, c-un fior în spate. Se pref cuse el în
zmeu, dar sim ise numai spaima lui F t-Frumos!... -apoi,
dac F t-Frumos ar fi t iat capul zmeului, cine-ar mai fi
urm rit-o pe Olgu a?... D nu porni din nou la drum, c lare
pe bihunc ...
Domnul Deleanu inea h urile, dar nu i-ar fi trecut prin
minte c nu mîna el calul... i cum s -l fi mînat! i bihunca i
calul i h urile, i Ion, care-l inea pe D nu s nu cad , de la
spate, nu erau decît D nu pref cut în ei to i. Cu din ii strîn i,
cu ochii închi i, cu fruntea încordat , D nu se iu ea dup
Olgu a, în rostogolul ro ilor, în tictacul mat al copitelor.
nu se putea preface-n oricine, i-n orice; putea fi
oricînd, oriunde. N-avea decît s -nchid ochii... S fi vrut el,
cît r u n-ar fi putut face! Noroc era milos! D nu era
mîndru cu spaim de puterile ascunse-n el... Odat se mîniase
pe mama lui, fiindc -l luase de urechi i-l pusese la col .
Închizînd ochii D nu o omorîse... suferise... i, gr bit, o
înviase la loc, c ci dac murea mama cine l-ar fi iertat! Nimeni
nu b nuia tainele lui D nu , nici doctorul care-l tia pe de rost
înl untru i-n afar . Subt pleoapele lui D nu , în adîncul lor,
de acolo de unde vin lacrimile, se ascundea ceva, ca un somn
cu visuri; cum închidea ochii era mai mare peste to i, chiar
peste tata i mama. Pe mama o f cea împ teas , pe tata ori
general, ori mare sfetnic, pe Olgu a ori copil de cas , ori o
trimetea la buc rie.
Cînd le povestise mo Gheorghe povestea lui Ivan Turbinc ,
Olgu a ceruse mo ului o turbinc la fel cu a lui Ivan.
Dac- fi Sîn-Petru, matale i- da-o, dudui a mo ului!
D -mi-o, mo Gheorghe!
De unde s-o iau?
D -mi-o, mo Gheorghe!
Olgu a se înro ise de necaz. D nu t cuse, c-un zîmbet
pentru el, în ochi... Mai tîrziu, la lumina lumîn rii, D nu î i
pip ise fruntea, privind-o în înecul ciudat al oglinzii. O
dezmierdase chiar, ca pe un dar. Acolo era turbinca lui Ivan,
în care înc pea tot iadul i tot p mîntul. Mult se bucurase
nu , fiindc nimeni nici Olgu a n-avea turbinc . i
nimeni nu tia c numai el o are, cînd închide ochii...
nu sim i deodat vîntul i soarele în p rul lui.
Ce-i?
Opri i, boierule, opri i... a c zut p ria cona ului.
Fluturîndu- i panglicele, bereta se rostogolea pe jos. Ion
ri dup ea.
Papa, nu pornim? întreb D nu , alarmat de presim irea
unui nou popas.
ine h ul, Ioane... Iar te gr be ti? M i, m i! Stai s -nvîrt
o igar . Uite i pentru tine.
Zîmbind copil re te, domnul Deleanu îi înfund panamaua
în capul lui D nu , l sîndu-l f cap, ca un cuier ocupat.
Ho ! c sc el zgomotos, întinzînd bra ele alene.
nu ridic panamaua, posomorît, i se uit la tat l lui,
care- i r sucea igara, cu ochii femeilor neîn elese de b rba ii
lor.
Uu-uu! uu-uu! uu-uu!...
Cine face- a, mo Gheorghe?! întreb Olgu a f cînd
întocmai.
Caii, dudui a mo ului; au b ut mult ap .
A a! au broa te-n burt .
Monica dezmierd mîna doamnei Deleanu.
Tante Alice!
Ce-i Monica?
Nimic, tante Alice, zîmbi Monica, respirînd adînc.
Vrei s -mi spui ceva, Monica?
 Nu... E frumos, tante Alice!
Pui mic!... Scoate- i p ria, s te rumeneasc soarele...
Tante Alice, uite romani e! recunoscu Monica florile
lcate în picioare prin ograda colilor.
Romani ele rîdeau în soare, i ele în vacan .
Acele ce-s, tante Alice?
Sînziene!
i acelea?
Sîngele-voinicului!
i acelea?
Condurul-doamnei!
...Sînziene, murmur Monica silabele tremur toare de
soare ca un vers uitat de albine pe buzele copiilor.
cur .
Uguiau nev zu i în jurul tr surii, dulci hulubi... Caii
deau din cap blajin, urcînd la pas sui ul... Pîlpîiau flutura i
alba tri... Rîndunelele- i l saser în iarb , la uscat, rochi ele
umede de rou ... Drumul de fo nete i de miresme ducea spre
cerul apropiat cu p rul auriu, cu obrajii palizi, cu cozile pe
spate, cu mînile împreunate pe Monica.
Putea s r sar , acolo unde drumul se împreun cu
albastrul, în hain alb , inînd într-o mîn inelul cu cheile cele
grele care deschid por ile cerului, sfîntul Petre surîzînd.
Mi-i foame, protest Olgu a.
De cînd a tepta mo Gheorghe vorba asta!
Sss! opti el la urechea Olgu ei; are mo ul ceva!
Ia s v d! îl rug Olgu a cu glas sc zut.
Mo Gheorghe scoase din buzunar o punguli de hîrtie.
Ce are mo u??
Ro cove! porunci Olgu a.
Iaca, la asta nu m-am gîndit, se întrist mo neagul.
Ce ai acolo, mo Gheorghe? se fr mînt Olgu a.
Ia ni te zah r de ghea , oft el melancolic.
Monica! Avem zah r de ghea ! strig Olgu a, trop ind pe
capr ...
Ei, mo Gheorghe, îmi pare c vrei s - i dai leafa pe mîna
denti tilor! îl dojeni în ag doamna Deleanu.
Las , cuconi , s m nînce copiii zah r... Parc matale
nu- i d deam tot a a cînd erai mic !...
 Doamna Deleanu zîmbi. A a era. i ea... Era mult de-
atunci.
Dar acuma îmi mai dai, mo Gheorghe?
D , cuconi ! Cum o vrea dudui a!
Olgu a sf rîm ce oasele diamante în irate pe sfoar ...
Începu praznicul: Olgu a, pe capr , sf rma, sugea i înghi ea,
i iar începea; Monica, în tr sur , ron ia înceti or, privind
aiurea. Doamna Deleanu sugea neîndemînatec, înghimpîndu-
se în col urile sloiului vanilat, gîndindu-se la vacan ele de
odinioar ... Mo Gheorghe î i smulgea muste ile zîmbind.
Olgu a nu-l uitase: cu de-a sila îi vîrîse în gur o bucat de
zah r; mo Gheorghe o furi ase în buzunar, cu mare b gare
de sam , ca pe un dar de pre .
Mo Gheorghe, grozav mi-i de poft de un castravete
crud... tii, cu sare i chiper! ron i Olgu a.
Las s-ajungem! Î i preg te te mo u, cum tie el.
Mo Gheorghe, cump m i ro cove de la crî ... N-
am mai mîncat de cînd! tii, la cofet rie n-au ro cove! Auzi,
mo Gheorghe?
Aud eu!
i cump m?
Cump m, cum nu!
i mînc m.
...Dac mi-i da din ii la loc oi mînca i eu, oricelul
mo ului!
Vai, mo Gheorghe! N-ai s m nînci ro cove?... Hai s le
facem compot.
Un nechezat vesti din urm apropierea bihuncei; caii de la
tr sur nechezar r zboinic. Olgu a se r suci, privi, se
încrunt i puse mîna pe bici.
Mo Gheorghe! Nu m l sa! Ne-ajung!
Mult iubea mo Gheorghe caii, i pe cei de la tr sur , i pe
cei de la bihunc . Totu i, întrecerea începu vioaie, ca
odinioar , cînd boierii erau n prasnici la mînie i la veselie, i
cînd surugii învîrteau harapnice intrînd cu oi tea-nainta ilor
la por i, ca s zîmbeasc inima boierilor de ipetele jupîni elor.
Mo Gheorghe î i mai aducea aminte, tia i Olg a de la el.
Hii-hiii!... chiui Olgu a.
Mo Gheorghe zîmbi numai; biciul uier o vorb de arpe;
caii lungir trapul, scuturînd coamele grele, fluturînd cozile
lungi... i opt copite b tur toba luptelor.
Uit -te-napoi, Monica! o îndemn Olgu a, în gura mare,
ca în plin vijelie.
Monica îngenunchie pe perne, ridicînd capul pe deasupra
poclitului.
S-apropie?
Parc ... ov i r spunsul.
S-apropie?
Parc da, se temu Monica.
S-apropie? tun Olgu a, luînd biciul din mîna lui mo
Gheorghe.
Da-da ! se-nsp imînt Monica.
Cu trupul lung i zvelt de libelul , bihunca r ri în rînd
cu tr sura, gata s-o întreac .
Gr bi i, copii! Gr bi i: mi-i o foame grozav ! i-o sete! le
vorbi din goan domnul Deleanu.
nu , senin, se uita drept înainte, încordîndu- i coada
ochiului. Astfel ar ta Olgu ei dispre ul lui i totodat putea s -
i i z reasc înfrîngerea prelung .
"Ce bine-i s fii b rbat!" gîndi D nu respirînd cu nesa
aroma de tutun desprins din haina tat lui s u, respirînd cu
convingere duhoarea de tutun mîinilor i a sufl rii lui Ion de la
spate.
Mo Gheorghe, opre te! hot rî în oapt Olgu a.
Ho-ho, copii! Ho-ho, b ie i!
Bihunca se ducea dus ca o s niu cu ro i prin pulberi.
Da, da! Fugi i dumneavoastr cît vre i! Noi nu omorîm
caii, le arunc Olgu a, ca o piatr ucig toare din urm ,
rinimia milei.
Caii opri i gîfîiau din greu; sufl rile lor alergau înc ,
zbuciumîndu-i pe loc.
Cei din tr sur se ridicaser în picioare, urm rind fumul
bihuncei pe osea. Olgu a r sucea biciul, îngîndurat ... Ielele
str vezii ale ar ei umpleau z rile de jocuri f trupuri. i
deodat , ca o melancolie de fîn cosit în toamna soarelui de
sus, de îngeri tri ti i blînzi, mireasma sulfinei îi înv lui.
Nu mai pot! Mor de sete! r sufl Olgu a r sturnînd în
tr sur bra ul de sulfin smuls voinice te.
 Las c pornim îndat , o potoli doamna Deleanu,
tergîndu-i cu batista focul obrajilor n du i.
Uite, tante Alice! r ri i Monica, aducînd în bra e
nunchiul verde plin de galbene scîntei, i pe obraji culori de
cîmp, culese o dat cu sulfina i cu alb strelele din p r.
Ocolind tr sura pe dind t, s se urce în stînga, Monica
se opri deodat , ca întîmpinat de un gînd r u... H inu a
neagr , tr sura oprit ! În mintea ei de copil nec jit, toate
tr surile mergeau spre cimitir; toate tr surile oprite a teptau
pornirea convoiului...
Tante Alice! Tr sura n-are num r!
Sigur c n-are! Tr surile de cas n-au num r.
N-ai num r! opti Monica tr surii i-o b tu cu mînu a,
bucuroa .
Ajutorat de Monica, doamna Deleanu orîndui în poclit
nunchiurile de sulfin , r sfirînd uvi ele... Caii pornir ...
Mult vreme, albine credincioase ur rir colibioara de
sulfin ... În soare, sclipeau stelu e aromate, fulguind u or pe
capetele din tr sur .
Tante Alice!
Ce-i, Monica?
Mai e mult pîn acas ?
Acu i ajungem!
Vai!
Î i pare r u, Monica?
Nuuu, tante Alice!
Sigur c -i p rea bine! i totu i... parc ar fi vrut s nu se
mai coboare niciodat din tr sura f nu r i cu sulfin în
poclit: tr sura vacan ei.
Mo Gheorghe, ce s-aude? întreb Olgu a, cercetînd cerul
cu mîna adus deasupra ochilor.
Bat cînii!
Ei! Cînii! Sus, mo Gheorghe!
Bat -l s -l bat ! Zm ul lui cona u D nu .
Aha! morm i Olgu a.
Las , c - i face mo u unu mai frumos!
Nu-mi trebuie!
Caii se oprir i, smucind de hamuri, trecur pragul por ii
la trap, pe subt vîjîitul zmeului str juit de un stejar i de un
marinar m runt. De-un marinar! De-un amiral avînd pe buze
zîmbetul aceluia care primi spada înfrîntului Napoleon.
Risipa alb a caselor ogr zii, cu cea din mijloc larg i
adînc i st pîn peste toate, r ri ca o luminoas m stire
turle i c lug ri în ochii Monic i.
Sfor ind, caii se oprir la scar ... În fream tul de vi verde
al pridvorului, zorelele multicolore c scau fraged.
Mi-i foame! ip Olgu a cu mînie. Unde e ti, babo?
La glasul ei, cu chip i trup enorm de eunuc broboad
alb i pestelc alb , rîzînd în hopurile pîntecului i-n
scatul tirb al gurii, cu bra ele deschise cuprinzînd ograda
toa coborî pe sc ri bu reasa.
Aici-i baba! Da bine c- i venit odat , c -mi ard puii pe
frigare, b tu-i-ar norocii s -i bat !
Un cer af ud prins cu inte de col urile ferestrei deschise se
bomba lin i iar venea la loc, pre- cînd c ldura care mole ea
caisele livezii în r corit boare.
În od a feti elor nu era nimeni... Intrase Anica în goan
descul , l sînd pe scaun geamandanul u urel al Monic i i
ie ise trîntind u a, dup ce- i sclipise în oglinda oval a
ifonierei de mahon, surîsul de iganc tîn .
Acum geamandanul cu ini ialele bunicei era singur. În el
teptau portretul bunicei i o p pu îmbr cat în negru, s
vad noua locuin a Monic i.
Monica, a ezat în sofragerie la mas , pe un scaun cu dou
perne dedesubt, mînca frumos cum o înv ase bunica: cu
erve elul ag at de pieptarul rochi ei, f s - i întind
coatele pe mas , cu gura închis , inîndu-se dreapt ...
Dac ar fi intrat bunica în odaia feti elor i-ar fi pus
ochelarii i, f s ating cu degetul nici ifoniera, nici cele
dou dul pioare de lîng paturile de nuc, ar fi v zut c pic de
colb nu-i nic ieri, nici mu te, i-ar fi oftat cu u urare; ar fi
sim it mirosul de podele ceruite îmbinîndu-se cu aroma de
coare p strat doar în tihna caselor b trîne unde ierneaz
mere i gut i i ar fi cl tinat din cap cu bun tate i cu duio ie;
i s-ar fi aplecat cu mult trud asupra paturilor neted
învelite, i dezvelind un col ar fi v zut c a ternutu-i de
oland i c sp toreasa-i vrednic , i c -n dulapul rufelor
mai e sulfin i lavand i-ar fi acoperit ea cu evlavie col ul
descoperit; i dac ar mai fi deschis i ifoniera i-ar fi v zut
pu ile care teptau emo ia feti elor premiate la examenul
de clasa treia primar i-ar fi luat bunica ochelarii de pe nas,
tergîndu- i-i, ar fi f cut o cruce la icoana Preacuratei din
rete, o alta deasupra înc perii i-nceti or, înceti or, ar fi
ie it, i s-ar fi dus... fiindc Monica putea s intre, în odaia
feti elor nu mai era nimeni.
Copii, da i-mi voie s -mi scot haina; nu mai pot.
Sco îndu- i surtucul de soie-ecrue, domnul Deleanu
mase în c ma de soie-ecrue, cu guler jos i moale.
Ridicîndu- i bra ele în sus, le scutur ; mînicile alunecar în
jos. P strase mi carea aceasta de mult, de pe atunci cînd
avoca ii pledau îmbr ca i în rob . P strase i roba cu gîndul
D nu va îmbr ca-o într-o zi ca s pledeze... Poate c pîn
atunci vor pricepe "cretinii" cretinii erau to i aceia care
contraziceau p rerile profesionale ale domnului Deleanu c
roba d aripi cuvîntului, i vor reintroduce-o. De nu, s -i
aminteasc m car din dulap, lui D nu , de vremurile vechi.
Domnul Deleanu î i iubea profesia "ca pe-o amant " a a
spusese într-o pledoarie la Casa ie, rostind cuvîntul ilegal cu
pasiune i arogan , ca s de tepte pe un consilier adormit
i dorea ca i D nu s gîndeasc i s poat spune la fel...
Dac Olgu a ar fi fost b iat!...
Ei, D nu , acuma e ti licean! E ti b iat mare! Po i
judeca. Te faci avocat ca i tata?
Doamna Deleanu ridic din umeri.
Las -l te rog s m nînce mai înt i!... D nu ! Iar ii
coatele pe mas !... Uite-te la Monica ce frumos m nînc . i-i
mai mic decît tine!
Olgu a î i retrase coatele zîmbind. D nu se înro i.
Sc rînd o privire crunt înspre Monica i Olgu a... Teroarea
compara iilor cu Monica d inuia de un an: de cînd Monica i
Olgu a preparau împreun , cu aceea i profesoar , clasele
primare... Cine-o mai descoperise i pe Monica! Olgu a!
Fire te! Ea aducea i puii de mî p si i pe subt garduri,
spre dezn dejdea buc resei. Asta mai mergea! Dar pe
Monica n-o putea mistui. Uzurpatoarea! Aliata Olgu ei!
Blonda!... D nu demult a tepta prilejul s-o trag de cozi cum
trebuie!
 "Las !" înghi i el în gînd. i din nou se dezrobi, afar , cu
zmeul.
Ochii Olgu ei îl iscodeau pe subt gene. De la o vreme b
de sam . Clipi, se suci. Olgu a nu-l sl bea din ochi. O inti i
el drept în ochi.
De ce te ui i la mine?
Eu? se mir candid Olgu a.
Da, tu! replic el, hot rît s fac scandal.
Eu nu m uit la tine! Eu m uit la Monica! argument
Olgu a, uitîndu-se la Monica. Spune i mata, mam ?
Ba te-ai uitat! î i ie i din fire D nu , schimbînd timpul i
împungînd cu degetul, violent.
Ei, i?! N-am voie s m uit?
Bine! Vom vedea!
Ba ia te rog s te astîmperi! îl urechi din ochi doamna
Deleanu.
Pfuu! se bucur Olgu a cu ervetul la gur .
i tu s te lini te ti!
Eu nu fac nimic!... Eram s m -nec! r sufl Olgu a.
Ia, m rog !
Domnul Deleanu î i trecu zadarnic ervetul peste fa ; to i
îi z rir rîsul. Dînd din umeri se resemn i doamna Deleanu
rîd . Rîsul se r spîndi ca o hor batjocoritoare în jurul
posomor lii lui D nu . Se ridic de la mas , zvîrlind ervetul,
i porni spre u .
D nu , unde te duci? Ce, ai ispr vit? Ne-am ridicat de la
mas ?... Ia poftim înapoi!
Nu vreau! îngîn D nu cu jum tate glas.
Nu vrei la mas ?!... Bine! Foarte bine!... Atunci poftim la
col ... Auzi, D nu ? încheie, scurt i energic, doamna Deleanu.
nu se duse, gîrbov... În sofragerie se f cuse o t cere
solemn ... Doamna Deleanu zîmbi cu bun tate întîlnind ochii
speria i i umezi ai Monic i a inti i asupra ei.
Vrei s -l iert, Monica?
Monica d du din cap cu putere.
Poftim la mas ... i mul ume te Monic i! Da, da!
Merci! tremurar sarcastic buzele lui D nu , l sînd o
mîn moart în mînile Monic i.
Acum m nînc - i caisele.
 nu despic în din i o jum tate de cais i a tept , i
tept s -i treac nodul din gît, ca s o poat înghi i... Cu
sîmburele în ea i cu o viespe proasp t aterizat , cealalt
jum tate r mase în farfuria cu caise gra iate de la moarte.
S v fie de bine... Eu m duc s m culc!
D nu , du-te i tu la culcare.
De ce, mam ?
Fiindc a a trebuie!
Hai cu tata i te culc , m i b iete! îl consol domnul
Deleanu, c scînd cu poft .
i zmeul de afar ? scînci nu .
Te- teapt .
Bucuria jocului cu zmeul în plin soare se umplu de
am ciunea somnului silit.
"Lua-l-ar dracu de somn!" blestem D nu în gînd pe
Molohul dup -amiezelor copil re ti.
Ai ispr vit, Monica?
Da, tante Alice; mul umesc! r spunse Monica, p turindu-
i ervetul i scuturîndu- i f râm turile de pe rochi .
Haidem s - i ar t odaia voastr ...
Olgu a, cu capul plecat în farfurie, trudea mîncînd caise,
absorbit i atent ca i cum ar fi înv at o poezie pe de rost.
i tu, Olgu a, hai-hai, ispr ve te.
Vin îndat ; uite, numai patru caise mai am, se rug ea.
S tii c te- tept în odaie, Olgu a! S nu cumva s te
prind pe-afar !
Dac spun c vin!
Bine-bine!
mînînd singur , Olgu a trase cu urechea...
Încredin îndu-se c nu se-ntorcea nimeni în sofragerie, se uit
lung la Profira. Profira î i întoarse fa a turtit de pansea alb
spre Olgu a. A tept ... scuturînd un ervet.
Profira... Ascult bine... Ad -mi chiar acuma un foarfece,
un creion i o buc ic de hîrtie! gesticul Olgu a cu degetul
ar tor, întov ind substantivele cu cîte o cioc neal în
mas .
La ce, duduie? c ut s se dumireasc femeia.
Nu te prive te! A a vreau eu!
În a teptarea Profirei, Olgu a î i sprijini b rbia de marginea
mesei, î i l i coatele, strîngîndu- i obrajii cu pumnii, i
medit preocupat.
Ai adus?
Am adus.
Nu cumva i-ai cerut mamei ce i-am spus? se alarm
deodat Olgu a.
Ba chiar a a!
Vai, Profira! i vrei s am încredere în tine
De ce, duduie? Iaca am adus.
i ce-a spus mama?
A spus s caut la dumneaei în odaie, i eu am c utat i
am adus.
A aa! Bun!... Î i mul umesc.
Olgu a zîmbi. Aplecîndu-se asupra mesei, începu s scrie
pe hîrtia elegant , luat de Profira din cutia de scrisori
mare, l re , ap sat sco înd limba la fiecare cotitur de
liter .
Bun!
Ie i hot rît , cu ochii înnegura i de Salomee, cu foarfece de
parc despicat în mîn .
Amarnic diavol! exclam admirativ Profira, mu cînd
dintr-o cais .
Odaia lui D nu se învecina primejdios cu odaia feti elor.
Punctul de fruntarie era u a închis , cu cheia în broasca din
partea cealalt .
Fa a dinspre odaia feti elor purta un cuier, în care atîrnau
rii de pai, funde de m tas , un cerc tricolor, o re ea cu
mingi multicolore i dou paltona e pepita.
Fa a dinspre odaia lui D nu era împodobit în partea de
sus cu o panoplie de postav de biliard, alc tuit astfel: o pu
Eureka culcat pe inta ei de carton alb cu cercuri ro ii în
jurul centrului albastru în tov ia be oarelor ispr vite cu
un tampon de gum lipicioas ; dou s bii de tinichea cu tecile
pistruite de rugin i scofîlcite de duelurile cu Olgu a,
încruci ate în X i o uier toare prins cu un nur ro u, cu
uier bîlbîit i gust acri or.
Mai jos de panoplie, desp ite de o sabie atîrnat vertical
ca o coloan vertebral a r zboiului, erau stignite dou
uniforme: una de amiral japonez, cu apc i f pantaloni,
poreclit Kami-Mura; alta de amiral rus, botezat Potemkin.
Pe atunci era la mod r zboiul ruso-japonez (1).
Olgu a proteguia pe ru i, D n pe japonezi. De aceea,
decora ia o fund de la o jartier de-a doamnei Deleanu
cusut nemuritor de Profira pe pieptul amiralului japonez,
fusese smuls cu stof cu tot i era p strat prudent în
buzunarul amiralului r mas decorat cu "steaua c ptu elii". În
schimb, chipiul amiralului rus subt pumnul lui D nu se des-
tupase. Olgu a lipise la loc arhipelagul de carton, cu gum
arabic i cususe trainic fundul cu sfoar , împodobind
totodat chipiul cu ciudate es turi de aur. Olgu a î i
avansase chipiul la gradul de peste-amiral i inaugurase
evenimentul destupînd la rîndul ei ceva mai calm i mai
metodic decît D nu chipiul amiralului japonez. Doamna
Deleanu reconstruise chipiul, iar D nu îl avansase generos la
gradul de peste-peste-amiral: "ceea ce, spunea Olgu a, e
imposibil".
Iat i epilogul r zboiului ruso-japonez în casa Deleanu:
Acuma ce mai spui? Ai mîncat b taie! o anun ase D nu
pe Olgu a, îmbr cat în uniform de amiral japonez.
Nu-i adev rat!
S spuie papa.
D , Olgu a! Ce s - i fac! Ru ii au mîncat b taie; iac
jurnalele.
Ru ii, nu eu.
Da tu nu e ti Potemkin? o sfidase D nu .
Eu? Nici n-am fost, nici nu puteam s fiu.

(1) R zboiul ruso-japonez a avut loc în anii 1904 1905 i

s-a sfîr it cu victoria japonezilor.

Cum?
Fetele nu fac armat . Eu îs fat ... s spuie papa... i-n
afar de asta, japonezii t i au avut noroc, da-s ni te frico i.
Min i!
Mint? Atunci de ce-s galbeni?
Cum de ce? Fiindc -s galbeni; a a-s japonezii.
S - i spun eu: is galbeni de fric . To i au g lbenare!
ipase Olgu a pentru urechile întregii Japonii... i dac vrei s
te ba i, s te ba i cu mine, nu cu ru ii, încheiase Olgu a cu
fruntea sus.
La masa dat în cinstea ambilor amirali, domnul Deleanu
citise urm torul comunicat:

Potemkin i Kami-Mura
Au pornit dîrji la zbel
Foc i par i o el.
Ura! Ura!
S-au luptat cît s-au luptat
Umplînd casa de clemstre
Prin salon, sufragerie
i prin locuri mai sihastre.

Au mai stat ei i la col

Aveau i rin i du manii!
Ripostând: col pentru col ,
Cu toat cenzura mamii.

În ce hal f de hal
i-e chipiul, Potemkin!
Dar e peste-amiral
Kami-Mura-i mai pu in!

Peste-peste-amiral
Kami-Mura-i avansat.
Dar chipiul e-ntr-un hal
Supra-supranatural.

Kami-Mura a învins,
i D nu a cî tigat;
Dar Olgu a a pretins
e fat , nu b iat.

i c deci nu poate fi
Biruit , nici vasal,
Fiindc n-a fost niciodat
Autentic amiral.
 Envoi (1)I

Kami-Mura legendar,
Vezi proverbul cu c ru a!
Buturuga nu-i la ru i,
Ocole te-o pe Olgu a.

Envoi II

Japonezi st pînitori
Pe îndep rtata mare,
La ce bun? To i ve i pieri
În curînd de g lbenare.

Od a lui D nu avea i flota! Flota de lighean lucrat de

mo Gheorghe din coji mari de nuc : chibrituri drept catarg,
foi e de hîrtie ceruit drept vîntrele, buzele lui D nu drept
vînt i ale Olgu ei drept ciclon.
Flota de b ltoace: cor bioare debile înc rcate ca arca lui
Noe, cu viet i de celuloid g unos.

1 Dedica ie (fr.).

i flota de iaz, cump rat de la "Magasin univeisei" din

Bucure ti de mo u Puiu: un singur vas, lung i gros cît o
franzel , cu elice, steag, tunuri, co uri i marinari de tinichea,
paraliza i pe punte.
nu trînti u a cu atîta putere, încît molozul se pr bu i
pe umeri. Se scutur , cl tinîndu- i buclele castanii, cu
mi carea biblic a lui Samson.
Las -las ! d du el din cap.
Dînd cu ochii de ultima cunun de premiant întîi, atîrnat
deasupra patului, o smulse din cui i o trînti pe jos,
îmbrîncind-o cu piciorul.
De asta înv eu, ca s m persecute! Las ... v-oi ar ta
eu vou ! cl tin el pumnii spre u a feti elor.
Desprinzînd pu ca de pe int , o înarm cu s geata gumat
i trase... Chipiul peste-amiralului rus tre ri r mînînd cu o
gropi întunecat în fund.
Pac! pocni s geata, r mînînd lipit de u , ca o fi de
telefon... D nu o desprinse... Pe u r mase un monoclu
aburit. Pac!... pac!... pac!...
Ei, da ce-i scandalul acesta? Ce faci acolo D nu ? Nu
dormi?? îl întîmpin , de dincolo de u , glasul doamnei
Deleanu.
nu amu i. În vîrful picioarelor î i atîrn pu ca la loc...
Culese cununa, m turînd foile desprinse subt dulap, i atîrn
restul gloriei în cuierul ei.
Ai adormit?
nu izbi cu pumnul în pern i se întinse pe rug.
Uite, Monica... Asta e odaia voastr ... Î i place?
Mîna Monic i îi strînse mîna mai tare.
Ce bine miroase, tanle Alice!
Cuprinzînd-o în bra e, doamna Deleanu o ridic sus, sus...
Vezi tu ceva acolo?
Da... Eii!... Merci, tante Alice!
rise deasupra ifonierei o tabl de-argint acoperit cu
sulfin .
Acum s -mi spui, în care pat vrei s dormi?
Olgu a pe care i l-a ales, tante Alice?
Las-o pe Olgu a, o dezmierd doamna Deleanu; alege- i-l
tu pe care-l vrei... Pe cel dinspre fereastr , sau pe cel dinspre
?
Mi-i totuna, tante Alice...
Bine, atunci i-l aleg eu pe cel dinspre fereastr ... A a o
am pe Olgu a mai aproape de urechea mea! zîmbi doamna
Deleanu.
a ietacului ei i u a od ii feti elor, a ezate fa -n fa ,
erau desp ite de t cerea unui vast antret.
-acuma, hai s desfacem bagajul... Unde-i cheia?
Poftim, tante Alice! îi oferi Monica, cu capul ridicat,
cap tul l ucului de argint din jurul gîtului, scos de pe piept,
de subt pieptarul rochi ei.
Da asta ce-i, Monica?... Ce cruciuli frumoas ! Al turi
de chei a nichelat atîrna o cruce de aram pe care ardea
relieful unei chinuite r stigniri.
i place, tante Alice?
 Foarte mult... O ai de la mama?
Nu tiu... mi-a dat-o bunica... Tante Alice...
Ce-i, Monica?
...Te rog, ia-o! o rug feti a, cu obrajii încin i, sco îndu- i
ucul... Vreau eu s i-o dau, tante Alice! st rui ea, cu
sprîncenele ridicate, în preajma energiei lacrimilor.
i cu de-a sila strecur l ucul în mîna doamnei Deleanu.
... i mul umesc, Monica, o împ ea dezmierdîndu-i
rul... Da astfel de lucruri nu se dau, pui or! E o amintire de
la p rin ii t i... Eu i-o p strez numai.
ie pot s i-o dau, îi r spunse cu lini te i gravitate
Monica, privind în p mînt.
O iube ti a a de mult pe tante Alice?
Da.
i tante Alice te iube te pe tine mult de tot... ca pe Olgu a
i D nu .
tiu! opti Monica.
Oare Olgu a de ce nu mai vine? Ia du-te i vezi tu.
Doamna Deleanu clipi... i pîn s deschid geamandanul
dibui mult în jurul broa tei, cu chei a nichelat .
N-o g sesc, tante Alice! intr alarmat Monica.
Las , c vine ea singur ... Trebuie s fie la mo
Gheorghe! Uite, Monica! i-am pus pe m su a de noapte
portretul bunicei... Dac vrei s -l atîrni în p rete, î i dau eu o
alt ram .
Nu-nu, e bine a a, tante Alice.
Lucrurile i le-am a ezat în ifonier ... Uite: rafturile de
sus sînt ale tale...
Tante Alice, se cutremur Monica, n-ai g sit o p pu în
geamandan?
Ba da! zîmbi doamna Deleanu. Am culcat-o, uite...
i din penumbra raftului, lu în bra e un p tu în care
dormeau dou p pu i cu p riile în cap.
Mie, tante Alice? nu- i crezu ochilor Monica.
Sigur, Monica!... Uite i o ifonier cu rochii pentru
pu ile tale.
Da` Olgu a? se opri feti a cu bra ele întinse.
i ea are la fel!
Clan a desc rc un foc de pu , u a pocni i bufni la loc,
repezit înd t, cu mîna stîng , de Olgu a...
Ce-i? Ce-i?
Olgu a se aruncase de sus, în pat, leg nîndu-se molatec în
tres lt rile arcurilor scîr îitoare, care dormeau de un an.
Bine, Olgu a, a a se intr într-o cas de oameni?... i cu
botinele murdare în pat! Vai! Vai! Vai!
Nu mai pot!
Unde-ai fost?
La mo Gheorghe.
i ce-ai mai f cut, Olgu a? o întreb doamna Deleanu,
privindu-i deodat ochii cu luare-aminte.
Nu spun?! Am fost la mo Gheorghe!
Olgu a, iar ai f cut o pozn !
Spune drept, Olgu a!
Am f cut ce trebuia s fac! vorbi Olgu a sacadat, sfidînd.
Olgu a, nu umbla cu fleacuri! A a se r spunde?
...Foarfecele l-am pus la loc, încheie Olgu a, prin vorbe,
rturisirea început în gînd.
Foarfecele!!... Cine i l-a dat?
Chiar mata!... Sigur! mata mi l-ai dat! se ilumin Olgu a,
sim ind fericirea vinova ilor care- i g sesc din senin un
complice la r spundere, dup ce-au s vîr it singuri fapta.
Eu!! Olgu a, vin - i în fire!... Ia hai i te dezbrac mai
bine... R pegior, r pegior.
Mam , mi s-a rupt ciorapul! se bucur Olgu a, cu o
gheat în mîn , cambrîndu- i degetul cel mare de la picior,
prin sp rtura mereu l rgit de înflorirea lui roz i ghidu .
V d i m bucur... Las ciorapul în pace, Olgu a! Hai
scoate-l!
S - i ajut, Monica?
Nu merci, tante Alice! Pot singur .
Cu bra ele aduse la spate pe deasupra grumazilor, Monica
i deschise nasturii rochi ei... Ciorapii Olgu ei zburar
violent... Alunecînd, rochi a Monic i descoperi un trup de
ie el ml diu, cu piept naiv... Sim ind privirea doamnei
Deleanu, se acoperi din nou, plecînd b rbia.
Eu m duc... Dezbrac -te, Monica.
Mam , ce bine-i în pantaloni! se f li Olgu a, s rind de pe
pat jos.
 Începu s - i contemple pozi ia de scrim în oglind .
Drac împeli at, culc -te odat !... La revedere, Monica.
Închizînd ochii, D nu deschise turbinca lui Ivan...
...D nu e pa sau sultan: n-are a face! Capul e înf urat
într-un turban de subt care r sar dou muste i ca dou
iatagane i o p reche de ochi fioro i... Doi col i lungi ies prin
gur rînjind. Col ii sînt împrumuta i de la un strigoi!...
Sultanul D nu era a a de însp imînt tor, încît D nu
deschise ochii i se r suci pe-o coast ... Din odaia feti elor s-
auzea glasul Olgu ei. D nu închise ochii cu mînie!
...Sultanul st pe un tron de aur. De-a dreapta i de-a
stînga, dou ar poaice cu din ii ca fri ca pe crema de cafea,
flutur mari evantalii colorate. La picioarele tronului se- ir
mii de turbane aplecate pîn la p mînt. To i se închin
sultanului. Numai doi harapi goi, negri i buza i, cu p rul des
i cre ca icrele negre, stau drep i - teapt cu mîna pe
securi. Nimeni nu vorbe te. Sultanul ridic un deget... R sare
un arm sar care tresalt i rînje te... Sultanul face un semn...
Harapii înnoad cozile Monic i de coada arm sarului...
Monica mu dintr-o cais . Nu-i pas ! Las c -i arat el
sultanul!... O sut de mii de harapnice s-abat asupra calului...
Harapii o în fac pe Olgu a. Olgu a d din picioare i se
strîmb la sultan. A a! Bine!... Harapul ridica securea...
Olgu a e spoliat ... N-are pe nimeni s-o apere decît pe fratele ei
nu ... i-ntr-adev r, în fruntea unei o ti, ca Mihai Viteazul,
vine D nu , ucide pe sultan i pe harapi turbanele fug i
scap de la moarte pe Olgu a i pe Monica. Olgu a i Monica
îngenuncheaz i-i s rut mînile. El le ia pe ea i porne te, i
porne te...
În fundul turbincei lui Ivan era somnul.
Tu dormi, Monica?
Nu.
Nici eu.
Olgu a î i ridic picioarele în sus, b tîndu- i t lpile goale
cu palmele.
Auzi Monica?
Ce s-aud?
M bat la t lpi...
De ce?
 tiu eu!... F i tu a a...
Monica, ce facem?
Nu dormim?!
De ce s dormim?
A a vrea tante Alice.
Ei, i! Parc tu dormi!
Eu încerc! se scuz Monica.
Nu mai încerca... Parc ne tie cineva! Mama doarme.
Monica?
Ce?
Nimic...
Olgu a c sc a pustiu... Începu s colinde cu privirea
plafonul alb, num rînd zgrum urii varufui.
Monica, tu ai vrea s fii musc ?
Musc ?
Da, musc ! Eu grozav a vrea... tii, m- plimba pe
plafon cu capul în jos...
Eu a vrea s fiu mare, vis Monica.
i eu, se gr bi Olgu a s-o ajung ... Ce-ai face tu dac-ai fi
mare?
...Nu tiu! se încurc Monica.
Eu m- face vizitiu... ca mo Gheorghe!... i l-
sturna pe Buftea din tr sur .
Ce ai tu cu D nu ?
Eu?... Nimica! El are cu mine.
Adev rat! consim i Monica. Te-a b tut; asta nu se face!
M-a b tut? se r sti Olgu a întreb tor.
Da, azi-diminea !
Nu m in!... Dac nu-l ap ra mama, îi ar tam eu lui!
Tu tii s te ba i, Olgu a??
Tu nu tii??
Nu.
Eu tiu foarte bine!
i- i place?
Sigur... Vrei s - i ar t?
Nu.
cur . Olgu a oft ...
Monica, de ce nu- i tai cozile?
De ce s le tai?... Îi pl ceau bunicei... ea mi le-mpletea.
 Da... cred!... Da` nu-s bune la b taie. Te apuc de ele!
De ce s m bat?
Nu po i ti!
i cu cine s m bat?
Cu Buftea...Nu, ai dreptate! reveni Olgu a. Nu-i dau eu
voie!
Olgu a se ridic într-un cot, mi cînd piciorul în aer.
Monica, tu ai mu chi?
Nu tiu!
Eu am! Uite: cînd strîng piciorul!... Monica, eu nu mai
dorm!
rind jos din pat, începu s up ie pe podele, inspectînd
odaia...
Monica! ip ea deodat , cu intona ia prezumat a lui
Cristofor Columb în fa a Americei.
Ce-i? s ri speriat , Monica.
Nimic! r spunse iute Olgu a, închizînd porti a sobei.
Se a ez pe scaun, peste rochi a Monic i, meditînd...
Ascult , Monica, am s - i spun un secret.
Spune.
Ei, nu a a! d du din cap Olgu a, a ezîndu-se pe patul
Monic i.
Mai întîi s te juri c nu spui.
Eu nu spun! se revolt Monica.
Nu te sup ra! Te cred. Dar trebuie s juri.
Te juri?
Nu m jur; eu nu spun, se înc în Monica.
Nu te juri?!
Nu.
Bine!
Olgu a se ridic de pe pat. Începu s se plimbe prin odaie,
ocolind-o pe Monica... Într-un tîrziu, se a ez pe marginea
patului.
Te-ai sup rat, Monica? o dezmierd Olgu a.
Nu! se îmblînzi Monica... Da` de ce nu m crezi?
Atunci te rog, jur -te!... Te rog, Monica: f -mi mie
pl cere! Haide, Monica!
Bine... m jur.
Ei, vezi? Bravo!... Pe ce te juri?
 cînd ocolul od ii, ochii Olgu ei se oprir o clip deasupra
su ei de noapte. Monica z ri privirea Olgu ei.
Pe portretul bunicei? întreb ea cu ochii mari.
Nu! Asta nu! se ap Olgu a... Atunci jur -te pe p pu a
ta.
M jur pe p pu a mea Monica... Începu ea repede.
C n-am s spun la nimeni... formul Olgu a mai
departe, b tînd tactul cu degetul ar tor.
...c n-am s spun la nimeni... repet Monica dînd din
cap.
...ceea ce are s -mi spuie Olgu a.
...ceea ce are s -mi spuie Olgu a.
Stai! se încrunt Olgu a. Mai spune dup mine!... i dac-
oi spune...
... i dac-oi spune... repet Monica în sil , ridicînd din
umeri.
...s -mi moar p pu a.
...s -mi moar p pu a. Ai ispr vit?
Stai, a a nu-i bine... Spune înc o dat !... i dac-oi
spune... spui?
... i dac-oi spune, oft Monica.
...îi dau voie Olgu ei...
...îi dau voie Olgu ei...
...s sparg capul p pu ei mele Monica.
...s sparg capul p pu ei mele Monica, repet Monica,
indignat .
Acum spune: amin!
...Amin.
F - i cruce.
Am f cut.
Ei, acum s - i spun secretul!
cu zîmbind.
Spui, Olgu a?
Spun! A teapt ... Hai s - i spun. Ridic -te i vino cu
mine.
O duse de mîn pîn la gura sobei.
Da n-ai s spui?... încerc Olgu a s smulg suprema
duial .
Vai! Olgu a!
 Deschide i uit -te, îi du voie Olgu a, c-un gest larg.
sta era secretul?!
În umbra r coroas a sobei, edeau dou gavanoase de
dulcea , cu capete de hîrtie alb .
Ce? Poate nu- i place!... S nu cumva s spui, Monica!
gesticul Olgu a c-un deget spadasin.
A i dormit bine? le-ntreb doamna Deleanu, intrînd pe
urmat de Profira, care aducea pe tabla chiseaua cu
dulcea de trandafir.
Monica se înro i; plec ochii la p mînt.
Dac -i cald, mam drag ! m rturisi Olgu a, în-
drept indu-se cu bra ele aruncate în sus.
Nu te-a l sat s dormi, Monica?
Nu po i dormi pe- a c lduri! hot rî Olgu a, evaziv,
sucind linguri a în dulcea .
Mata ai insomnii?
Ce-i asta "insomnii", mam ? suspect Olgu a cuvîntul i
polite a formulei i zîmbetul înso itor.
Asta nu-i pentru tine. Mai bine spune drept de ce n-ai
dormit?
Eu n-am insomnii! El are insomnii! arunc Olgu a noul
cuvînt în u a lui D nu , care dormea dus...
a se deschise blînd, f zgomot de clan ... Fiindc
umblau în vîrfuri, ghetele scîr îir , dojenite de un " bine
cunoscut lui D nu . Doamna Deleanu f cea ,, " (încre ind
nasul i scuturînd capul cu o mi care vioaie) cînd era enervat
din pricini m runte ori din pricini mai grave i trebuia s se
st pîneasc ... De pild , fiindc nu intra a a în urechile acului,
sau fiindc lampa fila de mult, înainte de-a fi b gat de sam ,
sau cînd un musafir f cre tere mînca brînza cu cu itul...
Doarme... Umbl încet!
Profira p ea descul ca i cînd ar fi avut cizme: podelele
duduiau... Copiii, mai demult, o porecliser , "Sfînta lui Sfîntul
Ilie".
Tic-tac, tic-tac, tic-tac... bang... vorbi pendula din p rete,
nesocotind porunca de t cere.
tuse jum tatea lui cinci...
S -l scol?... ov i doamna Deleanu, cump nind
primejduirea somnului de noapte cu binefacerile somnului de
dup mas .
Storul cu resort nu ni cum avea obicei cînd îl smuncea
nu ; se urc lin, înso it de mîna doamnei Deleanu pîn la
cerul copt de soare, între frunzele m rului domnesc de la
geam.
nu î i st pîni un zîmbet de superioritate... Pleoapele lui
pe care le privea cu ochii închi i, împodobeau haina de m tas
cenu ie a somnului abia ispr vit, cu întortocheate crizanteme
portocalii, scuturate din lumin ...
Somnul, ca i boala îl f ceau pe D nu invulnerabil i
sf at de p rin i. De aceea lui D nu îi pl cea s fie bolnav i
ie ochii închi i dup ce se de tepta.
Doamna Deleanu se a ez oftînd pe marginea patului...
Prezen a ei parfum altfel c ldura venit din livad . "...Se uit
la mine... Ha-ha!... Cu-cu, aici-s"! ip gîndul lui D nu ,
up ind, ascuns în trupul cald i fericit ca într-un pod în care
atîrn lenea strugurilor cop i.
Genele lui D nu tremurau; începu s clipeasc ...
Hai scoal , lene ule!... Hai, somnorosule! îl îmbie
doamna Deleanu, culegîndu-i buclele de pe frunte.
nu se întinse i c sc sincer, deschizînd ochii de-a
binelea...
Deschide gura mare!... Ia repede, s nu curg !
Linguri a plin , adus plutitor deasupra paharului cu ap
care o oglindea, intr dulce în gura c scat i ie i anevoie
dintre buzele închise asupr -i, curat la fa ... Doamna
Deleanu cuprinse cu bra ul capul lui D nu , îl ridic ,
ajutîndu-i ca unui convalescent neîntremat s bea ap din
pahar.
nu primea calm r splata somnului.
Bluza de m tas înflori cu ro de mac neastîmp rul v ratec
al Olgu ei. Î i încheie grabnic centura de lac, desp itoare la
mijloc, între bluz i-ntre rochi a ecossaise.
Gata! r sufl ea, încîntat c-a întrecut-o pe Monica.
Stai, Olgu a, nu i-ai pus ciorapii.
Privindu-se-n oglind peste um r, ridicat -n vîrfuri, Monica
i încheia la spate nasturii rochi ei de doliu.
Monica, nu mi-ai v zut ciorapii? întreb Olgu a, c utînd,
scoas din fire, i sub pern .
 Nu i-ai pus pe scaun?
I-am pus, da nu-s! se înfurie Olgu a trîntind perna.
Poate i-a luat Profira s -i cîrpeasc !
Am s -i ar t eu ei... Cum?... Nu-i dau voie s umble în
lucrurile mele!... Eu nu-s copil!... bomb ni Olgu a trîntindu-se
din nou pe pat.
Î i dau eu o p reche de ciorapi... Vezi, î i vin? o îndemn
întreb tor Monica, a ezîndu-i coirapii la c tîi.
Nu vreau nimic! Nu primesc!... Eu nu m mi c din pat
pîn ce nu-mi d ciorapii mei!... Uite-i, Monica! I-am g sit...
Merci.
Ciorapii zvîrli i de Olgu a atîrnau peste p rii, în cuierul
ii.
E ti gata, Olgu a?
Îndat .
Î i p lmui p rul cu amîndou mîinile în dreapta i-n stînga
unei c ri alese pe nev zute.
Ia uit -te! E bine?
De ce nu te piepteni în oglind , Olgu a? o întreb Monica
îndreptîndu-i c rarea.
Olgu a se plecase docil subt mînile Monic i.
Ispr vind, Monica îi strînse p rul la tîmple cu uvi ele
alipite, p strînd o clip în palmele ei capul piept nat corect, ca
pe o enorm boab de cafea Ceylon pr jit din cale-afar ...
Olgu a se privi în oglind .
Ia s vedem care din noi e mai înalt ?
Ce bine- i st cu bluz ro ie! E ti frumoas , Olgu a.
Tu e ti mai înalt !... Da eu îs mai voinic ! se consol
Olgu a, l indu- i umerii, bombîndu- i pieptul în oglind ...
Ridic - i osetele, Olgu a!
Las -le- a! Haidem!
În fa a u ii se r suci pe loc, pironit de un gînd.
Ascult , Monica, s tii c azi are s se-ntîmple ceva!
Nu tiu! ridic din umeri Monica, potrivindu- i cu
degetul elasticul p riei pe subt b rbie.
Î i spun eu! o asigur Olgu a.
Bine, da ce are s se-ntîmple?
Ceva! se încrunt enigmatic Olgu a.
i ce pot s fac eu?
 Ba po i!
Eu?!
Sigur! ap Olgu a, privind-o în ochi.
Ce pot eu?
Tu trebuie ii cu mine.
De ce?
Fiindc tu e ti prietena mea.
Sigur...
Atunci, mi-ai f duit?
Da, Olguta, oft Monica.
nu str tu casa în goan . Îi erau mînile fl mînde: de
cînd a teptau ele sfoara zmeului! Totu i, dup ce trînti u a
antretului din fa , gata s fug , încetini pasul... i se a ez pe
treptele pridvorului calde de soare. Zmeul era acolo, D nu era
aici. Înainte de a se juca, D nu se bucura c are s se joace.
i a tepta. Fiecare bucurie avea pentru D nu , întocmai ca i
pt mîna, o sîmb i o duminic ... Duminica, în timpul
colii, era vacan a cea mare a s pt mînii. Sîmb era ajunul
ei. Dar pe cînd bucuria duminicii era întotdeauna întristat de
apropierea treptat a celei mai urîte zile din s pt mîn luni,
zi neagr în calendar dup ziua ro ie bucuria sîmbetei era
ocrotit de apropierea unei duminici care-o desp ea de luni.
nu ajunsese s pre uiasc mai mult sîmb ta de cît
duminica... De duminic parc se temea...
tie!" gîndi Olgu a v zîndu-l pe D nu a ezat pe sc ri.
Mu o îmbuc tur bun din tartina cu unt, rug pe Monica
-i ie restul i, cu mînile slobode, coborî treptele. Monica o
urm cu tartinele în mîn , nemaiîndr znind s mu te din a ei.
Trecur pe lîng D nu , atingîndu-l cu umbrele lor. D nu
întoarse capul într-alt parte.
"La !" murmur Olgu a pentru sine cuvîntul la curînd
înv at într-o poezie patriotic i t lm cit de tat l ei.
Ce-nseamn asta "la ", papa?
Cum s - i spun eu ie?... Uite, dac cineva î i d o palm
i tu nu-i r spunzi e ti la !
Va s zic eu eram la , papa?
De ce?
...Bine, papa, cînd îmi tr gea mama cu papucul unde tii
tu? îi replicase Olgu a privindu-l pe subt sprîncene.
 Asta-i altceva! începuse s rîd domnul Deleanu.
... i dac a fi dat i eu? îndr znise Olgu a cu oarecare
codeal i f convingere.
Ai fi fost obraznic , i s-ar fi sup rat i papa!
N-am în eles. Mai spune-o dat , papa.
i în sfîr it se l murise Olgu a c un copil nu poate s fie
la decît între copii, dar c acolo nu trebuie s fie.
Haidem, Monica; n-avem ce c uta aici.
Un început de nelini te îl cuprinse pe D nu dup ce
trecur feti ele. Abia atunci î i du seama c lipsea ceva...
ceva: a! nu s-auzea zbîrnîitoarea zmeului. Cu inima în hopuri
se repezi înspre stejar.
Subt cerul f Dumnezeu i f zmeu, D nu ceti biletul
înfipt în sfoara care atîrna, t iat , de stejar,
"Asta pentru palmele de la gar , Buftea!
Olgu a Deleanu"

Sufletul lui D nu c zu, t iat ca i sfoara zmeului.

Se a ez ostenit de durere la r cinile stejarului... De data
aceasta, turbinca lui Ivan era plin de lacrimi.
Mai las zmeul, D nu !... Hai i m nînc ceva, îi strig
din capul sc rilor doamna Deleanu.
D nu , n-auzi?
Doamna Deleanu coborî sc rile...
Te-ai lovit, D nu ? De ce stai a a?
A! sta era foarfecele Olgutei!
Pe doamna Deleanu anumite lacrimi o întristau adînc.
Lacrimele de acum ale lui D nu erau dintr-a-celea... R utatea
Olgu ei o revolt .
Hai cu mama, D nu ... N-ai tu încredere în mama?
nu a tepta un miracol.
Doamna Deleanu îl lu de dup gît înspre cas ... Pe
sura ce se-ndep rta de locul zmeului, D nu î i ducea tot
mai des mînile la ochi. Se împiedec de scar , orb i zguduit
de suspine, ca de pragul unei temni e.
Duduie Olgu ! Duduie Olgu ! d du alarma în livad un
glas ascu it.
Aha! se preg ti Olgu a... Aici-s! înfrunt ea începutul
începutului.
 Duduie Olgu , începu Anica gîfîind de alerg tur , cu
mînile pe sîni, v pofte te coni a în cas .
Spune c vin.
Nu se poate, duduie! d du ea cu spaim din cap. A
poruncit coni a s veni i îndat ... c de nu Anica plec
ru inat ochii în p mînt s v aduc pe sus!
S pofte ti!... Du-te i spune c vin! comand Olgu a.
Iaca m duc!... Da s veni i, duduie Olgu a! se milogi
Anica.
Olgu a a tept pîn ce pierdu din ochi tulpanul ro al
Anic i.
Acuma haidem!
Olgu a p ea, ca un erou, înainte; Monica dup ea, ca o
mucenic .
A spus duduia c vine îndat , î i îndeplini Anica
îns rcinarea cu glas sc zut i ochi cît mai de c prioar .
O a tept... tie ea ce-o a teapt ! vorbi uscat doamna
Deleanu.
Pfuu!
Doamna Deleanu dojeni din ochi pe p rintele vinovatei i,
încruci îndu- i bra ele, ridic umerii cu revolt , coborîndu-i
cu dezn dejde. Domnul Deleanu era avocat într-atîta, încît
nici pe copii nu-i putea judeca, mai ales pe Olgu a.
Tribunalul vindictei p rinte ti î i inaugura edin ele în
pridvor, la ad postul plin de cîntece, de umbr i de soare al
vi ei.
Cu inima grea ca o lacat de biseric pustie, D nu edea
în picioare înd tul fotoliului de pai împletit, în care fierbea
judec tore te mînia mamei lui.
Domnul Deleanu, r sturnat în fotoliu, picior peste picior,
privea în sus, gîndindu-se cu ner bdare i curiozitate la
pledoaria Olgu ei. igareta de chilimbar cu igara neînceput
pîndea de pe mas clipa cînd, orgolios de Olgu a, o va chema
la el s -i întregeasc mul umirea f chip i f glas. Olgu a
urc singur treptele pridvorului. Descoperindu-l pe D nu
înd tul baricadei se încrunt scuturîndu- i pletele.
Am venit.
V d.
tiu de ce m- i chemat. Eu am dreptate.
 Crezi?!
Sînt sigur .
Atunci s taci din gur .
Dac -i a a, eu m duc.
Ba te poftesc s stai... i s stai cuviincios.
Alice, interveni domnul Deleanu, las-o i pe ea s se
apere!
N-are nevoie! Are destui avoca i!
...Dar trebuie s aib i un judec tor! st rui cu în eles
tiut domnul Deleanu, asupra acestui substantiv abstract,
cum îi spunea el uneori.
Poftim, judec-o!
Nu! se ap el... tii, eu...
tiu. !... Spune ce ai de spus? reîncepu doamna
Deleanu, adresîndu-se Olgu ei.
Eu tac.
Olgu a, nu m scoate din s rite!
Eu tac.
...D nut, spune tu ce i-a f cut?
Eu am iertat-o! îngîn posomorît i r gu it D nu .
Asta nu, s ri Olgu a. Iertare nu primesc. Eu am dreptate.
El m-a lovit întîi. A a-i, Monica?
Asta-i adev rat. Am v zut i eu... la gar .
Vede i? triumf Olgu a.
Min i! se revolt D nu .
Ba tu min i!
Nu-i adev rat!
Ba da!
Tu m-ai insultat!
i tu m-ai lovit! zvîcni Olgu a, gata s - i ia revan a.
De ce m-ai f cut "Buftea"?
Fiindc e ti.
Eu?!
Tu. Buftea!
S -mi dea zmeul, mam ! scînci D nu .
Ia-l! zîmbi Olgu a mefistofelic, ar tîndu-i cerul.
Am ascultat destul. Las - pe mine, D nu ! îl acoperi
doamna Deleanu.
Sigur! To i pe mine!
 Olgu a!
Eu am dreptate!
Foarte bine... Ai s te duci la tine în odaie unde ai s
stai toat ziua i ai s scrii de sut de ori "Eu am dreptate"
i de dou sute de ori "Eu n-am dreptate". Mîne diminea s
vii s -mi spui fa de D nu cine are dreptate dac vrei s - i
mai dau voie s te joci i s cape i bomboane.
S stau pîn mîne diminea în odaie!... Eu!? sui glasul
Olgu ei treptele e afodului, împlîntînd pe ultima ro ul
zvr tirii.
Da! Tu... i imediat!
Dac -i a a, eu m mut.
Te mu i?!
M mut.
i unde, m rog?
La mo Gheorghe. El nu m persecut fiindc am
dreptate i fiindc nu-s b iat.
Domnul Deleanu aprinse igara. Olgu a pierduse procesul
cu brio.
Olgu a, trebuie s-o ascul i pe mama...
Olgu a se încrunt .
Domnul Deleanu f cu o pauz savant , dînd r gaz
propozi iei s capete o valoare neatîrnat ... Rostogoli un colac
de fum aromat spre Olgu a.
...cînd te roag tata.
Olgu a intr în cas , cu capul sus, str nutînd.
A a strici tu copiii!
Alice... începu domnul Deleanu, r sfirîndu- i muste ile.
Spune drept, Alice, f mînie, f enervare... dac Olgu a
nu-i un drac... Îngeresc! zîmbi ei cu ochii Olgu ei.
A a e! of doamna Deleanu, abia st pînind o lucire de
tainic mîndrie.
i se gr bi s dezmierde capul înfrîntului D nu .
Bine face tante Alice, aprob în oapt Monica, gata s
fac la fel.
Las , D nu , î i cump mama un zmeu mai mare...
Uite, chiar acum scriu la "universel". Acuma ia-o pe Monica de
mîn i juca i- -mpreun .
nu lu cu acreal mînu a timid a suplinitoarei zmeului
 i o smuci spre livad .
Doamna Deleanu se ridic de pe fotoliu, pornind spre u ...
Din treac t, dezmierd fruntea impertinent bombat a capului
culcat pe speteaza fotoliului.
i pe tine ar trebui s te pun la col ! zîmbi ea blînd.
P cat c nu se mai poate! oft nostalgic domnul Deleanu,
scuturînd scrumul ig rii.
Olgu a ie i din odaia ei, închizînd u a cu zgomot. Se
îndrept spre u a din fa , f ov ire, c lcînd ap sat pe
covorul moale. B tu cu degetul îndoit în u a ietacului doamnei
Deleanu, de dou ori, corect, glacial.
Pot s intru?
tu din nou, precipitat i violent.
Au!
Începu s - i sug , plin de mînie, încheietura îndurerat ...
tu din nou cu pumnul în u .
...Nu pot s intru? apostrof ea clan a piezi .
du buzna în odaie,
Am venit s ...
Ietacul era gol.
Aha! se dumeri Olgu a.
Se îndrept spre salona ... Un picior îi lunec pe podeaua
bine ceruit , mai-mai s-o trînteasc . Se uit crunt la podele
cu gîndul la Anica, ale c rei oglinzi erau podelele i se
întoarse înd t. F cîndu- i vînt, î i d du drumul pe ghe ul
ro cat... Buf, pocnir mînile ei în u a salona ului.
Ce-i?
M-am împiedicat! gîfîi Olgu a, cu mîna pe clan a din
afar .
Te-ai lovit? s ri degrab doamna Deleanu.
Nu! r spunse Olgu a, reluîndu- i demnitatea.
Ce vrei?
Am venit s cer hîrtie, cerneal , condei, peni ,
sug toare... i un transparent! mai n scoci Olgu a, cu noua
suflare.
Pentru ce? o întreb distrat doamna Deleanu, inînd cu
mîna foile c ii cetit pîn la mijloc.
Ca s scriu de o sut de ori c am dreptate.
i de dou sute de ori c n-ai dreptate! ad ug doamna
Deleanu, întorcîndu- i cartea pe dos.
Olgu a î i trecu mîna pe frunte, îndep rtînd uvi ele
alunecate... Doamna Deleanu deschise s ltarul biroua ului de
lemn de trandafir. Sco înd o plumier de lac japonez, începu
caute cu mi ri de pianist prin rafturile înguste. O
flac bombat se desprinse dintr-un bujor ro . Olgu a o
culese din zbor, o pre cu în punguli , o umplu cu suflarea ei
i o pocni de frunte: Poc. La zgomotul feti ii, doamna Deleanu
tres ri.
Iar te ii de dr cii... Uite un condei frumos.
Fruntea Olgu ei se-nc rc .
... i o peni nou .
Mai d -mi una! pretinse Olgu a întinzînd mîna mai
departe, cu o atitudine de picolo nemul umit cu bac ul
tat.
Poftim înc una... Asta-i "claps" îi explic doamna
Deleanu.
Nu pot scrie cu "claps"!
Te rog las - !... Ce- i place? Hai, spune!
"Aluminium", triumf Olgu a, p strînd peni a "claps".
Poftim ,,aluminium"! Acum las - !... Ia- i i calamara...
i vezi s n-o scapi pe jos!... Ce mai vrei, Olgu a? î i ie i din
fire doamna Deleanu, v zînd-o c tot nu pleac .
Hîrtie.
Uf!... N-am hîrtie! r spunse scurt doamna Deleanu,
închizînd cutia cu hîrtia de scrisori.
Atunci s nu scriu?
Ba te poftesc!... Du-te imediat la tata i spune-i s - i dea
coli... cîte vrei!
Mam , nu pot s deschid u a!
Trîntindu- i cartea pe birou, cu foile r scolite, doamna
Deleanu servi de portar m riei-sale Pedepsita.
Papa, m-a trimes mama s -mi dai coli.
Pentru ce, dragu tatii? se interes domnul Deleanu,
îndoindu- i ziarul.
M-a pedepsit, papa! Nu tii?
Punînd calamara pe mas , Olgu a culese cu solicitudine
scrumul din cap tul ig rii, în palm , i-l sufl spre vi a
pridvorului.
 Haidem în birou, Olgu a, s - i dau coli.
i-un transparent, papa.
i-un transparent.
Olgu a întinse mîna spre calamara de cristal.
Las c-o iau eu, se oferi galant domnul Deleanu.
Merci, papa.
Olgu a lu ziarul subt bra , ca pe o serviet , i porni
îndatoritoare dup domnul Deleanu.
Biroul de stejar, ca i sufletul domnului Deleanu, era
acoperit cu c i de drept, i-nl untru plin de bun i pentru,
copii.
Uite, Olgu a, asta din partea mamei...
Îi întinse un cont întreg de hîrtie alb i un transparent
tat de cerneal .
i astea din partea mea serve te-te...
Îi oferi cutia plin de verdele prim ratec al bomboanelor
de mint .
... cu condi ia s-o ascul i pe mama i s n-o superi.
Bine, papa, dac am dreptate! se ap Olgu a, sf rîmînd
în din i bomboana.
Las , Olgu a!... Cînd are mama dreptate... nu po i avea i
tu.
De ce rîzi, papa? îl iscodi Olgu a.
M-am gîndit la ceva!...
tiu eu!
Olgu a, las pe oamenii mari s tie... Tu joac -te!...
Adic , du-te i scrie ce-a spus mama...
Papa, tu e ti sup rat pe mine?
Nu! De ce?
Atunci am avut dreptate. Merci, papa!
nu intr în livad , cu mîna Monic i ferecat în pumnul
lui, a a cum î i aduce-acas un b rbat rnohorît so ia
descoperit necredincioas . Monica îl urma privind pe sus...
Zarea se r sturnase ro ie ca un co de cire e pe cer i pe
obraji.
nu tia c trebuie s se r zbune, dar nu tia cum s
înceap . Parc începuse s -i mai treac mînia. Asta îl revolt !
De ce mergi a a încet? Nu po i s mergi mai repede? se
strop i el, gr bind pasul, la Monica.
 Monica iu i pasul dup el. Mergeau repede ca subt
amenin area unei ploi toren iale cînd n-ai umbrel .
Unde mergem, D nu ?
Nu-i treaba ta!
"E sup rat, s racu! îl comp timi Monica.
tii ce? Hai s ne lu m la-ntrecere, D nu !
Nu.
Atunci hai s st m pe iarb .
Nu.
Cum vrei!
A a vreau!
E ti sup rat pe mine, D nu ?
De ce nu-mi r spunzi?
Nu vrei s vorbe ti cu mine?
Nu.
Atunci m duc.
Ba s stai!
Cu sila?
Da.
Cum? Nu-mi dai voie s m duc?
Nu- i dau.
D nu , ce-nseamn asta?
Înseamn !
E ti un r u-crescut!
Vra s zic m insul i?... Las , c - i ar t eu!
Cu o mi care vijelioas o apuc de cozi i smuci. Monica î i
strînse din ii; ochii i se înnegrir subt sprîncenele încordate...
Vrei s m ba i? gîfîi ea.
Da! bufni D nu , ne tiind cum s bat pe cineva care
vorbe te în loc s loveasc i s ipe.
Trase din nou de cozi cu stîng cie... Înainte de-a- i da
sama de ce i-au sc pat cozile din mîini, sim i o arsur la
deget...
Au!
Monica-i d du drumul.
Mu ti? o amenin el cu pumnii.
i zgîrii.
În fa a ochilor i-a mîinilor Monic i, D nu f cu un pas
înd t. O alt Monic o ap ra pe cea dinainte.
 Nu m bat c-o fat !... Du-te-acas i spune c te-am
tut, o sfida el mai de departe, alb la fa .
Eu nu pîr sc... cum ai pîrît-o pe Olgu a. În loc s in cu
Olgu a, mi-a fost mil ... A a îmi trebuie! suspin Monica
tergîndu- i ochii cu mîneca.
...Te-ai sup rat? începu D nu dezarmat, v zînd-o c
plînge.
S nu mai vorbe ti cu mine.
nu privi îndelung cozile blonde tres rind pe spatele
aplecat al Monic i... O pierdu din ochi.
"Mai bine ne-am fi jucat amîndoi de-a caii, oft el
descoperind ce h uri minunate puteau fi cozile Monic i, i ce
greu era de-acum înainte s le mai aib în mîni. Am fost un
prost"...
Sim i o în ep tur la deget: din orii Monic i l saser o
cununi urzic toare. "...C n-am b tut-o!"
De ce m-a f cut pîrîtor? ip el ciudos b tînd din picior...
Las c-am s -i ar t eu! Blond ! apostrof D nu o cais
coapt , fiindc în livad , dup Monica, numai caisele mai erau
blonde.
Amurgul era ro u.
Olgu a lu cu degetele din gur ultima bomboan de mint
i o a ez pe sug toare. Apoi botez între buze noua peni
"aluminium" cu gust de agurid , o cufund umezit în
cerneal , scutur condeiul pe sug toare, i scrise titlul
pedepsei:
"Olgu a are dreptate".
Sublinie titlul cu-atîta energie, încît linia, la început plin ,
se pref cu la sfîr it în dou ine sub iri, ca i cum expresul
care le umpluse ar fi deraiat. Olgu a le contempl cu
satisfac ie... Mai muie o dat condeiul în cerneal i începu s
caligrafieze afirma ia... Virajurile ro ii ale limbii, din ce în ce
mai r rit dintre buze, înso eau virajurile negre ale peni ei,
din ce în ce mai repezi... Dup a zecea afirma ie, Olgu a se
încrunt , contrazis de cele dou sute de nega ii care- i
teptau rîndul în ciub ra ul negru al c lim rii de cristal...
Mirosea a cerneal .
Olgu a l condeiul i începu s - i suceasc nasul.
Lu din nou condeiul. Subt fiecare cuvînt al ultimei
afirma ii însemn cu vîrful peni ei cîte dou ghileme e drepte.
Subt ele altele, i altele, i altele. Mi carea îi p cea. Parc
sc rpina coala. Cu încetul hîrtia se umlpu pîn jos de un joc
de în ari sinelii.
Olgu a nu era mul umit . Iar l sa condeiul, iar î i suci
nasul. Lu i bomboana de mint punînd-o în gur . Începu s
fac gimnastic suedez cu degetele, deschizîndu-le,
închizîndu-le, deschizîndu-le, închizîndu-le...
C-un "oac" de castaniete, degetele pocnir lovind vioi podul
palmelor. Bomboana de mint explo în din i. Condeiul se
ridic în aer, orizontal, i de-acolo coborî inspirat asupra unei
coli intacte:

"Olgu a nare dreptate de dou sute de ori".

Olgu a privi cu mil pe reprezentanta celor dou sute de

nega ii, ca pe un plenipoten iar mut. F cuse într-adins o
gre eal de ortografie, scriind "n-are" într-un cuvînt.

"Olgu a are dreptate de o sut de ori."

Privi cu mîndrie sinteza bine caligrafiat i corect scris , a

celor o sut de afirma ii. Subt ele trase o linie, sc zu i scrise:

"Olgu a n-are dreptate de o sut de ori".

Vra s zic nimicise o sut de nega ii. Bun!

Dar tot mai r mîneau o sut ... Bine! dac -i a a,

"Olgu a n-are dreptate de o sut de ori

Îns Buftea n-are dreptate de loc."

Olgu a respir , privind epitaful pedepsei... U a se deschise

înceti or... Monica intr în odaie, privind podelele, cu mîna la
gur .
Monica, ia uit -te ce-am scris!
Olgu a, începu Monica, uitînd s - i scoat p ria, eu te-
am tr dat.
Cine?! Tu?!
 Da, eu.
Nu cred! scutur ea capul.
Monica oft .
Am fost cu D nu în livad .
i te-a b tut?
Nu.
Ce- i f cut atunci?
...Am mers...
Nuu! Nu m-ai tr dat! t dui Olgu a Ai inut cu mine
cînd te-am întrebat. Ai voie s mergi cu el în livad ! ridic ea
cu indiferen umerii, schimbînd tonul. Numai s nu te bat ...
El tie c ii cu mine! o încredin a ea confiden ial.
Da, tie! suspin Monica.
i-a spus el?
...Nu... tiu eu!
Sigur. Ai dreptate.
Da.
i i-a spus ceva?
...Nu. Eu nu mai vorbesc cu D nu .
De ce?
A a.
Foarte bine! aprob Olgu a. Tu e ti prietena mea.
Da, Olgu a, î i promit c de-acum înainte sînt numai
prietena ta.
Bine! accept Olgu a. N-ai v zut ce-am scris?!
Cum? ai i scris?!
Uit -te!
Aa! Numai atîta ai scris! se lini ti Monica.
Ce? Nu- i place?
Nu zic c nu!... Da scriu eu pentru tine.
Da nu vreau!... A a am vrut eu s scriu!
Tante Alice a v zut?
A a vreau eu! se împotrivi Olgu a.
Olgu a, f -mi i mie o pl cere... Eu i-am f cut: vezi! Am
jurat pentru tine.
i eu ce s fac? începu s consimt Olgu a.
Tu uit -te!
Asta nu!
Atunci pune sug toarea!
 T!
F i tu ceva! Hai, Olgu a, las - s -ncep.
tii ce?
...?
Scriu i eu cu tine!
Nu vreau.
Da vreau eu!
De ce, Olgu a?
Fiindc n-am ce face!... Tu scrii "Olgu a n-are dreptate"
de dou sute de ori, i eu scriu c am dreptate.
Hai s -ncepem.
Monica, n-am condei! se tîngui Olgu a, l sînd-o pe
Monica s -i ia condeiul.
Vezi, Olgu a! Las - pe mine!
F cum vrei! oft Olgu a. Eu te- tept!
Începu s cutreiere odaia în lung i-n lat, din ce în ce mai
repede. Poposi lîng sob , deschise porti a, acord o scurt
audien gavanoaselor, închise porti a la loc.
Ascult Monica, tu pui numere la-nceput?
Nu pun.
Atunci cum tii cît ai scris?
in minte.
Aha!
Vrei s pun?
Nu... s -mi spui cînd îi ajunge la dou zeci.
De ce?
Ai s vezi! ...............
Se aplec peste um rul Monic i, controlînd...
A a! Dou zeci?
Da.
Scrie la-nceput num rul cincizeci.
Vai, Olgu a!
F cum spun .
i tante Alice?
Nu controleaz ... Scrie mare de tot "cincizeci"... A a. Mai
ai de scris dou zeci de rînduri, i s-a f cut suta mea.
Mam , ce-avem la mas ? întreb D nu pe doamna
Deleanu, intrînd în salon, mahmur de singur tate.
i-e foame, D nu ?
 tiu eu?... Da n-am ce face!
De ce nu te joci cu Monica?
S-a dus la Olgu a.
Du-te i tu.
La Olgu a?!
Bine. Ia o carte i cete te.
Ce carte s iau?
D nu !... E ti b iat mare!... Ascult muzic dac nu vrei
cete ti.
"Ce r u e s fii b iat mare", c sc D nu r sturnîndu-se pe
divan. Din pricina Olgu ei i-a Monic i trebuia s -ndure pîn
la mas pedeapsa unei sonate de Beethoven. Îl ispiti deodat o
împ care pornit de la el... Nu- i d du voie. "Cînd e ti b iat
mare"... Începu el s - i vorbeasc .
Mam , d -mi, te rog, o batist .
Vai, D nu , mai r u decît s lbatecii!... Poftim batista
mea. De ce n-ai batist ?
Sonata reîncepu. D nu ghemui batista mamei lui în
buzunar, peste batista lui.
"Cînd oi fi mare, n-am s -i dau voie nevestii mele s cînte
la pian", hot rî el, remarcînd lipsa domnului Deleanu.
i fiindc n-o mai asculta, Sonata lunii începu s cînte-n el
pentru amintirile de mai tîrziu...
Afar s-aprindea clipa de argint a cerului pe înserate...
melancolia umbrelor f de soare i de lun , clipa cînd
nimeni nu îndr zne te s aprind lumîn rile subt ochii zilei
care vede înc ...
Ispr ve te, Monica, se impacient Olgu a.
Las , c nu mai am mult.
Olgu a m sluise i nega iunile, silind-o pe Monica s
numeroteze cu cîte-un "cincizeci" persuaziv fiecare rînd al
cincisprezecelea.
Ascult , Monica, începu Olgu a agitat , dup oarecare
codeal jenat , î i dau ie p pu a mea.
Pentru c i-am scris asta? dispre ui Monica colile
acoperite de parada am gitoare a literilor. Eu am dou
pu i!... Tu ce-ai s faci f p pu ?
Nu!... Da mie nu-mi trebuie p pu . Ai ispr vit?
Am ispr vit... Asta nu-i frumos, Olgu a! Ce-are s spun
tante Alice!
Las ... Caut -mi o panglic .
Olgu a f cu sul colile.
Ai g sit?
Da.
Acum f o fund frumoas ; tii, cum mi-ai f cut pentru
premii.
De ce, Olgu a? întreb Monica, înflorind din vîrful
degetelor funda sulului cu pedeapsa.
Mama are s vad c funda-i bine f cut i-are s fie
mul umit .
...?
Fiindc eu nu tiu s fac funde... -atunci are s uite s
mai controleze!
Vai, Olgu a, tare e ti ireat !
A a-i cînd... "ai p rin i" urm în gînd Olgu a.
Ce?
Nimic... a a spun eu.
V pofte te la mas , le vorbi din u Anica, sorbind din
ochi funda ro ie.
Cine? o lu în primire Olgu a.
Coni a!
Pe cine?
Pe dumneavoastr , duduie!
Cum i-a spus?
Spune, cum i-a spus?
Cum s -mi spun , duduie?!... S veni i la mas , mi-a
spus !
Monica, du-te tu singur . Eu nu m duc.
Pentru ce, Olgu a?
Fiindc nu m-a poftit pe mine; i eu am f cut pedeapsa.
Iar începi, Olgu a?
Te rog! Eu fac ce trebuie... Du-te i spune c eu nu vin la
mas , fiindc nu m-a poftit, scand ea cu mîna i cu piciorul.
i ce-ai s faci?
Am s- tept s m pofteasc .
Tante Alice, m-a rugat Olgu a s te-ntreb dac poate s
vin îa mas ?
Sigur c da... Anica du-te i o pofte te.
 "Al dracului îs fetele!" se mîndri Anica, alergînd din nou
înd t.
Domnul Deleanu î i întoarse fa a din lumin , zîmbind;
recunoscuse retu area.
Luau masa în pridvor. Ca pentru un început de chef,
nev zu i, greierii î i acordau sub ire scripcele; broa tele î i
dregeau glasul...
Am venit.
Olgu a întinse sulul ca un pretext pentru fund .
Bravo, Olgu a! o l ud înduplecat doamna Deleanu.
Olgu a zîmbi modest i blazat.
Ei, acuma, fiindc e ti o fat cuminte, s ne spui frumos
i drept cine-a avut dreptate: tu sau D nu ?
Olgu a privi adînc pe domnul Deleanu.
Mata, mam drag .
La mas , copii, c se r ce te supa! izbucni g gios
domnul Deleanu de teama unui nou proces.
Spune drept, Olgu a. Î i pare r u de ce-ai f cut? o întreb
doamna Deleanu cu polonicul de sup în mîn
Îmi pare r u... dup zmeu, oft Olgu a.
În jurul l mpii cu glob roz, începur s coteasc fluturii ca
ni te delicate vehicule la ultimul rond aj unei osele...
Fa a de pansea alb cu trup gigantic a Pachi ei visa,
ascultînd muzica lingurilor de sup . Mînile ei încruci ate
odihneau orizontal pe pîntece.
D nu , nu sorbi supa.
Iar!
D nu , de ce nu te-nve i s m nînci frumos!... Monica,
arat -i, te rog, cum se m nîn supa.
Cu rumen în obraji, ca o logodnic s rutat în fa a
rin ilor, Monica aplec vîrful lingurii spre buze, insinuînd
supa, lin, f murmur.
Acum f i tu la fel.
Miauuu...
Modula ia de foame a pisicilor se ml die veridic în noaptea
de var .
C ! se strop i doamna Deleanu spre întunericul de subt
mas , dînd cu piciorul.
O pisic nevinovat suferi în locul Olgu ei. Domnul
Deleanu î i terse cu ervetul un zîrnbet înstelat de sup .
Începur s se adune oaspe ii nepofti i ai meselor de-afar .
Veni, mai înt i, Ali: pointer-ul ptos, ro cat i jovial. Se a ez
lîng doamna Deleanu, privind-o cu deferen hemesit . Era
plin de ticuri sau de purici. Clipea: n rile-i tremurau, mereu
mobile; str nuta; î i sucea gîtul ca cei care poart gulere
strangulatoare; î i culca tîmplele cînd pe-o parte, cînd pe alta;
ia mu te i le înghi ea ca i cum ar fi avut amigdalit ; î i
freca dinapoiul pe jos, botul i se sf dea cu coada; coada cu
podelele; podelele cu picioarele...
Mar , Ali!
Se d du lîng D nu , tot scuturîndu-se, tot gudurîndu-se,
plin de vorbe dulci, dar vorbind prea tare: Uu-iuuu, hau-hau!
Din farfuriile schimbate se în mirosul fripturii...
Chema i de el, dul ii din ograd cu ochi de haiduc i sfieli
de c prioar r rir întuneca i pe sc ri... i nu
îndr znir ... Subt garda picioarelor mesenilor, pisicile se
strînser mai tare, mute, c-un fior de frig de-a lungul spin rii.
Patapum, stîng! Patapum, drept! Patapum, stîng!
Patapum drept! comand Olgu a în picioare pe scaun
nemai inînd sam de nimic.
C-o ureche neagr pe ochi i una r sfrînt pe ceaf ,
castanie; cu bot crocodilian; pieptos; cu picioarele strîmbe; cu
mers leg nat i chilos de atlet în frac, basset-ul Patapum,
ghidu ul ghidu ilor i "bucuria Olgu ei", î i f cuse apari ia. În
timpul zilei nu-l putea descoperi nimeni. Se ascundea ca o tra-
gedian r scoapt de lumina soarelui.
Veni de-a dreptul la Olgu a, con tient parc de ilaritatea
care-l întîmpin . Se opri la picioarele scaunului, aplecîndu- i
capul într-o parte, ca cineva care spune: "Aud?"
Patapum, drep i!
Patapum f cu un sluj ost esc.
Patapum, bum!
Patapum c zu drept pe spate.
Patapum, sus!
Patapum învie dînd din coad .
Patapum, hap!
Cu o strîmb tur acr , ca la unt de ricin , Patapum înghi i
musca oferit .
 Bravo, Patapum!
Patapum f cu o piruet , i înflori sluj, cu jum tate din
friptura Olgu ei în din ii ilari.
Monica rîdea cu hohote. Îi c zur lacrimi pe friptura
surprins . Doamna Deleanu rîdea cu ochii la Monica; domnul
Deleanu, cu ochii la Olgu a; Olgu a, în bra e cu Patapum; i
lampa roz , tuturora.
Demn, D nu întinse o bucat de friptur lui Ali: singurul
rest de seriozitate cu care mai putea vorbi i care-l asculta.
Ali! ip ascu it Olgu a, s rind de pe scaun cu mînile pe
urechi.
Din bra ele ei, expulzat, Patapum se rostogoli pîn subt
botul lui Ali, care, de sus, arunc o privire dezgustat
trînului nemernic.
Acoperindu- i pletele cu mîinile, Olgu a î i ascunse capul,
violent, în bra ele doamnei Deleanu.
Ce-i, Olgu a? Ce s-a întîmplat?... Hai, spune, Olgu a!
Ai amu it, Olgu a? Tu!!
S-a dus! ip Olgu a înn du it în rochia doamnei
Deleanu.
Cine?
Liliacul! ip ea scuturîndu- i fiorii în bra ele mamei ei.
Un mieunat strident str punse t cerea.
Unde-i?
...Uf! S-a dus.
Doamna Deleanu închise ochii, cutremurîndu-se. Strigoiul
moale al pletelor zburase afar , frîngînd un tr snet negru pe
tremurul luceaf rului.
Hai, Olgu a. S-a dus... Sigur c s-a dus.
Nu cred.
Olgu a, las copil riile!
Papa, s-a dus? întreb Olgu a, tr gînd cu coada ochiului.
Da, da! S-a dus.
Olgu a s ri drept în sus, cu ochii int în ochii lui D nu .
Eram sigur c rîzi! Nu- i dau voie s rîzi de mine! Eu nu
tem de nimeni.
Numai de lilieci! opti suav D nu , încordîndu- i
picioarele subt mas .
Bravo, D nu ! aprob domnul Deieanu. Chipul dinafar
al lui D nu nici nu clinti, de
team s nu-l descopere ceilal i pe cel dinl untru. Olgu a
se-ncrunt o clip numai i pufni de rîs.
Ai dreptate!... Ce bine c s-a dus!... Papa, de ce m tem
eu de lilieci?
Întreab-o pe mama.
Mam , tu tii de ce m tem de lilieci?
De unde vrei s tiu? ridic ea din umeri privind piezi
pe domnul Deleanu.
Atunci de ce m-a trimis papa la tine?
Întreab -l!
Eu tiu, d du din cap cu tîlc, Olgu a.
De ce, m rog?
S spun?
Spune.
Fiindc i tu te temi de lilieci!
Olgu a, nu fi obraznic !
i eu m tem de lilieci! se spovedi Monica înc palid .
Sigur. Tu e ti prietena mea.
"Ce proast -i Monica", gîndi c-un fel de respect D nu , pe
care nimeni nu-l tia c se temuse, decît pisicile de subt mas ,
lcate pe coad .
D nu , strînge- i ervetul.
Pe-al Olgu ei îl p turise Monica, a a c ochii lui D nu
întîlnir o dezam gire i pe deasupra ochii Olgu ei, la pînd .
Vra s zic Olgu a nu uitase spiritul f cut pe socoteala ei!...
nu se concentra asupra ervetului.
Mam , hai s vorbim fran uze te, propuse Olgu a,
aruncînd o privire spre D nu .
Cum nu? consim i surprins , dar cu pl cere, doamna
Deleanu.
Mam , eu pot s m scol? întreb D nu ; luîndu- i inima
în din i.
De ce, D nu ;? Stai cu noi. Vorbim, cu to ii, împreun .
nu clipi, înghi i i se supuse; R zbunarea Olgu ei
începea.
Olgu a, que fais-tu en ce moment? (1) începu doamna
Deleanu.
Ça c'est trop simple, maman! Poses moi une autre
question... plus difficile: n'est-ce pas, mon frère? (2)
Est-ce que tu as mal à la tête, mon frère?... Dis vrai! i
c'est oui, que je ne te dérange plus. (3)
D -mi pace! morm i D nu , primenindu- i obrajii cu alt
ro ea .
Voyons, mon petit, dis cela en français, au moins!...
nu , comment dit-on en français (4): la - -n pace?
Laisse-le tranquille, maman, il ne comprends pas! (5)
dispre ui Olgu a pe D nu , cu vorba, cu tonul i cu mi carea
buzelor.
Olgu a, sois plus aimable!(6)
Mais puisque je dis la vérité, maman! (7)
Domnul Deleanu i mu buza. Îi cre tea inima auzind-o
pe Olgu a polemizînd într-o limb pe care abia o înv ase, i
mai mult din auzite, cu accent corect i dezinvoltur . ,,Ce
temperament de avocat!" regret el.
Olgu a, tu n'as pas raison! (8) ap doamna Deleanu pe
nu , st pînindu- i un zîmbet.

1 Olgu a, ce faci tu în aceast clip ?

2 E prea simplu mam ! Pune-mi alt întrebare... mai grea:
nu-i a a frate?
3 Te doare capul, fra ioare?... Spune drept! Dac da, s nu

te mai deranjez!
4 Ascult , micu ule, cel pu in spune asta în francez !...

nu , cum se spune în francez ...

5 Las -l în pace mam , nu în elege!

6 Olgu a, fii mai amabil !

7 Dar totu i, eu spun adev rul, mam !
8 Olgu a, tu n-ai dreptate!

Qu'il le prouve! (1) gesticul Olgu a.

nu tia fran uze te cît i Olgu a. N-avea îns curajul s
vorbeasc . Se jena, ca i de recitarea poeziilor în salonul cu
musafiri.
Allons, mon petit, reponds(2) îl som doamna Deleanu.
Lui D nu i se urc sîngele la cap. Adunîndu- i puterile,
smulse din t cerea lui înnourat o expresie auzit de la
domnul Deleanu, i o fulger pe Olgu a în fran uze te.
 Je m'en fiche! (3)
Alors, va te coucher! (4) încheie aspru doamna Deleanu.
nu porni. În antret era întuneric. Se întoarse înd t în
pridvor, i se a ez pe sc ri între cînii ciob ne ti care nu tiau
fran uze te, dar tiau s mu te... Cu accent de viol , Monica,
la rîndul ei, intrase în tab ra du manilor...
Patapum, comment font Ies avocats? (5)
Hau-hau!
Cest bien.... Patapum, comment font les magistrats?(6)
Patapum închise ochii i c zu narcotizat.
Hai, Monica!... i Patapum tie fran uze te! vorbi tare
Olgu a, trecînd cu Monica de mîn pe lîng D nu .
nu , tot pe scar , între cîini, î i strînse din ii i t cu
patriotic în noaptea româneasc .

1 S dovedeasc !
2 Hai, micu ul meu, r spunde...
3 Nu-mi pas !
4 Hai, du-te la culcare!
5 Patapum, cum fac avoca ii! (Patapum a devenit nume

propriu din expresie interjec ional , care s-ar putea traduce:

hodoronc-tronc.)
6 E bine!... Patapum, cum fac magistra ii?

La ce te gînde ti, Alice?

...La nimic... Îmb trînim... Copiii cresc mari...
Da...
Ca mîine-poimîne casa r mîne goal ... noi mai b trîni...
Ce putem face?
Nimic! S -i cre tem pe ei, i s ne privim tot mai rar în
oglind ...
Oglinzile de-acum înainte sînt numai pentru ei, ca i noi.
cur ...
Olgu a i Monica, pune i- paltoanele. i tu, D nu !
Pune i-l i tu, Alice, s nu r ce ti.
Se pornise parc o mi care undeva pe cer sau pe p mînt.
Nici vînt i nici murmur de frunze nu era.
O clip , broa tele-amu ir . i din t cerea lor de inimi
zbuciumate, care s-au oprit delaolalt , buhaiul de balt se
tîngui a a de simplu i de trist! i broa tele-ncepur iar, dar
altfel, c ci de pe z ri desprinse, se apropia încet, cu amfora
coarei pe um rul ei gol de lun plin , adev rata noapte.
Monica, i-a pl cut ce i-am f cut?
"S racu D nut !" gîndi Monica, rev zîndu-l din nou singur
pe scar între cîini. i cu glas tare:
D nu nu tie fran uze te?
Cum s nu tie?! îl apar jignit Olgu a, scuturîndu- i
trupul în c derea alb a c me ei de noapte.
Atunci de ce nu vrea s vorbeasc ?
A a-s b ie ii... pro ti!... Monica, încheie- la gît.
Cum? D nu îi prost? se mira Monica, prinzîndu-i
nasturele în cheutoarea gulera ului.
Am spus eu asta?
...Da. Tu ai spus c b ie ii îs pro ti.
Sigur.
Atunci cum?
El nu-i prost... Da a a-s b ie ii!
Olgu a, tu nu- i pui papucii?
Nuu! A a-i bine! Scoate-i i tu! A a-i c -i altfel cu
picioarele goale?
Ce frumos e, Olgu a! zîmbi feti a, c lcînd descul în apa
lunii.
Vezi, dac m-ascul i!
Acum ce facem?!
Ne batem cu perne, îi dovedi Olgu a, aruncîndu-i un
pui or.
Tu nu te-nchini, Olgu a? o întreb , ferindu-se, Monica.
Dup ce ne batem cu perne!
Nu. Eu m -nchin.
Hai i eu atunci!
Îngenunchind pe pat, Monica se rug în gînd cu ochii
închi i "Tat l nostru cel din ceruri"... Olgu a, cu glas tare, în
picioare... Se opri ca s îndrepte icoana strîmbat de
inaugurarea b ii cu perne.
Monica, tu ai vrea s fii Maica Domnului?
...în numele Tat lui, al Fiului i-al Sfîntului Duh, amin...
Ce-ai spus, Olgu a? o întreb Monica, desprinzîndu- i fa a din
cerul bunicei.
 Hai s ne batem cu perne!... Num... tat ... fiu... duh...
amin.
nu tia de ce dormea Ali pe covor în odaia lui, în loc s
doarm afar , în pridvor. Dar nimeni nu trebuia s tie nici ce
tia D nu , nici c Ali sfor ia în odaia lui, încol cit pe covor ca
un continent de purici. La drept vorbind nici lui D nu nu-i
prea venea-nd mîn s tie ce tia, fiindc tiind, frica de
noapte i singur tate, nenumit , îl privea gata s vie, ca
cineva strigat pe nume.
Hai s m dezbrac, se îmb rb ta D nu , sculîndu-se
zgomotos de pe pat.
Începu s - i scoat hainele, cu mi rile factice ale
actorilor cînd reproduc pe scen gesturile mici de toate zilele.
Din odaia Olgu ei r sunar moi bufnituri de perne i rîsete de
dou glasuri.
"Ce bine-i s fii însurat"... i se gîndi deodat cu
nedumerire c într-o zi chiar el, D nu , va fi mare... Î i ridi
ochii în oglind i privi sus, cu capul dat pe ceaf , locul unde
va fi capul unui D nu ... capul lui Dan de peste mul i ani...
Parc nu-i venea s cread !...
Adic va veni un str in, un uria , îl va înghi i pe D nu , i
cu D nu în ei va face pe ceilal i s cread c -i însu i
nu ?... Ciudat!... i D nu unde va fi?... D nu nu va mai fi
nic ieri...
Nu vreau! se împotrivi D nu , ca în fa a mor ii i-a
mormântului.
Nu-i a a! D nu va fi în el, ca un ou mic de lemn într-un ou
mare... Nu-i totuna!... Fiindc uria ul va fi tot D nu ... Cum
asta? i mic i mare?... Capul lui D nu îi ajunge pîn la
buzunarul de la jiletc , unde-i ceasul tatei, i totodat , capul
uria ului e însu i capul lui D nu ? Ciudat!... Ca i cum ai
inea capul între mîini, i capul ar gîndi deoparte cum?
poate s gîndeasc a a! i trupul f cap, s-ar gîndi i el!...
Foarte ciudat!...
"Oare i tata a fost mic?... Sigur c-a fost..." Vra s zic a
fost odat un copil de-o vrîst cu D nu , frate cu D nu i cu
Olgu a, dac-ar mai fi, i acuma nu mai este decît tat l lui
nu ... Da unde-i cel lalt?... S-a dus sau e în el?... Dac l-ar
ia pe tata în dou , l-ar g si pe cel lalt? Sigur c nu!... În
trup e scheletul, inima, pl mînii... D nu a înv at la coal
tot ce-i în trupul tatei. Atuncea unde-i cel lalt?
"Oare nu-s eu?"
nu clipi ame it,
...El e copilul tatei... i-al mamei! Ciudat!... S fii unul
singur i s fii copilul a doi oameni!... Unu plus unu face doi...
Asta-i sigur! A înv at la aritmetic ... Atunci de ce D nu e
copilul i ai tatei, i al mamei?...
i cum se fac copiii?...
"Oare eu am s fac copii?"
nu se privi cu spaim în oglind .
"Eu îs b iat!" se lini ti el, ca i cum s-ar fi am git pe sine
ca pe altcineva mai mic decît el i mai ne tiutor...
"Olgu a are s aib copii'', o pedepsi D nu .
...Olgu a!... Olgu a e sora lui!... De ce?... Fiindc i ea e a
tatei i a mamei... Nu se poate!... Olgu a e a mamei, i D nu
al tatei... Mama e femeie... Cum poate s fac o femeie un
iat!... Atunci tata l-a f cut pe D nu ?... Bine, da motanii nu
fac pui; numai pisicile fac!... Asta-i altceva!... Nu spune mama
D nu e b iatul ei? Oare mama spune minciuni?.. De ce e
mama femeie?... Are p r lung?... Tata are muste i!... Mama are
rochie!... i tata ar putea s - i puie rochie!
Închipuindu- i-l în rochie, D nu zîmbi.
...Tata e avocat... i mama e femeie... Oare i D nu va fi
avocat?... Nu-i vine s cread !...
Cum poate oare s vorbeasc tata un ceas în ir f s
ceteasc ?... Oare înva pe de rost? Nu se poate!... Numai
poeziile se pot înv a pe de rost!... Tata e foarte de tept... de
asta poate vorbi un ceas!... i Olgu a e foarte de teapt ...
nu se teme de Olgu a... El e premiant întîi, dar Olgu a e
foarte de teapt ... Cu ea nu se poate pune... Oare D nu îi
prost?... A a crede Olgu a, da nu-i adev rat!... Cum poate s
fie D nu prost, cînd D nu vede cum e Olgu a i cum e el
singur!... El nu poate vorbi ca Olgu a... Atunci?... Asta-i
altceva! D n tie c nu-i prost fiindc el are turbinca lui
Ivan... Olgu a nu tie c D nu e de tept... chiar foarte
de tept!... Dac -ar asculta Olgu a ce gînde te D nu !... Ce p -
cat!... Cu Olgu a poate vorbi numai.
nu se privi deodat în oglind ... El vorbea sau
altcineva?... Î i pip i mînile, una pe cealalt ... F cu mi ri cu
degetele, cu bra ul...
...Vra s zic el, D nu , era st pînul lui: tot D nu . El
poruncea i el asculta... a a cum trebuia s asculte D nu pe
mama i pe tata... El putea face cu el orice!... Spunea mîinii:
"Întinde-te", i mîna se întindea... Dac i-ar fi spus: ,,Zgîrie-l
pe D nu ", l-ar fi zgîriat?... Nu... De ce nu mai asculta?...
Fiindc n-avea cum s-o sileasc ... Ba avea! Cu cealalt mîn ...
Nici a a! Nici una n-ar fi vrut s -l zgîrie... De ce?... Fiindc nu
le putea pedepsi... Ba da! Putea s le mu te!... Dar nici din ii
nu vroiau s -l mu te pe D nu !... A a-i! Mîinile care nu vor s -
l zgîrie sînt mîinile lui!... Oare i degetele gîndesc?...
Ce-i asta, D nu ? În loc s dormi te ui i în oglind ? Ia,
rog!
Doamna Deleanu, în chimono, f cea rondul de noapte, pe
cute, ca to i cei care-l fac.
Te-ai sp lat pe din i?
M-am sp lat.
Mînile i-s curate?... Ia s v d... D nu D nu ! Pentru
ce-s f cute periile de unghii?
"Pentru mata, mam , ar fi r spuns Olgu a", gîndi D nu ,
ro indu-se.
S vii mîne diminea s - i tai unghiile. Ai auzit?
Am auzit.
i-acuma culc -te... D nu ! Da asta ce mai e? înm rmuri
doamna Deleanu, descoperindu-l pe Ali... Mar , Ali!
Ali deschise ochi de cuvios c lug r descoperit de stare la
maici i ondul spre u .
Ce caut dumnealui aici?
A venit singur, mam !
Cred, bine ! Asta mai lipsea!... De ce nu l-ai dat afar ?
...Am uitat.
Noroc c mi-am adus eu aminte!... Da tu ce cau i aici??
N-aveam chibrituri, mam !...
Capul Olgu ei r rise atent, prin cr tura u ii care
dea în antret.
Umbli cu picioarele goale? Olgu a!
Nu-mi g sesc papucii! Am s -i ar t eu Anic i!
Ba te poftesc s te culci!
 Ce cau i la mine în odaie? se o rî D nu .
Eu vorbesc cu mama! Asta-i casa mamei. De ce n-o dai
afar pe mama?
Olgu a, las -l în pace!
Mam , l-ai dat afar pe Ali?
De asta ai venit!... Hai la culcare! Repede, Olgu a!
Mam , cînii fac plo ni e?
Ce? Ai g sit plo ni e? se sp imînt doamna Deleanu.
Nuu! Da-ntreb a a!
Olgu a, ai s m -nnebune ti!
De ce, mam drag ?
Te rog, las -l pe D nu s doarm !
Eu nu-l las? EI nu m las pe mine!
Olgu a!
Iaca m duc... Mam drag , tare- i ade bine în chimono!
Doamna Deleanu întoarse capul spre fereastr , s -i zboare
rîsul acolo de unde r sar fluturii.
Noapte bun , D nu !
Îl s rut pe frunte, stinse lumînarea, i ie i l sîndu-l pe
nu cu lumina lunii... i cu ceva care nu intrase înc în
odaie... Dar inima lui D nu auzea venind, t cut , mut ,
ascu it ca umbra unui zbor de liliac, spaima.
...începu un gînd s povesteasc în gura mare, asurzitor,
ca un papagal, tot dialogul cu Olgu a i cu mama: "E ti un
prost! E ti un prost! E ti un prost! Du-te i-o bate pe Olgu a!
Nu i-i ru ine s te fac de rîs! S te fac de rîs..."
i-un alt gînd, dimpreun cu cel lalt, optea ca erpii:
,,...În cimitir, se ridic din mormînt strigoiul. E galb n la fa ,
ochii negri ard; din ii i unghiile cresc, cresc... i strigoiul vine
s -l auzi, prin lumina lunii... În cimitir, în cimitir... i nici
nu-l auzi cînd vine..."
Deschise ochii: spaima lunii umplea odaia... Se smulse de
pe pern i repede întoarse capul: nu era nimeni la spate, dar
poate plecase i venise la loc...
"...Strigoii caut sînge de om tîn r..."
"...De fat tîn !" ip alt gînd de-al lui D nu .
Î i f cu semnul crucii... Se culcase f s spuie
rug ciunea. Se f cu palid în paloarea lunii.
Olgu a l lingura în gavanos, gavanosul îl vîrî în sob .
Monica se vîrî în pat. Hot rît , Olgu a porni spre u a dintre
odaia lor i a lui D nu , de unde r sunau boc niturile.
Cine-i acolo?
Eu.
Cine, eu?
Eu, fratele t u.
Nu cred!
Dac - i spun!
i ce vrei?
S - i spun ceva.
Spune.
Deschide u a.
Pentru ce?
Ca s - i spun.
i ce-mi dai dac deschid?
Spune tu, ce vrei?
Olgu a se-ncrunt . Nu mai în elegea nimic.
Olgu a, nu deschide! o îndemn tainic Monica.
De ce s nu deschid?
Deschide Olgu a, r sun tare i gr bit vocea lui D nu .
S -mi dai pu ca ta.
i-o dau!
Jur -te.
Spun pe onoarea mea.
Spune: jur.
Deschide, Olgu a. Jur pe onoarea mea.
Olgu a r suci cheia, ap clan a i brusc deschizînd,
ri în prag.
Unde-i pu ca?
Ia-o.
Olgu a desprinse pu ca, nel sîndu-l pe D nu s încalce
hotarul.
Buftea! îl încerc ea, înarmat cu pu ca.
Po i s -mi spui! Nu m sup r.
Atunci nu- i mai spun.
Cum vrei tu.
Da tu ce vrei?
Olgu a... vreau s m împac.
Vrei s te-mpaci?
 Da.
Spui drept?
Spun drept.
Atunci intr .
nu respir .
Monica, i cu tine vreau s m împac.
Ce bine-mi pare, D nu . Hai s ne s ru m.
Se s rutar entuziasma i: D nu în vînt, din grab ,
Monica-l s rut pe nas, din gre eal .
Ce facem? se-ntreb Olgu a.
D -i i lui, Olgu a, cerc s-o înduplece Monica.
Tu zici s -i dau?
Da, Olgu a, de ce s nu-i dai?
Ce vre i s -mi da i? se nelini ti D nu .
Da juri? interveni Olgu a.
Da n-am jurat?
Pentru pu !
Bine, jur!
Zi dup mine: M jur...
Copii, voi nu dormi i? întreb din cap tul antretului
doamna Deleanu, pentru a doua oar .
Monica, spune tu c dormim; pe tine te crede.
...înc nu, tante Alice.
Noapte bun , Monica. S tii c te-aud, Olgu a!
M jur... Hai, Olgu a! începu D nu în oapt .
A teapt s g sesc!... s am crampe.
...s am crampe...
Olgu a, asta nu-i jur mînt, asta-i blestem! se înfrico a
Monica.
Da? Foarte bine. Zi dup mine... Ce-am spus?
S am crampe... se strîmb binevoitor D nu .
... i s stau în pat toat vacan a...
... i s stau în pat toat vacan a...
... i s m puie doctorul la diet ...
... i s m puie doctorul la diet ... se îngrijora D nu .
...f de dulciuri...
...f de dulciuri... oft el amar.
...dac oi spune cuiva...
...dac oi spune cuiva...
 ...ce-are s -mi arate...
...ce-are s -mi arate...
...Olgu a...
...Olgu a...
Amin!
Bag de seam !... i-acum, poftim pu ca înapoi,
De ce, Olgu a?
E pu de copil! Mie nu-mi trebuie!
N-o primesc. Am dat-o.
Atunci o in pentru Monica... Ai s-o pui în patul
pu elor. Auzi, Monica?
...Albi pelerini ai c ilor de lun pe covoare, trei copii
descul i, în lungi c me i de noapte unul cu cozi blonde, doi
cu plete brune poposir în jurul unui gavanos cu dulcea .
i to i trei mîncau din aceea i lingur , subt privirea
aceleea i bunice, din dulcea a acelora i uria i jos, pe covor.

II

SU A ALB I ROCHI A RO IE

Mo Ghoorghe, mai-marele grajdului, avea locuin la

curtea boiereasc : înc pere înalt , bine v ruit , cu pat curat
înf at, ferestre cît icoana cea mare a bisericii din sat, i
mîncare adus de Anica de la masa boierilor.
Dar mo Gheorghe avea i gospod ria lui. C su a cea mai
la o parte de sat nu tare i cea mai apropiat de curte
nu mult, cît poate cump ni un cîne ciob nesc între turm i
stor era a lui mo Gheorghe.
Ce- i trebuie, mo Gheorghe, cas ?... Copii n-ai; mama
Anica- Dumnezeu s-o ierte; caii i-s aici; aici-s i eu, i
Olgu a, îl dojenea, eu bun tate, doamna Deleanu. Ia- i beleaua
de pe cap!
Mo Gheorghe încre ea fruntea, c-un zîmbet viclean în ochii
mic ora i.
tie... tie el mo u!
În dosul casei, cam pe deal, se întindea livada cu prunii i
vi inii care coboar prim vara din cerul albastru în straie
mirositoare; devale se l rgea ogorul în care iese grîul verii ca o
înviere din biseric .
Mo Gheorghe, nu mai ai putere. S trimet oamenii s - i
are.
Fereasc Dumnezeu, cuconi ! S - i ajute Cel-de-Sus, da
-mi dai numai boii i plugul.
În casa lui mo Gheorghe intra numai preotul la zile mari,
vreo nunt cînd era nevoie de-o cas mai înc toare, i
Olgu a oricînd vroia. Nepoftit , îns , Olgu a nu venea; asta nu
înseamn c nu venea des.
Mo Gheorghe n-avea cîne. "La ce? Eu d la boieri; cine
vad de el?" Dar în vîrful casei era un cuib de cocostîrc cu
toaca de asfin it a pliscului în el.
Fiindc are inim bun mo ul, î i t lm ceau s tenii
priete ugul cocostîrcului cu o cas mai mult nelocuit .
De aceea, pesemne, în gospod ria f cîne a veteranului
de la aptezeci i apte, f torii de rele nu intrau.
Mam drag , ce s rb toare-i azi?
Azi?... Nu-i nici o s rb toare! Ce i-a venit, Olgu a?
Eu credeam c -i s rb toare, mam drag !
Mam drag , mam drag ! Grozav m mai iube ti! Spune
mai bine, ce vrei de la mine?
Eu??? Nimic!... A vrea numai s v d cum îi ade
Monic i cu rochia albastr ...
Doamna Deleanu iscodi în z dar ochii Olgu ei. Ochii nu
dest inuiau mai mult decît vorbele, adic mai l murit, fiindc
ochii Olgu ei...
Monica, tu vrei s -ncerci rochi a albastr ?
Sigur c vrea! coment imperativ Olgu a ro ea a Monic i,
înainte de-a o vedea.
Vreau, tante Alice, îngîn Monica porunca Olgu ei,
încîntat c i se împlinea o vinovat dorin nu din vina ei.
Rochi a albastr o a tepta pe Monica de la începutul
vacan ei. Doamna Deleanu i-o f cuse de îndat , dar Monica o
încercase numai. Pe atunci, Monica î i iubea rochi a de doliu
nu ca o datorie, ci ca o amintire de la bunica.
Într-o zi, D nu , Olgu a i Monica se jucau de-a culorile:
scocire de-a Olgu ei.
 Ce culoare ai vrea s fii tu?... Spune repede, c altfel spui
minciuni i m sup r!
Luat din scurt, pe nea teptate, de glasul i ochii Olgu ei,
nu se z cise. Nici nu-i trecuse prin cap una ca asta! Ce-
avea el cu culorile!
Albastru, Olgu a, se hot rîse el, scos din încurc tur de
culoarea cerului.
i de ce-ai vrea s fii albastru?
Fiindc -i frumos.
Daa?!
Sigur! se înver unase D nu .
Foarte frumos?
Foarte frumos.
Cel mai frumos?
Cel mai frumos.
Nu-i adev rat. Ro ul e mai frumos, foarte frumos, cel mai
frumos.
Ba albastrul e i mai frumos.
Spui minciuni. Spune i tu, Monica.
...Eu nu tiu!
Atunci i tu spui ca i mine, i noi avem dreptate, biruise
Olgu a.
...Vra s zic , i lui D nu îi pl cea albastrul... De-atunci,
Monica începuse s a tepte rochi a de culoarea lui D nu .
Doamna Deleanu nu mai îndr znea s i-o dea, de team s n-
o mîhneasc . Monica nu se încumeta s-o cear ... i tare se
temea Monica s n-o supere pe bunica ei!... i nici pe Olgu a
n-ar fi vrut s-o tr deze.
Monica urm în ietac pe doamna Deleanu. Olgu a intr o
clip dup ele i d du s ias .
Olgu a, unde te duci?
Vreau s vorbesc cu papa.
Olgu a, azi nu-i lucru curat cu tine!
De ce?
Bine, Olgu a, n-ai spus tu c vrei s vezi cum îi ade
Monic i cu rochi a albastr ?
Ba da, eu am vrut.
Atunci de ce te duci?
Fiindc ... Zîmbi. Mam drag , eu am mai v zut-o pe
Monica în pantaloni! Pîn ce se îmbrac , eu m întorc.
Cînd f cea vizite, Olgu a nu intra niciodat într-o odaie
înainte de-a bate la u . O singur u f cea excep ie de la
acest tratament: u a od ii lui D nu , în care Olgu a b tea cu
piciorul cînd nu vroia s intre, dar vroia s -l scoat pe D nu
i pe care o deschidea pe t cute cînd vroia s -l surprind .
Olgu a b tu o toac discret în u a biroului domnului
Deleanu.
Intr .
Am venit s te v d, papa.
Bine, dragu tatei... Poate vrei ceva?
Nuu, papa! Am venit s te v d.
Uite un scaun, Olgu a. A a, stai jos.
Ca o client , papa!
Dragu tatei... De- avea clien i ca tine a cî tiga toate
procesele.
Tu pierzi procese, papa?
Sigur. Pierd i eu ca oricare altul!
Papa, dac- fi eu judec tor, tu n-ai pierde nici un
proces.
De ce, Olgu a? Tata n-are dreptate întotdeauna.
Da... numai mama are!
Domnul Deleanu privi spre fereastr , ferindu- i fa a de
ochii Olgu ei; se întoarse la loc din cale-afar de serios.
Papa, eu tiu întotdeauna cînd rîzi tu.
Fiindc i mie îmi vine s rîd.
Începur s rîd amîndoi.
... i-l iube ti tu pe tata?
Olgu a se încrunt .
De ce m întrebi? Parc tu nu tii!
tiu, tiu! Da-mi place s mi-o spui tu.
Mie nu.
De ce, Olgu a?
A a... Nu tiu...
Vrei bomboane?
Merci... Papa, de ce nu fumezi tu? Fiindc -s eu aici?
Nu, Olgu a. Uitasem... Vrei tu s fumez?
Da, papa. ie- i st bine cînd fumezi.
Domnul Deleanu în urub igara r sucit în igaret .
Olgu a aprinse un chibrit oferindu-i cu b gare de seam
flac ra conic .
Fuuu! Papa, de ce-i mai frumoas o lulea decît o
igaret ?
Fiindc - i place ie.
Eh, papa! Asta-i altceva! Da ie nu- i place luleaua?
Ba îmi place.
Atunci de ce nu fumezi cu luleaua?
M-am deprins cu igareta... i nu fac bine! Cu luleaua
numai puf i; nu tragi în piept cum fac eu, pildui cu voluptate
domnul Deleanu.
i luleaua o mai ai?
Sigur. Am mai multe.
i ce faci cu ele?
Le in i eu degeaba.
Degeaba?
Adic mai dau cîte una la vreun prieten.
Papa, tu iube ti pe mine?
Nuu!
Ba da.
Cum vrei tu!
Papa, da m iube ti mai mult decît pe prietenii t i?
Mai încape vorb ?!
Atunci d -mi i mie o lulea.
O lulea?
Dac m iube ti, papa!
i ce vrei s faci tu c-o lulea?
S-o am i eu la mine... a a, de frumuse .
Bine, Olgu a... Uite... Alege- i tu una pe placul t u.
Deschise un saltar ticsit cu felurite unelte de-ale fumatului.
Uite, Olgu a: asta-i frumoas i-i mic ; de spum de
mare. Numai bun pentru tine. Î i place?
Îmi place, papa. Da eu vreau una mare.
Alege- i una mare atunci!
Asta-i bun , papa? întreb Olgu a, punând mîna pe cea
mai mare.
Bun , cum nu?! Asta... asta o am i eu de la un fran uz
care acorda piane la Ia i... A murit, s racu! Ce om
cumsecade!... Excelent pip .
 Atunci o iau pe asta. Merci, papa. Am s in minte.
Las , dragu tatii. Toate-s ale tale. Tu nu tii c tata- i d
orice?
Olgu a îi dezmierd fruntea i p rul.
Ce p r frumos ai tu, papa! Parc -i m tas !... De-acuma
duc.
Ascult , Olgu a, hai i tu cu tata la p dure. Îl iau i pe
nu ; poate vine i mama. Facem o plimbare cu docarul.
Olgu a- i trecu mîna pe frunte.
Merg alt dat , papa. Azi fac o vizit lui mo Gheorghe, cu
Monica... tii, el ne-a poftit, plec ea capul.
Domnul Deleanu î i resfir must ile... o m sur pe
Olgu a... i deschise din nou saltarul cu lulele.
Olgu a, mai ia- i o lulea: s ai i tu una.
Olgu a îi privi fruntea, zîmbind.
Papa, tare e ti tu de tept! Merci. Mie nu-mi trebuie.
Dup ce plec Olgu a, domnul Deleanu î i lu fruntea în
mîni, i se gîndi îndelung, cu inima strins , întov indu- i
copilul peste pragul vremii, departe...
"Cînd te gînde ti c într-o zi Olgu a va fi mare... Biata
Olgu a."
Monica pornise din salon îmbr cat cu rochi a neagr ,
urmînd-o înceti or de bucurie st pînit pe doamna
Deleanu.
Din ietac se întoarse ea în frunte, cu rochi a albastr , îns
Monica cea care intrase în ietac nu mai ie ise la loc. Atîrna în
cuierul rochiilor, cu rochi a neagr . Monica nu schimbase o
rochi , ci un anotimp. i ochii, i p rul îi luceau altfel...
Cînd cerul e albastru toate lacurile limpezi ar fi numai
albastre dac n-ar fi soarele atît de despletit.
Dar p rul Monic i, împletit în dou cozi, atîrna pe spate.
a c Monica era îmbr cat în rochi de oland albastr ,
decoltat cît trebuie ca s r mîie copil i ca s ai capul cu
ochii i gura tulpina gîtului întreag .
Rochi a se oprea deasupra genunchilor doamna Deleanu
nu f cea h inu e pentru evolu ia copiilor, ci numai pentru
împodobirea unei vrîste fiindc genunchii copiilor pot fi
sinceri ca i obrazul lor i tot frumo i r mîn i vii.
i D nu era îmbr cat la fel... D nu cre tea repede.
Doamna Deleanu avea mult de lucru ca fiecare vrîst s - i
aib zestrea ei cochet pentru toate anotimpurile anului.
Totu i, dulapurile nu erau ticsite cu h inu e strîmte sau cu
rochi e prea scurte. H inu ele i rochi ele r mase pe loc în
urma copiilor, îmbr cau, în case nevoia e, al i D nu i, alte
Olgu e.
Monica nu era alt Olgu . Monica era ca i-Olgu a. De
aceea, rochi a albastr r rise întîia, pe o nou dumbrav la
începutul c reia trecuse umbra unei rochi e negre.
Monica, ia uit -te în oglind , o pofti doamna Deleanu la
vernisajul rochi ei, ridicînd storul unei ferestre din salon.
Lumina amiezei sufl cu aur în oglind iconi a dimine ilor
de prim var . Monica plec ochii în jos.
Tante Alice, nu-i p cat? tres ri teama în bucuria ei.
Pui mic, nu-i p cat. i dac-ar fi, l-ar lua tante Alice
asupra ei.
Ce bun e ti, tante Alice!
Clan a zvîcni.
Am venit!
Nu trînti...
...nu bufni, nu pocni! Mam drag , tare te iubesc!
Olgu a!
Am spus o obr znicie?
Doamna Deleanu începu s rîd .
Vezi, mam drag !
Ia astîmp -te! Uite-te mai bine la Monica.
Ia s te v d, o lu în primire Olgu a întorcînd-o spre ea...
Foarte bine! îmi place !Grozav îmi place !... Mam drag , bine
mai lucrezi tu!
Slav Domnului! Am auzit i eu o laud din gura ta!
Azi sînt bine dispus , mam drag !
Ia te rog! Las -l pe tata s fie bine dispus cînd vrea. Tu
trebuie s fii totdeauna.
De ce?
Fiindc e ti copil.
Poate... da azi sînt foarte bine dispus ! i tu, mam
drag ?
i eu, dac nu m n uce ti.
i spun eu, mam , c azi îi s rb toare.
 Olgu a, i-am mai spus o dat c nu-i!
Cred... da parc ar fi!... Monica, tu te dezbraci acuma,
sau r mîi a a?
Las-o-n pace, Olgu a! De ce vrei s se dezbrace?
Eu nu vreau! Tocmai, m- fi mirat... Mam drag , uit -
te la mine !
Ce vrei?
Eu? Nimic. Numai s te ui i.
Bine, m uit.
Nu în ochi! Uit -te la mine, a a, tii tu: cum te ui i cînd
mergem la teatru... Inspecteaz - .
Ei, i?
i nu vezi nimica?
Ba v d c i-ai p tat rochi a! Cînd i-ai p tat-o?
Ai v zut?... Cînd mi-am p tat-o? Tu tii, Monica?
Nici eu!.. Mam draga, nu-i p cat s am eu o rochi
tat ?
P cat de rochi !
i de mine nu?
De ce ai p tat-o?
Eu?
Da cine?
Ea singur . Adic supa.
Olgu a!
Vrei s m pedepse ti, mam ?
Te rog, spune-mi ce vrei?
i-mi dai?
Spune ce?
Eu nu cer nimic. Da de ce s am o rochi p tat ? Eu nu
vreau s am o rochi p tat .
Taci, te rog! Am în eles... Ai v zut în ifonier rochia cea
nou .
Da, cînd ai scos-o pe-a Monic i, ademeni Olgu a dialogul
spre biruin .
Olgu a, de ce spui minciuni?
Eu nu spun minciuni.
Taci... Tu nu tiai c i-am f cut o rochie nou .
Ba da, tiam.
Atunci de ce spui c-ai v zut-o acuma?
 Sigur. Acuma am v zut c -i gata.
i vrei s-o îmbraci?
Eu?... S-o-ncerc numai... ca i Monica...
Bine. Ai dreptate. Te rog numai s -mi r spunzi drept la
ce te-oi întreba.
Da, r spund.
Tu ai vrut s te-mbraci cu rochia cea nou , a a-i?
Da, consim i cu precau iune Olgu a.
Atunci de ce nu mi-ai spus, ca un copil cuminte: "Mam ,
te rog frumos s -mi pui rochi a cea nou "?
Fiindc nu mi-ai fi pus-o.
De unde tii?
tiu eu. Mi-ai fi r spuns c azi nu-i s rb toare i c-am s-
o p tez.
Olgu a! Olgu a! Spune-mi drept, de ce e ti tu a a de
ireat ?
Taci, Olgu a?
Nu tac, da nu tiu!
Vezi, Olgu a!
Poate c tii mata, mam drag !
Hai s te-mbrac.
Aha!
nu închise u a salonului, u urel, r mînînd afar .
Monica nu b gase de seam .
Hm!
Prin gaura broa tei o v zu din nou uitîndu-se în oglind .
Frumos!
A treia oar la fel.
Bravo!
i a patra oar .
Vra s zic Monica se uit în oglind ! Monica-cea-cuminte,
Monica-cea-ascult toare, Monica... se uit în oglind . Se uit
i D nu , dar el era b iat! Vra s zic Monica...
"Dar i tu te ui i pe borta cheii!"
"Asta-i altceva!" r spunse D nu cu vorbe mute, gîndului
obraznic.
i, ca s i-o dovedeasc , intr în salon brusc. Monica se
uita pe fereastr .
Hm!
 Nu i-i prea cald, D nu ? îl întîmpin Monica, gata s -i
slujeasc în haine de împ teas .
Treaba mea! Nu te-amesteca!
i-am f cut ceva, D nu ?
F -mi numai!
Nu- i fac nimic, D nu .
i-i fric !
Nu mi-i fric , D nu ... "mi-i mil de tine fiindc te
persecut Olgu a", urm în gînd, i pe obrajii tot mai ro i,
Monica.
Nu i-i fric ? sfida el.
Nu... De ce s -mi fie fric ?
Atunci de ce nu s ri la b taie?
Eu nu m bat, D nu .
Fiindc ai mînca b taie?
Monica oft ... P cat de rochi a cea neagr !... De ce-o mai
îmbr case pe cea albastr ?... P cat! Da ! P cat!
Taci?
N-ai dreptate, D nu ! d du din cap Monica.
Bine c ai tu!
D nu , nu vorbi a a urît!
Du-te i m spune!
Eu nu pîr sc.
Da te ui i în oglind ! replic victorios D nu , ar tînd cu
degetul oglinda goal .
M-am uitat. Tante Alice mi-a spus s m uit, i eu m-am
uitat...
Hee! tiu eu ce spun!... Mai zi ceva!
Spune, de ce te-ai uitat?
Ochii Monic i se plecar mai tare i inima-i b tu...
Fiindc nu era nimeni, fiindc te-ascunzi, fiindc te
prefaci!
Cum ar mai fi vrut D nu s -l aud i Olgu a, vorbind a a
de mult i de bine... Ce mare fericire!... Poate ascult la u
Olgu a.
Mai spune ceva. Cred i eu! îmi întorci spatele! A a-i u or
vorbe ti!
Monica plîngea, cu ochii închi i, ascultînd.
nu se îndrept spre u ... Nu mai avea ce face... Mai
 bovi pu in în prag, a teptînd o provocare. Se desp ea de
Monica a a cum te despar i de un succes f aplauze: cu
melancolie.
"D nu e sup rat pe mine!... Bine, dac -i a a..." Mînia
plînsului o în spri. Î i strînse batista cu
severitate, pedepsindu- i rochi a s fie p tat de lacr mi.
Doamna Deleanu se d du înd t doi pa i...
Olgu a, stai lini ti .
Olgu a nici nu clinti, ca i cum rochi a nou , în acea clip
solemn , s-ar fi putut scutura ca o tuf de m cie i suprem
înflori i. Cu fruntea încordat i cu ochii mic ora i, doamna
Deleanu avea privirea pe care-o au numai generalii tineri
pentru o tile lor în preajma atacului; sculptorii pentru statui,
înainte de-a i le trimete la Salon; îndr gosti ii pentru întîiul
plic, înainte de-ai încredin a destinul cutiei de scrisori; i
femeile coapte în oglind , înainte de-a- i pune mantoul de
bal...
Po i s -mi mul ume ti!
Merci, mam drag ! r sufl Olgu a, mul umind mai mult
pentru vorb decît pentru rochi .
Un cusur numai, i rochi a ar fi trecut pe masa de opera ie!
Vin' s te s rut, Olgu a.
Olgu a era a doamnei Deleanu. Asta era r splata.
Du-te s te vad i tata.
Asta pe deasupra.
Se încruci ar în antret. Olgu a privi comp timitoare pe
nu .
Credeai c eu nu tiu?
Ce s tii? se cutremur D nu .
Cum, ce s tiu? C merge i la p dure cu docarul.
i ce? Merg! izbucni D nu , antrenat de întîia victorie.
Du-te!... Eu am refuzat! replic sarcastic Olgu a.
Ai refuzat? nu- i crezu urechilor D nu .
Eu nu m rog s m ia ca tine. Eu refuz s merg,
fiindc a a vreau!
"Bravo ie, Olgu o! o aclamar gîndurile lui D nu . Merg
singur! Merg singur!..."
Sigur! dac vrei tu a a! vorbi el ceremonios.
Las , las ! Crezi tu c-ai s mîi? Tata ine h urile. Mi-a
spus el mie! Pune- i pofta-n cui!
Aa! De asta ai refuzat!
Ba de loc! Dac mergeam eu, eu mînam. Eu tiu s mîn.
A spus i mo Gheorghe.
Atunci de ce nu mergi?
Fiindc nu vreau!
Nu vrei?! zîmbi sceptic D nu ... i pentru ce?
Asta-i treaba mea!
Nu zic!... Da eu vreau.
Ce vrei?
S merg.
Tuu? Vrea tata, i asta-i altceva!
i pe tine nu te ia: sîc!
Pe mine?!... Hai s - i ar t eu! i s nu mai spui sîc...
Apucîndu-l de mîn , îl smuci spre u a biroului.
Ce-i, copii? Mergem?
Papa, spune tu dac nu m-ai poftit la p dure i eu am
refuzat?
A a-i, Olgu a. Tu faci vizite azi. Te ia tata alt dat . Bre,
bre! Da frumoas mai e ti!
Vezi!
nu era în prag.
Acuma du-te cu docarul.
nu se v zu afar , în fa a u ii izgonitor închise.
Las ! Am s - i ar t eu ie!
Fe i-frumo i din turbinca lui Ivan î i preg tir palo ele ca
retu eze umilirea lui D nu .
Mo Gheorghe se g tise ca pentru horele din tinere , hore
care-i mai jucau în amintire uneori cînd bucuria nu- i g sea
astîmp r nici tovar în trupul îmb trînit. Se g tise fiindc era
în casa lui, i fiindc în casa lui avea s vie "dudui a mo ului".
Acoperi cu o n fram strachina plin de pere busuioace culese
una cîte una din vestita livad a O lencii. Lu strachina,
trecu prin tind , i o a ez deasupra unei bîrne de sus. Ca
dintr-o c uie rustic , t mîia aprins de soarele verii umplu
înc perea...
"Hm !... Miroase bine a nu tiu ce!... Unde le-ai ascuns,
mo Gheorghe?"
"Ce s-ascund, dudui a mo ului?"
 "Ia, ni te pere busuioace de la O leanca."
"Oare?"
"Ba c da!"
"Ba c nu'."
"Iac -le, mo Gheorghe! Cum le d m noi gios? Sus, mo
Gheorghe, c mata n-ajungi."
Mo Gheorghe vorbea singur. Cu Dumnezeu, i cu Olgu a
putea vorbi oricînd; glasurile lor ineau to ie singur ii
mo ului.
O singur am ciune avea mo Gheorghe: c nu va ajunge
s-o vad mireas pe dudui a mo ului. Hei! atunci ar fi
îmbr cat mo Gheorghe hainele de mire i numai ce-ar fi
chiuit el de pe capr : "Hii-hii, b ie ii mo ului !"
i-ar fi întins b ie ii un trap dr cesc s -i creasc inima
dudui ei. i numai ce s-ar fi întors dudui a mo ului spre mire
i i-ar fi spus: "Aista-i mo Gheorghe. El m-o înv at s mîn
caii."
i mo u ar fi zîmbit pe capr îndreptîndu- i spinarea: "Hei-
hei! i pe tine are s te mîie, c tie dudui a mo ului s ie
u!"
Dar mai avea mo Gheorghe, tot într-ascuns, i-o bucurie
mare: c dup moartea lui...
Iar, mo Gheorghe? îl mustra doamna Deleanu, v zîndu-l
cu banii într-o mîna i p ria-ntr-alta.
D !... Iar...
i ce vrei s - i cump r, mo Gheorghe?
Lucru ales, cuconi , ca pentru fa boiereasc .
Cît, mo Gheorghe, c -i bun i ieftin.
Ba, matas , s rut mîna, c -i scump i frumoas .
i pentru ce, mo Gheorghe? C doar fat de m ritat n-
ai?
S hie... tie el mo u.
În fiecare toamn , asupra plec rii la ora , se întîmpla la fel.
Doamna Deleanu nu se dumirea. Dar nu se dumirea nici
leanca, gospodin de frunte, ager la minte i iscoditoare.
Din casa ei porneau spre casa lui mo Gheorghe valuri-valuri,
pînzeturi albe de tot soiul, pl tite f tocmeal .
Pentru cine strîngi zestre, mo Gheorghe?
Are el mo u pentru cine!
 Pentru cine, mo Gheorghe?
M i, fimee, m i, p cat c nu faci tu pînz cu limba
aiasta... c multî ai mai face!
Sipetul bra ovenesc dar de la boierul cel b trîn era
aproape plin. De asta mo Gheorghe nu tia c m surile din
fund se t iaser . Nu cuteza el s umble în sipet cu mînile de la
grajd. El umplea, privea, i-atît! Din pricina sipetului, mo
Gheorghe nu mai mîna caii la Ia i, de doi ani.
Se poate, mo Gheorghe?! Dai caii pe mîna lui Ion?!
A a-i, oftase mo Gheorghe. Da iaca-s b trîn! S m
seasc moartea la mine-acas .
Dou ierni, mo Gheorghe oftase dup cai, f cînd foc în
vatr pentru sipet.
ci dup moartea lui...
Mo Ggeorghe î i piept p rul alb cu mînile. Î i potoli
must ile, ie i afar i se a ez pe prisp cu ochii îndrepta i
spre poar , ca cei care tiu c în curînd vor ie i pe ea, pentru
vecie...
Docarul se opri în pragul por ii deschise de Ali care porni
înainte cu limba scoas .
Anica! Unde-i Anica? strig doamna Deleanu.
A-nii-caaa! r cni Ion, urcîndu-se la spatele docarului.
Unde e ti, Anica? vocifer Olgu a de pe scara pridvorului.
Unde-i Anica? se întreb placid Profira, dind tul
Olgu ei.
Du-te i-o caut ! se încrunt Olgu a.
Iac - -s, coni ! ip Anica n lind din cas , ca un
vînat speriat de r cnetele gonacilor.
Uit -te la mine.
M uit, coni ! se alint din olduri i grumaji Anica,
oprindu-se din fug .
Ascult bine. Ai s te duci cu duducele la mo Gheorghe.
le p ze ti de cîni pîn-acolo, auzi?
Da, s rut mîna, a a am s fac.
Docarul porni. De pe sc ri, Olgu a îl petrecu pîn ce colbul
îl mistui de-a binelea, ironic ... Monica înc mai departe, cu
ochii logodnicelor de pescari norvegieni.
Hai, Monica!
Hai, oft Monica.
 S mergem! se amestec Anica.
Da tu ce vrei?
S duc la mo Gheorghe!
S m duci tu pe mine?
A a a poruncit coni ...
i eu î i poruncesc s tergi colburile în cas ... Hai,
Monica!
S rut mîna!
Ochii Anic i ascultar pe doamna Deleanu, zîmbind dup
rochi a rumen în soare, dar trupul Anic i, intuit pe sc ri, se
preg ti s fac ceea ce poruncise dudui a cu ochi de drac.
De-acuma hai s ne culc m, c sc Profira.
Dou priviri se încruci ar în poart asupra celor dou
rochi e colorate: privirea Anic i, de pe sc ri, cu-a lui mo
Gheorghe, de pe prisp .
Rochi a albastr i rochi a ro ie înflorir drumul alb de-a
lungul, cînd iat c rochi a ro ie se opri. Cea albastr ov i pe
loc. Rochi a ro ie l sase drumul i apucase pe cîmp.
Rochi a albastr fîlfîia, ar tînd c era mai aproape spre
casa lui mo Gheorghe pe drum decît pe cîmp.
Mo Gheorghe zîmbi.
i deodat , rochi a albastr alerg dup cea ro ie, ca un
fluture albastru ademenit de un mac.
Mo Gheorghe porni într-un suflet spre livad . tia el din
tinere c la poart niciodat nu r sar rochi e ro ii.
Mo Gheorghe se tupil în iarb subt gardul nalt din
fundul livezii i a tept .
Amarnic are s se mînie! morm i el, zîmbind... Aha!
Se auzea glasul Olgu ei.
ie- i place s intri pe poart ?
Da, Olgu a, de ce s nu-mi plac ?
Da de ce s - i plac !
tiu eu! A a m-am deprins!
Foarte r u!
De ce, Olgu a?
Fiindc numai mo negii intr pe poart . Eu nu intru!
Tu sari gardul?
Sigur... Da acuma nu vreau, fiindc -mi stric rochia.
Atuncea cum facem?
 Las c tiu eu.
Mo Gheorghe se posomorî.
Eii!... Nu se poate!! exclam Olgu a.
Ce-i, Olgu a?
A astupat-o!
...?
Borta de la gard.
Aa!... Vezi, Olgu a! Dac mergeam pe drum!
Da! Sigur! Ca s ne umplem de colb!... Da de ce-a
astupat-o?
Nu tiu, Olgu a!
Da tiu eu!
De ce?!
...S racu mo Gheorghe! D deau porcii în livada lui!
Sigur! Trebuia s-o astupe.
Duduita mo ului! Nu s-a sup rat! morm i încet
mo neagul.
i-acuma ce facem?
Mergem pe dincolo.
i intr m pe poart , zîmbi Monica.
Eii! Pe poart ... Intr m i noi pe unde putem!
Bine-ai f cut, mo Gheorghe, c-ai astupat borta! I-am
ar tat i Monic i pe unde intrau porcii!
Ridicîndu-se de pe prisp , mo Gheorghe le întîmpin
gîfîind.
Las , c-o face mo u la loc!... Da poftim în cas , s v
cori i.
Rochi a ro ie intr dup cea albastr , cum se cuvine la
oaspe i.
Vezi tu, Monica, asta-i dulcea de nuci verzi...
V d!
Vezi! M nînc mai întîi, -ai s vezi!... Las , mo
Gheorghe, eu in tablaua.
Nu se poate, dudui ! Mata ia i m nînc i te r core te
cu ap ...
i mata n-ai s iei?
Mul umesc, dudui a mo ului! Eu îs b trîn... Ce-mi
trebuie mie!
Vrei s m sup r, mo Gheorghe?
 Iaca iau!
Ei! Ai v zut? se încrunt Olgu a la Monica.
Foarte bun ! Mul umesc, mo Gheorghe.
A a dulcea nu mai este! hot rî Olgu a tot cu ochii ia
Monica.
i tante Alice face foarte bun !
Da! Parc tu te pricepi! Ca asta nu face nimeni! Spun eu!
Mo Gheorghe î i trecu palma peste muste i... Tot
buc reasa de la curte îi f cea i lui dulcea .
Acuma stai jos, pofti Olgu a pe Monica... Asta se cheam
lavi . A a-i, mo Gheorghe?
A a-i! Ce nu tie dudui a mo ului!
Vezi, Monica .
Olgu a, ce bine miroase!
Sigur. Miroase foarte bine... Aha!... Unde-s mo
Gheorghe?
Ce s fie, dudui a mo ului?!
Nu spune, c tiu!
Ce s spun?!
De la O leanca?
O leanca?!
Sigur c -s de la O leanca!
Suit , dup vechiul obicei, în bra ele lui mo Gheorghe,
Olgu a lu strachina de pe grind .
Sigur! Numai mo Gheorghe are a a pere.
Mo Gheorghe le are?
Nu- i spun!
Da tu spuneai c -s de la O leanca
Ce-are-a-face! se sup Olgu a... La O leanca se coc
numai!
Ia s v dea mo u un prosop... s nu v fe teli i... c
tare-s z moase!
i bune-s! ad ug Monica, mu cînd din par cu batista
dedesubt.
i coapte! le pream ri Olgu a, privind cu mîndrie
lacrimile picurate pe prosopul a ternut peste rochi .
Le-a ales el mo u!... P cat numai c -s a O lencei, oft
înceti or mo Gheorghe.
Mo Gheorghe, da nu-i ar i c ile?... Monica nu le-a
 zut!... S vezi tu ce are mo Gheorghe!
Ia ni te vechituri, dudui , zîmbi mo neagul, luînd cu
evlavie bucoavnele rînduite pe masa de subt icoan .
Olgu a, asta-i de la mine! se bucur Monica descoperind
logul de m tase dintre foile deschise.
Da... Lui mo Gheorghe îi trebuia pentru carte !
i bunica tot a a avea!
Sigur... ca i mo Gheorghe.
Olgu a i Monica se strînser al turi pe lavi . Pe rochi a
ro ie i pe rochi a albastr , deopotriv , Biblia veche î i desf cu
scoar ele afumate... Mo Gheorghe se a ez pe un sc unel
rotund la picioarele feti elor. Mirosul busuioacelor plutea
firesc deasupra Bibliei i a t cerii. Olgu a întoarse o foaie cu
gare de seam . La începutul celei urm toare, întîia slov ar-
dea ro ie într-un chenar negru, ca o garoaf în pioas
ferestruic a unei m stiri...
Vezi tu, Monica?! Cite te dac po i.
Tu po i?
Eii!... Numai mo Gheorghe poate.
Chiar tii, mo Gheorghe?
tie mo u. Aieste-s chirilice... Nu-i greu.
Daa, chirilice?
Sigur, chirilice. Foarte greu, d du din cap Olgu a cu
respect.
Vorbeau cu glas sc zut, ca la gura sobei.
Mo Gheorghe, s-aud i eu cum cite ti! îl rug Monica,
scuturîndu- i cozile pe spate.
Sigur. Arat -i, mo Gheorghe.
Numai s -mi pun ochelarii.
i bunica avea ochelari.
Sigur, ca i mo Gheorghe!
Olgu a, tare-i bine la mo Gheorghe!
Sigur, c -i foarte bine.
Mo Gheorghe î i drese glasul, oft i, cuprinzînd Biblia în
palmele desp ite, î i d du capul înd t cu solemnitate.
A a-i c -i frumos mo Gheorghe?
Da, Olgu a, r spunse tot în oapt , Monica... S-ascult m
pe mo Gheorghe.
i se duceau p rin ii s i în fiecare an la Ierusalim, la
 rb toarea Pa telor. i cînd el a fost de doisprezece ani,
suindu-se el la Ierusalim, dup datina s rb toarei i sfîr indu-
se zilele, cînd s-au întors ei, a mas pruncul Isus în Ierusalim,
ca Iosif i muma lui s tie"...
Cu mînile încruci ate pe genunchi, feti ele ascultau
povestea...
i neaflîndu-l, s-au întors la Ierusalim, c utîndu-l. i dup
trei zile l-au aflat în templu, ezînd în mijlocul înv ilor,
ascultîndu-i i întrebîndu-i. i se mirau to i cei ce-l auzeau de
priceperea i de r spunsurile lui."
Dragu lui copil! oft mo Gheorghe cu ochii Olgu a.
Mo Gheorghe, i înv ii aveau b rbi lungi?
i albe, dudui a mo ului.
i ei îl întrebau?
Îl întrebau.
i la to i le r spundea?
Le r spundea, i-i întreba i el.
Sigur, mo Gheorghe... i-i încurca.
Îi încurca, dudui a mo ului, cum nu.
i nu-i tr gea de barb ?
Nu-i tr gea, dudui a mo ului, zîmbi mo Gheorghe.
De asta l-au ucis.
Da, l-au ucis, se posomorî mo neagul.
Mo Gheorghe, spune mai departe, opti Monica. " i
zîndu-l, s-au uimit, i a zis c tre el muma lui: «Fiule, de ce ne-
ai f cut asta? Iaca, p rintele t u i eu, îngriji i fiind, te
utam...» i a zis tre dân ii: «Pentru ce m uta i? Au nu a i
tiut c mi se cade s fiu în cele ce sînt ale p rintelui meu'!» Dar
ei nu au în eles graiul care le-a vorbit"...
Sigur... Mo Gheorghe, nu l-au pedepsit?
Nuu, dudui a mo ului. Pe fiul lui Dumnezeu? se
sp imînt mo Gheorghe, f cîndu- i cruce.
Da ei nu tiau, mo Gheorghe.
Da tia Dumnezeu!
..." i Isus cre tea în în elepciune i în vrîst i în har
înaintea lui Dumnezeu i-a oamenilor."
Mo Gheorghe î i ridic ochii de pe Biblie, asupra feti elor.
Fericirea îi umplea sufletul. În c su a mo ului, subt ochii lui,
trei copii cre teau împreun înaintea lui Dumnezeu, dar feri i
de oameni... i dintre ei numai unul, s racu, avea s moar
pe cruce: copilul Domnului.
Mo Gheorghe, da fesul nu l-ai ar tat!
Iac i fesul turcului.
Vezi, Monica, asta se cheam fes, îi explic Olgu a.
tiu, Olgu a! Cum s nu tiu!... Avea i bunica de la
bunicu.
Nu se poate!
Ba da, Olgu a! Tot a a era: ro , cu canaf negru.
Eii! Acela era cump rat de la Constan a. A a am avut i
eu. Da fesu lui mo Gheorghe e chiar de la turci.
De la turci?
Sigur. Din b lie.
Adev rat, mo Gheorghe?
Adev rat, dudui . De la Plevna îl am.
Ai fost la Plevna, mo Gheorghe?
Sigur c-a fost. Dac - i spun eu! Mo Gheorghe are i
decora ii.
Adev rat?
Are mo u.
i-i frumos la r zboi, mo Gheorghe?
Eii!... Duc -se pe pustii!... Mor bie ii cai mai mare jalea
i oamenii, s racii... Duc -se pe pustii!
i mata n-ai murit, mo Gheorghe.
Cum s moar , se indign Olgu a. Vrei s m sup r?
Iaca-s viu... Nu te sup ra, dudui a mo ului... Ia mai bine
mergem în livad .
Mo Gheorghe, dac- fi eu fata matale, i dac- face
obr znicii, m-ai bate?
Fereasc Dumnezeu!
Vezi, Monica!... Da de ce nu tragi din lulea, mo
Gheorghe?
Fac miros urît.
Ba-i frumos. Îmi place mie... i Monic i.
Fie - a. Da hai s v arate mo u ceva în livad .
Hai, Monica... Ce vrei s faci, mo Gheorghe? se alarm
Olgu a, v zîndu-l c întinde mîna spre p ria ei.
S - i dau p ria, dudui .
Nu pune mîna pe p rie, mo Gheorghe!
 Iaca am l sat-o!... Da ce-i, foc în p rie?
Foc, mo Gheorghe, chiar a a! se încrunt viclean,
Olgu a.
Mergem, Olgu a?
Mo Gheorghe arunc o privire spre lacata sipetului...
Nu-i descuiet, mo Gheorghe, n-ai grij . Cînd ai s -mi
ar i i mie?
Nu mai e mult pîn-atunci, dudui a mo ului, zîmbi el
departe.
Olgu a-i a tept s plece.
Închide u a, Monica.
mînînd singur , lu din fundul p riei luleaua înv lit
într-o sug toare, o mai lustrui cu rochi a cea nou , i începu
caute prin odaie... La loc de cinste, subt icoan , al turi de
bucoavnele sfinte, mo Gheorghe a ezase darul Olgu ei: cutia
cu bectimis. Deschizînd capacul, Olgu a desf cu hîrtia ro ie i
sonor , înfund în aromatul a ternut luleaua, i închise
capacul la loc.
Mo Gheorghe, chiui Olgu a, ajungîndu-i din urm ,
acum tiu de ce-ai astupat borta.
...?
Nu te preface, mo Gheorghe. Uite-l dup nuc. Ai vrut s -
mi faci o bucurie!... tiam eu c n-ai astupat borta din pricina
porcilor!
Ce spui tu, Olgu a?
Nu vezi, Monica! Uite scrînciobu! Scrînciob, Monica! Hai
te dau în scrînciob! Merci, mo Gheorghe.
Avea O leanca pere busuioace, da scrînciob n-avea... Mo
Gheorghe aprinse luleaua i porni spre fundul livezii s
destupe borta.
Olgu a!
Sstt!
Olgu a!
i-i fric ?
Nu mi-i fric , da...
ine-te de mine.
Olgu a se suise în picioare pe banca zbur toare, cu mînile
încle tate pe barele de lemn. Toate vioarele stridente ale
scrînciobului mieunau aprig subt mînile ei. Monica vedea cînd
cerul, cînd p mîntul, cînd albastru, cînd verde. Îmbr a
picioarele Olgu ei... i scrînciobul: scîr -scîr ... Cînd sus, cînd
iar sus... c-un îngera albastru la picioarele unui dr cu or
ro .
Vai, Olgu a!
N-ai fric .
Olgu a, c dem!
Nu te las eu!
Olgu a!
Monica!
Monica închise ochii. Obrajii Olgu ei ardeau.
Stai, dudui a mo ului, c ame ti, o potoli mo neagul,
aducînd scrînciobul din cer în puterea bra elor.
Mo Gheorghe, vreau s merg c lare, strig Olgu a
tînd cu piciorul în scrînciobul oprit.
Te-nva el mo u, da odihne te-te oleac .
Uf! Tare-i bine, da nu mai pot! r sufl Monica, înviind
din noaptea valurilor la lumina portului.
M-am odihnit, mo Gheorghe. Iar încep! Hai i mata, mo
Gheorghe.
Stai, c m dau jos! ip Monica.
-acuma s m vede i pe mine, îi vesti Olgu a ridicîndu-
se la loc în norii de asfin it, de culoarea lor.
R u te-ai înfierbîntat, dudui a mo ului.
Culcat pe l icerul întins de-a lungul prispei, Olgu a
zîmbea i gîfîia cu capul pe genunchii Monic i.
Nu mai pot! Uf! Nu mai pot! Mo Gheorghe, s -mi aduci
aminte... am s - i spun ceva. Monica, pune mîna aici.
Vai, ce tare- i bate inima!
Ar fi putut scutura un m nunchi de bujori cu b ile
inimii. Mîna Monic i fugi spre frunte.
D -mi ap , mo Gheorghe... Mult .
Vai de mine! Vrei s cazi la pat, dudui ?
D -mi, mo Gheorghe, nu m l sa!
Mo Gheorghe intr în cas oftînd.
Tu e ti teribil , Olgu a!
Ei!
Da. Mie-mi vine ame eal .
Nu se poate. A a crezi tu... Eu a vrea un scrînciob mare-
mare-mare, un scrînciob de aici pîn la Ia i. tii ce- face?...
L- lua pe mo Gheorghe i dintr-o dat l- l sa la Ia i.
L-ai lua de aici?
Cînd începe coala, nu acuma. i dup asta a lua coala
i a zvîrli-o în iaz, i-n locul colii a duce casa lui mo
Gheorghe...
cur , urm rindu- i gîndurile... Monica î i închipui un
scrînciob care ar duce-o în cer, la bunica.
"F D nu ?..."
"F de bunica?..."
Monica privi spre curtea boiereasc . Acu i trebuia s vie i
nu ... În sufletul Monic i bucuria n li ca o ro ea pe
obraji... Scrînciobul pornise gol în cer.
Vocea Olgu ei r sun energic .
Ascult , Monica, eu a vrea un scrînciob din România
pîn în America. Tu tii c în America e cel mai mare fluviu
din lume?! Eu îl aduc în România.
i dac -i mai mare decît România?
Nu-i nimic. i peste ara mea, îl pun împ rat pe mo
Gheorghe.
i tu?
Eu îs împ teas ... Da eu m dau în scrînciob.
i cu regele Carol ce faci?
Nu tiu... Îl fac statuie i gata!... Mo Gheorghe, m-ai
sat! Mo Gheorghe, mi-i sete!
Iaca i mo u.
Ascuns dup u , tot z bovise, tot a teptase, dînd r gaz
Olgu ei s se mai potoleasc pu in.
Nu-i bun apa, dudui a mo ului. Am uitat cofa
descoperit i-au dat mu tele în ea. O spurcat apa.
Mo Gheorghe!
Z u, dudui a mo ului!
Mo Gheorghe, nu m l sa!
Ni te busuioace, dudui a mo ului.
Mai ai?
Are mo u un panera .
S le mînc m, mo Gheorghe.
A a zic i eu.
Bune-s!
 Dulci-s!
Mai bune decît apa, duduitelor.
Bun -i i apa, mo Gheorghe, da cic au intrat mu tele.
Dac î i spune mo u.
Le-ai prins mata de-afar , c -n cas nu-s, mo
Gheorghe!
Ba z u !
Hai s te cred, mo Gheorghe, c bune-s busuioacele
cînd i-i sete de ap .
Toate le tie dudui a mo ului.
Mo Gheorghe, ce s-aude?
Ia ni te copii... S-o înc ierat. Copii, d !
Se bat, mo Gheorghe?
Ei! Se hîrjonesc ei a a.
Olgu a s ri drept în picioare, privi i se repezi la poart .
Ce-l ba i, m i, nu i-i ru ine?
Mai n ltu i decît Olgu a, cei doi b ie i de ran se b teau
cu destoinicie pe t cute, icnind numai.
Al turi de ei îns , un copila m runt, în c me uic , ipa i
se v ic ra ca un l utar tocmit pentru b taia celorlal i.
i tu, ce ipi?
Cel mic amu i, trecîndu- i dosul palmei peste nas.
Acu i v-ar t eu vou ! De ce v bate i?
Amîndoi b ie ii îndreptar o c ut tur crunt spre
Olgu a, ca doi t ura i în fa a muletei toreadorului.
M i, da voi n-ave i gur cînd v -ntreab dudui a?
interveni mo Gheorghe.
Ia l-am g bjit!
L-am trîntit oleac !
Cum i zice ie?
Ionic .
i ie?
P tru.
i tu de ce plîngeai? se înturn Olgu a c tr cel m runt.
El îi frati-meu, l muri, tot mohorît, P tru.
i ce i- i f cut?
Olgu a, spune s -i tearg nasul. Uite ce ochi frumo i
are, opti Monica, ar tînd doi ochi alba tri i un n suc tare
nec jit.
 Auzi m i, terge nasu lui frati- u!
Da di ci?
Da di ci-i frati- u? se îmbufn Olgu a, îngînîndu-l.
me uica celui mic, devenind batist , descoperi o
goliciune pîntecoas ...
M i broscoiule, s nu mai plîngi! i voi veni i cu mine.
Parc am f cut ceva! se însp imîntar b ie ii, codindu-se
în fa a por ii i-a poruncii.
Hai-hai! cînd spune dudui a!
Mo Gheorghe îi lu de dup gît pe fiecare, cu blînde ,
aducîndu-i în untru. Monica dup ei, de mîn cu cel mic. Se
oprir cu to ii în fa a prispei, Olgu a, a ezat turce te pe
icer, se încrunt i vorbi ap sat.
Mo Gheorghe, acuma las -i cu mine.
Mo Gheorghe îi slobozi, împingîndu-i bini or spre Olgu a.
Cel mic începu s ipe.
Tu s taci odat ! Monica, d -i o par ... Acuma s v
judec pe voi.
ie ii plecar capetele, încruci înd, în treac t, priviri dîrze.
Mai mult decît to i, mo Gheorghe zîmbea în must ile albe.
Cine-a s rit întîi la b taie?
M i P tru, tu ai s rit, îl inti Olgu a.
Parc numai eu!
Spune de ce ai s rit la b taie?
S spun el!
Ba tu s spui, c pe tine te-am întrebat.
M-o f cut ,,porcule", morm i P tru cu pumnii strîn i.
Da tu di ci m-ai f cut jidan? izbucni Ionic .
Fiindc m-ai pr dat de bunghi!
De unde- i furat voi bunghi? se o rî Olgu a.
tru s uit la Ionic . Ionic -l m sur pe P tru...
Amîndou capetele se îndreptar spre mo Gheorghe... Mo
Gheorghe întîlni ochii Olgu ei i ple fruntea în p mînt.
Aha!... Vra s zic , voi v juca i în bunghi în loc s face i
treab .
C i bunghi ave i?
Eu n-am; m-o pr dat! se r sti P tru la Ionic , r gu ind
deodat .
C i bunghi ai tu?
 Parc -am num rat?!
M i P trule, da tu cî i bunghi ai avut?
El tie, c m-o pr dat!
Scoate bunghii!
Ionic întoarse capul înspre poart , gata s-o ia la fug .
F cum porunce te dudui a, m i Ionic . Asta-i st pîna
ta, îl sf tui mo Gheorghe.
Ionic oft din greu, s lt din umeri sub iindu- i mijlocul
încins cu brîu ro i scoase o leg turic plin de noduri i
sun toare de bumbi, ca un chimira copil resc.
Mai mul i n-am!
D -i încoace!
Fruntea lui Ionic îmb trîni...
Monica, ia deznoad tu...
Ochii lui Ionic n-o sl beau pe Monica. Cu fiecare nod
desf cut, pumnii lui Ionic se strîngeau mai tare f folos
pentru nodurile batistei i cele din gît... P tru se d du mai la o
parte.
H ... h ... hhh! H ... h ... hhh! începu din nou fr iorul
lui P tru.
Mo Gheorghe, mai d -i o par ... d -i dou s tac
auzi tu?
Monica întinse Olgu ei, în palmele al turate, le tura
desf cut , cu bumbii t rca i.
Monica, du-te-n cas i împarte-i în dou .
N-o l sa, mo Gheorghe, strigar într-un glas b ie ii gata
se repead dup Monica.
Ia!
Olgu a se ridic în picioare, privindu-i de sus.
Vra s zic mo Gheorghe v-a dat bunghii...
Nou ni i-o dat, se scuturar ei.
Vou , vou ! Da de ce vi i-a dat?...
Ca s ne giuc m noi! se b tur ei peste piept.
i voi a a a i f cut?
Da cum?
Da cum?... Eu m-am b tut, sau voi? Ia s v d...
lcîile goale ale lui Ionic sfredeleau p mîntul... Degetul
cel mare de la piciorul lui P tru se ridic în sus, nedumerit.
Vra s zic , în loc s v juca i cu bunghii lui mo
Gheorghe, voi v- i pr dat.
El m-o pr dat!
Îs bunghii mei! Zi m i, ci stai!
M-ai pr dat.
Ei, acuma vorbesc eu... Vra s zic v- i pr dat i v- i
tut... i mo Gheorghe, fiindc nu l- i ascultat, v ia înapoi
bunghii. A a-i, mo Gheorghe?
Privit din trei p i, mo Gheorghe clipi.
D ! oft el cu ochii la Olgu a.
Acuma s v v d!
tru oft . Ionic se sc rpin dup ceaf .
Vra s zic a i t cut. Bine. Acuma s vorbesc eu... În ce
clas e ti tu, P tru?
Parc eu mai tiu!
Nu tii. Atunci bunghii t i îi dau eu lui Ionic . Spune tu,
i Ionic , în ce clas e ti?
Într-a patra, se iu i el cu r spunsul.
i eu parc nu-s! s ri P tru.
Vra s zic într-a patra, ca i mine. Bun. Acuma eu am
pun o întrebare: cine r spunde îndat , cap bunghii lui
mo Gheorghe. A i auzit?
ie ii se încordar ca pentru o întrecere la fug .
Gata, Olgu a, o vesti Monica, ar tîndu-i pumnii închi i.
Acu i îs i eu... Cît face cinzeci i trei înmul it cu
aptezeci i unu? Poftim.
Monica, P tru i Ionic r maser cu ochii mari i gura
scat în fa a Olgu ei. Mo Gheorghe d du din cap minunat.
Unu ori trei face trei. Unu ori cinci face cinci...
Începur în gura mare P tru i Ionic , întorcîndu- i spatele
i scriind în aer cifrele.
Tu tii, Olgu a? opti u urel, Monica.
Da tu?
Nu tiu.
Nici eu.
Vai, Olgu a!
Parc ei tiu! Da-s pro ti! Uite cum î i bat capul.
Dac n-am tabl i plumb! se tîngui P tru cu
am ciune.
M duc în sat, i-aduc socoteala gata, se oferi Ionic .
 Vra s zic nu ti i. Voi, b ie i din clasa a patra, nu ti i
face i o înmul ire. De ce nu v-a l sat repeten i?
ie ii o ascultau cu team i supunere.
Vra s zic numai eu tiu. Ia spune i voi, a cui-s
bunghii?
... oftar ei amar.
Ai mei, fiindc numai eu tiu. Monica, d -i încoace.
Nici leg tura nu mi-o dai? întreb cu spaim i sfial
Ionic .
D -i-o, Monica... De-acuma pleca i! Ce mai a tepta i?
Hai, m i!
Hai!
M i P trule, ai s te mai ba i?
La ce?
Da tu, m i Ionic ?
Hhei! oft el hurducat.
Ia veni i încoace... Hai, c m sup r.
ie ii se apropiar cu capul în p mînt.
Ia întinde i fiecare cîte-o mîn .
Pumnul lui P tru înghi i bumbii. Ionic îi privi pe-ai s i cu
mai mult "r mas bun!" decît "bine-ati venit", purtîndu- i
privirile cînd spre palma lui, cînd spre pumnii lui P tru.
Monica, d -mi ase pere.
Monica alese, f cu un buchet din cozi, i le întinse Olgu ei.
P trule, na dou pere, i s nu mai fii prost s - i pierzi
bunghii ia Ionic i ie, m i Ionic , î i dau eu patru pere
busuioace cum n-ai mîncat tu niciodat . Pune- i bunghii la loc
nu i-i iau înapoi i m nînc perele... i s te astîmperi, c
sup r!
Mul umi i dudui ei, m i ur ilor!
S rut mîna!
S r... mna!
S ruta -o, m i, c ea v-o f cut dreptate.
Mînile Justi iei de pe prispa casei lui mo Gheorghe primir
rutul împricina ilor.
Monica, d -mi batista.
Uite-o. Pentru ce?
Mi-au încleiat mînile, zîmbi modest Olgu a, coborîndu-se
de pe piedestal.
 Duduit , vine Anica s v cheme.
Iar Anica!
V pof...
tiu. Ce ca i aici?
V pof...
tiu. Vino cu mine.
Anica intr în cas dup Olgu a.
Mi-am pierdut batista. Pune-te i-o caut . Olgu a trînti
a l sînd-o pe Anica înl untru. Pune lacata, mo Gheorghe.
Cînd s -i dau drumul? se veseli mo Gheorghe.
Cînd om ajunge-n poarta casei.
A a oi face.
Mo Gheorghe, vezi c-ai uitat s -mi aduci aminte!
Vezi!... De ce nu pui mata, mo Gheorghe, felii de morcov
în tutun, cum pune i papa?
Oi pune, dudui a mo ului.
S pui, mo Gheorghe, c morcovul ine umezeal , îi
explic ea serios.
Duduitelor, da cînd mai veni i la mo u?
Cînd ni-i pofti, mo Gheorghe.
Iaca v poftesc.
Atunci venim mîine.
Duduit , am dres gardu la loc! clipi cu în eles mo
Gheorghe.
Or s intre porcii în livad !
S intre s to i. De-acuma are mo u scrînciob.
Duduie Olgu a, nu-i batista, vocifera Anica din cas .
Caut-o.
Din pragul cur ii boiere ti, rochi a ro ie i cea albastr
cur semn c tr mo Gheorghe.
De-acum pleac , zîmbi mo Gheorghe dînd drumul
Anic i.
Da, unde-s duduiele?
Du-te i le caut c asta-i treaba ta!
În urma tuturor porni mo Gheorghe. Se înserase limpede.
Luceaf rul dint i lucea curat i zîmbitor, la fel cu-acel care
lucise deasupra ieslelor din Betleem.
Mo Gheorghe întoarse capul înd t. Pe poarta caselor de
ar , pe-nserat, intr doar carele cu boi i oamenii cu seceri,
sape sau securi.
Pe poarta casei lui mo Gheorghe intrase i ie ise o
poveste.
Deasupra casei lui mo Gheorghe, un înger sau un
cocostîrc se închin .
Cum a i petrecut, Monica?
Foarte bine, tante Alice. cat numai c n-a fost i
nu .

III

HERR DIREKTOR

Mam , tu auzi ceva? întreb Olgu a pocnind în din i o

prun brum rie.
Ce s-aud?
Ascult bine, mam ...
! Îl aud pe D nu sorbind harbuzul i n-ar trebui s -l
aud. D nu , numai racii se sorb a a, cînd nu tii s -i m nînci
altfel.
Doamna Deleanu îl obliga pe D nu s aib cîte-o alt
surdin pentru fiecare fel de mîncare. D nu le mai încurca, le
mai uita. Din care pricin , cînd sim ea ochii mamei lui
privindu-l cu toat aten ia urechilor mesteca supa, frigîndu-
se, ori înghi ea friptura, f s-o mai mestece, înecîndu-se.
Olgu a f cu semn cu piciorul pe subt mas Monic i.
Monica oft neutral. D nu tocmai începuse rugul z mos din
mijlocul harbuzoaicei. Topi între limb i cerul gurii geroasa
îmbuc tur , î i terse buzele i, înghi ind de dou ori, ridic
ochii spre Olgu a.
Ce nu-mi dai pace s m nînc?
Eu? Hm! Mama i-a f cut observa ie.
Da! Tu îmi spargi urechile cu perjele tale i nu- i spun
nimica.
Sprîncenile Olgu ei se strîmbar în sus.
...! Pe tine te aud mîncînd în fiecare zi, cum spune i
mama; m-am deprins... Vorbeam de altceva.
 Sprîncenile revenir la loc. Satanic, Olgu a pocni o prun .
Obrajii lui D nu luar culoarea miezului de harbuz, mimetic
parc .
Ascult , papa, n-auzi?
...?
To i ascultar înspre u . Ochii Olgu ei se mic orar de
încordare, ca la miopi... R getele boilor r sunau profunde i
enorme acoperind iuitul greierilor i al cosa ilor, ca notele
ba ilor biserice ti, fragilul murmur al sopranelor.
B - ... N-auzi i? se înver un Olgu a.
Un bou ca to i boii! se pronun sarcastic D nu . Olgu a
îl privi, d du din cap energic i zîmbi indulgent.
D nu , nu vorbi urît. i-am mai spus.
Olgu a se ridic solemn în picioare, cu ervetul în mîn , ca
un prim-jurat cu verdictul.
S ti i c vine Herr Direktor cu automobilul. Cine pune
ag cu mine? N-auzi i? B - !... Cum fac boii? A a fac?
consult ea deferent pe D nu .
Uitînd harbuzul i insulta, D n se repezi afar cu
ervetul la gît, urmat de doamna Deleanu i Profira.
Sînt sigur , papa. De ce nu m crezi tu pe mine?
Ba te cred, Olgu a! zîmbi domnul Deleanu, scuturîndu- i
ervetul. Tu ai ureche muzical , ca i mama.
Rîzi de mine, papa?
Nu, Olgu a! Da ia spune-mi tu de unde tii s deosebe ti
sunetul unei trombe de mugetul vitelor? C doar automobilele
de la noi le po i num ra pe degete!
Fiindc mi-s antipatice, papa.
Taci!
Da papa, eu in cu caii adev ra i.
i cu Grigore nu? Fiindc -i automobilist?
Ba da. Cu Herr Direktor!...
Olgu a, cine-i Herr Direktor?
Un alt papa- al vostru, îi r spunse zîmbind domnul
Deleanu din pragul u ii.
Monica, ai auzit ce-a spus papa? S -l iube ti pe Herr
Direktor.
Nici nu-l cunosc, Olgu a!
Ce-are-aface! Îl cunosc eu. Tu e ti prietena mea.
 Olgu a, de ce-i spui tu Herr Direktor? E neam ?
- î- î!... E fratele tatei!... Eu glumesc, da lui îi place s -i
spui a a. i tu s -i spui Herr Direktor.
E director de coal ?
Cum po i s spui a a ceva!... Nu l- putea suferi!...
rind inima harbuzoaicei neispr vit de D nu , Olgu a
începu s împlînte în ea scobitori.
...E directorul unei societ i foarte mari... nu tiu ce fel...
ceva cu electricitate i cu nem i.
i seam cu mo u Iorgu?
Nu. Nu tiu cu cine seam ! Cu papa nu sea de
loc... Ai s -l vezi. Eu îl iubesc.
i eu, consim i diplomatic, Monica... Ce ai tu, Olgu a, cu
harbuzul lui D nu ?
M-a insultat! M r zbun.
Ca cele apte s ge i din inima biblic a Mariei, simbolicele
scobitori îndurerau miezul harbuzului loc iitor al lui D nu .
P cat de harbuz! cerc Monica s-o înduplece.
Alt scobitoare p trunse mai adînc.
S nu se supere tante Alice!
Alta urm , temerar .
Olgu a, haidem afar , s v d i eu automobilul.
Las c -l vezi. Mai e vreme. Noi avem ecou la Medeleni:
de asta am auzit eu trompa... Monica, mi se pare c e ti
ireat !... Sigur, ca i mine.
Ispr vindu- i vindicta, Olgu a o întregi cu un pocnet de
prun , jubiliar.
Olgu a, îmi dai voie s scot scobitorile?
Cum vrei. Eu am ispr vit.
Monica plivi miezul str puns, adunînd scobitorile în
farfuria ei.
Merci, Monica.
poft , dar cu entuziasm, Olgu a mînc miezul pe care
nu îl cur ise de sîmburi i Monica de scobitori.
Cu sufletele înfr ite în aceea i dep rtat epoc geologic ,
vitele i ranii priveau tr sura stacojie cine-o mai v zut!
de cine Doamne, iart - suind la deal în goana
mare, cu burta plin de darabane b tute de to i dracii, i-n
urm împro cînd un fum puturos ca cel din iad. Iar vizitiul
ptiu! fereasc Sfîntul de- a cre tin! în loc de ochi avea
sticle negre, ca orbii; în loc de h uri, o roat în pro ap; i-n
loc de bici i de "hii, boal !" un muget de bou în mîn .
ranii î i f ceau cruce, cu ochii cînd la dihanie, cînd la
biseric . Înghesui i în mamele lor, copiii tremurau s nu-i fure
Ucig -l-toaca i scînceau, iscodind cu ochi de femeie.
Mo Gheorghe mai v zuse la Ia i nelegiuirea-cu-ro i. De
aceea mai scuip o dat .
S racu conu Costache, Dumnezeu s -l ierte! În ograda
dumnealui s intre una ca asta!... Las c-o-nva mo u pe
dudui a s umble c lare.
Vicleimul p rilor în irate pe osea, juca-naintea i în
urma goanei ro ii...
În sfîr it, duduind, bufnind, mugind, acoperit de colb,
masiv pe ro ile burtoase molohul kilometrilor se opri
zboinic în fa a sc rilor. Cînii l trau i schel iau ca la urs.
To i servitorii ie iser din cas .
Bine-ai venit, Grigore!
Guten Tag l, Herr Direktor!
Mo u Puiu! mo u Puiu! vocifera D nu cu ervetul în
mîn , ca o jalb .
Herr Direktor, îmbr cat din cap pîn -n picioare în armura
automobili tilor ochelari rotunzi de scafandru cu rame de
cauciuc c miziu, casc de doc, halat de doc, închis ermetic
la gît i la încheietura mînilor se coborî flegmatic pe porti a
de la spatele automobilului, ridicînd bancheta articulat . Tro-
i ca s - i desmor easc picioarele, se întinse, c sc , î i
descoperi fa a l sînd ochelarii s -i atîrne de gît, î i puse
monoclul în ochi, încruntîndu-se, î i frec mînele neatinse de
colb i de soare... i se înclin zîmbind în fa a sc rilor, cu
aerul unui amiral englez aclamat într-un mic port dun rean.
Bine v-am g sit!
zuser i ochelarii negri de pe fa a oferului din
pricina Anic i. Mecanicul berlinez, expediat în ar o dat cu
automobilul, îl întregea. Era i el confec ionat în fabrica de
blonzi cu ochi alba tri i obrajii de Gretchen ai Germaniei.
Anica plec ochii ru inat .
Herr Direktor se însufle ise inîndu-l pe D nu în bra e.
rea c toasteaz cu o cup de ampanie.
 Kulek, dieser ist mein Sohn.2
Und ich bin sein Vater! 3 ad ug modest domnul
Deleanu, coborînd sc rile.
Das ist guuut! 4

1 Bun ziua (germ.).

s Kulek, acesta este fiul meu (germ.).
1 i eu sînt tat l lui! (germ.)
4 Asta-i bine! (germ.)

Cuprins de giganticul hohot de rîs al b utorilor de bere,

Herr Kulek se b tea cu palmele peste genunchi, tres ltînd
delaolalt cu trepida iile ma inii.
M i Grigore, tu ai s m compromi i, glumi domnul
Deleanu, s rutîndu-l.
Ba m cormpromite i voi pe mine! protest doamna
Deleanu.
D nu , e ti sau nu feciorul meu?
Tu e ti burlac, Herr Direktor, îl apostrof Olgu a din
pridvor.
Tot drac ai r mas!
Nici nu mi-ai spus bun -ziua, Herr Direktor!
Scuzele mele domni oar !
Urcînd treptele se aplec în fa a Olgu ei i-i s rut mîna.
Po i s m s ru i i pe obraz, Herr Direktor. Nu m
sup r!
Uf! Da grea te-ai mai f cut! oft el, ridicînd-o.
Am mu chi.
Z u!
Da. Buftea-i gras; eu îs voinic .
Domni oara?
Monica, o numi doamna Deleanu, punîndu-i mînile pe
umeri.
Monica?
Doamna Deleanu îi f cu semn din ochi.
Monica e feti a noastr ... a a cum e D nu b iatul t u,
tat de carton ce e ti!
Atunci mai am o nepoat ?
Te po i mîndri!
 M-am cur it! M preg tisem numai pentru doi nepo i...
Da frumoas nepoat mai am! Monica: nu?
Monica, opti Monica intimidat , apucînd mîna Olgu ei.
Îi dai voie lui mo u Puiu s te s rute?
Sigur, ca i pe mine, aprob Olgu a.
M i omule, ai mîncat?
A !
Haidem în sofragerie. Puteai s te anun i; te-am fi
teptat.
Imposibil! Da i-mi ap .
Hai la mas .
Ap de sp lat, cucoan !
A a-i! Î i uitasem tabieturile! Un ceas î i ajunge s te
speli?
Cuconi , unde-l culc m pe domnul neam ? se interes
Anica.
Domnul neam , domnul neam ! începu s cînte Olgu a.
Mo Puiu, eu î i torn ap de sp lat, st rui D nu ,
aducînd geamandanul.
Daa! N-ai nici-o grij ! Î i d voie Anica! r spunse Olgu a.
N-am vorbit cu tine.
Tu e ti servitor: duci geamandanul, torni ap , perii
hainele... Eu î i vorbesc. Tu taci i-ascul i.
nu , congestionat, chiop ta purtînd geamandanul greu.
Vrei s te-ajut, D nu ? ceru voie Monica, ajungîndu-l în
antret.
Ce te-amesteci! Du-te cu Olgu a.
Nici nu-i trecea prin minte Monic i cît de temerar -i era
propunerea! D nu , numai, avea dreptul sa duc
geamandanul greu, s toarne ap de sp lat pe buretele mare
i zburlit ca un cap de hotentot blond i colonie în pumnii lui
mo u Puiu. Tot el îi peria hainele, a ezînd pantalonii pe
dung . Asta era o demnitate b rb teasc , nu slujb de slug
cum spunea Olgu a. "Din invidie", gîndea D nu , ofensat
totu i.
Te-ai sup rat, D nu ?
nu se întorcea cu mînele goale p truns de o grav
mîndrie, ca dup un fapt de arme. Trecu înainte, f s
spund Monic i, urmat de supunerea ei întristat .
 S rut mîna, cucona ule. Bine-ai venit... Ni te s rm lu e
de piept de gîsc ! susur gale buc reasa r rind în urma
lui D nu i a Monic i, ro ie la fa .
S tr ie ti, babo! Mi-ai ie it cu plin! Unu, doi, trei, începu
numere Herr Direktor pe cei din pridvor, socotindu-l i pe
Kulek. Babo, ai la mine un bac : ai f cut abatajul cel mare!
Nou , Iorgule, strig el cu ochii de vizionar ai juc torilor de
chemin-de-fer. S-a spart ghina!
Cucona ule, v-am preg tit de sp lat.
Ai-ia-ia! Profiro, m-ai nenorocit! S-a f cut bac... M i
Iorgule, ce neam de ghinioni ti sîntem!
Cui i-o spui?!
Ie i afar , Profira! Adic du-te-n cas .
Olgu a, a a se vorbe te?! se încrunt doamna Deleanu.
Mam drag , am dres abatajul lui Herr Direktor,
S tr ie ti, Olgu a! Dar tot bac a r mas, c baba face cît
doi!
Cît patru, Herr Direktor!
Toate le face baba, conveni serviabil buc reasa.
Haidem odat la mas !
La sp lat, cucoan !
Spal -te odat , omule!
Hai, D nu !
S nu ui i s ver i c ldarea! insinu Olgu a la urechea
lui D nu ... De harbuz n-ai grij ... c am avut eu.
Proasp t tuns, cu num rul zero, capul rotund al lui Herr
Direktor p rea c runt ca un bulg re de sare. Doamna Deleanu
pretindea c nu p rea, ci chiar era, din pricina abuzului de
colonie.
Vezi, D nu , i tu ai s ajungi mo neag ca i mo u Puiu.
Cu osebirea c D nu întrebuin a numai colonia doamnei
Deleanu, toren ial.
Calomnie! protest Herr Direktor.
Dovad .
Actul de na tere, pe care nu-l ascund; monoclul pe care-l
ar t ostentativ; i succesele... care se tiu!
Ta-ta-ta! Las p rul s creasc . Atunci s te vedem!
Prefer s fiu calomniat!
Pentru Herr Direktor, de la trei centimetri în sus, începeau
pletele: poetice, deci nefaste; necivilizate, deci neigienice,
inestetice i incomode pe deasupra. Nici sub form de muste i
nu îng duia p rul: "aceast pacoste pentru b rba i, chiar, sau
mai ales cînd îl poart femeile".
Herr Direktor, cînd ti-i m rita ai s - i tunzi nevasta? îl
întreb Olgu a.
Olgu a, de cîte ori nu i-am spus c numai femeile se
rit ! intervenea doamna Deleanu.
De ce, mam ? Vreau eu s m însor Cine nu-mi d voie?
Eu.
Da eu vreau s m însor. Eu nu-s femeie. Spune, Herr
Direktor, ai s - i tunzi nevasta?
Nu.
De ce?
Fiindc n-am s m m rit, cum spui tu.
Nici n-ai s te-nsori, cum spune mama?
Nici... Umberufen! (1) ad ug el, b tînd cu degetul în
lemn toaca supersti io ilor.
Nici eu, ader D nu .
Atunci tunde-te, încheia logic i violent Olgu a.

"S nu fie de deochi!" (Germ.)

nu amu ea. Ca s nu-l tund ar fi fost în stare s se

însoare chiar.
Cine-i?
Eu, s rut mîna, se recomand Profira pe nev zute, în
afara u ii od ii de baie. Întreab coni a dac v- i botezat...
Sim ind c-o pufne te rîsul, Profira se b tu cu palma peste
gura nelegiuit . ...C de nu, s chem m p rintele din sat: a a
a spus coni a.
Spune amfitrioanei c nu-mi ajunge un pop ; s -mi
trimit un care de popi. a s spui.
Rînd pe rînd, D nu turnase de b ut buretelui, din cana
cea mare; suflecase la loc o mînec nesupus ; întinsese
prosopul... Acum venise rîndul coloniei. D nu desf cu
urubul dopului metalic.
Cine-i?
Careul de popi sau carul de popi, cum spune Profira. Pot
 intru, Herr Direktor?
Nu se poate, r spunse dîrz D nu , cu sticla de colonie în
mîn .
Nu te-am întrebat pe tine, Buftea! tun Olgu a.
Intr , Olgu a. D nu , tot în r zboi sînte î? D nu se
bosumfl . Dintr-o arunc tur de ochi,
Olgu a v zu tot, i uit îns rcinarea cu care pornise din
sufragerie.
Herr Direktor, hai s - i ar t eu cum faci tu cînd pui
colonie.
Ia s v d.
Toarn , porunci ea umilitului paharnic.
Toarn - i singur .
Ba tu s -mi torni. A a i-a poruncit Herr Direktor.
Toarn -i, D nu .
Auzi!... Toarn bine: asta nu-i joac !
"Eu m- face c torn i l- lovi cu vîrful... sau l- stropi
în ochi din gre eal ", medit Olgu a r zbun ri în locul lui
nu , care turna cu mînie, dar con tiincios.
Herr Direktor, mai întîi tu strope ti covorul...
Desf cîndu- i palmele boltite i le frec una de alta:
pic turi acide plouar pe covora .
...Dup aceea, te masezi pe cap, de la sprîncene în sus i
gemi: îîî-îîî!... Tot mai ai migrene, Herr Direktor?
Diavol împieli at, tu ai s mi le dai!
Dup aceea, drag Herr Direktor, fiindc ai ispr vit
colonia, ceri s - i mai dea.
nu se uita pe geam, f cînd scut cu trupul sticlei din
mîn .
Toarn , n-auzi?
Toarn -i, D nu ; am intrat la st pîn!
A a. Acum î i dai pe fa , oftezi, i- i freci pleoapele... Nu
te frigi? Fff-haa! aspir ea între iat oftînd apoi ca dup o
arsur .
nu zîmbi: ,.S-o usture! A a-i trebuie! Las !..."
Printre z brelele degetelor viclene, ochii Olgu ei îl pîndeau.
Degeaba te bucuri, Buftea. M-am pref cut.
i ce mai fac, Olgu a?
Crezi c nu tiu.! D -mi sticla, Buftea.
 nu r mase cu mîna goal .
Acuma, Herr Direktor, vine rîndul batistei. Eu n-am. S
zicem c rochi a mea e batista.
S zicem... da ce-are s zic Alice?
Mama zice c tu e ti de vin .
Colonia gîlgîia, murînd rochi a Olgu ei.
Grigore, s - i faci singur mîncare! r sun glasul doamnei
Deleanu.
Intr . Am ispr vit.
Ce faci acolo, Olgu a?
Mam drag , aveam o pat pe rochi i Herr Direktor a
spus c ies cu colonie.
Tu-mi strici copiii, Grigore!
Vezi, Herr Direktor!
Mai bine spune-mi ce-mi dai de mîncare.
Colonie... Asta meri i.
Atunci sînt sigur c masa-i bun !
Te poftesc s m nînci la Bucure ti ca la mine!
Bucure tiul are multe bun i!
Acele!...
Care-s acele, Herr Direktor?
Are s - i spuie D nu ... peste vreo cî iva ani.
Grigore!
Ba tiu eu i n-am s -i spun lui Buftea.
Olgu a !
Dac tiu, mam drag ! La Bucure ti faci un chef.
Cine i-a mai spus i asta?
Tu, mam .
Eu?!
Sigur. N-ai spus tu c papa face un chef la Bucure ti?
...Am glumit!
Atunci i eu am glumit, mam drag !
Tante Alice, se r cesc ochiurile, vesti Monica din pragul
ii, cu un aer de paj timid.
Iac singurul copil cuminte din casa asta!
Las , c-am s -i ar t eu! morm i D nu , uitat de to i,
atingînd cu cotul pe Monica, dinadins r mas la urm .
Ochiul lui Herr Direktor, cel cu monoclul, nu f cea mare
deosebire între femeile frumoase i mînc rile alese. Le privea
cu aceea i impertinen curtenitoare, în timp ce buzele
întredeschise ov iau parc între vorbe i fapte.
Se a ezar cu to ii în jurul mesei, p strîndu- i locurile
obi nuite. În fa a tacîmului solitar al lui Herr Direktor, curba
de aur roz a ochiurilor, palpita; al turi de farfuria lor,
ligu a poetic i adormit ca o porecl moldoveneasc a
soarelui; mai încolo, untul tatuat cu linguri a i împodobit cu
dou ridichi violent ro ii; i smîntîna cu ten de madon ...
Se aprob !
M i omule, nu mai aproba! Ia i m nînc . Acu i e vremea
mesei!
i voi s m privi i?... Pardon!
Te cred! Ce vrei s facem? S - i întoarcem spatele?
S mînca i i voi... Altfel s -mi pl ti i intrare!
Mam , eu zic s aduc un cantalup, propuse Olgu a
îndatoritoare.
Hm? consult doamna Deleanu pe domnul Deleanu.
Amin. Azi e bairam!
Prohiro, ad un cantalop... Vezi, Herr Direktor, eu nu te
las!
A a e ti tu, Olgu a: î i place s te sacrifici! glumi doamna
Deleanu.
Mam , spune tu drept dac i ie nu- i place cantalupul
de la ghea ?
Îmi place: cum nu?!
Atunci ne sacrific m împreun !
Olg a!
Drag Alice, toate bune i frumoase în casa ta, începînd
cu tine! Cum se face numai c la voi...
...nu-s scrumelni e? îi lu vorba din gur Olgu a, luîndu-
i i monoclul ca s -l imite mai bine.
La masa lui Herr Direktor, scrumelni a f cea parte dintre
farfurii, i igara dintre mînc ri.
Olgu a, scoate monoclul: asta- i mai lipse te!... Fumat!
fumat i iar fumat! Mîncare se mai cheam asta Grigore?
Omoar microbii i ajut digestia!
Las scrumelni a, D nu !
D -mi-o, D nu .
Nu i-o da!
 Olgu a smunci scrumelni a din mîna buim cit de dou
magnete potrivnice i o insinua pe mas .
Mam , uite ce face Olgu a!
A a î i trebuie dac nu ascul i!... i tu, Olgu a, de ce nu
faci cum spune mama?
Mi-ai spus mie ceva, mam drag ?
Am spus. Ajunge.
Mam , tu nu e ti decît mama mea, pe cînd Herr
Direktor...
Ce-i, m rog?
El e musafir... i tu e ti gazd .
Obraznic mai e ti!
Profira intra solemn cu sarmalele; dup ea Anica
purt toarea cantalupului palid i zbîrcit ca un cap de mucenic
al scopi ilor.
Cine-i amator de cantalup s ridice un deget.
Olgu a împunse cantalupul cu dou degete.
Vezi, Monica, asta-i o figur de jiu-ji iu. Dac erai tu în
locul cantalupului Olgu a se aplec la urechea Monic i de
team s n-o aud D nu trebuia s -mi despici degetele cu
palma. Altfel î i scoteam ochii. A a se pareaz . S tii de la
mine!
Monica ridic un deget încovoiat, re inîndu- i o modest
felie.
Nu a a. Uit -te la mine.
Cu muchea palmei, Olgu a despic aerul, scurt, t ios.
Domnul Deleanu se aplec asupra cantalupului, îl mirosi,
apoi, cu buzele strînse i n rile dilatate, privi plafonul dînd din
mîn
Vous m'en direz des nouvelles! 1... i, tot jidanii mei,
racii! Numai ei tiu s-aleag ce-i bun: cum îi avocatul lor
a-i i cantalupul avocatului... M duc s-aduc curaçao-ul.
Grigore, tu vrei cognac?

1 "Ei, na!" <Fr.)

Contra! Sînt la al doilea abataj de sarmale! Dup asta s -

mi face i coliva.
nu ridicase degetul subt fa a de mas . Ce? Erau la
 coal ? Sigur c mînca i el. Nici nu mai înc pea vorb . Se
sim ea în stare s m nînce el singur tot cantalupul.
Din cantalupul t iat în dou , ca dintr-o besactea oriental ,
curgeau iruri blonde i ro cate.
Hm-hm-hm! se preg ti Olgu a z ng nind cu itul de
farfurie.
Cu o leg nare de evantaliu, mîna Monic i alung mirosul
sarmalelor... Buzele lui D nu se cr par umede, topind în
gura i în pl mîni adierea care te face s închizi ochii i s - i
rge ti n rile i pieptul, ca întîia s rutare a fecioarelor aprige.
D nu , tu nu m nînci cantalup?
"Sigur c da, sigur c da", vociferau gîndurile îm tate de
duin i mereu împrosp tate.
Nu, merci.
De ce? T cu mîndru i amar... De ce?... Fiindc a a vroia...
De ce?... De multe ori buzele lui D nu erau du manele lui
nu ... De ce?... Las ...
Por ia lui o m nînc eu, hot rî Olgu a, dînd din picioare.
nu înghi i în sec de mai multe ori, cu ochii la farfuria
sarmalelor lua-le-ar dracu! cu sufletul la poarta
paradisului pierdut unde veghea Olgu a cu din ii i cu itul.
D nu , noi doi nu umbl m cu fleacuri. Hai i-mi ine
tov ie. Sarmalele-s mîncare serioas .
Da, mo u Puiu. Chiar mi-i poft .
Vai de mine, D nu ! Ce-i l comia asta? Acuma ne-am
sculat de la mas !
Las -l s m nînce cît vrea. La vrîsta lui...
Bine, bine! Profiro, d -i o farfurie, oft doamna Deleanu...
i s m nînci frumos, te rog! M car atîta!
Buftea, Buftea!
Buzele Olgu ei insultau pe optite, i topeau lung aurul
onctuos din care o ap sare numai rev rsa ipote de miere
glacial .
nu întoarse capul, strivi o lacrim între pleoape i, cu
un gest de sinuciga , împlînt furculi a în sarmale.
Aroma cantalupului plutea r coroas deasupra ar ei de
varz ardeiat , ca un curcubeu al ferici ilor.
În odaia turceasc , pe cinci divane rînduite-n ir de-a
lungul zidurilor de cetate, odihneau covoare moi de lînuri,
înflorite-n Orientul unde lenea i cadînele-s frumoase ca i
basmele celor o mie i una de nop i.
La fiecare c tîi vegheau m su e ar be ti, fin încrustate
cu lucirile de ger ale sidefului. De pe nici una nu lipsea
tablaua de aram împodobit cu ml dii desenuri, nici
narghileaua cea cu trompa lung pentru fumul lung.
Pe jos, covor mai plin decît ale divanurilor, pe care orice
zgomot amu ea descul ca i ig ncile de-odinioar , care
aduceau boierilor un zîmbet ro u în din ii albi i dulcea a de
trandafir între pahare brumate. Pe ziduri, panoplii de arme
vechi cu tecile împodobite ca od jdiile mitropoli ilor; icoane cu
obrazul castaniu îmbrobodit în aur i argint; i dou portrete
în rame ovale: tinere ea cu haine i bucle demodate a
str bunilor copiilor de-acum.
i mai era ceva în odaia trecutului: un cuf r-dulap de la
"Wertheim", ultimul model. S-ar fi încruntat poate str mo ii
zînd prihana, i la încruntarea lor hangerele i iataganele
din cui ar fi dat iure ... Dar cuf rul de la Berlin era înc rcat
cu daruri.
De aceea, în lini tea exotic a od ii turce ti, portretele
str bunilor edeau la locul lor a teptînd s se deschid u a i
n leasc str nepo ii, s se deschid cuf rul ne esc i
r sune veselia copiilor de-acum în fa a zîmbetului tinerilor
de atunci.
...Demult, Herr Direktor abia sosit din Germania cu
monoclu, ras pe de-a-ntregul, tuns cu num rul zero i
împodobit cu semiluna unei cicatrice de Schläger venise la
Medeleni s fac vizit cumnatei sale i p rintelui ei, r posatul
conu Costache Dum a.
M i neam ule, unde s te culc pe tine? îl întrebase conu
Costache privindu-l cam de sus, dup un dejun subt nucul
din livad , cu l utari i cotnar.
În odaia turceasc , r spunsese Herr Direktor, nesocotind
poate din pricina monoclului, poate din pricina cotnarului
posomorala coborît pe fa a venerabilului b trîn.
i ce ai s faci cu cinci paturi, m i p gînule? Pentru un
cap de stecl i spîn, ajunge unul singur.
Coane Costache, s - i spun care-i cîntecul: cînd m-oi
culca eu singur într-o odaie cu cinci paturi... i turceasc pe
deasupra am s visez c -s sultan la mine în harem. -are s
fie bine! i cînd m-oi de tepta diminea a cu grija celor cinci
belele din vis, -oi vedea cinci paturi goale are s fie i mai
bine. i cît oi sta la Medeleni am s te binecuvîntez, coane
Costache, cînd m-oi culca i cînd m-oi de tepta, ca pe
Dumnezeu.
M i!... tii c nu-i prost neam u! S mai aduc o stecl
de cotnar. Ia s -i mai zice i un cîntec moldovenesc. Brava,
neam ule! Tot moldovan ai r mas pe din untru.
De atunci, odaia turceasc în care nimeni nu intra, r mase
odaia lui Herr Direktor. Vorbele lui conu Costache erau pravil
în casa b trîneasc .
Rezemîndu- i cre tetul capului pe divan, Olgu a f cu o
tumb i înc una, gata s nu le mai ispr veasc .
Olgu a, ce-nseamn asta?
Tumbe, mam drag , r spunse capul de pe divan
rostogolindu-se.
D -te jos.
Olgu a începu s fumeze din narghilea.
Olgu a, astîmp -te!
S - i ajut, Herr Direktor?
Imposibil! Mîn de femeie în lada mea?!
Tocmai desf cuse lada. În genunchi, în fa a ei, tr gea
ltarele pe rînd. În l zile lui Herr Direktor domnea o ordine
am nun it i strategic . Herr Direktor cu ochii închi i i-ar fi
putut îmbr ca fracul, culegînd, una cîte una, toate cele
trebuitoare de la locul lor, i de îndat s-ar fi putut dezbr ca,
îmbr cînd pijamaua, smochingul sau un sacou.
i doamna Deleanu era me ter la alc tuirea l zilor. De
unde, rivalitate.
Cu a a lad nu-i greu s fii ordonat!
Cu a a ordine, orice lad -i la- ime.
Sfînt modestie!
Sfînt dreptate!
Lui D nu îi b tea inima repede, înecîndu-l. Î i freca mereu
mînile, ca juc torii de bacara cînd au pontat fundul
buzunarelor. Uitase de Olgu a i de toate cele. Suferea,
cople it de presim irea cadourilor... i ceilal i nu mai t ceau
odat : - - ... În preajma cadourilor, bucuria se pref cea în
chin i nu mai era bucurie. Tot a a p ea cînd erau prea multe
bun i la mas . De pild : icre negre, ghiudem, salam,
sline marinate... i cataif cu fri ca la sfîr it. L comia îl
exalta a a de tare, încît nu-i mai era poft de nimic i mînca în
sil , dar mult, ca s nu se c iasc mai tîrziu...
Monica tia s organizeze geamandanul cu lucru oarele ei
i zestrea p pu elor. Dar ce-are-a face o biat od cu un
palat!
Tante Alice, parc -i o vitrin !
Bravo, Monica! Ai auzit, Grigore? Asta-i portretul ordinei
tale: fanfaronad !
Invidia traducînd elogiul sincerit ii! i asta-i un portret:
nu? S tr ie ti, Monica... Încep cu mo negii. Poftim, Alice: o
pereche de ochelari pentru cochetele venerabile.
E ti în stare !... A! Face-à-main! Merci, Grigore. N-ai uitat
comisionul.
Cum îi lada, a a-i i capul: ce intr nu mai ies ... decît
atunci cînd trebuie.
Napoleon!
Al l zilor, da... Poftim i notele.
Bach?
Habar n-am! Am luat ce-ai scris. Bach sau ciorapi, mi-i
totuna cu o u oar preferin pentru ciorapi!... Of! Bine c-
am sc pat! Muzica asta îmi d dea migrene.
Cred c alte muzici... mai u oare... mai berlineze!
Acelea te lecuiesc de migrene.
Migrenele capului t u!!
Iorgule, tu ce spui?
Eu, drag , regret migrenele burlacilor... Mie mi-au r mas
celelalte... i piramidonul.
Frumos!
i Minerva, drag Alice.
Cine-i Minerva, papa?
O cucoan , Olgu a.
Ce nume!
A a-s cucoanele!
Sigur, papa.
Unul cîte unul, pachetele, pe jum tate desf cute de
doamna Deleanu, erau rînduite de Monica pe divanul cel mai
apropiat. Aceea i însufle ire copil reasc cre tea în to i
deopotriv , ca subt stre inele tuturor caselor cînd se întorc
rile, prim vara. Numai D nu , cu mînile înfundate în
buzunarele pantalonilor, edea ursuz, ca zgribulit de frig.
Iorgule, i-aduci aminte cînd se întorcea tata de prin
jude e, de la sesiunile cur ilor cu juri?
Bietul tata! Parc -l v d. Înainte de-a se dezbr ca, ne
chema în biroul lui: "A i fost cumin i, copii?" "Cumin i",
spundeam noi în locul mamei. Erau singurele ocazii cînd
treceam i eu drept copii cuminte... Dou pistoale de tinichea
cu peti e...
...pe ti ori de mint ...
...balona e, anume f cute pentru urechile mamei...
Grigore, i-aduci aminte de cele dou capete de leu de pe
speteaza fotoliului?
Cum nu?! Tata ne speria c mu i tu le-ai pus în gur
cîte-o buc ic de carne crud ca s -i îmblînze ti. ii minte?
Acolo a r mas carnea.
Bietul tata!... "M i b ie i, de unde vine a a miros urît?"
Cum s - i închipuie bietul b trîn c leii de lemn deveniser
carnivori!
Se stricase carnea, papa?! întreb Olgu a cu ochii
scînteietori de mîndrie, n lind în trecutul poznelor
rinte ti.
Da, Olgu a, zîmbi domnul Deleanu. Parc-o v d pe mama
cu ochelarii pe nas, inspectînd pe subt dulap, pe subt birouri,
pe subt covor... S-a uitat la t lpi: nimic!
i tu t ceai, papa?
T ceam, ce era s fac?
i mo u Puiu nu te-a spus?
Se poate! Fra i i tr tori?
i ce s-a întîmplat?
Tot mama a descoperit isprava! Avea un nas! Cînd
începusem s fumez eram printr-a patra de liceu mîncam
cîte o l mîie întreag i fugeam pe-afar cu gura deschis ca
nu m simt , i tot m descoperea.
Papa, te-a b tut pentru conserve?
Nu m-a putut prinde. M-am suit pe acoperi , amenin înd
m zvîrl de-acolo dac nu m iart ...
 Iorgule! îl mustr doamna Deleanu.
A a-i. Sem m cu Olgu a cînd eram mic!
-acuma, papa.
Olgu a!
Acuma-mi sameni tu mie, oft domnul Deleanu.
Herr Direktor, mai spune ce f cea papa.
Ce faci i tu: sup ra pe mama... Bietul tata! Cînd te
gînde ti c din lefu oara lui de magistrat cinstit izbutea s
puie deoparte pentru cadouri... i pentru studii la Berlin...
Monoclul c zuse din ochiul lui Herr Direktor, l sînd în loc
privirea amintirilor. Olgu a se a ez pe marginea divanului,
îngîndurat : "S racu mo Gheorghe!"
D nu , ad -mi un foarfece din trus .
Ce ai acolo? întreb doamna Deleanu.
Herr Direktor î i puse monoclul.
O surpriz !
Spune, ce-i?
Foarfecele are cuvîntul cu prec dere.
tofe?
!
Bomboane?
Ba.
C i?
De joc?
Eu întreb. R spunde.
Degeaba. N-ai s ghice ti.
În jurul tainicului pachet se adunar to i, privindu-l
încrunta i. Herr Direktor dezmierd hîrtia mut .
Pot s v spun c vine de peste nou m ri i nou ri;
e de gen neutru: honny soit qui mal y pense (1); c e
cenu iu pe dinafar i ro u pe din untru; c -i dulce la pip it;
-i plin de pas ri ginga e care au calitatea c tac; c cei de la
care vin sînt ga... sînt palizi; i c va fi la mod .
Ei!
Poftim. Mai poetic nici c se poate! Ghici i!
Precizeaz .
Ce s v mai spun?... C -n tara de unde vine se bea mult
ceai.
Rusia?
 Acolo se bea votc .
Anglia.
Te-ai dep rtat.
Uf! Nesuferit e ti cu...
...cadourile tale, complet Herr Direktor.
Cu enigmele tale.
Draga mea, cadoul f enigm e ca o cucoan cinstit :
nu intereseaz !
Grigore!
Tu e ti interesant din alt punct de vedere!
Poftim, mo u Puiu.
D nu drag , tu mi-ai adus cle tele de unghii! Eu i-am
cerut foarfecele.
Grigore, nu te mai strîmba. Ispr ve te cu subtilit ile.
Bine, o s -mi pl ti i cle tele.
i-l pl tesc.

1 S fie blestemat cel care se gînde te la ceva r u (fr.).

Tacticos, Herr Direktor t ie sfoara, o strînse ghem, desf cu

învelitoarea descoperind o alta de hîrtie de m tase, le p turi...
Asta-i fars !
M rog...
Eu cred, Herr Direktor.
A ta va fi împ ia cerurilor. Uita i- în sus. Un-doi-
trei...
Zvîrlite-n sus chimonourile japoneze se desf cur i c zur
iluminate de auriu i ro u ca f ii desprinse din cerul
legendelor nipone.
De-o vrîst cu Olgu a i Monica, doamna Deleanu
îngenunchie pe covor, asupra minunilor.
Iorgule, am sc pat de femei. Acuma e rîndul t u. Copiii
vin la urm . Fuu! Da cald mai e!
Scoate- i surtucul, m i omule!
Simandicoas doamn , se poate?
Dup a a surpriz e ti suveran.
Uite, Iorgule, adev rate igarete orientale. Excelente.
Fiindc -s f carton i-am adus o igaret .
Galben i plin , ca t iat într-un miez de ananas, igareta
de chilimbar de tept zîmbetul pomului de Cr ciun pe chipul
domnului Deleanu.
Herr Direktor, a vrea s - i spun ceva.
La dispozi ie.
Nu. La ureche.
Poftim urechea.
Herr Direktor nu te sup ra eu a vrea s -i dau
Monic i chimonoul meu. tii, mie-mi place foarte mult, dar mi
se pare c Monic i îi place i mai mult.
Vino s te pup, gur de aur.
i eu, Herr Direktor.
Olgu a s nu crezi c te-am uitat! Acuma vine rîndul
vostru. Chimonourile erau pentru cucoane.
Herr Direktor, opti Olgu a, te rog d -i-l tu. tii, mie nu-
mi vine.
Dragii mei, s ispr vim cu buclucurile, începu Herr
Direktor acoperind cu mînile saltarul de jos... Olgu a, tu e ti
cucoan ?
Nuu, Herr Direktor.
Bravo ie. Tu e ti în partida mea... A adar chimonourile
sînt ale cucoanelor... Monica nu te superi? Ia s vedem cum î i
vine. Unu-i mai mic, acela-i al t u... Hocus-pocus-filipus!...
Cu o surprinz toare dib cie, Herr Direktor o metamorfoz
pe Monica într-o clip .
Ia s vedem... m i, da frumoase-s japonezele! M mut în
Japonia.
Monica, scoate- i cozile afar ... A a. Vino s te s rut.
Tante Alice, da Olgu a?... Nu vreau a a, opti ea în
bra ele doamnei Deleanu.
Las , nu te îngriji, Monica. Olgu a are destule.
Merci, mo u Puiu.
Hopa!
Luînd-o în bra e, Herr Direktor o a ez pe divan i se d du
înd t m surînd-o prin monoclu.
Alice, schimb -i piept tura. S-o facem japonez de-a
binelea... Merit Japonia!
Vrei, Monica?
Da, tante Alice, r spunse Monica prin visul chimonoului.
Alice, s fii la în imea chimonoului... i-a europencei.
 Cu- a p r nu-i greu.
-acum deschid bazarul de juc rii. Jos mo negii!...
Începem dup vîrst . D nu e cel mai mare. Poftim o pu ,
nu . E cu doi ani mai mic decît tine: calibrul nou . Uite i-
o cutie cu cartu e. Uite i cartu iera.
Pu adev rat ! Adev rat ! La a a bucurie nu s- tepta.
Inima lui D nu , ca un tobo ar napoleonian b tu imnuri de
glorie... inînd pu ca în mîn , arunc o altfel de privire
Olgu ei. Olgu a îl privea mai dinainte, a teptîndu-l.
Întîlnindu-i ochii, D nu î i r suci privirea spre geam, ocoli
plafonul i strînse mai tare pu ca. Ochii Olgu ei parc erau de
un calibru mai mare decît al pu tii.
Dac vrei, uit -te i tu, Olgu a.
Mut , Olgu a lu pu ca din mîna diplomatic în mîna ei
zboinic . Pu ca devenise interna ional .
D nu ! D nu ! Tot D nu ! Iar D nu ! Înc D nu !... Nu
cumva te-am protejat?
Pachetele zburau unul dup altul pe al treilea divan.
A venit rîndul Olgu ei. Poftim cizme de c rie i
pantaloni de amazoan . Bluz s - i fac maic -ta. Cal s - i
dea tat - u.
M i- i! De antilop ! se minun doamna Deleanu
piept nînd-o pe Monica.
Ce vrei. Pentru a gazel !
Herr Direktor...
Olgu a!... Ajutor, oameni buni! Tigroaic , nu gazel !
gemea Herr Direktor n ucit de s rut rile Olgu ei.
Uite, Herr Direktor.
Luînd cizmele în bra e, Olgu a le s rut cu evlavie, pe
fiecare în parte, cum s rutau str vechii lupt tori armele de
lupt .
Stai, c n-am ispr vit. Uite dou diabolouri; o minge de
foot-ball; i uite, uite...
Alte pachete zburar , despuiate cu înfrigurare de Olgu a i
nu .
Ce zice i? îi întreb doamna Deleanu dîndu-se la o parte
cu o încetineal savant din fa a Monic i.
Aferim! aplaud Herr Direktor.
Monica, ro ie ca suflat cu vaporos m rgean, edea
turce te pe divan, cu genele i umerii pleca i i mînile în
mînicile largi încruci ate pe genunchi. Sfiala i chimonoul îi
insuflase gesturile înguste ale japonezelor. P rul ei de aur
tumultuos, înflorise în coc nipon, prins cu pieptenii doamnei
Deleanu... În rumen rev rsat de zori, un pui de piersic înflorit,
c-un paradis de aur pe creanga cea din vîrf, învelit de zeul
livezilor cu chimonoul unei feti e, ca s nu-i fie frig peste
noapte: visul unui poet japonez îndr gostit de piersici. A a era
Monica: o vignet la începutul unei legende.
Sta i, copii, uitasem. Deschide i gura i întinde i mînile.
Herr Direktor desf cu repede o l di de carton, î i suflec
mînicile ca un hirurg, î i cufund mînile în cutie.
Va banque!
Prune, cire e, caise, renclode, piersici, pere, mere, nuci,
ridichi, alune, morcovi, cepe, castane ,migdale...de mar ipan
deau, reau, se rostogoleau ca o grindin umoristic de
fructe i legume, f cute din past de migdale.
Prinde-o, papa!
Pe el, Olgu a!
Au, Herr Direktor !
Duhul anarhic al neorînduielii, paradoxal r rit din
cuf rul ordinei, intrase în odaia turceasc . Trînti i pe jos de-a
valma, mari i mici, culegeau bun ile, de team s nu le
calce.
Olgu a c-un morcov în din i, ca un nas de clown; D nu , ca
obrajii umfla i de piersica din gur ; doamna Deleanu, mu cînd
minune! dintr-o ceap inofensiv ; Monica, împiedicîndu-
se în chimono, f cînd mereu m nii gra ioase fructelor ca
unor dr la e zeit i; domnul Deleanu, punînd piedici
Olgu ei, i Herr Direktor, contemplîndu-i ca un boscar
încîntat.
Ap ! M-am topit!
Un du ne-ar trebui. Am înnebunit cu to ii!
Cine-i acolo? Intr .
Profira intr , clipi proste te i r mase cu gura c scat ...
subt ob tescul hohot de rîs al celor de jos.
Prohiro, uite ceap de la nem i. Pune-o în gur , porunci
Olgu a, bombardînd-o cu cepe.
M nînc , Profiro, s vezi i tu cum îs cepele de pe-acolo,
st rui doamna Deleanu.
Cepele erau înv lite într-o foi de m tas dogorit care
imita foi a lor. Profira lu ceapa, o suci, o întoarse, tot tr gînd
cu ochiul la zîmbetul nelini titor al copiilor.
F - i cruce i m nînc , o sf tui Olgu a, v zînd-o c se
code te.
Hai Profiro, zi: Doamne-ajut !
S-o cur , coni ... Nu-i lucru curat.
Ia nu te mai strîmba! Parc n-ai mai v zui ceap de cînd
ti!
Profira f cu o cruce cu limba în gur i mu din ceap ,
s-o mai cur e, cu n rile înfiorate de team .
Ptiu! scuip ea în pestelc , sc rpinîndu- i limba cu dosul
palmei.
Te-ai otr vit.
Doamne p ze te! Asta-i doftorie, coni !
Ceap nem easc , Profiro!
S-o m nînce s to i! M lipsesc.
Fugi i ad ap de b ut.
Un morcov aruncat de Olgu a o expulza pe Profira.
Ridicîndu-se în picioare, doamna Deleanu redeveni sever
gospodin .
Vai-vai-vai! Ce-am f cut aici! Parc -i un bazar din
Stambul.
Herr Direktor, las - s - i fac un turban, îl rug Olgu a
scocind un mijloc de-a prelungi dezordinea.
De unde turban?
Fac eu c-un prosop.
Se aprob . Atunci da i-mi i un al.
ti i ce? se amestec doamna Deleanu din nou convertit
la extravagan e, hai s ne costum m cu to ii. Fiecare cum
vrea. Mîna liber fanteziei fie ruia.
Eu r mîn a a, tante Alice, se rug Monica.
Sigur, tu e ti gata costumat . i eu tot japonez m fac.
Da eu, mam ? întreb D nu .
Tu... c ut doamna Deleanu îmbr cînd chimonoul, tu...
Mam drag , el are costumul japonez, interveni Olgu a
cu o ciudat suavitate în glas.
Nu vreau. Ce te-amesteci!
 Ce idee bun ! Sigur. Tu ai costumul lui Kami-Mura. Du-
te i i-l pune.
De ce, mam ?
Fiindc i eu îs japonez i Monica.
Da! Monica are hain frumoas , bomb ni D nu .
Cred, bine! Ea e domni oar . Tu e ti soldat viteaz.
Da! cu haine urîte!
D nu , te rog s nu-mi strici cheful. Du-te i te-mbrac .
a vreau eu.
F pu ? se posomori D nu mai tare.
Cu pu i cu tun dac vrei! Hai, repede.
Alice, d -mi i mie o idee.
Tu... tu i Grigore sînte i turci, adic tu e ti pa i fac
eu turban i tot dichisul iar Grigore-i eunucul haremului.
Drag Alice, nu-i fi avînd tu vreun str mo mongol?
Uit -te-n oglind . E ti japonez autentic . P rul negru,
în noua piept tur , ochii dep rta i i paloarea brun a
obrajilor ovali, erau un adaos exotic la chimono.
Mai tii?! zîmbi doamna Deleanu.
Ia privi i! îi invit Olgu a cu un gest teatral. Cu prosopul
improvizat turban în jurul capului,
Herr Direktor avea înf area unui indian de operet . alul
turcesc de pe umeri nu izbutea s anuleze efectul european al
monoclului i al zîmbotului de rigoare.
Ha-ha-ha! Ia uita i- la Buftea!
Kami-Mura!
Bravo, Kami-Mura, e ti în form !
nu se retrase pe lîng zid într-un col , tîrînd s biu a
ruginit i z ng nitoare, ca o ru ine întrupat în coad de
tinichea.
Ca dimensiune, uniforma de amiral japonez avea ase ani,
nu unsprezece! Iar chipiul, prea mic, se r zbuna exagerînd
circonferin a buclat a capului care o purta plouat!
Numai cafeaua i rahatul îmi mai lipsesc! Narghilea am,
harem am, eunuc am, exclam domnul Deleanu.
Papa, tu e ti Nastratin Hogea.
Prea onorat!... i tu, Olgu a?
Eu îmi pun cizmele i pantalonii de c rie. M fac
haiduc i o fur pe Monica.
 M a teptam! oft doamna Deleanu, mai mult pentru
viitor decît pentru prezent. Du-te i i le pune.
Profira intr cu tablaua de dulce i.
Iracan de mine!
Te-ai speriat, Profiro?
Nici nu te-am cunoscut, coni , s rut mîna.
De ce rîzi, Profiro? o întreb doamna Deleanu v zînd
tablaua primejduit de hurduc turile vulcanice ale veseliei
pîntecoase
Spune, Profiro.
S nu v sup ra i, coni . Tare-i frumos! Parc -i la
panoram .
Bravo, Profiro!
Tr iasc Profira!
S închin m un pahar cu ap în cinstea Profirei!
S tr i i dumneavoastr i tot veseli s fi i!
D nu , tu nu te serve ti?... Da tu ce cau i, Anica?
H !
Prin u a întredeschis , Anica, numai ochi i zîmbet, sorbea
tot ce vedea, minunîndu-se. Peste um rul ei, cu gura pîn la
urechi, se ivi capul de lun umoristic al buc resei.
Ce-i? A i venit la panoram ?
H ! H !... zîmbir dimpreun , cu glas de sopran i de
bariton, Anica i baba.
Hi-hi! le îngîn Profira, clipind din ochi c tre ele.
Se auzi un pocnet. Baba se r suci. Anica o zbughi. Peste
hotarul gol al pragului, Olgu a s ri în odaie c-un bici în mîn .
Ce i-ai f cut, Olgu a?
Muste i, mam drag . A a au haiducii.
Muste ile de funingine împodobeau o fraged fa de
haiduc m runt, în stilul baladelor populare:

Must cioara lui

Pana corbului,
Ochi orii lui
Mura timpului,
Fe oara lui
Spuma laptelui...
 Cizmele de antilop , pantalonii bufan i, i mai ales bluza
ro ie cu centur de lac, erau licen e poetice. Olgu a putea
haiduci printre flori de lunc , pe unde n lesc fesurile
macilor musulmani.
Eu propun s redevenim oameni serio i.
De ce, Herr Direktor? îl dojeni Olgu a.
Mor de c ldur în Turcia asta.
Sta i. Nu v dezbr ca i. Am o idee.
Spune, mam drag , spune.
S ne fotografiem.
S ne fotografiem. Bravo!
Bine, drag . Ce nu fac eu pentru copii!
Ridica i storurile; eu aduc aparatul.
Cum ne-aranj m, Iorgule?
Ce s ne mai aranj m! A a cum sîntem.
Unde te duci, D nu ? îl întreb doamna Deleanu,
întîlnindu-l pe coridor, cu sabia i chipiul în mîn .
Hai înapoi, D nu !... Vrei s m superi? i-mbrac -te la
loc.
Mobilizat din nou în o tile ridicolului, D nu mergea, mînat
din urm de mama lui i de blestematul aparat fotografic în
care ru inea clipei de fa , înghi it ca de-o sug toare uria ,
avea s se întind în viitor.
Alice, hai i tu cu noi.
i cine v fotografiaz ?
Pune tu aparatul la punct; restul poate s -l fac i
Profira.
i-ai g sit! Nu pune ea mîna pe- a ceva s-o tai! Se teme!
S -l chem m pe Kulek, propuse Herr Direktor. El se
pricepe.
Perfect, cheam -l tu, Olgu a.
Cum s -i spun, Herr Direktor?... Komen sie, Herr Kulek...
nach Herr Direktor (1). E bine?
Spune-i - a Olgu a. Are s vie rîzînd. S nu te superi!
De-acuma eza i- , îi pofti doamna Deleanu. Fra ii
turci al turi pe divan. A a... Grigore, de ce nu stai turce te?
Poftim. A a-i bine? A la turca, bre!
Bun. Monica, tu stai la picioarele divanului cum ai stat
adineoarea... Apleac - i capul... pu in numai. D n a eaz -te
lîng Monica... Brrr! Crunt mai e ti! Adev rat samurai!
Küss die Hand gnädige Frau. Was wollen sie, Herr
Direktor?(2) urm Herr Kulek cam z cit.
Explic -i, te rog, Grigore... Olgu a, tu stai la dreapta
Monic i. A a.
Doamna Deleanu se a e la picioarele divanului între
copii. Herr Direktor lu o narghilea i- i cabr monoclul.
Domnul Deleanu î i r suci muste ile.
Ruhig bleiben, bitte schön.(3)
Olgu a privi cu coada ochiului pe D nu , ironic . Monica î i
privea mînecile, dar vedea tot pe subt gene.
nu , inînd recordul încrunt rii, întoarse capul
obiectivului, l sînd posterit ii profilul unui amiral japonez cu
bucle de feti , care preg tea o r zbunare aprig japonezei cu
coc blond, ocrotit de zîmbetul haiducului cu muste i de
funingin .

1 Vino, domnule Kulek... la Herr Direktor (germ.).

2 S rut mîna, stimat doamn . Ce dori i, domnule Di-
rector? (Germ.)
3 Sta i lini ti i, v rog (germ.).

De pe sc ri, doamna Deleanu cercînd s compenseze cu

gravitatea tonului neseriozitatea piept turii i a
chimonoului vorbi ap sat:
Grigore, te fac r spunz tor! ine-o din scurt, mai ales pe
Olgu a... i nu uita pariul.
Olgu a p strase numai costumul de haiduc; muste ile i le
sp lase cu vat îmbibat în colonie.
Mama-i fricoas , Herr Direktor. Nu sam cu mine.
Ia las !
Vorbesc serios, Herr Direktor.
E fricoas pentru tine, Olgu a.
Totuna.
Ai s - i schimbi p rerea.
Eu?? Nuu!
Tu. i eu mi-am schimbat p rerile de cînd am nepo i.
Tu nu e ti fricos, Herr Direktor.
 Sînt, cînd trebuie... prudent.
Ce-i asta prudent?
Curaj cu linguri a.
Ca o doctorie.
A a-i bine.
Nu-mi trebuie. Eu îs s toas .
Olgu a, de ce o superi tu pe mama?
Fiindc -i mama mea, Herr Direktor.
La cî iva pa i înaintea celorlal i, cu pu ca plecat în jos
ca vîn torii D nu î i ducea o tirile la lupt . O tirile din
spatele închipuirii lui D nu erau nesfîr ite. Începeau de unde
sare soarele, i coborau, i suiau dealuri h t! în urm
se rev rsau pe cîmpii, i abia capetele lor ajungeau pe viteazul
îm rat din frunte, ai c rui pa i erau pa ii o tirilor care-l
urmau mute, supuse, ca o tren uria .
Armata din spatele concret al lui D nut era alc tuit din
Herr Direktor, Olgu a i Monica. Pentru expedi ia vîn toreasc
copiii fuseser ierta i de somnul ritual în aceast zi Herr
Direktor îmbr case haine u oare de tussor i inaugurase casca
de colonist. Nu lipseau nici m nu ile cu to i nasturii încheia i.
Herr Direktor î i p stra albea a mînilor îngrijite "ca o..."
spunea doamna Deleanu.
Ca o ce, mam ?
Ca o cucoan . Asta a vrut s spuie mama i nu g sea
cuvîntul.
Merci, Grigore. Cuvîntul acela îl g se ti tu mai u or decît
mine.
El m g se te! zîmbise Herr Direktor cu modestie.
Grigore, ti un caraghios! Uite: eu am mîni mai negre
decît tine. Soarele-i s tate. Atîta coche rie la un b rbat?!
Drag Alice, îmi plac mînile ig ncilor fiindc -s fine i
uscate, nu fiindc -s negre. S m ierta i cu soarele
dumneavoastr ! M pîriesc eu de ajuns la c i!
Monica mergea al turi de Olgu a. În sufletul ei, pe o
creang înflorit , se leg nau pas rile brodate pe chimono, la
ad post de pu ti i ochi de vîn tori.
...Armatele închipuirii lui D nu , c uzite de îm ratul lor,
mergeau s ucid un zmeu str juit de balauri. Primejdiile
pîndeau la tot pasul. Zmeul putea s fure soarele i s arunce
noaptea ca un codru des în fa a n litorilor. N-avea grij
împ ratul! D dea foc codrului i trecea mai departe printre
fl ri. Parc pompierii nu umbl prin foc!... Înaintea lui
nu alerga Ali cu coada an r sucit în sus ca o
mustea rural .
...Cînele împ ratului era n zdr van. Putea cre te cît o vac ;
se putea preface în arm sar cu aripi, pe care nimeni nu cuteza
-l ating ... Dar pe îm rat îl asculta ca un cîne.
Zmeul avea balauri la poart i buzdugan n prasnic în
cui... i ce? împ ratul avea pu ... S pofteasc zmeul!...
Împ ratul avea în cartu ier moarte pentru o sut de zmei i
tot atî ia balauri... Cartu ele le p stra Herr Direktor, dar
zmeul n-avea de unde s tie ce tia D nu .
Armata din spatele lui D nu mai pu in Monica mergea
ucid o legend i s cî tige o prinsoare cu prilejul
botezului vîn toresc al pu tii lui D nu .
Iat obîr ia legendei: în casa lui conu Costache Dum a,
sult nise vreme îndelungat , peste to i i peste toate, Fi a
Elencu, sora lui mai mare, mult mai mare.
Vl star urît al unui neam de oameni frumo i, Fi a Elencu
era hîd pentru întregul ei neam în cump na a dou veacuri,
pe care o înclina înspre ea. Dar nimeni n-ar fi cutezat s
gîndeasc m car una ca asta, c ci ochii verzi, ca verdele
veninului, ai Fi ei Elencu, r zb teau dincolo de frun ile plecate
în fa a ei. De teapt pe cît era de slut , r utatea ei le întrecea
pe amîndou la un loc. Cînd pleca la Medeleni, în cupeu,
înso it numai de c i în felurite limbi, aduse de prin
str in i la ul boieresc, sc pat de robia ro ie i verde a
unei limbi i a unor ochi ofta cu dulce u urare. În schimb,
la Medeleni începeau vremuri de bejenie. Peste copil ria i
tinere a doamnei Deleanu i peste tinere a mamei ei, Fi a
trecuse ca l custele prin lanuri. Un boier de pe vremuri o
poreclise "soacra bucuriei" i multele ei nurori nu puteau tr i
cu ea în cas . i-n casa lui conu Costache, Fi a tr ise înc i
dup moartea lui.
Cu tinere ele fecioarei b trîne se îngropase în trecut o tain
optit odinioar , apoi amu it . O dragoste... Oare?... Un tîn r
îndr gostit de Fi a Elencu... Cu putin ?... În elarea cu o
iganc trupe de la Medeleni. O plimbare pe iaz, cu barca,
un înec din care Fi a Elencu sc pase... v duv i o roab
tut cu harapnice pîn cînd trupul luase culoarea sîngerie a
buzelor p toase, culoare ademenitoare de mu te verzui ca
ochii Fi ei.
ranii b trîni vorbeau c iazu-i blestemat.
O singur sl biciune avuse Fi a Elencu de nimeni tiut :
Olgu a. Ochii negri ai feti ei de cinci ani nu se plecau în fa a
ochilor verzi. Cru i de b trîne , ochii verzi urm reau deseori
prin cas pletele brune i fruntea scurt i dîrz t iat , ca pe o
inscrip ie ne lm cit înc . Curînd îns , o întâmplare
nemaipomenit în lunga via a Fi ei, o luminase.
Singurii din i de care b trîne o despuiase pe Fi a Elencu,
erau cei obîr i din gingii. Fi a purta dantur . La prînz i la
mas , în fa a tuturor comesenilor, feciorul aducea într-un
pocal albastru, plin de ap , din ii albi i apeni ca un rînjet de
strigoi.
Naturalia non turpia (1).
Nimeni nu crîcnea. Pofta de mîncare pierea, ca toate
celelalte.
Într-o bun zi, Fi a Elencu începu un post care inu mai
bine de dou luni i care-i gr bi sfîr itul fiindc din ii
luaser drumul iazului.
Feciorul venise la mas cu pocalul gol, a de palid la fa ,
parc - i aducea inima în pocalul f de din i.
Eu i-am zvîrlit în iaz, vorbise r spicat Olgu a, într-o
cere de ora îngropat subt lav .

1 Ceea ce este natural nu este urît (lat.).

S -mi aduc un pahar cu lapte la mine în odaie. i mata,

feti o, s pofte ti la mine dup ce-i sta la mas .
Olgu a nu- i pierduse pofta de mîncare: dimpotriv , cu
plecarea din ilor, pofta-i venise la loc. Dup mas , intrase în
odaia Fi ei trîntind u a, ostentativ.
Am venit.
Fi a o privise din cale-afar de lung cu toat puterea
ochilor i a min ii f cînd-o pe Olgu a s creasc mare în
viitor, cum germinea o s mîn în mîna unui fachir.
i pentru întîia oar în via a lor, buzele f din i
 rutaser c-un fel de acr duio ie, obrajii aprin i ai Olgu ei.
Din clipa aceea, Fi a Elencu n jduise c neamul ei de
"pap -lapte" mai c tase o Fi Elencu. O l sase
mo tenitoare.
Drept r splat , dup binecuvîntata ei moarte, Olgu a
botezase cu numele celei r posate o ciudat broasc .
Din tat -n fiu, s tenii din Medeleni p straser vorba c
iazu-i blestemat i c Fi a Elencu... Dup moartea Fi ei
spuneau ranii se ivise în iazul cu pricina o broasc
neobi nuit de mare i de îndr znea . Rîioas , fire te, domnea
peste celelalte, cum domnise Fi a cu ochi verzi peste to i. Mo
Gheorghe sc pase o vorb ca s-o fereasc pe Olgu a de iazul
necurat vorb necugetat ! Olgu a începuse vîn toarea Fi ei
iazului în care zîmbea dantura celeilalte Fi e. Pra tia nu
izbutise, nici me te ugul vîn torilor de aiurea.
Acum, satul întreg tia c Fi a Elencu s-a pref cut în
broasc fermecat . i, la ad postul legendei, broa tele,
nesup rate de nimeni, se înmul eau în voie, oc rind cu glasuri
din ce în ce sporite priveli tile Domnului, cu broasca cea mare
între ele, ca un nesecat i diabolic potir cu venin...
...Se apropiau. Iazul pustiu ca subt lun , sclipea zim at în
taia piez a soarelui, mirosind a mîl i a r coare putred .
...împ ratul redeveni D nu , fiindc D nu tia legenda i
nu-i venea s -nfrunte singur iazul ocolit de to i. Ridic pu ca,
ochi lung cerul pîn cînd îl ajunser ceilal i i porni cu ei
al turi, lep dîndu-se de pu : nu-i bine s te pui r u cu Fi a
Elencu! Ca simplu privitor e altceva. Lui mo u Puiu nu-i pas .
...R sun dinspre trestii or itul broa telor, ca mii de saci
cu nuci scutura i. Larma crescu patetic . Or itul se
dezl ui mai p tima , întret iat de bocete, de v ic reli i
tînguiri ca psalmodia unei sinagoge.
Pe mal edeau broa te cu gura blazat i ochi astronomici
privind cerul f stele... H itul lui Ali le f cu s tresar ,
s le alunge din lenea lor i-a mîlului.
S- tept m, Herr Direktor. Ai s-o vezi acu i.
Tu o cuno ti, Olgu a?
Sigur. Nu pot s-o suf r! A a-i de obraznic !
Las , Olgu a, c -i vin eu de hac.
Monoclul lui Herr Direktor o a tepta pe Fi a Elencu. i
pu ca înc rcat . i pra tia Olgu ei pe deasupra.
De aproape broa tele erau soliste. L tratul lor acuatic nu
pornea vulcanic din craterul soarelui de-apus, sau din
nostalgica paloare-a lunii, ci din cîte un trup bubos i moale
ca de b trîne vierm noas .
Olgu a, poate c iese-n alt parte.
Nu, Herr Direktor, î i spun eu. Acela-i tronul ei.
Mîna Olgu ei izbucni du nos, ar tînd cu degetul un ciot
de salcie s ltat deasupra apei, mult mai încolo de mal, ca
dinadins. Incomat de linti , ciotul rea un trup de cal
decapitat, oprit din salt, cu copitele în ap i-ncremenit.
Pînda începuse. Herr Direktor aprinse o igar . Olgu a î i
încerca pra tia întinzînd-o prelung cu un gest gra ios. Monica
asculta în arii al c ror iuit apropiat era ca fream tul
tînguitor a mii de vioare, în cer parc .
Un broscoi încalec o broasc i împreuna i se azvîrlir hîzi
în apa nup ial , urma i de un inel de-argint înfiorat. Alte
broa te nir din ap ; cu salturi de gum trecur prin mîl,
mînînd în genunchi, nemi cate, cuprinse de un brusc extaz.
Din v lurele r reau capete cu ochi holba i de înecat i s-
afundau la loc.
nu nu se sim ea la îndemîn . Prin ap îl pîndeau mii de
ochi... i apa e adînc !... i apa e ciudat ca o neînsufle it
mîn de mort, care deodat poate s te apuce i s te trag
dincolo...
Încet-încet, de-a-ndaratelea ca cineva care se teme s nu
fie prins pe la spate soarele ro u, mare i rotund se-
ndep rta de iaz, privindu-l.
Cînd vorbele amu esc, gîndurile încep s vorbeasc
singure, iute, ciudat... D nu ar fi fost mul umit s -l atace
Olgu a. Dar Olgu a pîndea luciul apei din preajma s lciei, ca
pe-o u înd tul c reia o mîn ap sa clampa.
Sst!
Nu vorbea nimeni. Herr Direktor arunc igara i trase
tr gaciul.
Acuma s ti i c iese, opti Olgu a cu fruntea br zdat .
Monica î i astup urechile.
În jurul s lciei, subt ap , zvîcneau noroadele muceg ite.
Uite-o! Nu trage. Mai stai.
 posata Fi a Elencu r rise din ap ... sau din salcie. i
toate broa tele, împrejmuind cu ochi i bube salcia, începur
a prohodi în cor.
Burduh noas ca un idol chinezesc, leproas , tirb i
gu at , Fi a Elencu nu se clinti din fa a pu tei. Glon ul porni,
piatra porni. i glon i piatr în z dar. Prohodul broa telor,
din ce în ce mai url tor, gonea parc i glon i piatr . Cu
mi carea elegant a vîn torilor asem toare cu destinderea
în salt a ogarilor Herr Direktor sprijini pu ca de um r i
trase din nou. Piatra dup glon .
Gale i sinistru, Fi a Elencu îi privea.
i deodat , înghi it Fi a Elencu , mase numai în ochii
vîn torilor salcia goal .Broa tele se risipir .
Ce zici, Herr Direktor?
tiu eu!... E greu s tragi în ap ; te orbe te lumina...
Urît broasc !
Urît broasc ! oft Olgu a.
Urît ! opti Monica strîns de un fior în spate.
Hai s plec m, mo u Puiu, se gr bi D nu .
Nu, drag . L-am sc pat pe decan. S ne lu m m car
revan a cu membrii baroului. Institui premiu un leu de
broasc . Eu in contabilitatea. S-a f cut?
Bravo, Herr Direktor! Las c le-ar t eu!
D nu , începe tu... Nu te pripi, m i b iete! Oche te
lini tit... Acuma trage. Ai sc pat-o. E rîndul Monic i.
Eu nu tiu, mo u Puiu.
Înve i... N-ai fric , Monica. Nu face zgomot, o îmb rb
Herr Direktor v zînd-o c - i astup urechile în loc s apuce
pu ca.
Monica, m sup r, interveni Olgu a. Eu a tept.
Dojana Olgu ei o hot rî. Lu pu ca, stîngace a a cum
fumeaz femeile care nu tiu i trase la noroc. O broasc
întoars pe burt deveni nuf r alb.
Un leu pentru Monica... Ia s te v d, Olgu a.
Broasca Olgu ei f cu un salt dezn jduit i c zu pe ap ,
ar tînd cerului, cu l bu a, inima r nit .
Ali alerga de-a lungul malului, h ind. Un pocnet îl
alunga înainte, altul îl întorcea înd t, mai mînios, mai
buimac. P rea c se lupt cu în arii: el prea mare, ei prea
mici.
Pauz . S facem bilan ul. Monica are doi lei; D nu cinci;
Olgu a opt... E rîndul t u, D nu .
Ssst! Herr Direktor! Fi a.
Pe iazul vîn t de înserarea cerului se f cuse lini te. Numai
puri ul din fund suspina uscat.
Olgu a, trage tu; eu nu mai v d, opti D nu lep dîndu-
se de pu .
Olgu a i-o lu din mîn f s -l asculte. Obrajii îi ardeau
ca atunci cînd intrase în odaia Fi ei Elencu pentru r fuial . De
ast dat , broa tele amu ir ca s r sune singur glasul celei
de pe salcie.
De unde r suna?... De-acolo sau de-aiurea?... În t cerea
topit i-n umbra clipei vinete suiau cirezile negre din fundul
mîntului, mînate de un hohot de rîs hurducat, înn bu it i
gros.
Ali, vin aici! ine-l de gît.
nu ascult porunca epic . Olgu a se l într-un
genunchi, î i sprijini cotul de genunchiul cel lalt, i ochi, i
ochi, pîn cînd elul se încrust în burta alb ca un ciob de
lun . Din inima Olgu ei i din pu ca împietrit glon ul ni...
i nimeri. Labele Fi ei izbucnir în sus, tragice, ca bra ele unui
blestem. Îmbrîncit de glon ul care-l g urise, trupul se pr li
în ap ...
reau stelele pe cerul cre tin.
Bravo, Olgu a! Asta-i lovitur de maestru. Meri i o pu
de vîn toare.
Olgu a, î i dau ie pu ca mea, s ri D nu cuprins de
entuziasmul darnic al marilor evenimente.
Merci, streaz-o. Eu am s am pu de vîn toare.
Olgu a, am cî tigat pariul. Adic tu l-ai cî tigat, Un cataif
cu fri de la mama i un flacon de parfum de la mine.
Herr Direktor, nu se putea s scape. Trebuia s-o ucid.
De ce, m i drace?
A a... Fiindc -mi era fric de ea, r spunse tare Olgu a ca
s-o aud i Olgu ele din trecut.
Acesta fu epitaful celor dou Fi e.
Muzical, visul unei nop i de var suna pe hotarul toamnei.
Fluiere i flaute, cimpoaie, cobze i vioare, t ngi, viole i
violoncelul monocord al buhaiului de balt cîntau din trei z ri
întunecate albastru, pentru paloarea de argint a unei z ri.
Nu r rise luna pe acolo; de mult trecuse soarele. În naltul
lumini , o stea tremura ca prins în pînze de p ianjen.
nu , cu pu ca aplecat în jos, deschidea alaiul. L tratul
lui Ali cr inicea victorii.
...împ ratul se întorcea singur de la lupt . O tile îl
teptau mai încolo, ca o p dure gata s -nfloreasc sau s
piar subt secure... Bietul împ rat! Numai el î i primejduise
via a pentru osta ii lui i pentru lini tea împ iei. Ce
împ rat de treab ! Ce îm rat viteaz! Bravo lui!
Mo u Puiu, unde e ti?... AH! Ali ! Hei-hei!...
Înainte era cimitirul de la marginea satului, înd t iazul
cu Fi a Elencu. Dar mo u Puiu era înaintea iazului. O lu la
goan înd t, cu pu ca.
Herr Direktor, de ce nu-s eu b iat?
A a a vrut Dumnezeu !
Ei, Dumnezeu!
Herr Direktor schimb un zîmbet ateu cu stelu a de sus.
Sau cocostîrcul.
Ei, cocostîrcul!
Cine atunci? întreb i se-ntreb prudent Herr Direktor.
Mama, Herr Direktor. i spun eu.
Bine. Mama i tata au vrut, amplific scrupulos Herr
Direktor.
Nu. Mama singur .
De ce tocmai mama?
Ca s m persecute.
Ei!
Ba da. De ce nu l-a f cut fat pe Buftea?
Las -l în pace, i drace! Ce- i mai trebuie? Acuma e ti
iat: ai pantaloni.
Olgu a oft amar.
Nu-s b iat.
De ce, Olgu a? Ce mai vrei?
Nu tiu!... Da tiu eu...
i nu e ti tu mîndr s fii la fel ca mama?
Asta-i altceva, Herr Direktor. Mamei îi place.
i ie?
 Mie nu.
Î i plac b ie ii, Olgu a?
Mie?! Nu pot s -i suf r.
Atunci de ce vrei s fii b iat?
Eu nu vreau s fiu fat .
Atunci ce vrei s fii?
...Vezi, Herr Direktor! Spun prostii... fiindc -s fat .
Da tu, Monica? o întreb Herr Direktor, cînt rindu-i
cozile cu palma.
...Eu a vrea s fiu ca tante Alice.
O iube ti, Monica?
Da.
i pe mine?
Sigur, Herr Direktor, îl încredin a Olgu a, ea e prietena
mea.
Treceau în dreptul stogurilor de fîn rînduite pe cîmpie, ca
ni te falnici cozonaci abia sco i din cuptorul verii.
Monica, a a-i c-ai obosit? o întreb poruncitor Olgu a,
încetinind pasul.
Pu in!
Da tu, Herr Direktor?!
Ajungem îndat .
Drag Herr Direktor, mai avem... i te- ruga ceva.
La dispozi ie.
Da -mi promi i c faci.
Depinde.
Spune c da, Herr Direktor.
Spune tu ce vrei.
Spun, dac promi i.
Spune.
Vra s zic mi-ai promis?
S zicem!
Hai s ne odihnim, Herr Direktor, Uite, Monica nu mai
poate.
i mama ce-are s spuie?
Are s ne- tepte.
Cu biciu ca!
Ba cu mîncare bun i cald fiindc noi am cî tigat
pariul.
 A a s -i spui.
Sigur. Eu am s -i spun.
S ne a ez m... Da unde-i D nu ?... D nu ... D nu !
Kami-Mura, stop!
"U-uuu... tra-raa... oo-ooop", h uli ecoul dezm at.
Mo u Puiu, m duc eu s -l aduc, se oferi Monica,
sp imîntat de singur tatea lui D nu .
N-are s - i fie fric ?
Nuu, min ir buzele Monic i, dezmin ite de obraji.
Cu din ii i pumnii strîn i, Monica o lu la goan orbit de
întuneric. Pe m sur ce se îndep rta mai tare de cei r ma i pe
loc, alerga mai iute. i spaima, ca un greier negru i strident,
ipa-n t cerea ei: D nu , D nu , D nu ...
Inimile celor doi fugari, lovindu-se una de alta pe
nea teptate, c zur -n jos, de fier, i zvîcnir în sus, istovitor
de elastic.
Cu picioarele cosite Monica se opri în drum, închise ochii i
ip , gîfîind: "D nu , ajutor!"...
Lui D nu , în sprinteneala fugii, îi c zuse pu ca din mîini
în dreptul Monic i. ip tul Monic i îl opri. Se întoarse înd t,
ridic pu ca i încruntat se porni asupra Monic i.
De ce m-ai strigat?
inea pu ca de eava, cu patul proptit în p mînt, calm. În
schimb vorbele-i erau anemiate ca aripele fluturilor strînse în
degete brutale.
Monica, mut , îl apuc de mîn , sorbind adînc r coarea
serii.
Las - . Nu vezi c in pu ca?
Tu e ti, D nu ?
Eu, sigur, se f li glasul învîrto at. Nu vezi! Ce cau i aici?
M-a trimis mo u Puiu s te chem înapoi.
i de ce fugeai?
Mi-era fric , D nu .
Aha!
Te rog s nu m spui Olgu ei. Ea se sup .
i eu m sup r !
Nu te sup ra, D nu . Eu îs fricoas .
tiam eu!
Cu tine nu mi-i fric .
 Hee! Cred!
Tu e ti b iat; e ti curajos.
i ce vrei?
S mergem înapoi.
i dac nu vreau?
Atunci mergem acas . Da parc i tu veneai înapoi...
M plimbam.
Eu merg cu tine, D nu , unde vrei.
tii tu ce-i acolo? o întreb D nu , ar tînd cu eava
pu tii.
Satul.
Nu. Ci-mi-ti-rul, vorbi tare D nu , estompînd treptat
silabele fioroase.
Vai, D nu !
i-i fric ?
Cu tine, nu.
nu î i st pîni un oftat de u urare.
...Bine. Hai cu mine înapoi.
Las - s te in de mîn , D nu ...
Dou mîni se încle tar , încuiate în apropierea cimitirului.
Pornir . Pa ii lui D nu cre teau. Din nou goana clocotea în
el.
D nu , nu vrei s mergem mai încet?
N-ai decît s r mîi singur .
Nu, D nu ... eu cu tine vreau... da nu mai pot. Hai mai
încet, D nu ...
Dac - i place! Eu m gr besc.
De ce, D nu ? Mo u Puiu ne a teapt .
Aîî! Am spus o dat !
...în drum, o vr jitoare a inuse calea împ ratului.
Cu mînile fiindc ispr vise gloan ele împ ratul se luase
la trînt cu ea. În ajutorul vr jitoarei s riser din cimitir toate
duhurile rele. Dar mîinile împ ratului erau de fier, ca i
curajul s u. Pu ca într-o mîn , mîna vr jitoarei în cealalt
i la drum! Împ ratul se ducea s înece vr jitoarea în sîngele
balaurului r pus... Halal de- a împ rat!...
Din marele bel ug ceresc c deau stelu e, stele i luceferi
prin noapte i prin veacuri.
Ce stai?
 nu întoarse capul înd t. Monica privea cerul cu ochii
ri i ca i cum ar fi v zut zborul unui înger. Apoi, cu aceia i
ochi, îl privi pe D nu .
Vai, D nu , ce frumos e!
a se dezv lui sufletului Monic i, întîia noapte liric a
lunii...
Unde-s? se r sti D nu dînd drumul mînii de prisos de
acum înainte.
Crede- c-aici i-am l sat! se ap Monica, îndoindu- i
degetele în epenite de strînsoarea viteazului împ rat.
În locul vîn torilor de broa te ca într-o vraj un mo
decorativ cocea p pu oi la un foc aromat de vreascuri i
coceni.
La auzul vorbelor, mo ul se aplec i întoarse un p pu oi
rumenit: pe stogurile de fîn i pe cîmpie, i poate i pe cer o
umbr mitologic r suci gîtul unui balaur cu limbele vîlvoi.
Mo ule.
N-auzi, mo ule?
...
Autoritar, D nu b tu cu patul pu tii în p mînt.
Hei! Mo ule! Eu îs de la curte!.... N-auzi?
Mo ul se întoarse clipind. Cu ochii mic ora i i troieni i de
sprîncenele albe, îl privi pe D nu cum prive ti o rîndunic
pierdut în cer, sau o gîz pri rita printre ierburi.
Ha?
Poate c n-aude, s racu! interveni Monica. Vorbe te mai
tare, D nu .
Tu s taci! Mo- u-le, url D nu , ro u la fa , n-auzi
odat ?
Aud?
N-ai v zut un domn i-o domni oar ? r cni D nu ca
pentru cineva din lun .
Mo ul trase cu ochiul la carul cu boi oprit în drum, trase
cu ochiul i la fa a lui D nu , posomorît cu toat veselia
fl rilor, i- i c ut de treab mai departe. Un alt p pu oi fu
tol nit pe cealalt coast de-o mîn deprins cu focul.
Ei comedia dracului! oft din greu D nu .
Dac i surîsul ar fi s aib umbr , al mo neagului ar fi
acoperit cîteva f lci, de mare i bun ce era.
 Mo ule, mo ule, n-auzi?
N-am v zut ni'c ! Ei!
E ti sigur?
i-ai b tut joc de mine! se întoarse D nu c tre Monica.
Crede- c nu, D nu ! Aici erau...
Da nu-s! b tu el din picior.
Poate c -s mai încolo.
Du-te i-i caut .
Parc i-ar fi nevast , boierule!... A a-i ghini!... Mai sta i
oleac la foc. Ia lua i cîte-un p pu oi.
Eu m duc s -i caut, suspin Monica. A!...
nu îi întoarse spatele.
Olgu a r rise din car, pe jum tate în b taia fl rilor,
cînd semn Monic i s tac i s vie. În l at de bra ele lui
Herr Direktor, Monica se trezi în fîn gîdilitor i parfumat ca un
îndemn la rîs, cu stelele deasupra i oaptele Olgu ei la
ureche.
Olgu a, s -l chem i pe D nu .
Las -l s te a tepte!
S stea singur?
Sigur. A a a vrut!
Olgu a înjum i p pu oiul adus de Monica, suflînd în
palme. Se înfruptar to i trei.
Herr Direktor, ai b gat de seam ? Cînd m nînci p pu oi
parc pa ti !
Merci!
S - i mai dau?
Reste ! îmi stric pofta de mîncare.
Culcat pe spate, Herr Direktor privea cerul prin monoclu.
Calea laptelui adia pîn -n zare, ca vîntul într-un lan astral de
rochi a rîndunelii.
"Un taraf de l utari... i celelalte", dori tainic Herr Direktor,
oftînd.
Olgu a, trebuie s pornim spre cas .
Iaca pornesc.
Cheam -l pe mo neag.
Parc eu nu tiu s mîn! H is, boal ! îndemn ea boii cu
glas pref cut.
Iaca m cheam nepotu-meu. Stai, m i copchile m i! Nu
porni.
Mo neagul se porni de lîng foc, p turînd în p nu i
pu oi cop i.
Apoi te las cu bine, boierule.
Mo ule, m la i aici?
P i cum?
Mo ule.
Mo ule, n-auzi? Vin i eu.
A teapt - i copchili a, boierule. N-o l sa, c-o m nînc
lupchii. H is!
Scîr -scîr , scîr -scîr ...
Lupii? murmur D nu îngîndurat, strîngîndu-se lîng
foc.
Scîr -scîr , scîr -scîr ... Parc -i f cea în ciud !
Cu pas împ tesc, leg nîndu- i coarnele prin stele, boii
tr geau; carul scîr îia. Mo neagul lîng boi. i numai D nu
lîng foc.
Monica! Unde ti, Monica?
Aici-s, D nu .
Kami-Mura!
Buftea, hoo!
Uf!
...Din car, D nu d du un binemeritat concediu bravului
împ rat.
Uite luna!
Luna-i?
Luna; Sam cu tine, Buftea, cînd ai oreillons ! rise
colorat ca un ab ibild, f gur i sprîncene lineare, luna
care-o v d copiii mici prin somn, strîmbîndu-se elastic:
serioas , vesel sau trist . Olgu a o vedea ilar i-i venea s -i
scoat limba.
Nu seam cu D nu , Olgu a! protest Monica dup o
scrupuloas examinare.
Da cu cine seam ? Cu tine?
C-un n u de bostan! glumi Herr Direktor.
Buftea, spune i tu cu ce seam . C-un glob de aur?
Las - -n pace.
Fii politicos! Ai noroc c -s bine dispus .
nu nu se gîndea la lun . Constatase din auzite prezen a
ei i o g sise în turbinca lui Ivan, f s-o priveasc pe cer.
Lui D nu îi era foame. Luna din turbinca lui Ivan, cu fa a
ei de lipovan gras, era st pîna unei b nii mai mare decît a
lui Ermacov de la Ia i, D nu o vedea punînd în vastul co de
hîrtie, cutii cu sardele; t ind patace ro cate de salam;
deschizînd cutii cu m sline marinate; întinzînd, spre gustare,
cu vîrful cu itului, o a chie gras de ca caval de Penteleu;
desf cînd un hîrzob de p str vi afuma i...
Herr Direktor, mie mi-i antipatic luna.
De ce?
De la S nic, Herr Direktor.
Ce i-a f cut la Sl nic?
Trebuia s ne plimb m pe lun . Pe atuncea eram eu
mic .
i-acum e ti mare?
Nu. Da atunci eram mai mic ... Eu mergeam de mîn cu
Buftea, înainte. i-n urma noastr veneau ni te domni oare
care se s rutau cu domnii...
I-auzi!
Da, Herr Direktor. Eu vedeam umbrele lor... De ce se
rutau, Herr Direktor?
Se jucau, Olgu a.
Asta-i joac ?!
Joac de oameni mari !
Mai r u decît copiii, Herr Direktor! Eu n-am s m joc
a niciodat . Herr Direktor, spune-mi drept dac i-ar veni ie
te s ru i pe gur cu o cucoan care nu i-i rud ?
Aaa! Mai ales! Sigur c nu, oft Herr Direktor.
Sigur. Asta-i gre os. Uite: Monica-i prietena mea. Spune
tu, Monica, m sp l eu pe din i cu periu a ta?
Nu. Tu ai periu a ta.
Vezi, Herr Direktor! Ei, i spun pe onoarea mea, c
domni oarele celea se s rutau pe gur cu domnii de-acolo!
Vai de mine!
Crede- , Herr Direktor. De asta, eu nu le l sam s m
rute pe obraz... i eu am b gat de sea c ziua nu f ceau
a. Numai cînd era lun .
Vra s zic nu e ti bine cu luna?
Nu, Herr Direktor. Cînd o v d îmi vine ciud .
 Vin s te pup, Olgu a.
Pup - .
Nu te superi?
Nu. Tu e ti rud cu mine... i tu nu faci ca domni oarele
de la Sl nic.
Fereasc Dumnezeu!
La intrarea în sat, un tunel g lbui g uri noaptea.
Ne-am fript, copii! Au trimes dup noi, zîmbi Herr
Direktor recunoscînd farul de la automobil i presim ind ce
ad postea.
Iar Anica! se sup Olgu a... Mo ule, ia vin s gr im
oleac .
S gr im!
Mo ul r mase în urma boilor, tergîndu- i mustea a.
Mo ule, s spui c nu ne-ai v zut. Are s te-n-trebe o
iganc glasul Olgu ei sc zu care umbl cu un neam .
tii, neam u cu ru a dracului.
Las c le-ar t eu! Neam spurcat! morm i mo ul trecînd
lîng boi.
Herr Kulek se apropia, cu bra ul încol cit pe mijlocul
Anic i: inea farul în mîna ridicat , ca pe o halb .
N-ai v zut pe boieri, mo ule? întreb distrat Anica.
Hm! Ai s te-afurise ti, fa! Chei din fa a mea! Hi, boal !
Hohote de surd veselie pornir din fînul carului, acoperite
de rîsul greierilor i-al cosa ilor.
Spiritual, Herr Kulek lumin luna cu farul i trecu mai
departe, vorbind Anic i ca unei surdomute de acela i neam.
Bor ul, Profiro, strig domnul Deleanu din cerdac,
zvîrlind igara.
Bor ul, Profiro! inton corul din car, prin zarva cînilor
din curte i din sat.
Cu lampa într-o mîn i cu lingura de salat în cealalt ,
doamna Deleanu îi a tepta pe sc ri, sever ca o alegorie a
Justi iei casnice pentru acei care întîrzie la mese.
Poftim! Car cu boi v mai lipsea! Domnule automobilist,
acum se vine la mas , i a a?
P zi i, c-o arunc pe Fi a.
Ali!
Doamna Deleanu se ghemui, ferindu-se. M nu ile lui Herr
Direktor purtaser , o clip , groaznica porecl . Dup m nu i
ri din car Ali, gudurîndu-se frenetic.
Am c tigat pariul, întreab -i, ip Olgu a avîntîndu-se
din car pe-a doua treapt în bra ele domnului Deleanu.
Adev rat?
Ve nica ei pomenire ! inton Herr Direktor.
Uf! Slava ie Doamne! r sufl doamna Deleanu. Parc am
avut o presim ire: cataifu-i gata.
Ura pentru cataif!
Dar n-am s vi-l dau fiindc v face i de cap.
Patapum, bum... D -ni-l de sufletul lui Patapum, mam
drag , se jelui Olgu a ar tînd moartea declamatorie a
basetului.
Ce-avem la mas ? n li D nu scuturîndu-se ca un
elandru scos din ap .
Buna sara, tante Alice... Olgu a a împu cat broasca.
Daa? Buna sara, Monica. Hopa. i-i foame?
Grozav, tante Alice.
Bravo!
Cu fîn zburlit în p rul blond i cu obrajii rumeni i, Monica
clipea, luminoas în lumina l mpii.
Da unde-i Anica? N- i întîlnit-o?
Caut luna! morm i Olgu a, mestecînd un col de pîne.
De miere! ad ug Herr Direktor, scuturîndu-se de fîn.
Grigore! Nu- i dau cataif.
Are Kulek i pentru mine!
Pa ii Profirii duduir . Aducea castronul cu bor .
Poft mare, boierilor! le dori mo ul, plecîndu-se.
Asemenea, mo ule!
Hii, boal !... Nie, potaie!
Boii pornir vis tori prin ocara cînilor.
Aburii bor ului pictar nostalgii pe fe ele înfometa ilor.
În t cerea deplin , vorbir numai lingurile, greierii i ochii
cînilor.

Partea a doua

I
 "MEDIUL MOLDOVENESC"

dintr-un cantalup inut la ghea , delaolalt cu lumina

soarelui, intra r coarea prin ferestrele deschise: venise
toamna.
Co ule ul cu struguri din mijlocul mesei, împodobit cu
frunze bahice, lumina.
Struguri de culoarea dimine ilor blonde i-a celor verzui; de
culoarea amiezelor b lane; de culoarea amurgurilor profirii; de
culoarea miezului de noapte vîn t de duhuri necurate; de
culoarea nop ilor albastre iluminate de somnul lunii se
îngr deau rede teptînd icoana zilelor i nop ilor trecute.
nu mînca poama, iute i plural. În farfuria lui sîmburi
i coji nu existau: numai scheletele verzi ale ciorchinelor
înl crimate. Olgu a arunca coji ele, vehement, ca ni te insulte
farfuriei, preocupat de mi care mai mult decît de gust.
Monica desprindea boaba, o dezbr ca de coji între buze i,
pe cînd gura alegea sîmburii de miezul apos, degetele a ezau
coji a în farfurie, meditativ, ca pentru un joc de ah: se
apropia sfîr itul vacan ei.
D nu , spal poama; de cîte ori i-am spus!
nu muie strugurii în ap ...
S tii c-ai s cape i apendicit ! De ce înghi i sîmburii?
"De-ar da Dumnezeu", dori D nu în sinea lui, înghi ind
înainte: se apropia coala.
Un chibrit, ceru doamna Deleanu, turnînd ap clocotit
în ibricul de cafea.
Herr Direktor alese un chibrit din cutiu .
D -mi cutia, omule. Doar nu- i cer luna!
Imposibil! Cutiile de chibrituri dispar.
Bine. Revan a mi-o iau la caimac.
Poftim cutia... numai s fie cafeaua bl nit .
De ce-or îi disp rînd cutiile de chibrituri? întreb domnul
Deleanu, aprinzîndu- i igara i punînd cutia în buzunar,
ma inal.
Fiindc to i fur m cutiile de chibrituri ale celorlal i! D -
mi înapoi cutia.
Ce cutie?
 A mea.
De unde! A mea e. Am scos-o din buzunar. Poftim: o
singur cutie... Ei! dr cie!
Dou cutii ie ir din buzunar.
Ai dreptate! Mare minune cu chibriturile ! Se vede c au
un element penal în compozi ia lor.
Focul, nu chibriturile.
De la Prometeu cetire?
Te cred.
Bravo, Grigore! Voi propune, cînd se va face revizuirea
codului penal, o nou infrac iune: delictul prometeian... A
face-o numai ca s v d capul mai multor colegi de dincolo.
"Ce-i aia?" "Cine-i la"?
Cine-i la, papa?
Un viteaz, Olgu a. A furat focul zeilor i zeii l-au pedepsit
mai r u decît pe ho i.
i el s-a f cut haiduc?
Nu. A murit.
i cine l-a r zbunat?
Literatura, zîmbi doamna Deleanu.
Olgu a t cu, încruntat . Anumite discu ii înso ite de
zîmbete, o sup rau ca o convorbire într-o limb pe care nu o
în elegea îndeajuns. i pe deasupra, i mai presus de toate, o
nemul umea surîsul lui D nu .
Ce rîzi?
Am nimerit o boab acr .
Hm! i ade bine: de asta te-am întrebat. Par e ti
Patapum. La dulce, plîngi?
nu f cuse un spirit pe t cute. Cînd domnul Deleanu
explicase Olgu ei c ho ul focului fusese pedepsit, D nu
gîndise: "S-a fript!" Dac n-ar fi fost i Olgu a, D nu ar fi spus
spiritul. A a sc pase de Olgu a! Îndeob te, D nu era t cut pe
dinafar i limbut pe din untru, poate fiindc în untru nu era
Olgu a.
În jurul ibricului de cafea, hora violent a fl rilor se rotea
oar .
"Fuuu!"
Bolborosind, cafeaua se umflase deodat , cl bucit i
mînioas ca un curcan de ocolat . inînd ibricul de coad ,
deasupra fl rilor, doamna Deleanu începu culesul
caimacului.
Nu mai pot! gemu Olgu a, combativ . M-am umflat.
Mam drag f -mi i mie o cafea.
Ia m rog!
Te rog, mam !
Cafeaua nu-i pentru copii.
De ce?
Fiind enerveaz .
Atunci tu de ce bei?
...Fiindc ajut digestia.
i eu n-am digestie?
Ai i f cafea.
i tu ai nervi i f cafea, mam drag , opti gale
Olgu a.
Olgu a, nu te obr znici!
Dac mi-i poft de cafea.
Las c - i d tata din farfurioar , un pic... un picu or de
poft , ad ug domnul Deleanu sim ind privirea de Neptun a
doamnei Deleanu îndreptat asupra lui din clocotul cafelei.
Bine c vine coala, oft mama Olgu ei. S am i eu
pu in vacan ... D nu , ajunge. Du-te i te spal pe mîni.
Merci, tante Alice.
S - i fie de bine... Olgu a, hai i tu; plimb -te pe afar cu
Monica. Acu i trebuie s v culca i.
tiu, oft Olgu a. Papa, îmi dai cafea? Domnul Deleanu
i umplu farfurioara.
Sufl , Olgu a, s-o r core ti.
Bruna furtun din farfurioar azvîrli un val i pe fa a de
mas .
Olgu a! Azi am pus fa a de mas .
Mam drag , începu Olgu a dup ce- i sorbi cafeaua, de
ce spui tu, cînd ver i cafea, c ai s iei bani?
Fiindc a a se spune.
Atunci de ce te superi cînd v rs eu?
Î i mul umesc!
Pentru pu in, mam drag ! Merci, papa! Hai, Monica!
Dup ce r maser singuri, Herr Direktor începu s rîd .
Cine-i profesoara Olgu ei?
 O fat excelent .
Mult sînge r u trebuie s -i mai fac .
Închipuie te- i c nu! Bineîn eles, lec iile sînt discu ii, i
raporturile dintre ele camaradere ti. Olgu a-i ofer ceai sau
dulcea , i profesoara convorbiri instructive... De altfel,
Olgu a înva u or i cu pl cere: singura mo tenire simpatic
de la Fi a Elencu!... i sînt convins c prietenia cu Monica i
via a împreun or s-o mai îmblînzeasc .
P cat ar fi! suspin domnul Deleanu.
P cat?! Gînde te-te c -i fat , nu haiduc!
Da, da. A a-i ade bine Olgu ei... S fi fost D nu ca ea...
"D nu îi mai prostu : el sam cu mama lui."
Închipuie te- i, Grigore, e aceast amabilitate mi-a fost
servit în fa , de o prieten a voastr din copil rie... probabil
un flirt.
Cine? întreb rîzînd, Herr Direktor.
Domni oara Dobriceanu.
Mai tr ie te?!
Drag , îi de-o vrîst cu voi!
Biata Profiri ! De la ea nimic nu te poate sup ra. E
latifundiar inexpropriabil în împ ia cerurilor. Avea mare
admira ie pentru Iorgu...
Numai?
Mai tii?!... Tu i cu D nu nu sînte i genul ei! Îi plac
oamenii limbu i i agresivi. i ea e un mielu . Da-i plac
toreadorii!... S raca!... Iorgule, î i aduci aminte ce obr znicii îi
spuneai?
Da... S raca!
Dragii mei, începu Herr Direktor, tergîndu- i monoclul
cu batista, ca pentru o lupt cu ochii, fiindc a venit vorba de
Kami-Mura i fiindc a sunat ceasul plec rii...
Deja?
Dac nu m da i voi afar m d toamna... i cum
spuneam, fiindc se apropie plecarea, a vrea s limpezim o
chestie care m preocup serios. Ce inten ii ave i voi cu privire
la D nu ?
Cum? E foarte simplu, r spunse repede doamna
Deleanu. Îl d m la liceu.
i?
 Punct.
Gr bit mai e ti la puncte!
Nu v d unde vrei s-ajungi?
Îndat ... La ce liceu vre i s -l da i?
La Liceul Internat.
Intern?
Vai, Grigore! Se poate una ca asta! D nu intern?...
Extern, fire te.
Iorgule, tu n-ai nimic de spus?
Eu sînt de acord cu Alice. Chestia-i limpede ca apa.
De loc!... Ce vrîst are D nu ?
Unsprezece ani; nu tii?
Perfect. Vra s zic e b iat.
Copil.
Nu, nu! B iat. i nenorocirea e c pentru tine va fi mereu
copil.
E natural. Sînt mama lui.
Foarte frumos i l udabil. N-am nimic de spus. Tu e ti o
mam admirabil .
!
i tocmai de asta e ti primejdioas pentru educa ia unui
iat.
Vai!
Ascult , Alice, s l m fleacurile. S vorbim serios. E în
joc viitorul singurului t u b iat, singurului urma al numelui
nostru. Tu tii bine c - i iubesc copiii. Da sau ba?
Eu copii n-am. M-a ferit Dumnezeu de c torie pîn
acum, i de-acum înainte tiu s m feresc singur. A a c
toat afec iunea mea... i restul, e pentru copiii vo tri. i
singura mea bucurie al ii ar numi asta ideal, eu îs mai
modest e s -i v d oameni... mai vrednici i mai întregi decît
noi. i, slav Domnului, nici noi nu sîntem de lep dat.
i? se impacient doamna Deleanu.
Herr Direktor aprinse o nou igar .
V rog s m crede i c tot ce v spun e gîndit i copt de
mult, în c îna asta f de plete poetice... V -ntreb: ce-are
se aleag din D nu dac va face liceul a a cum vre i voi?
Doamna Deleanu ridic din umeri.
Dragul meu, ce s-alege din to i copiii crescu i în condi ii
bune, subt privegherea p rin ilor. R spunde tu mai precis...
dac po i.
Cred c da. Un ratat.
Grigore!
Azi e ti în toane rele, zîmbi domnul Deleanu, cu oarecare
îngrijorare totu i, ca la auzul unui gînd de-al s u, ocolit i
rostit de un altul.
Nu glumesc, nici nu cobesc. V pot dovedi ceea ce am
afirmat, cu creionul în mîn , matematic.
Poftim... ai devenit prooroc!
Nu, Alice. Degeaba te superi. Sînt convins c Iorgu
gînde te la fel: spune.
Drag Iorgule, tu e ti un om de isprav : î i iube ti copiii,
nevasta hai s zicem dar e ti un om comod, moldovan
prin excelen . i asta spune tot... tii, de pild , c i se
rîm acoperi ul casei, în loc s -l dregi ceea ce te va scoate
pentru cîtva timp din tabieturile tale e ti în stare s te
îmbe i în fiecare zi ca s ui i c din clip -n clip poate s - i
cad în cap. A a-i?
Poate. Numai c , din fericire, acoperi ul casei noastre e
teaf r.
Bine. S l m acoperi ul. Nasturul de la pantaloni, din
zi în zi mai descusut, nu-i co i la loc fiindc te bizui pe noroc
i ai ferma convingere c norocul se preocup de nemurirea
ei de care- i atîrn nasturul. Iar în ziua cînd î i cade, devii
pesimist i faci admirabile stan e melancoliei celor b tu i de
soart f ca s - i co i alt nasture la loc... Uite la ul, la ul
nostru, la ul! Un ora care are poe i i n-are primar, fiindc ,
bineîn eles, primarii sînt tot moldoveni. Toat activitatea
primarilor se reduce la înzestrarea cu ruine din ce în ce mai
poetice i mai melancolice a reveriei poe ilor din ce în ce mai
be ivi, mai acri i mai calici... Dragii mei, lenea moldoveneasc
începe cu vorba moldoveneasc i se încheie cu fapta
moldoveneasc . Voi nu vede i c limba noastr e f cut pentru
femei i pentru taclagii ! Dulce ce-i drept i molatec
îngrozitor, deprimant de molatec ! Parc -i vorbit numai din
puf, la gura sobei, cu jum tate gur , între dou cafelu e cu
erbet, cu ochii cîrpi i de somn. Limba valahilor e vulgar :
recunosc. E brutal : adev rat. Dar e vioaie. Vorbele-s scurte,
 stite, ca pentru lupt . Ai impresia c cine le roste te are
mu chi, i mu chi vînjo i, i nervi pe deasupra... i crede i-
ce spun, spun cu durere, c ci mi-e drag Moldova... Uite,
pîn i dragostea pentru Moldova e plin de mil , ca pentru
un biet b trîn nevolnic dar venerabil. De altfel asta e i
expresia consacrat a moldovenilor pentru Ia i de pild :
"B trînul nostru ora ! Bietul Ia i!" To i îl deplîng i to i
revendic mila celorlal i pentru b trîna capital a Moldovei. i
spune-mi tu, Iorgule, dac nu e ti prototipul moldoveanului?
A a-i, m garule, sîntem fra i!
Sîntem fra i... Da. Numai c moldovenismul meu a primit
un altoi salutar...
Monoclul?
Dac a fi r mas în Moldova sînt sigur c -l purtam, cum
se spune, în fundul pantalonilor.
Exagerezi!
De loc!... Adu- i aminte c printr-a asea de liceu f ceam
versuri!
i?
Arvonisem deja energia la Muntele de Pietate.
To i b ie ii trec pe-acolo.
În Moldova mai ales... i nenorocirea-i c r mîn.
Ai devenit moldofob?
Nuu... Dar constat c Moldova-i primejdioas . Tr tura
ei esen ial , din care decurg toate celelalte, e o anumit lene,
elegant , aristocratic , estetic , cum vrei s -i spui, dar nefas
mai ales. Cine tr ie te în Moldova din copil rie, trebuie s - i
puie vat în urechi, ca i marinarii lui Ulysse, altfel îi ucid fru-
moasele sirene...
Grigore, eu am tr it numai în Moldova, i tr iesc: hm?
i sînt ferm convins c te întrebi i tu cum ai ajuns unde
ti.
N-am obiceiul s -mi pun astfel de întreb ri... dar poate
ai dreptate.
Sigur c am. Dac nu era Alice, tot talentul i toat
inteligen a ta i-ar fi fost un ferment de am ciune în plus.
Poate exagerez pu in, dar, în fond, am deplin dreptate.
Mediul moldovenesc e primejdios pentru educa ia b ie ilor...
Viitorul lui D nu nu trebuie încredin at norocului
moldovenesc. Deocamdat îl ave i voi, îl avem noi, în mînile
noastre.
De D nu nu m despart. Asta s-o tii, se scutur nervos
doamna Deleanu.
Drag Alice, mîine-poimîne vine armata. Vrînd-nevrînd i-
l ia. Nu mai vorbesc de miile de desp r iri dintre p rin i i
copii dintre mame i b ie i, mai ales inerente vie ii. Or s -
nceap femeile, chefurile etc. ... inevitabile. Ce-ai s te faci?! Ai
-l legi? Nu. Ai s plîngi... Or, i pentru tine i mai ales
pentru el e bine ca desp irile s fie f lacrimi, b rb te ti.
i-i iar i foarte bine ca nenum ratele ispite ale adolescen ei
i-ale tinere ei s -l g seasc rbat lit în via , nu poet
ancorat în fustele mamei... i s tii, Alice i-o spune o
experien adev rat dragoste pentru mamele lor au numai
copiii crescu i în via , nu cei crescu i în ietacul mamei.
Odraslele din ietacul mamei tiu s -i canoneasc b trîne ele,
cu nenorocirile lor futile. Ceilal i tiu s pre uiasc i
delicate a i jertfele secrete ale celei care i-a crescut, fiindc la
tot pasul s-au lovit de via a care, cum tii, nu- i pierde vremea
cu solicitudini i amabilit i materne...
Grigore drag , se rug doamna Deleanu, da eu nu-l
sf pe D nu . Spune tu: nu-s eu destul de sever cu el?
Poate mai sever decît cu Olgu a!
Alice, genul acesta de severit i nu conteaz . Înd tul
mamei severe e tot mama. Copilul tie sau simte aceasta.
Ajunge atîta: r sf ul e gata. Severitatea care vine de la un
str in e tonic ... Evident, nu vorbesc de monstruoasele
prigoniri care ucid sufletele. Slav Domnului, sîntem în
sur s -l ferim pe D nu . Vorbesc de severitatea, de
asprimea pe care copilul trebuie s-o întîlneasc de mic, fiindc
numai aceea îi d mu chi i individualitate combativ . S
admit, ipotetic, c severitatea educa iei de pîn acum e f
cusur... S întoarcem pagina. S -l privim pe D nu în liceu, în
liceu la Ia i, bineîn eles. Ia închipuie- i c într-o zi D nu vine
acas cu capul spart, fiindc s-a b tut sau s-a jucat cu al i
ie i... Ei! vezi! Ai tres rit! Atunci te vei alarma, vei exagera,
vei plînge, îl vei comp timi... i D nu va sim i nevoia s aib
cîte o sor de caritate pentru fiecare durere sau necaz... Ori, în
via i-n r zboi surorile de caritate nu-s obligatorii, i chiar
dac ar fi, sînt rare... Sau altceva. O not proast , de pild .
nu te va convinge cu lacrimi, la nevoie c -i persecutat.
Tu-l vei crede fiindc e ti sensibila lui mam , i fiindc , pe de
alt parte, belferii care sînt oameni din via cu tot ce
implic aceasta nu sînt la fel cu mamele i nici nu pot fi
mam a treizeci-patruzeci de copii str ini... Consecin a: în loc
n scoceasc el singur mijlocul de-a birui reaua voin ,
neaten ia sau severitatea dasc lului, va ob ine o interven ie la
director, prin p rin i... Ei! asta tope te b rb ia... i, asculta i-
, condi iile de via devin tot mai grele. R scoala neasc
e un semn. Vor începe alte r scoale, alte tulbur ri mai
curînd sau mai tîrziu. Civiliza ia a început s p trund în ara
noastr , luînd aspecte comice de operet dar va ispr vi prin
a p trunde adînc, efectiv, i atunci va lua aspecte tragice. Se
vor revizui valorile sociale, se vor d rîma a ez mintele barbare
i poetice, i marile energii ale muncii vor cople i tirania
trînd viei st pînilor de ieri. Vom avea, în sfîr it, mai mul i
medici i mai pu ini popi, mai multe spitale i coli, i vor
li în via a social oameni care vor tîrî civiliza ia cu ei,
vulgari dar energici, brutali dar puternici. -atuncea, dragii
mei, a fi nepotul lui conu Costache Dum a nu va mai însemna
nimic, decît poate în rarele saloane cu mobile mîncate de molii
i boieri sc ta i. Atunci nu te va mai întreba nimeni: "Cine-a
fost tat - u?" Pa aportul ereditar pentru saloanele
aristocratice i pentru via a social de azi va fi un arhaism
perimat... Ferice îns de acel care, puternic prin el, va ti s - i
arunce numele cu iz de cronici nesp la ilor pe care i-a biruit
cu pumnii lui, ca o impertinen . A a, da! Acela va fi st pînul
celorlal i, ca i str mo ii lui, dar altfel...
Grigore, tu ui i c D nu va fi bogat...
Nu uit de loc... Averea mo tenit e socotit ca o fericire
zut din cer, de poe i, dar de oameni teferi, nu. A! nu spun
s cia lucie e o fericire! Aceast preten ie o las religiei cu
popi gra i! Dar tot atît de mare primejdie ca i calicia e averea
de-a gata pentru sufletul copiilor. Drag Alice, bietu tatu-meu,
era un om care se ridicase numai prin puterile lui... N-ai
team ! Nu-s demagog, nici nu fac politic , nici nu-s snob de-a-
ndoaselea! Vreau s - i spun atît: tata a avut experien a vie ii.
Ei bine, tii ce ne spunea el cînd eram mai mari? "M i b ie i,
 to i sînte i, cap ave i: iaca- averea pe care v-o las. Dac -
i ti s fi i oameni, i l sa nepo ilor mei mai mult decît v las
eu vou , dar cît v-am l sat v-ajunge." Iat , Alice, singura avere
cu adev rat m noas . Cealalt cînd e i mo tenit pe
deasupra e bun pentru bacara, pentru ampanie... i mai
tîrziu pentru doctori. "D nu va fi bogat": te cred! Foarte bine!
Numai c în clipa cînd î i va mînui singur averea, s fie atît de
întreg, atît de c lit, încît s aib mîndria c el singur ar fi fost
în stare s-o adune a a cum au f cut i p rin ii s i i s-o
pre uiasc mai degrab ca o dovad i ca o amintire a
vredniciei înainta ilor s i, nu s - i m soare nemernicia i
sl biciunea în fa a ei. i pentru asta trebuie s -l facem om,
înainte de a fi om bogat.
S -l trimit în Germania? vorbi rar, cu temere i sfial ,
doamna Deleanu.
Nici nu m-am gîndit la a a ceva!
Doamna Deleanu respir , înseninîndu-se. Herr Direktor î i
st pîni un zîmbet cu o încruntare. L sînd ig rile, î i preg ti o
havan . Herr Direktor fuma havane numai dup mesele lungi,
cu l utari i alte muzici, i dup discu iile lungi pe care le
vedea ispr vindu-se cu izbînd .
O aprinse.
Dragii mei, în aceast privin credin a mea e alta decît
aceea a parveni ilor, ciocoilor i chiar multor boieri autentici
care- i trimit odraslele prin str in i de îndat ce le-au
în rcat, ca s înve e limbi str ine. E o eroare cu grave urm ri,
dintre care cea mai de c petenie e înstr inarea de limba
na ional . Copil ria fiec rui om, în concep ia mea, trebuie s
fie etnic . Fiecare om trebuie s tie s înjure în limba lui
dic ionar trebuie s poat rîde, plînge i iubi la fel. Cînd
n-ai amintiri din copil rie, în limba ta na ional , ci într-o
limb înv at cu dasc li, vei fi o corcitur lamentabil , cum
avem atîtea. Ori, studiile în str in tate nu urm resc, i nu
trebuie s urm reasc înstr inarea, ci altoiul fertil al unei
civiliza ii superioare, pe un suflet format din punct de vedere
etnic, tocmai în clipa cînd mai e permeabil. Cît despre
Germania!... Voi crede i c vreau s -mi trimit toate neamurile
în Germania, fiindc acolo mi-am f cut eu studiile? Eroare,
dragii mei... Mai întîi, Germania n-a fost pentru mine o
voca iune cum e, de pild , Parisul, pentru atîtea sec turi.
Fereasc Dumnezeu! M-am dus în Germania s înv în
condi ii practice, ca nic ieri aiurea dup cît tiu eu
specialitatea mea: ingineria. Asta nu înseamn c socot
Germania indispensabil unei bune educa ii! Germania e o
ar cu multe calit i sociale i cu multe cusururi v dite
pentru sugacii lupoaicei. Mie mi-a folosit, f ca s m
robeasc . Dar asta-i altceva!... Sînt în m sur s pre uiesc i
alte educa ii decît cea german . De altfel, pentru un om întreg,
e bun ori ice civiliza ie adev rat . Contactul cu mai multe
chiar, nu-i stric . Dimpotriv , deschide cîteva ferestre
adev rate în înc perea cu ferestre pictate care e mintea
noastr de cele mai de multe ori. De asta om vorbi mai tîrziu.
Deocamdat -i vorba s -l form m pe Kami-Mura.
i?
Simplu. Îndep rtarea de ietacul moldovenesc al
excelentei sale mame.
Grigore, vorbe ti serios? întreb domnul Deleanu.
Drag Iorgule, tu te ui i prea mult la monoclul meu. Uite:
îl scot.
Grigore, dreptate ai, nu zic ba. Dar i m rturisesc franc:
dorin a mea e s -mi v d copiii crescînd la un loc, subt ochii
mei, a a cum am crescut i noi subt ochii p rin ilor no tri...
De rest... vom vedea...
Sau, mai exact, nu te sup ra, Iorgule cît despre rest,
cum o vrea Dumnezeu! Dumnezeu... i lotul cel mare la loteria
statului.
În definitiv eu nu m-amestec! Am spus numai care-i
dorin a mea... S hot rasc Alice... Piedic pentru viitorul
copiilor mei nu vreau s fiu... chiar dac mi- c lca pe inim .
mas singur pe cîmpul de lupt , doamna Deleanu î i
mu buzele strîngîndu- i batista în mîn .
...? o privi Herr Direktor prin monoclul din nou pus.
Grigore, vorbe te precis, f ocol. Ce propui?
Slav Domnului!... Pe D nu mi-l da i mie... Sta i, nu v
alarma i! Pe D nu îl da i pe mîna mea.
Precis, nu a a.
Precis: îl dau intern la o coal din Bucure ti la care,
vom vedea. Vorbesc principial... coala Luteran , de pild .
Asta la început, provizor. L- da acolo numai din pricina
sporturilor. La nem i sportul e obligator. i mediul e destul de
românesc... Unde mai pui c , în contact cu nem orii, D nu
va deveni patriot din clanul românilor de-acolo: tot teatrul so-
cial în mic, plus sporturile. Ce ai de zis?
Vorbim în principiu. Mai departe?
Bun... Vacan ele le petrece la Bucure ti sau aiurea
în tov ia mea. În tot cazul nu acas .
Cum??
Stai, Alice. Nu-s atît de negru! Vorbesc de vacan a de
Pa ti i de Cr ciun; cea mare, evident, o petrece cu voi, la
Medeleni ca s fac o dat pe an inhala ii de moldovenism în
familie.
Grigore, e inuman!
Drag Alice, pri urile sînt bune i- i au rostul lor numai
în pahar... În astfel de ocazii, ori vin, ori ap . Îl vrei b rbat?
-mi r gaz s i-l fac. D -mi-l mie cît îl dai i înv turii; un
an colar, cu vacantele cele mici... i nu vei regreta!
Grigore drag , s nu-l v d un an întreg?
N-ai decît s vii cînd nu mai po i, împreun cu Iorgu el
are destule procese la Casa ie i s -l vezi... În vorbitor îns .
i cine are s se îngrijeasc de el? Cine-are s -l îmbrace?
S -l cîrpeasc ?
Eee! Asta-i!... Cine are s -i tearg nasul! Cine-are s -i
potriveasc p ria! De ce nu-l însori, Alice?... Nu-nu, n-ai nici
o grij ! îngrijesc eu de el, cît trebuie i cum trebuie.
...Grigore, i casa noastr ?... R mîne goal ...
Da Olgu a? Face cît cinci! Da Monica? Un copil delicios;
tocmai ce- i trebuie ie: delicat , cuminte, frumoas ... i vei
avea mîndria s - i iei, cu Olgu a i cu Monica, o îndoit
revan regional i femeiasc asupra b rba ilor de felul
meu, i asupra muntenilor.
Doamna Deleanu privea în gol...
i mai am o ultim preten ie, necesar , ad ug repede
Herr Direktor; vacan a urm toare s mi-l l sa i mie pe D nu .
Vom face împreun o plimbare prin str in tate: Italia,
Germania, Fran a, Anglia... Vreau s -i dau un aperitiv
interna ional... i s n-ai grij , Alice! Evident, n-o s -i fiu
mam . În schimb va avea în mine un camarad atent i
experimentat. Se va deprinde s stea singur într-o odaie de
hotel de mîna întîia, se în elege, al turi de odaia mea. Va
înv a s - i fac singur geamandanul de piele, cu trus , i
înzestrat de un burlac competent în geaman-dane. Va trebui
se descurce în limbi necunoscute, cu chelnerul, cu
portarul... Va asculta muzic bun vezi, Alice, de ce sacrificii
sînt în stare! ca s înve e cum s - i st pîneasc somnul în
public... i peste doi ani, î i trimit un alt D nu ceva mai
dezghe at i mai neatîrnat care va aduce, cum se cuvine s
fac cineva care vine din str in tate, cadouri alese de el, din
banii lui, pentru surori i p rin i... -ai s ai vreme atunci
trei luni de zile, mari i late s -l înzestrezi cu delicate a i
elegan a sufleteasc atît de necesare i care sînt darurile
nepre uite ale mamelor de calitatea ta...
Din ochii închi i ai doamnei Deleanu, lacrimi repezi
curgeau pe obraji c zînd pe fa a de mas . Uneori, palmele i se
ridicau r zvr tite sau rug toare i iar c deau, învinse de
lacrimi.
În sofrageria f de copii i cu toamn plutea t cerea i
ap sa via a.
Domnul Deleanu întoarse capul spre fereastr , uitînd
igara aprins pe fa a de mas . Herr Direktor se surprinse
oftînd, i tu i.
Ascult , Grigore, începu doamna Deleanu tergîndu- i
ochii, nu cu batista, ci cu palmele, D nu ... D nu glasu-i
tremura ca i b rbia D nu e un copil, opti ea, izbucnind în
plîns.
Fa a de mas începuse s ard negricios, neb gat în
seam de nimeni. Domnul Deleanu se retrase lîng fereastr .
Herr Direktor ridic din umeri.
Da, Alice drag , asta-i soarta noastr . Sîntem copiii...
pîn cînd nu mai sîntem... Sîntem oameni... pe p mînt...
Facem i noi ce putem...
Grigore, îl rug doamna Deleanu, cu ochii acoperi i, nici
nu-i preg tit... N-are uniform ... Nici nu-i preg tit... Cîte-i
trebuie... Dac nu-i preg tit...
Ia s l m jalea la o parte! Parc l-am prohodi. Ce
Dumnezeu! Doar nu-l trimetem la moarte! Vom face din el un
om întreg, un b rbat. i vom fi ferici i cu to ii.
 Grigore, se învior deodat doamna Deleanu, trebuie s -l
întreb m i pe D nu dac vrea. El trebuie s hot rasc .
Ai dreptate, Alice. Altfel decît crezi i decît dore ti, dar ai
dreptate. S se înve e de mic s vrea. -l chem.
Eu m duc, izbucni doamna Deleanu.
Alice drag , du-te mai întîi i te r core te. Uite: ai ochii
ro i. Nu trebuie s te vad a a!... Noi v- tept m.
Doamna Deleanu ie i cu umerii pleca i de povara ultimei
speran e.
Ei, Iorgule, am r mas între b rba i... Trebuie s convii c
ce-am f cut e bine...
Ai dreptate, drag Grigore... Mediul moldovenesc e cam
slab, zîmbi domnul Deleanu tergîndu- i ochii umezi... Bietul
nu !
Mingea de foot-ball, cu dou pîntece de piele pe dinafar
i de gum pe din untru înghi ise mingile de oin ale
copiilor, cum avea s înghit toate mingile de oin ale rii, de-
a lungul anilor. Întîile ei victime în casa Deleanu erau ghetele:
roase ca de lepr .
Grigore, s nu ui i cînd îi pleca s iei tiparul
picioarelor nepo ilor t i. Dup fiecare partid de foot-baal i
dau o telegram urgent : "Trimite". i tu ai s expediezi cîte
dou perechi de ghete de cap. Dup trei telegrame te-ai
compromis. Tot Bucure tiul va ti c ai copii clandestini.
Sau, mai exact, c am nepo i a c ror mam e denaturat ,
spundea Herr Direktor încîntat de succesul balonului.
Dup ghete, victimele mingii nem ti erau Anica i Profira.
Anica i Profira aveau picioare Profira, trîndave; Anica,
agere. Dar mingea avea aripi i o frunte de berbec...
i în sfîr it veneau geamurile: niciodat mingea nu intra în
cas pe u . La marginea satului, în fa a cimitirului, se
întindea un t an: loc mai potrivit decît ograda pentru
jocurile cu mingea. Doamna Deleanu, îns , socotea c -i mai
cuminte s-o aud pe Olgu a chiar sp rgînd geamuri, decît
n-o aud de loc.
Herr Direktor proclamase legile jocului, cu demonstra ii
muritoare.
Bine, Herr Direktor, da de ce n-ai voie s love ti cu
mîna? obiectase Olgu a nevoind s accepte aceast ciungie
sportiv .
Fiindc legea-i lege. Nu se discut .
Atunci eu am s fac alt lege.
Cum, Olgu a? Nu e ti tu în stare s faci ceea ce fac sute
de nem ori?
Bine! Am s le-ar t eu lor!
i ca s se r zbune pe nem ori, Olgu a se jurase fa de
Monica s bat acest cap de neam , care nu merit s -l love ti
cu mîna, numai cu piciorul.
Monica era arbitru.
nu purta mingea, lovind-o din fug cu un picior,
îndrumînd-o cu cel lalt. Olgu a îl a tepta calm , cu ochi ageri,
cum a tepta un boxer în ring atacul celuilalt. Goana dintr-un
cap t al ogr zii, dep nînd mingea cu picioarele, i apropierea
treptat de Olgu a îl istovise pe D nu . Îi zvîcneau tâmplele.
Haide odat !
Erau fa în fa la cî iva pa i. Mingea nemi cat a tepta
lovitura care-i va dezl ui salturile.
Pierzîndu- i cump tul, D nu întrebuin un vicle ug naiv:
se pref cu numai c love te mingea spre dreapta cu piciorul
drept cel stîng atac , hot rît. Dar Olgu a s rise spre stînga
i primise mingea între picioare încle tînd-o. D nu se repezi
orbe te... În gol. Odihnit , Olgu a mîn mingea, f grab ,
magnetizînd-o cu poruncile îndesite ale picioarelor.
nu gîfîia, alergînd dup Olgu a cu dezn dejdea
ghinioni tilor... Olgu a întoarse capul... se feri vertiginos
nu c zu iar mingea lovit puternic, s lt lung i intr în
bar.
Genunchiul lui D nu era însîngerat ca o rodie coapt .
Monica alerga cu batista în mîn .
Te doare, D nu ?
D -mi pace!
Ce i-ai f cut, Olgu a? întreb doamna Deleanu coborînd
sc rile în goan .
L-am tut! ip Olgu a aducînd mingea în bra e.
Cum l-ai b tut?
Ne-am jucat, mam . M-am împiedicat i-am pierdut
partida.
Olgu a, s tii c-am s arunc în fîntîn mingea asta. S
te lini te ti odat .
De ce e ti sup rat , mam drag ? întreb Olgu a blînd,
privind-o cu b gare de sam .
Nu-s sup rat !... Da nu-mi plac jocurile violente!
De ce-ai plîns, mam ?
Las - , Olgu a!... D nu drag , hai cu mama în cas .
Ma , azi nu mai dormim?
Las ... Mai joac -te cu Monica.
chiop tînd, cu batista Monic i în jurul genunchiului i
mîna doamnei Deleanu, dezmierd toare, pe cre tetul capului,
nu p i spre viitor...
Monica, s tii c s-a-ntîmplat ceva! Haidem în cas ...
Stai: numai o dat s-o mai arunc.
Picioarele Olgu ei se desf cur în unghi drept; mingea
zvîcni sus-sus-sus... pîn ce derap în jos din cerul îngerilor.
Ai v zut lovitur ? Acuma hai!
Scrumelni ele erau pline de mucuri; fa a de mas c run it
pe-alocurea de scrum.
Herr Direktor fuma. Domnul Deleanu fuma. Amîndoi
ceau, urm rind dansul oriental, înv luit în voaluri, al
fumului aromat.
Olgu a- i lu la mas locul obi nuit. Monica se strînse
lîng Olgu a.
Herr Direktor, de ce nu m -ntrebi de ce am venit?
A! tu e ti Olgu a! Iaca te-ntreb: de ce-ai venit?
A a!
Bine.
Papa, da tu nu m -ntrebi?
Ce s te-ntreb?
Ce vrei tu.
...Ce-ai f cut pîn acuma?
M-am jucat afar .
Bine.
Tot ce fac eu azi îi bine: de ce papa?
Ce-ai spus?
Nimica. Am glumit.
Bine.
Olgu a o privi pe Monica, r sfrîngîndu- i buza de jos.
Monica m tur f miturile de pe fa a de mas .
 Herr Direktor, ai migren ?
Nu.
Atunci tu ai migren , papa?
De ce, Olgu a? N-am.
Atunci eu am migren .
i t cu încruntat .
Te doare capul, Olgu a? o întreb domnul Deleanu
privind-o în sfîr it cu luare-aminte.
tiu eu!
...Spune tatei, Olgu a. Te v d cam înfierbîntat .
Nu m doare capul... Eu nu spun minciuni.
E ti sup rat ?
De ce s fiu sup rat ?
Atunci ce ai?
Da tu ce ai, papa?
?... Nimic. Fumez. M gîndesc...
La ce te gînde ti, papa?
La tine... la D nu ... la voi.
Bine, papa.
Se auzi un zgomot la u . To i întoarser capetele într-
acolo. Profira intr mestecînd. Venea din buc rie s - i ia
desertul în sufragerie.
Cona ule, pot s strîng masa? întreb ea potolindu- i un
scat, cu ochii la strugurii r ma i.
Dup ce-i ispr vi de mîncat, îi r spunse crunt Olgu a.
Am ispr vit.
Du-te i te uit -n oglind .
Hai, du-te, Profiro; ai s strîngi masa mai tîrziu, interveni
zîmbind domnul Deleanu.
Profira ie i. Un voluminos sughi crainici mersul pa ilor ei
masivi.
Papa, de ce st m noi aici?
O a tept m pe mama.
i tu o a tep i, Herr Direktor?
Eu îl a tept pe D nu .
S a tept i eu?
Dac vrei...
Tu ce zici, papa?
Cum vrei tu, Olgu a!.
 Eu fac a a cum vrei tu.
Stai i tu... de ce nu?!
Olgu a ciuguli cîteva boabe dintr-un ciorchine,
rostogolindu-le pe mas .
Papa, num rul treisprezece poart ghinion?
Tu tii ce-i ghinion, Olgu a? o cercet prin monoclu Herr
Direktor.
Sigur, dac-am spus!... Ghinion e cînd ai tu bac la c i...
i cînd am eu crampe.
Bravo! i cine te-a-nv at?
Tu, Herr Direktor.
Unde-i Alice s te-aud ! A c ta o papar !
Spune, papa, num rul treisprezece poart ghinion?
tiu eu, Olgu a?... A a cred unii.
Da tu ce crezi?
D !... Da i nu.
Mai mult da sau mai mult nu?
Parc mai mult da.
Ca i mine, papa... Herr Direktor, nu cumva azi îi
treisprezece?
De ce? Azi ai ghinion?
M rog!... Spune tu i spun i eu!
Nu-i treisprezece. Acuma spune.
Eu n-am... da poate c au al ii!
Iaca n-ai nimerit: al ii au noroc azi.
tiu, Herr Direktor, îl iscodi Olgu a.
De unde tii? Ai ascultat la u ?
Eu n-ascult la u !
Atunci ce tii?
Întreab -l pe papa.
Ce tie, drag ?
tiu eu!
Mare drac mai e ti, Olgu a!
...Herr Direktor, ce faci tu cînd i-i ciud ?
Depinde! Uneori înghit... alteori...
Alteori?
Alteori fumez!
Eu înghit.
Înghi i! Ce înghi i?
 Poam , Herr Direktor, r spunse calm Olgu a, strivind în
din i ca pe-o alun , un fraged bob de busuioac .
În ietacul doamnei Deleanu, prin storurile l sate în jos,
lumina amiezii de toamn p trundea ostenit i odihnitoare.
Cu o mîn , D nu se rezema pe um rul mamei lui
îngenuncheat lîng el. Piciorul cu pricina i-i inea întins.
Genunchiul zdrelit fusese sp lat i badijonat eu iod... Acum
venise rîndul bandajului antiseptic.
Un pronun at miros farmaceutic m gulea n rile lui D nu .
Ochii nu i se mai desprindeau de pe învelitoarea bandajului,
însemnat cu o cruce ro ie.

"...R nit în r zboaie soldatul c zuse,

i-n pu ine zile chinuit muri.
Departe de-o mam care îl crescuse i care-l iubi..."

Ne tiind c D nu murea "departe de-o mam care îl

crescuse i care-l iubi", doamna Deleanu era îngrijorat de
gravitatea obrajilor lui.
Te strînge pansamentul, D nu ?
Da, pansamentul... Nu. Nu m strînge pansamentul!
Spune mamei, D nu . Dac te strînge s i-l fac din nou.
Nu, mam . A a e foarte frumos. Merci.
Pornind de deasupra genunchiului, pansamentul ajungea
pîn la mijlocul pulpei dînd piciorului un vestmînt de ran
pentru decora ii. "Il pressent quelque chose! (1)..."
Mai demult, doamna Deleanu vorbea fran uze te cu
domnul Deleanu mai ales atunci cînd vroia n-o în eleag
urechile copiilor. Deprinderea de prisos în vorbe acum cînd
copiii tiau fran uze te se refugiase în untru, pentru
gîndurile tainice.
E ti trist, D nu ? îl întreb ea dezmierdîndu-i fruntea.
Întrebarea se pref cuse în îndemn: D nu deveni trist.
"Pauvre petit! Quel sourire navrant." (2)...
truns de vanitatea triste elor poetice, D nu primi
dezmierd ri pe frunte, pe obraji, cum ar fi primit aplauze.
Vrei tu s - i dau ceva? Hai! Cere ceva mamei..
Mam , azi nu mai trebuie s dorm? întreb D nu eu
glas din ce în ce mai nesigur.
 E ti obosit, D nu ? i-i somn!
Nuu!
Atunci de ce s te culci! Nu-i bine-aici, cu mama?
Ba da.
Hai s te pieptene mama.
"Poate c m-am îmboln vit", n jdui D nu , sim indu-se
la putere.

1 Pun ei ceva la cale! (Fr.)

2 S rmanul de el! Ce zîmbet nedumerit! (Fr.)

Prin v lurele moi i încîlcite, pieptenele vîslea u or,

ascultînd mai mult de melancolia ochilor decît de mînile care-l
purtau c-un scop practic. Pentru oricine altul decît doamna
Deleanu, p rul lui D nu era castaniu i buclat. Dar ochii
str inilor sînt distra i i v d conven ional: nu mai mult, nici
altfel, decît ochii func ionarilor de la pa apoarte.
"Castaniu i buclat!" Adic la fel cu sute i mii de capete
prin care trece foarfecele i cosmeticul b rbierilor!... Bie ii
ie i! Trebuie s fii femeie ca s bage de seam lumea c ai
r frumos!
Inima doamnei Deleanu se strînse amar, sim ind nep sarea
oamenilor. i mînile mamei ocrotir , o clip , zadarnic,
împotriva ochilor i-a foarfecilor, risipa buclelor lui D nu .
Stai jos, D nu . S te pieptene mama frumos.
nu se a ez pe dormeza de la picioarele paturilor
al turate.
Întinde-te bine... A a. tii, D nu , cînd erai mic...
Se lungise de-a lungul dormezei, cu capul pe genunchii
doamnei Deleanu. Ghetele pr fuite odihneau pe alul turcesc,
i ciudat! nici o observa ie! Dimpotriv , un zîmbet z rit
printre gene.
"R nit în r zboaie..."
S - i spuie mama o poveste?
Daa!
Ce s - i spuie mama?
D nu , se întrist ea deodat , nu mai tie mama pove ti
pentru tine! E ti mare, D nu !... Cum trece vremea!
 Doamna Deleanu oft i, l sînd pieptenele în p r, alint
capul pentru care nu mai avea pove ti.
"...Departe de-o mam ..."
Ochii doamnei Deleanu cuno teau nuan ele buclelor lui
nu ca notele unei Nocturne de Chopin...
Bucle castanii!... Castanii pe dinafar : da. Dar cîte fl ri
mocneau în untru! Cîte ape ruginii! Ce delicate chenare
ar mii ardeau pe marginile uvi elor!
La sfîr itul vacan elor, buclele lui D nu erau altele decît
cele de la începutul vacan elor. În ro ul lor de soare cuprins
de întuneric, sim eai o dogoare parc , sim eai apropiindu-se
toamna, cum sim i în lumini ul unor tablouri de Rembrandt,
nimbul lui Isus.
i buclat!" Bucl cu bucl altfel buclat. Diminea a, cînd
nu se de tepta din somn în clipa hîd cînd p rul
oamenilor e zburlit i dezm at p rul lui r rea ca o
gr mad de lalele cînd ar mii, cînd castanii înflorite în
gr dinile somnului.
Atîtea dimine i! Atîtea de tept ri copil re ti! O clip , tot
trecutul anilor din urm se acoperi de brunul lan de aur al
lalelelor rotunde...
... i iat , începea liceul... via a... uniforma... tunsul...
trîne ea pentru unii, tinere ea pentru al ii... i copilul cu
bucle de fat , întins pe dormez , niciodat , niciodat nu va
mai fi la fel...
D nu .
...
Furat de gînduri, doamna Deleanu nu b gase de seam c
nu a ipise pe genunchii ei. Ridicîndu-i capul cu mînile, îl
ez pe c tîiul dormezei, înceti or, ca pe un vas cu flori i
fluturi.
Cran ... D nu se de tept însp imântat, în sunet de s bii
parc .
Ce-i?
Nimic, D nu . Uite...
M tunzi, mam ? se alarm el v zînd uvi a de p r i
foarfecele din mîna doamnei Deleanu.
Nu, D nu , zîmbi ea cu triste la gîndul c al ii îl vor
despuia. Am t iat o uvi numai... pentru mine.
 De ce, mam ? întreb D nu c scînd cu poft .
A a... s-o vezi i tu cînd vei fi mare... D nu !...
Poftim?
Tu e ti mare, D nu ?
Da, mam .
N-ai vrea tu s r mîi a a cum e ti: mititel?...
Nu!
...împreun cu mama.
Daa.
Dac nu se poate, D nu !... Hai s - i dea mama ceva
bun.
Din ifonier ?
Din ifonier , zîmbi doamna Deleanu în fa a ifonierei de
mahon a mamei i-a bunicei ei.
...Parfumul d tor de nostalgii al ifonierelor copi riei din
ietacul somnului i al r sf ului! Parfum care se duce cu
trecutul... Parfum pe care-l reg se ti trecînd gr bit de via
pe o veche uli cu zarz ri înflori i... Te ine-n drum ciudata
adiere, venind cu-a prim verii printr-o fereastr necunoscut
la care poate s r sar un chip de fat tîn ... din cas ? ori
din trecut? turbur tor.
Parfumul de liv ic i sulfin strînse în s cule e colorate,
care atîrn de rafturi ca ni te delica i desagi ai amintirilor...
Miros de iarb -mare, de colonie i de parfumuri cu nume pe
veci uitate, ca ale fericirii... Gr mezile albiturilor, zîmbitor de
albe-n umbra violet a rafturilor...
... i z ng nitul argintiu al cheilor, i scîr îitul muzical al
ifonierelor deschise de o mîn alb , cînd în oglinda lor r sare
o clip numai un ietac i un copil cu buze umede i ochi
duio i fiindc în ifonier e ocolat ...
Mam , cîte am voie s iau? întreb D nu , ron ind o
tablet rotund de ocolat "Marquis", mîncînd din ochi cutia
mas în mîna lui.
Ia- i-le pe toate... s ai i tu la tine în odaie.
Adev rat?
Adev rat.
nu închise cutia dup oarecare dibuire cu capacul: era
emo ionat.
i-acum hai s te parfumeze mama.
 nu plec capul ca pentru încoronare. Dopul de sticl ,
umezit, erpui printre bucle, pe dup urechi, pe tîmple, l sînd
o adiere de lunc jilav i de bomboane acre.
D nu ...
Poftim.
D nu ...
Mînile doamnei Deleanu umblau repede printre rafturi,
sucind i fr mîntînd teancul batistelor.
D nu , opti ea rar, în sil , du-te în sofragerie... Te
teapt mo u Puiu.
nu ie i. Curentul trînti u a smulgînd-o mînii distrate.
În afara u ii, D nu a tepta cuvenita observa ie: "U ile se-
nchid, nu se trîntesc!" Neauzind nimic, se mir , i porni spre
sofragerie cu buzunarul umflat de cutia ocol ilor,
chiop tînd din pricina bandajului.
Oglinda ifonierei oglindi în treac t o mîn care acoperea
un obraz...
Uite i pe Kami-Mura! izbucni voios Herr Direktor,
azvîrlind c ile.
În a teptarea cam lung a lui D nu , Herr Direktor
jucase cîteva partide de écarté cu domnul Deleanu.
Da ce-i cu tine, Kami-Mura?
M-am julit la genunchi, mo u Puiu.
i ai primit cadou un pansament... Bravo ie! Ia stai jos.
Herr Direktor î i strîmb scaunul spre D nu ... Olgu a care
îndurase cazna unei silnice t ceri, î i turti b rbia de mas , cu
ochii la pînd . Domnul Deleanu î i statornici privirea pe
plafon; Monica, pe genunchi.
i-a spus mama pentru ce te-am chemat?
Nu.
Foarte bine. Atunci s vorbim noi amîndoi, ca doi
rba i... ca doi prieteni: da?
Da, îngîn D nu , strîngînd cutia cu ocolat .
La vrîsta ta c i ani ai? doisprezece?
Neîmplini i, regret D nu ro indu-se.
N-are-a-face! La doisprezece ani nu mai e ti copil. E ti
gogeamite b iat mare! A a trebuie fii.
Vocea lui Herr Direktor r suna categoric , directoral .
nu se preg ti pentru un lung ir de "da.".
 Tu tii, D nu , c mo u Puiu te iube te... ca i mama, ca
i tata...
Da.
... i c - i vrea binele i numai binele...
Da.
Olgu a se fr mînta.
Bine, D nu . S vedem numai, dac -l iube ti i tu pe
mo u Puiu cît te iube te el pe tine...
nu clipi. Atîtea vorbe adresate lui, i numai lui, îl
ame eau. I se p rea c între cap i picioare, erau kilometri.
Capul se în ase sus, sus, dimpreun cu plafonul; picioarele
coborîser afund, afund, dimpreun cu podelele. i peste
pr pastia dintre cap i picioare alerga mereu trenul asurzitor
al vorbelor...
Ia s -mi spui tu mie, D nu , dac vrei s-ajungi într-o zi
la fel ca mo u Puiu?...
Da.
...S cî tigi i tu bani cît vrei s cheltuie ti cît po i,
ai automobil, s por i monoclu, s fii, într-un cuvînt, st pîn
pe tine, i cînd îi spune o vorb s tremure ceilal i în fa a ta i
te asculte ca pe un rege...
Da.
Atuncea D nu trebuie faci cum i spune mo u Puiu.
Bine...
Dar fiindc e ti b iat mare i de tept i înv at i
ascult tor...
O lic rire de spaim îl nelini ti pe D nu , ca un fulger prin
cea a deas .
...Mo u Puiu vrea s hot ti tu singur... i hot rîrea
luat de tine va fi sfînt . Cum vei spune tu, a a vom face noi.
i tata, i mama, i mo u Puiu te vor asculta pe tine, ca i
cum noi to i am fi copiii t i... Dar tu, D nu , trebuie s
chibzuie ti serios i s r spunzi ca un b rbat. Dac vei face
a cum credem noi, te vom iubi mai tare i te vom trata ca pe
un om mare i cuminte, nu ca pe un copil... Ne-am în eles?
Da, vorbir singure buzele lui D nu .
Acuma ascult bine...
"R nit în r zboaie soldatul c zuse..." Ce s-a întîmplat?...
Începînd din anul acesta fiindc acu i se ispr ve te
vacan a...
nu strînse mai tare cutia din buzunar.
...tu intri la liceu... Hei! Nici nu- i închipui tu, D nu , ce
mîndrie-i s fii licean! Ce înseamn asta: coala primar ?
Fleac! Pentru copii mici!... Liceul e altceva! i tata i eu am
fost liceeni. i ce r u ne pare c nu mai sîntem!...
nu trase cu coada ochiului la Olgu a, dar întîlni numai
ochii tri ti i mira i ai Monic i.
De-acuma înainte ai s ai pantaloni lungi, cu dung !
Auzi, D nu ? Pantaloni lungi. a cum poart tata i cu mine.
Ce mai vrei?
nu începu s asculte.
Ce se-ntîmpl îns : noi cu to ii vrem ca tu s ai parte în
via de ce-i mai bun i ce-i mai ales... i fiindc la Ia i nu sînt
licee de sam , am dori s urmezi liceul la Bucure ti. În
capitala rii, D nu ! S stai într-un ora cu regele! Duminica
te scot din internat, i dup ce tragem un... o mas grozav la
Enescu unde-ai s comanzi tu ce- i trece prin cap ne
trîntim într-o tr sur cu doi cai negri i facem o plimbare la
osea... i s tii, D nu , muscalul care l-oi alege eu întrece
calea ca regelui! Hei-hei! S racul rege! Noi înainte, picior peste
picior, i el în urma noastr ... tii tu c mo u Puiu se
pricepe!... i la anul dup ce-i înv a tu bine, ca s nu-l faci
de rîs pe mo u Puiu facem amîndoi o plimbare în
str in tate. Cînd cu trenul, cînd cu vaporul!... i cînd ti-i
întoarce, vorbind atîtea limbi str ine, r mîne Olgu a cu gura
scat , glumi Herr Direktor, f cînd cu ochiul Olgu ei. Vra s
zic , D nu , iaca ce- i propune mo u Puiu: ori mîi la Ia i
într-un liceu d nat unde vin to i descul ii i nesp la ii,
într-un liceu cu uniforme urîte ori vii la Bucure ti cu mo u
Puiu, la un liceu ca cele din pove ti, în ora ul în care st
regele, în ora ul în care, duminicile, o ducem numai într-o
petrecere, i de unde, cînd vine vacan a, hop în tren i tot
înainte... Acuma tu gînde te-te i alege... Tu tii cum e bine i
ce vrea mo u Puiu. Hot te.
Hai, Monica. Noi n-avem ce c uta aici.
a pocni... Herr Direktor aprinse o havan ... D nu î i roti
privirea prin odaie... Domnul Deleanu privea plafonul
încruntat, ca i cum acolo sus ar fi fost zugr vit vînzarea lui
Isus.
Privirea lui D nu întîlni capul tuns al lui Herr Direktor,
cicatricea de Schläger; înfrico at , se ab tu în spre bufet...
Bietul bufet! Cînd D nu era mic se ascundea în bufet... Acum
era mare!... i mama nu era în sufragerie...
Înghi i uscat, iar înghi i... Singur pe un scaun deasupra
lumii... i trebuia s r spund da.
Ridic ochii înfrîn i spre Herr Direktor.
Nu te gr bi, D nu , îl îmb rb Herr Direktor. Gînde te-
te bine.
Capul lui D nu zvîcnea gol.
Mîna-i în epenise pe cutia din buzunar... O viespe venit
de-afar îi bîzîi subt nas. Scutur capul, se ap cu mînile.
Viespea se a ez pe struguri. Mîna lui D nu încle din nou
cutia.
"...A!... Vra s zic de asta mama..."
i tata i Olgu a! To i tiuser , numai el nu!...
Îl alungau din cas ... To i îl p seau... Nim nui nu-i p sa
de el... i mama? Chiar mama!... D nu nu mai avea pe
nimeni...
Închise ochii umez i... i deodat , turbinca lui Ivan se
întredeschise. Din ea n lir ca ni te umbre uria e, într-o
lume pustie Barbara Ubric, Genoveva de Brabant,
Cenu reasa, toate domni ele i împ tesele nefericite... i
printre ele, cînele soldatului mort în r zboaie, cînele Azor.
"Vra s zic a a! Vra s zic a a!"...
Pe obrajii lui D nu i peste lumea jalnicelor umbre
alunecar dou lacr mi... terse cu mînie de mîna lui D nu ...
ci din turbinca lui Ivan cu plete negre-n vînt, cu ochi
scînteietori, cu pal ul într-o mîn i buzduganul în cealalt
ie ise F t-Frumos din lacrim .
Mîna lui D nu smunci cutia cu ocolat , izgonind-o pe
mas .
Nu-mi trebuie! Dac -i a a, bine!... Las c v-ar t eu!"...
Cu glas ridicat, neobi nuit de tare i de hot rît, D nu rosti
marile vorbe:
Da, mo u Puiu, merg cu mata la Bucure ti. A a vreau
eu.
Bravo, D nu , bravo! A a b iat mai în eleg i eu! Vino s
te s rut.
D nu ! strig doamna Deleanu, sco înd capul prin u a
întredeschis , f s intre, ca în a teptarea rezultatului unei
opera ii.
"Ce-am f cut?"...
Ca roua dimine ii, F t-Frumos se risipi în ploaie de lacr mi
pe obrajii s ruta i ai lui D nu .
Alice! Hai, Alice! S-a f cut! S ne tr iasc D nu ! O sticl
de Cotnar.
Las , las , dragul mamei, are s fie bine, îl alin doamna
Deleanu strîngîndu-l în bra e a a cum l-ar fi strîns pe peronul
unei g ri lugubre, subt ip tul locomotivei care l-ar fi dus la
cel.
În cîteva clipe sofrageria î i schimb înf area. Profira
iu it de-o porunc scurt , strînse fa a de mas cu scrum i
rm turi, m tur pe jos, aruncînd priviri crunte sprintenei i
zîmbitoarei Anica, ale c rei mîni purtau farfurii i
ng nitoare tacîmuri, ca pe ni te castaniete. O alt fa de
mas , alb , împodobit cu broderii simple, acoperi masa,
dîndu-i un aer duminical. Herr Direktor ajuta pe doamna
Deleanu, potrivind, cu un fel de galanterie, faldurile i c derea
fe ei de mas .
Domnul Deleanu se duse în beci. D nu , nemi cat pe
scaun, avea privirea grav i distrat a figuran ilor pentru
schimbarea decorului piesei în care i ei sînt decor.
Alice, fac prinsoare pe ix kilograme de maroane c n-ai
bi coturi de ampanie.
Bine, Grigore. Prive te...
Într-un raft de sus al bufetului, al turi de tradi ionalul
panera cu struguri de Malaga i migdale, bi coturile se
în au în vraf pudrat, ca ni te galbene vîsle ale veseliei.
Am pierdut. La porunc !
Ai s ne trimi i de la Bucure ti, cînd începe sezonul
maroanelor un vagon... Facem un praznic, D nu ! A a-i?
Poftim?
Nimic... Spune mama prostii.
O strîngere de inim ... Cînd îi vremea maroanelor, D nu
va fi la Bucure ti... O odaie goal în cas i alta însuflet...
S-auzir lovituri de picior în u .
 Deschide i !
Anica smunci u a-n l turi. Gîfîind, cu p ria pe cap i
pardesiul pe umeri, intr domnul Deleanu.
Asta-i pentru Alice i pentru copii.
Prezint-o!
"Mumm", nou sute ase.
Se aprob , exclam Herr Direktor descifrînd eticheta în
timp ce degetele încercau soliditatea dopului cu casc
zboinic .
Grigore, ia prive te.
Bine c mai v d i eu colb autentic pe o sticl de vin.
...de Cotnar, rectific domnul Deleanu cu un ton
heraldic.
Uite ce mi- i f cut fa a de mas !
În mijlocul mesei, domnul Deleanu culcase cotnarul,
cîndu-i c tîi dintr-un ervet. Sticla neagr cu dopul
îmbrobodit în cear , avea straiul de praf i a e de p ianjen al
anilor subterani.
Anica, du-te în odaia feti elor i pofte te-le.
S ne a ez m.
Cum?
D nu lîng mine, hot rî doamna Deleanu, luîndu-l de
dup gît.
Vra s zic pe mine m- i dat afar ! protest Herr
Direktor.
Tu stai cu ampania. Noi, moldovenii, st m cu D nu i
cu cotnarul.
M lep d de Satana!
Nu se leap ea de tine!
Da Olgu a unde-i? întreb doamna Deleanu pe Monica.
Tante Alice, Olgu a... Olgu a a spus c doarme, opti
Monica, sub iind pe cît cu putin pe a spus.
Nu se poate. S vie i Olgu a.
O doare capul, tante Alice.
Ia s m duc eu s v d ce-i, se ridic domnul Deleanu
sim ind c nu-i lucru curat.
Pot s intru?
Olgu a.
Domnul Deleanu cr u a, privi i înceti or se îndrept
spre patul Olgu ei.
Dormi? o întreb el, dezmierdîndu-i pletele.
Nu, r spunse ea cu ochii închi i, cu pumnii închi i.
Te doare capul?
Nu.
Atunci de ce nu vrei s bei i tu un pahar de ampanie
pentru D nu ?
Nu vreau.
Ia uit -te la tata.
De subt genele negre, privirile negre izbucnir . Olgu a ca
i cum deschiderea ochilor ar fi implicat imperios schimbarea
pozi iei se ridic , a ezîndu-se pe pat. Privea f s
clipeasc .
Ei! V d c e ti sup rat ! Ia spune tatei: ce s-a întîmplat?
Sînt sup rat .
De ce?
Fiindc am dreptate.
Asta-i bucurie, Olgu a, nu sup rare!
Nu. Fiindc eu am dreptate i tu n-ai... i eu vreau ca tu
ai dreptate totdeauna.
Domnul Deleanu abia î i st pîni un zîmbet; Olgu a
gesticula cu degetul: asta însemna c sup rarea-i pe sfîr ite.
Ia explic -mi cum vine asta.
Papa, începu Olgu a vehement, cine-s eu?
Tuu? Fata mea.
i mai cine sînt eu?
Fata mamei.
i mai cine, papa?
... i prietena lui mo Gheorghe.
Ei, papa! Tu m faci s rîd, i eu vreau s fiu serioas !
Spune, papa.
Am ajuns la fundul sacului! Mai spune i tu.
Papa, cine-i D nu ?
Aha! Fratele t u.
Vra s zic el e fratele meu?
Sigur.
Papa, vra s zic D nu e rud cu mine tot atît cît e i eu
tine i mama?
Da, Olgu a, zîmbi domnul Deleanu.
 -atuncea, dac eu a fi tot a a de mare ca i mama, a
fi mama lui D nu .
A a-i. Ar avea dou mame. Vai de el!
Papa, z u c nu glumesc... Vra s zic eu sînt sora lui
numai fiindc -s mic ...
Nu, Olgu a! E ti sora lui D nu fiindc amîndoi sînte i
copiii no tri.
Sigur, papa. Eu ce spun!... Vra s zic eu sînt ca i
mama pentru D nu , numai c eu sînt mic i mama-i mare...
Da i eu am s fiu mare.
Te-ai sup rat pe tata fiindc -l trimete pe D nu la
Bucure ti?
Spune, Olgu a. Tu tii c tata te ascult cu pl cere.
Papa, de ce nu m- i întrebat i pe mine?
Tu îl iube ti mult pe D nu ?
M rog!... Eu sînt sora lui. De ce nu m- i întrebat?
... tiu eu!... A a-s p rin ii, Olgu a: n-au încredere în
copii. i poate c n-au dreptate... Întotdeauna.
Te-ai sup rat, papa?
Nu. M-am posomorît, poate, f s vreau.
Papa, eu nu vreau s te sup r. Eu vreau s ai tu
dreptate... De ce-a plîns mama?
Mîna domnului Deleanu îi r spunse dezmierdîndu-i mîna.
i ie- i pare r u, papa. Sînt sigur .
Cum i pare r u i ie, Olgu a! A a-s p rin ii! glumi el
melancolic.
Vezi, papa! Pe mine nu m- i întrebat!
Olgu a, tu tii c D nu vrea plece? El a ho rît,
nesilit de nimeni... În sfîr it!
tiu eu. El face cum vrea Herr Direktor.
i mo u Puiu îl iube te pe D nu ca i noi. El îi vrea
binele... altfel decît noi... i cred c are dreptate.
Spui drept, papa?
Da, da!
La noi acas nu-i bine?
Îi bine, Olgu a... Dar pentru un b iat e mai bine s
creasc între b ie i... strunit cum trebuie.
Mai bine eram eu b iat.
De ce, Olgu a?
 A a!... N-ar fi plîns mama.
Ba da, Olgu a. Mama v iube te deopotriv pe amîndoi.
tiu, papa, nu zic!... Da eu nu vreau s plîng mama.
i-l l sai pe tata singur, dac erai b iat?
Tu e ti b rbat, papa!
i?
...Nu te- fi l sat, papa, izbucni ea mînioas , fiindc -s
fat .
Domnul Deleanu o s rut .
i-a trecut sup rarea?
Dac ai tu dreptate, sigur.
Am, Olgu a. Avoca ii au totdeauna dreptate!
i p rin ii, papa!
Ei, bravo! A a te vreau: vesel . Haidem în sofragerie.
Papa, Herr Direktor e mai sever decît tine: a a-i?
Decît mine mi se pare nu-i greu s fii mai sever... Ce
zici?
Adev rat! Tu nu e ti de loc!... Nici nu-i nevoie s fii!
Da! Spui tu!
Ba da, papa. Dac ai fi tu sever, eu...
Tu?...
Olgu a îl privi cu viclean seriozitate.
Eu m- arunca de pe acoperi ... cum erai s faci i tu
cînd erai mic, i i-ar p rea r u!
Oare!
Da tu nu e ti sever. Tu nici nu po i s te superi, papa.
Ei?!
Da. i spun eu! ie- i vine s rîzi cînd te superi, -atunci
vrei te superi i mai tare...
Domnul Deleanu rîdea.
Tu sameni cu mine, papa.
Da, Olgu a. Ar trebui s -l pui la col pe tata, fiindc nu
tie s fie tat serios.
Ei, papa! Eu te-ascult pe tine. tii, eu te-am sup rat
odat , i fiindc tu nu mi-ai spus nimica, eu singur m-am
pus la col ... Vezi! Nu mi-i ru ine! Eu î i spun... Da vreau s
tiu dac Herr Direktor e sever?
Cît trebuie, Olgu a. Grigore v iube te.
tiu, papa... Las , am s vorbesc eu cu Herr Direktor...
Ce cau i aici? De ce nu ba i la u , Anica?
Întreab coni a de ce nu mai veni i...
Hai s mergem, papa... Îmi pare bine c mi-ai f cut o
vizit . Am s înv s fac cafea. Cînd mi-i mai face tu o vizit
am s te tratez cu cafea neagr .
M omoar Alice, m i dr cu orule!
i dulcea - i dau, papa.
Ai tu dulcea ?
Sigur. Uite, papa... Da s nu m spui!
Ochii domnului Deleanu sclipir de rîsul amintirilor,
privind gavanoasele din sob .
Acolo-i bufetul t u!
Da, papa, acolo am s ascund cafeaua i ibricul.
i de unde ai s ai tu cafea i ibric?
Îmi cumperi tu, papa... ca s -mi pot primi musafirii.
i dac ne prinde mama?
Are s guste i ea din cafea... s vad dac -s bun
gospodin !
i dac se sup ?
Ne pune la col pe-amîndoi!
V- i împotmolit? îi întîmpin doamna Deleanu
scuturîndu- i gîndurile.
T cere! cuvînt Herr Direktor. Dau cuvîntul lui "Mumm".
Aviz urechilor delicate!
Grigore, s nu spargi oglinda.
N-ai grij , Alice! Dopurile de ampanie au predilec ie
pentru urechile tale! De rest n-ai grij , c are dopul!
Într-o pornire, doamna Deleanu i Monica î i astupar
urechile. Totu i, pocnetul festiv le f cu s tresar . Dopul
zbur ca o vrabie dintr-un exuberant zarz r înflorit în sticl ,
scuturat în cupe.
Impecabil! se autocompliment Herr Direktor, umplînd
cupele... Servi i- ! Cea mai plin pentru Kami-Mura.
Umple-o bine, Herr Direktor, nu m persecuta! îl lu în
primire Olgu a ar tînd cu degetul adev ratul nivel al
ampaniei subt cel decorativ al spumei.
Alice, ce ai de spus? Fiic -ta vrea abatajuri alcoolice?
D -i, Grigore. În norocul lui D nu .
Stai, Olgu a, nu începe... N-ai grij , te-ame ti îndat .
 Ai s ii un discurs, Herr Direktor? întreb Olgu a cu
buzele pufoase de spum .
Nu m interpela! Tu e ti ve nic în opozi ie... Dragii mei,
începu Herr Direktor ridicînd cupa, de azi înainte am pierdut
un nepot, dar am c tat un b iat în acelea i condi ii ca i
Fecioara Maria. Beau mai întîi, în cinstea noului tat
vrednic tat ! care- i boteaz fiul în ampanie nu în ap orto-
dox ... i în ce ampanie! ad ug el muindu- i buzele în
blonda roire. Gaudeamus igitur.
Ciocnite, cupele cîntar pura ariet a cristalelor sub iri.
Hai, Alice, nu fi mam vitreg ! Ciocne te cu tat l
copilului vostru!
Umple-o, Grigore.
Cum? Ai i b ut-o! Tu, Alice!
Eu.
Herr Direktor turn veselie acolo unde era nevoie de mult .
C-un fo net, spuma crescu. În mi carea ei, cupa se în a,
parc palpitînd, asemeni unei balerine-n vîrfuri, furat de
zborul voalurilor desf urate.
-acum, dragii mei, urm Herr Direktor ciocnind cu
doamna Deleanu, s bem în s tatea fiului îndrumat. Dorin a
mea cea mai fierbinte e ca peste vreo zece ani, aduna i în jurul
acestei simpatice mese, c ciocnim din nou to i cei de-acum.
-atuncea, D nu , s m prive ti tu prin monoclu cum te
privesc eu acuma i s zici: "Acest ramolit care în via a lui
n-a tiut s aib un copil... a izbutit s fac un om". În
teptarea acelei zile, s-o cinstim pe aceasta cum se cuvine, s
cinstim pe mame!
E ti bine dispus, Herr Direktor! îl apostrof Olgu a c-un
bi cot în mîn .
Mi se pare c sîntem amîndoi... Bun -i ampania! Ce zici,
Olgu a?
Îi bun , Herr Direktor! Te pi de limb !
Atunci ine i tu un toast.
Crezi c mi-i fric ?
Ia s te vedem! o provoc Herr Direktor, r sturnîndu-se
pe speteaza scaunului.
Olgu a se ridic în picioare.
Mam , d -mi voie s m sui pe scaun.
 Ce vrei s faci?
Vreau s in un discurs... pentru Herr Direktor.
Suie-te. Vezi numai s nu cazi!
Parc e ti o statuie! exclam Herr Direktor privind-o cu
gîtul strîmb.
Nu m interpela, Herr Direktor!
Domnul Deleanu nu- i g sea locul pe scaun. Cuno tea
tracul debuturilor oratorice i, de i glum , debutul Olgu ei îl
emo iona.
Olgu a î i trecu palma peste frunte, umplîndu-se de
râm turi fiindc avea în mîn un ciot de bi cot.
Drag Herr Direktor, vorbi ea f ov ire, privindu-l, noi
doi i pîn azi am fost rude fiindc tu e ti mo ul meu. i nu-
mi pare r u!
Nici mie, Olgu a.
Atunci avem noroc la rude amîndoi!
Bravo, Olgu a! aplaud domnul Deleanu.
Mare noroc, Olgu a! S tii de la mine.
tiu, Herr Direktor, de cînd am fost rud cu Fi a
Elencu... Da de azi înainte sîntem mai rude.
Chiar foarte rude! superlativ Herr Direktor comparativul
Olgu ei.
Ba nu! Foarte rud sînt numai cu tata, cu mama i cu
cineva...
Cine-i misteriosul cineva?
Ai s vezi, Herr Direktor.
N-o întrerupe, Grigore, o ap domnul Deleanu.
Las , papa, eu îi r spund... De azi înainte Herr Direktor,
tu e ti tat l fratelui meu. De asta sîntem noi mai rude: fiindc
doi e mai mare decît unu, i fiindc tu, de azi înainte, e ti de
dou ori rud cu mine.
i- i pare bine, Olgu a?
Sigur c -mi pare bine!
Atunci hai s ciocnim.
Stai, c n-am sfîr it!... i eu doresc, Herr Direktor, s
aib i fratele meu noroc la rude cum avem i noi doi.
A bon entendeur, salut! exclam Herr Direktor luînd-o în
bra e.
Bravo, Olgu a! Nota zece la discurs!
 Dragii mei, vocifera Herr Direktor, a ezînd-o pe Olgu a la
locul ei, c am c tat un b iat nu-i mare lucru! Dar v d c
nu scap omul de ce e scris s i se întîmple. M-a ferit
Dumnezeu de nevast , i iac c -n schimb îmi trimete o
soacr !... S bem în cinstea celei mai minore soacre de pe
globul terestru i s dorim ca toate celelalte s -i samene!
...D nu mîncase mai multe bi coturi muiate în ampanie,
poft . Auzea r sunînd cupele ciocnite, vorbele, glumele,
rîsetele, f s le asculte... Vra s zic se întîmplase ceva bun.
To i erau veseli fiindc D nu spusese da. D nu ar fi putut s
spun da sau nu... ezuse pe un scaun din sofragerie, înalt,
ciudat de înalt ca toate scaunele clipelor solemne i to i
a teptaser s hot rasc el... Da.
Cînd îi scosese dentistul, mai demult, o m sea, D nu , cu
seaua în mîn , plînsese privind-o cu nedumerire i
du nie. -atunci, ca i acum, p rin ii lui îl felicitaser ,
rîzînd al turi de scaunul caznei... Ciudat! Atunci o m sea,
acuma un da din gura lui D nu ie ite... i to i erau veseli!
Dac-ar fi spus nu? To i ar fi fost tri ti... S racu D nu ! Numai
el era trist... i parc nu... Era odat un împ rat care cu
jum tate fa rîdea i cu jum tate plîngea...
sturnat pe scaun, domnul Deleanu respir cotnarul din
ru .
Grigore, începu el zîmbind cu ironic melancolie, mult ai
mai terfelit tu ast zi biata noastr Moldov !...
Scopul scuz mijloacele!
Nu, nu! Criticele tale erau sincere, i mai bine decît copiii
nimeni nu tie s vad paiul din ochii p rin ilor... Dar eu,
drag Grigore, am b ut ampanie, -acuma beau cotnarul
acesta roznovenesc care are cincizeci i nou de ani: e tocmai
din o mie opt sute patruzeci i opt!... i închin, la rîndul meu,
pentru aceast Moldov în care s-a f cut cotnarul amar i
blînd, pentru aceast Moldov în care mai r sar suflete
asem toare cotnarului, i fiindc -s amare, i fiindc -s
blînde, i fiindc -s rare. -atît doresc eu copilului meu: s fie
din acele suflete, atunci cînd în pivni ele Moldovei cotnar nu
va mai fi.
Papa, cotnarul e mai bun decît tutunul?
Vrei s gu ti, Olgu a?
 Dac spui tu!
Ia s vedem.
Olgu a î i muie buzele, sorbi cu încordat aten ie, i ridic
din umeri încre indu- i fruntea.
Îi amar, papa! Mai bun -i ampania!
Tu nu te pricepi, Olgu a! zîmbi domnul Deleanu. Asta-i
pentru mo negi ca noi!
Papa, da spune-mi dac -i mai bun decît tutunul!
Hei! Cred bine! i-i mai rar!
Atunci am s te rog ceva.
Spune.
Olgu a se ridic de pe scaun, se apropie de domnul
Deleanu, i începu s -i opteasc la ureche, tr gînd cu ochiul
la ceilal i.
Olgu a, nu-i politicos ce faci tu! o dojeni doamna
Deleanu.
Merci, papa!... Mam drag , a a-i cînd faci un chef!
Uite, Olgu a... i spune-i s -l bea în cinstea voastr , a
copiilor.
Olgu a ie i cu paharul de cotnar în mîn , c lcînd ca o
acrobat pe frînghie.
Pentru mo Gheorghe? întreb doamna Deleanu.
Mai încape vorb ?!
R mînem f copii, zîmbi doamna Deleanu oftînd. Pe
nu ni-l ia Grigore, pe Olgu a ni-o ia mo Gheorghe...
Numai Monica e a noastr ... Hai s ne scul m.
Noi mai r mînem, Alice, protest Herr Direktor, ar tînd
paharul pe jum tate plin.
Herr Direktor i domnul Deleanu r maser singuri în fa a
paharelor.
Cînd pleci tu, Grigore?
Mîne.
i pe D nu cînd i-l aduc?
Peste vreo s pt mîn .
A a degrab ?
Acu i începe coala.
i tribunalul.
Încep toate!... Trebuie s -l preg tesc: s -i fac uniform ,
-l mai plimb prin Bucure ti...
 Bine... S tr im!
Noroc!
Pornit tocmai din îndep rtate vremi cu alean de soare
îng lbenit pe foi de nuc aroma cotnarului se r spîndi în
cerea od ii. i adierea toamnei de afar , înv luind suflarea
toamnei din cotnar, se umplu de amintiri...
Doamna Deleanu ie ise din sofragerie dezmierdînd cu
degetele buclele lui D nu , urmat de Monica. Ajungînd în
dreptul u ii ietacului se opri.
Haide i la mine, copii.
Mut, D nu trecu înainte, spre odaia lui, cu capul aplecat.
Intr . U a se închise. P sit de buclele lui D nu , mîna
doamnei Deleanu r mase o clip în aer, cu degetele r sfirate,
ca o frunz desprins de pe creang i r zle it de fructul pe
care-l ocrotea... C zu.
Tu vrei s vii cu mine, Monica?
Feti a apuc mîna cea trist , o strînse cu toat puterea ei
copil reas i intr în ietac, furi înd o privire ab tut spre
a lui D nu .
Dou t ceri, una lîng alta, mîn în mîn .
Doamna Deleanu edea întins pe pat, cu ochii închi i;
Monica a ezat pe marginea patului.
Ochii Monic i nu se desprindeau de pe chipul neclintit al
doamnei Deleanu. Îi venea s - i ie suflarea ca s nu fac
zgomot.
De la o vreme, genele doamnei Deleanu tremurar ... i
dou lacrimi alunecar de-a lungul obrajilor. inîndu- i
suflarea, Monica se aplec i s rut cu timiditate mîna
doamnei Deleanu.
Tu erai aici, Monica? tres ri doamna Deleanu.
Cu mata, tante Alice.
Pui mic... tu du-te lîng D nu ... Eu am s dorm.
Monica ie i în vîrfuri. Se opri în fa a u ii od ii lui D nu .
tu încet cu degetul.
D nu , opti ea aplecînd urechea.
Ap sînd bini or clampa, întredeschise u a.
Doarme!... S racu D nu !...
Dup ce se închise u a la loc, D nu deschise ochii din nou
i nu zîmbi.
 Monica intr singur în od a feti elor.
În trei od i, trei t ceri priveau via a...
Venind de la mo Gheorghe cu paharul gol, Olgu a d du
buzna în sofragerie. Profira s ri de pe scaun cu gura plin , ca
om loas elev surprins mîncînd în clas de profesoar .
Anica plec ochii în jos, ascunzînd bi cotul la spate, cu gestul
revelator al colarilor fum tori.
Pof mare! Anica, hai cu mine!
Profira le a tept s ias . De îndat ce se închise u a, învie,
ca statuia unui tablou alegoric dup ce se las cortina...
Aplecîndu-se, lu bi cotul aruncat de Anica, i-l înghi i.
Ascult , Anica, o cercet aspru Olgu a, ai mîncat numai,
sau ai i b ut?
Nici n-am apucat s m nînc, duduie Olgu a, se tîngui
Anica ar tîndu-i mînile goale.
Bine! Atunci trebuie s te gr be ti fiindc Profira
nînc tot. Stai, nu pleca. Ai treab cu mine... Ia s -i dau i
Profirei o treab !
Medit încruntat i repede deschise u a sofrageriei.
Profira!
Of! M-am speriat, duduie!
Du-te i spune vierului s - i dea poam frag : auzi? S-o
aleag frumoas .
Da aici cine s cure e?
tie i Anica s m nînce bi coturi! Du-te i m nînc
poam . Hai repede.
Profira oft i porni... sco înd un alt bi cot din buzunarul
pestelcii.
Ascult bine, Anica.
Ascult, duduie.
Ai s te duci în odaia turceasc , la mo u Puiu, -ai s
ba i la u încet. i dac nu r spunde ai s ba i tare... Ia
arat -mi cum ai s faci?
Anica se apropie de u a sofrageriei... i intr .
Anica, te joci cu mine?
Am uitat, duduie Olgu a!
cum i-am spus.
Da. Dat încet...
Toc-toc, boc ni ea cu degetul.
 ... i dac nu r spunde bat tare.
Buf-buf, b tu ea cu pumnul.
A a. i dac nici atunci nu r spunde, intri în goan ,
trînte ti u a, te ba i cu mîna peste gur i spui în gura mare:
"P catele mele! Eu gîndeam c era i în sofragerie!" Ai în eles?
Da s faci zgomot, ca s -l treze ti!
i dac se sup , duduie Olgu ? între Anica abia
inîndu- i rîsul.
Nu-i treaba ta! Ai s -i spui c duduia Olgu a vrea s -i
vorbeasc .
În a teptarea Anic i, Olgu a se plimba cu mînile la spate,
din ce în ce mai repede, ca cineva care n scoce te dialoguri cu
replici scurte. Uneori se oprea, î i descoperea fruntea mereu
tut de uvi ele negre i iar pornea.
A spus s pofti i.
Dormea?
Nu, fuma.
Bine. Acuma du-te i m nînc tot ce-a r mas pe mas .
nu la i nimic Profirei!
Bucuros de musafiri? întreb afabil Olgu a intrînd la
Herr Direktor.
Încîntat!
Ce mai faci, Herr Direktor? Nu te deranjez?
Tu! Prietena mea! Îmi pare r u!... Ce vînt te-aduce pe la
mine?
Nimic, Herr Direktor! Am venit s te v d, s mai st m de
vorb ...
Herr Direktor se ridic într-un cot pe divan, încrustîndu- i
monoclul în orbit .
Îmi faci o vizit ?
Sigur... Da frumos halat ai! Tu e ti elegant ca o cucoan .
A a-s burlacii, Olgu a.
De ce numai burlacii?
Fiindc ei n-au nevast ! În schimb, au un halat frumos.
i cei însura i nu trebuie s aib ?
N-au nevoie. Ei au o nevast frumoas .
i dac -i urît ?
Se consoleaz ! Adic nu. D ! Ofteaz i ei!... Da stai jos.
Ce pot s - i ofer: o igar ?
 Azi e ti vesel, Herr Direktor!
Ca întotdeauna.
Azi nu-i ca întotdeauna.
Ai dreptate. Azi e o zi mare.
Pentru tine?
i pentru Kami-Mura... i pentru to i. N-ai v zut?
Atunci de ce-a plîns mama?
De unde tii tu c-a plîns?
Am v zut eu.
Bine. A plîns... fiindc -i mam .
Ei! Atunci ar trebui s plîng în fiecare zi!
A plîns de bucurie, Olgu a.
Nu, Herr Direktor.
A a cred eu.
S - i spun eu de ce-a plîns: fiindc pleac fratele meu.
Drag Olgu a, mama a în eles c -i mai bine pentru
nu s înve e la Bucure ti, i ea singur a hot rît cum de
altfel a hot rît i D nu .
Atunci de ce-a plîns?
A a-s cucoanele, Olgu a. Dup ce se hot sc s fac
ceva, plîng, i le trece.
i-a lcat pe inim , Herr Direktor!
M i! c multe mai tii!
Herr Direktor, cînd pleci?
Mîne, Olgu a.
Pleci singur?
Da. D nu vine cu Iorgu, peste o s pt mîn .
...îmi pare bine, respir ea.
Herr Direktor îi dezmierd pletele.
Bun fat e ti tu!
Herr Direktor, începu Olgu a privindu-l drept în ochi, tu
ti sever?
Cu cine Olgu a?
tiu eu!... La Bucure ti, cu func ionarii t i.
Sigur. Altfel nu merg treburile.
i ce faci tu cînd e ti sever?
D !... Vorbesc mai aspru, m încrunt, i dac nu m-
ascult îi dau afar .
i dac n-are s te-asculte fratele meu?
 D nu m-ascult .
Cine tie?! Dac face-o prostie?
Îi fac moral .
i dac mai face una?
Hm!... Om vedea!
Hm!... Herr Direktor, tu ai b tut vreodat pe cineva? .
Poate! Nu-mi mai aduc aminte! Cînd eram b iat...
Da- i place s ba i?
Nu, Olgu a. E urît i s lbatec.
Vra s zic , n-ai s -l ba i pe fratele meu?
Pe D nu ! Fereasc Dumnezeu!
Olgu a respir adînc.
Merci, Herr Direktor. tiam eu! Tu e ti sever, da bun...
Îmi dai voie s umblu în geamandan?
M rog!
Închide ochii, Herr Direktor... Astup - i ochii cu mînile...
Acuma s -mi spui ce-am s fac!
Ai s - i faci un du cu colonie!
Bine-mi pare c n-ai ghicit!.. Azi nu te doare capul, Herr
Direktor?
Slava Domnului, am sc pat!
Ce r u îmi pare! Eu vroiam s - i fac o fric iune.
Ba m doare! Cum nu!
Rev rsîndu-se, colonia gîlgîia; palma Olgu ei se rotea
repede, împr tiind-o pe capul zim at aspru de p rul m runt,
în timp ce buzele suflau din r sputeri spre cre tet.
Î i place, Herr Direktor?
Stra nic! Parc s-a mutat Polul Nord în capul meu!
Numai ia-o mai încet, c acu i ca t o migren .
Nu-i nimica, Herr Direktor! Î i mai fac o fric iune. Azi îi o
zi mare!
Pe capul meu!
i pe altele, Herr Direktor, ad ug Olgu a, fr mîntînd
amarnic.
Era o d nare atît de str vezie, c parc nu era în
zduhul toamnei i o blînd vast în lumin ... ca un
trecut...
nu coborî treptele pridvorului cu mînile în buzunar i
umerii pleca i. Z rind mingea de foot-ball uitat în ograd , î i
aminti c se jucase cu Olgu a, c se r nise la genunchi mai
adineaori i i se p ru c treptele pe care le coboar sînt
altele decît acele pe care le suise, i c ograda-i alta, i c D -
nu e altul...
Ca i cum treptele suite atunci i coborîte acum ar fi fost ale
vremii, nu ale pridvorului casei p rinte ti.
Închise ochii...
De multe ori, spre sfâr itul vacan elor mai ales, D nu visa
i s-a întîmplat o nenorocire. i-ntotdeauna, deschizînd
ochii, nenorocirea se ispr vea. i D nu era fericit, cu sufletul
fr gezit de zîmbete desprinse din spaima somnului. Astfel
nenorocirile din somn îl deprinser s socoat nenorocirea ca
un prag peste care treci deschizînd u a cu o deschidere de
pleoape pentru a intra în alba înc pere a luminii, cu oglinzi
numai pentru zîmbete i ferestre numai pentru soare...
...Deschise ochii. Mingea de foot-ball, acee i; cerul, înalt i
întins; începea coala, se apropia plecarea; D nu , mic i
singur...
Vra s zic l-au dat afar din cas ... Nu-i venea s plîng ,
nu. Oft .
Cum ar fi vrut D nu s se fac cerul mic-mic, i jos-jos,
a cum era cuvertura m su ei pe care f cea uneori, iarna,
doamna Deleanu pasien e sau cetea o carte. i dedesubtul
cerului mic orat i coborît, a a cum ar fi vrut D nu , s fie un
covor luminat de fl rile sobei i o pisic somnoroas ...
Deasupra m su ei mai era o lamp cu abat-jour. Subt
su se vedeau picioarele mamei în pantofi sub iri, stînd
locului, sau strîmbîndu-se pe-o coast de nedumerire, sau
tînd tactul unei sup ri, cu vîrfurile. D nu , fire te, edea
subt m su . Olgu a se juca pe-afar , în om t. Dar lui D nu
nu-i trebuia alt joac . Acolo, lumea se mic ora ca o c su de
pu . Nimeni nu mai era pe lume, decît picioarele m su ei,
nu la mijloc, pantofii mamei i pisica. D nu tia ce face
mama fiindc vedea ce fac pantofii. tia cînd zîmbe te, cînd se
încrunt , cîad se sup . Pisica de la o vreme torcea. i era o
cere!... C ldura sobei ajungea acolo molatec i
somnoroas ... Acolo începeau pove tile cu Statu-Palm -Barb -
Cot, cu Prichindel... Acolo f urise D nu o lume m runt , cu
oameni mici ca literile, cu animale de statura majusculelor i
 su e niciodat mai mari decît o carte de pove ti, s -ncap -n
ele numai basme. D nu , numai, era uria , dar ce uria cum-
secade!... Era bine acolo! Aceea era patria lui D nu luminat
de focul din sob ca de un soare al co-voarelor pe care dorm
copii i viseaz pisici...
L-au izgonit.
Ce înalt era cerul! Ce mare p mîntul!
Porni încet spre livad ... Ce se întîmplase în turbinca lui
Ivan? Ce vînt ve tejise, scuturase i alungase împ ra ii, fe i-
frumo ii i pove tile? Turbinca lui Ivan era goal ?
nu mergea singur. Nimeni nu-l mai înso ea. O tile care
întotdeauna veneau în urma lui D nu sau îl a teptau înainte
pieriser . Pustiu înainte, pustiu în urm ! Din cas -l
izgoniser , înainte-l a tepta coala...
Turbinca lui Ivan era goal i era grea fiindc în ea intrase
durerea din via în locul celei din basme, cu duioasa ap sare
de moarte a toamnei pe p duri.
În drum spre livad îl ajunse Ali, gudurîndu-se pe lîng el.
Numai Ali îl iubea pe D nu . i dup ce va pleca D nu ,
amîndoi vor r mînea singuri: D nu la Bucure ti, Ali la
Medeleni.
D nu !
Cu cozile fluturînd pe spate, Monica alerga dup el.
D nu , stai pu in, D nu !
Îl ajunse în livad . Gîfîia.
D nu ... Îmi pare- a de r u c pleci! se spovedi ea gata
de plîns, luîndu-l de mîn i privindu-l cu ochii m ri i.
Ce v-am f cut eu? Ce mai vre i cu mine? De ce nu-mi
da i pace?
Smulgîndu- i mîna din mîna Monic i porni înainte,
înstr inîndu-se de-ai lui în toamn .
Ce i-am f cut eu? murmur Monica acoperindu- i obrajii
cu mînile... S racu D nu !
i fiindc numai Ali mergea dup D nu , de i gonit ,
Monica porni dup Ali.
Arome dulci i am rui, mirodenii pip rate, miresme stinse,
sufl ri umile, abia sim ite, deslu ite totu i...
Soarele umed adierile vîntului de pe miri ti, i gr dini, i
ar turi fructele i frunzele crengilor trunchiurile pomilor
 mîntul frunzele i fructele c zute i firele de iarb -
ncovoiate miroseau de-a valma toate-toate.
Pluteau suflete printre pomi i suflete se desprindeau din
iarb i din vînt, i c derea frunzelor dezmierda mîhniri f
de frunte i sfî ieri f de mîni.
i pretutindeni începea o plecare, i nic ieri nu se vedea
tristul cuf r al plec rilor, nici femeia care st pe el înfrigurat ,
cu genunchii strîn i i coatele împreunate, acoperindu- i
ochii: s nu mai vad i s nu mai plîng .
Dar toamna?
Monica se tupilase dup trunchiul unui m r domnesc.
Deasupra ei, merele pline încovoiau crengu ele, împov rîndu-
le, ca cerceii cu prea grele nestemate urechile micilor infante.
De-acolo, Monica inea tov ie lui D nu , într-ascuns.
Ostenise. De aceea îngenunchease.
nu edea pe banca de sub nuc, nemi cat. Monica-i
vedea numai capul aplecat asupra mesei de stejar. Soarele-l
tea în plin, cîrlion îndu-l cu aram .
Pe masa de stejar c deau frunze, lumini de soare i nuci
întunecate în cojile verzi. Se desf cuse parc un str vechi
gromolnic, cu scoar ele de foi de nuc suflate cu lumini de
soare. i capul unui pui de faun, aplecat, visa...
O lacrim de-ar fi lucit în soare c zînd din ochii lui D nu ,
Monica ar fi cutezat s ias din ascun toare. Dar numai
frunzele c deau din crengile de nuc.
Sufletul lui D nu se îndep rtase atît de mult de trupul lui
nu , c murmurul buzelor lui era al unui copil care abia
tia s vorbeasc , i numai zîmbetul era poate al lui D nu
dac nu al soarelui de pe obraz.

Unu Il
Duduil
ti ca
Topora
Pe la moara Murgului
Trece fata turcului
C-un cojoc
De motoc
C-o pestelc
 Strec toare
Una mara
Dou para
Triaria
Compania...

în eles, versurile c tau odinioar farmecul naiv al

buzelor care mai degrab tiau s rîd decît s vorbeasc . Pe-
atunci, D nu avea vreo trei ani. Purta rochi ca i Olgu a, i
cînd îi era somn anun a: "Vau nani i". i o bucovineanc ,
daca lui, poate în dorul satului de peste grani , îl înv ase
încetul cu încetul versurile copil riei ei. D nu le recita din
bra ele doamnei Deleanu i, dup ce ispr vea, c ta
bomboane i s rut ri. Cînd se culca, le recita în oapt ,
pentru el, pîn ce-adormea.

Unu Ili
Duduili...

Nani, D nu ! r suna ca prin vis glasul doamnei Deleanu

din patul slab luminat de lampa cu abat-jour verde. i D nu
optea mai încet:
ti cas
Topoas...

Sst!

Pe la moaa Mugului
Tece fata tucului...

...? - !
i D nu zîmbea fiindc numai gîndul lui mai auzrea c
fata turcului avea:

Un cozoc.
Di motoc...

i adormea zîmbind.
 ...C deau frunzele nucului cîte una i mai multe laolalt pe
masa de stejar.
i pomii ast prim var erau înflori i, i-acum nu mai
aveau flori, i c deau frunze galbene din ei, fo nind uscat.
Poate de asta versurile cantilenei care l sa zîmbetul somnului
pe buzele lui D nu pe cînd avea trei ani acum f de
în eles, i-atît de trist i se desprindeau de pe buze, rupte din
trecut:

Unu Il
Duduil
E ti ca
Topora ...

Se ridic -n livad pe m sur ce se lungeau umbrele

coarea umed . Monica î i acoperise pieptul cu mînile:
tremura.
i D nu era îmbr cat sub ire! Dac r cea? Se ridic în
picioare, frecîndu- i genunchii îndurera i, începu s se
îndep rteze de-a-ndaratelea, ascunzîndu-se pe dup
trunchiuri. Se opri, uitîndu-se: D nu nu se mi ca. O lu la
fug din r sputeri ca s aduc mai degrab pelerina lui
nu .
...Cînd e ti trist de tot, î i vine s dormi. Î i vine s - i culci
capul pe genunchii altcuiva care te iube te, sau, dac e ti
singur i n-ai pe nimeni, s i-l culci pe palmele tale... Da. Î i
vine s dormi cînd e ti trist. i s ui i... Dar cînd te de tep i?
Iar e ti trist i nu mai po i s-adormi din nou!...
nu oft .
...De ce c deau frunzele?... Fiindc venise toamna...
Frunzele erau moarte?... Nu. Frunzele c deau i mureau jos
pe p mînt fiindc venise toamna... Toamna...
Frunzele c deau sau vroiau cad ?... Dac venise
toamna!... Ce s mai fac ele pe crengi!...
Cînd vine toamna, pas rile pleac i frunzele cad...
Dac D nu ar fi fost o frunz pe creanga nucului, i-ar fi
venit toamna ce-ar fi f cut?... Toate frunzele din jurul lui ar
fi c zut, i el ar fi r mas din ce în ce mai singur a a cum era
acum... Da. i el s-ar fi aruncat de pe creang ... i l-ar fi luat
vîntul, i l-ar fi amestecat cu celelalte frunze, i cine tie unde
l-ar fi azvîrlit... i nimeni-nimeni n-ar mai fi tiut de el...
...Cînd e ti trist de tot î i vine s dormi i s ui i...
Un gînd ciudat se apropia de D nu , de dinafar parc , a a
de ciudat c ochii lui D nu se deschiser mari i orbi, ca în
întuneric, cînd se apropie spaima care- i apuc inima i i-o
gîtuie...
În fundul livezii era o rîp înalt tot atît de înalt pentru
nu cît era pentru o frunz creanga de pe care se zvîrlea în
jos. ...Frunzele plutesc, alunec i se a az lin... Nucile cad i
se sfarm !... Nucile n-au sînge. Dac-ar avea, le-ar curge
sîngele pe coaj ... ca unui om.... ca unui om cu capul
sf rmat... ca unui biet om trist...
"D nu ! D nu ! Unde e ti, D nu ? Unde-i D nu ?"...
i l-ar fi g sit boarul jos, lîng rîp , cu capul sf rmat, cu
iroaie de sînge pe obraz...
Mort D nu ?... El, D nu , mort?...
Eu?
"Nu se poate!" murmur un gînd îndep rtat i înv luitor ca
orizontul r ritului.
...To i sînt în doliu. Merg în urma sicriului lui D nu .
Plîng... i lui D nu îi vine s plîng fiindc i el merge în
urma sicriului.
Mort?
Singur în sicriu? Singur în groap ? În p mînt negru?... i
noaptea cu strigoii? Singur!
"Nu. Mai bine la coal ."
...Toamna mor nucile sf rmate i frunzele c zute. D nu
pleac la coal .
Monica r ri înd tul b ncii ca o icoan luminat de
candelile apusului. F s spuie o vorb , a ez pelerina pe
umerii lui D nu ... i f s vrea, s tie de ce, bra ele ei
sub iri îi încol cir grumajii, i buzele închise îi s rutar
buclele...
zînd c bra ele nu sînt ale mamei lui, D nu s ri în
picioare scuturîndu- i buclele.
Cine i-a dat voie s m s ru i?
De ce mi-ai adus pelerina?
 Ca s nu r ce ti, D nu , îngîn Monica, înghi ind.
Mai bine- r ci. Ce te-amesteci?
Dac mi-i mil de tine!
Cine i-a dat voie s - i fie mil ? N-am nevoie!
Aaa! Nu se ispr vise vacan a! Are s le-arate el! întîlnind
cozile Monic i, apuc i trase. Capul Moni i zvîcni înd t,
docil. O amintire trecu pe dinaintea ochilor lui D nu : la
începutul vacan ei, pe vremea caiselor, în livad , o tr sese pe
Monica de cozi... i parc se temuse de Monica... i-i p ruse
u. Ce repede trecuse vacan a! Începea coala! Pleca. Era frig,
toamn !
Te-ai sup rat, Monica? o întreb el dulce, l sînd s -i
cad cozile din mîni.
...?
Nu-i vedea fa a: numai cozile blînde i grele.
Îmi pare r u, Monica. Pardon... Nu i-e frig?
Capul Monic i f cu semn c nu.
Da vrei fugim împreun ?
Capul Monic i f cu semn c da.
Tu e ti c lu i eu te mîn: da?
Da.
Hii, c lu ! r sun puternic i ascu it vocea lui D nu .
Tot nu se ispr vise vacan a!
Trezit din somn, Ali ni s geat . Cu cozile de aur în mîni,
nu fugea subt foile de aur. i-n
fa a lui fugea Monica, zvelt , cu fa a plîns i bitoare. i
pretutindeni printre ei, Toamna.
Nori lungi i sub iri se a ternuser din înaltul cerului
siniliu pîn în zarea apusului, ca nenum rate trepte de
marmur ale palatelor din basme.
În gloria luminilor ca-n ara unor tor i în l ate de bra ele
curtenilor un punct negru tres ri i pieri. O rîndunic poate.
i soarele apuse dincolo de lume, ducînd cu el condurul
delicat pierdut de var pe cea din urm treapt a palatului
ceresc, i melancolia prin ilor îndr gosti i de o cenu reas .
Monica tres ri prin somn, îng imînd cuvinte nedeslu ite.
Dormea pe-o coast , dezvelit , cu picioarele îndoite de la
genunchi, c-un pumn adus lîng frunte, cel lalt repezit de-a
lungul coapsei, alb în goliciunea copil reasc i cea lunar ,
ca statueta fugii r sturnat .
Hii, c lu !
...Alearg prin livad , f s -l poat vedea pe cel care-o
mîn de la spate tr gînd-o de cozi...
Se smunci atît de tare, încît visul, ca un lung p r despletit,
îl flutura pe dinaintea ochilor... Se acoperi cu pledul pe
picioare, ridicîndu-se.
Hii, c lu ! murmur ceresc glasul din vis.
Un zîmbet fericit îi r sturn capul pe spate... i ce cuminte
era D nu ! Ce surîs blînd avea!... i ce ochi dulci, verzui i
aurii! i buclele lui cu miros de castane coapte! i ce repede-i
trecea sup rarea!...
Hii, c lu !
Rîzînd cu ochii închi i, Monica- i r sturn capul pe pern
teptînd somnul... i visul care avea s uneasc din nou
cozile ei cu mînile lui D nu .
Cu fo netele toamnei i îrîitul greierilor, balul alb al lunii
ondula pe la fere ti.
Prin întuneric, domnul Deleanu r suci o igar i o aprinse
aplecîndu-se pe marginea patului.
Nici tu nu dormi?
Fumez, Alice.
Cîte ceasuri?
Flac ra unui chibrit clipi, r scolind umbrele.
Cam tîrziu... Unu.
Doamna Deleanu se coborî din pat, î i arunc pe umeri
chimonoul... Intr în vîrfuri în odaia lui D nu , ap sînd i
ridicînd clampa, mut. D nu dormea cu buzele întredeschise.
Se dezvelise. C me a alb se îngr dise înfoiat deasupra
genunchilor, descoperind picioarele lungi cu genunchii zgîria i,
pulpele lin rotunjite, gleznele sub iri.
În palma desf cut îi juca o lumin de lun . Lumini de
lun îi tremurau prin p r i pe obraji.
Ca un copil de cas adormit la picioarele unei albe
castelane al c rei evantai de pene albe îi lumina somnul.
Doamna Deleanu îl înveli, îi alint cu vîrful degetelor
buclele rotunde i ie i încet.
Ce face?
Doarme.
 Bine-i s fii copil! d du din cap domnul Deleanu
turtindu- i igara în scrumelni .
Bie ii copii! îngîn pentru ea mama lui D nu .
Cu mi ri nesigure i albe c deau petalele unui trandafir
de pe m su a de noapte: cum se dezvelesc copiii mici prin
somn, cînd viseaz ...

II

ROBINSON CRUSOE

Ploua...
Cea din urm c ru a atrei de igani se oprise în drum,
ceva mai încolo de poarta ogr zii boiere ti. Caii firavi muriser
parc în picioare, cu capetele grele, i mî a unghiular , legat
cu o frînghiu înd tul c ru ei, mieuna slab.
Subt coviltirul de culoarea norilor zdren ele galbene i ro ii
ale ig ncilor i sclipirea focoas a salbelor abia se deslu eau
prin întunericul înce at de fumul lulelelor, înstelat cînd i
cînd de luceferi rubinii.
Un glas femeiesc momea înceti or, cînta poate, adormind
un copil sau o durere.
Anica, zgribulit în burni , î i odihnea sufletul i mîna
desf cut în palma castanie a ghicitoarei. Cînd rare, cînd
repezi i bolmojite, vorbele sorocului aduceau n dejde sau
înfrico are. Anica privea cu spaim degetul vr jit c utîndu-i în
palm rile vie ii, potecile norocului i dumbr vile
dragostei.
Ploaia se înte ea r scolit de vînt. De subt coviltir un glas
aspru bodog ni r stit.
Ghicitoarea î i lu banii i porni spre c ru . Anica intr în
ograd cu capul plecat în jos. Trecînd pe subt stejarul de la
poart , z ri urma slab a unui pneu de automobil. Privirile-i
alunecar spre zarea afumat ... Oft . Toate drumurile erau
terse de cenu iul des. Se scutur înfrigurat i alerg spre
cas . Cînii strîn i pe subt stre ini abia o privir .
În priveli tea moart , c ru a cu igani se îndep rta ducînd
subt coviltir cele din urm focuri i culori ale toamnei, l sînd
în urma ei v zduhul sur, ca o bolnav lumin de lun ...
Nu s-auzea nici un l trat. Ploaia vorbea singur ca o
cer etoare nebun .
Prin ferestruicele de mansard ale podului z brelite de
ploaie pe dinafar , zbîrcite de p ianjeni pe din untru
lumina intr ca un val de dantel de mult aruncat acolo
printre celelalte vechituri. i cîte nu erau! Pe m sur ce
porniser b trînii din cas luînd drumul cimitirului, podul se
umpluse cu tot ce le îndestulase mai curînd tabieturile i
ciud eniile lor, cît i ale vremii lor, decît trebuin ele.
Odaia Fi ei Elencu fusese surghiunit în pod, în întregime,
ca osemintele unui ciumat. Înc toarele fotolii i canapele,
cu picioare arcuite i primitoare speteze, c ptu ite cu m tas
albastr înadins adus din Fran a c run iser de cînd
cerea mo ia în ele. Taburetele, ca ni te broa te estoase cu
albastr carapace, în epeniser subt ap sarea vremii. i toate
ile, bucoavnele, gromolnicele i ceasloavele r sfoite de
uscatul deget al Fi ei i colindate de ochii ei verzi z ceau în
zi sau gr dite pe jos.
Într-un ungher, stranii instrumente de muzic n scociri
ale unui str mo meloman i ui a teptau pe str nepotul în
care avea poate s învie sufletul str bunului s le dezlege
melodiile amu ite. Vioare de lemn blond cu gîtul curb; vioare
brune ca zah rul ars, cu gît erpuitor de lebede; viole cu
pîntecele bombat ca al volupt ii; cobze, mandoline i ghitare,
care de care mai sucite, mai întortocheate. i toate înecate în
cere!
Teancuri de portrete cu rame negre, castanii sau aurii,
ovale sau p trate, de lemn sau catifea, mari i mici
desprinse treptat de pe zidurile od ilor de jos se rezemau
laolalt pe um rul aceleia i uit ri; i chipurile lor p reau
icoane ale colbului i ale p ianjenilor, nu ale unor fe e
omene ti.
Mirosea a lemn rie încins de c ldur , a putregai uscat i a
colb de arhiv .
a c aroma de proaspete piersici, în pod, era îngrozitor
de vesel ...
"...Mîncam ca un rege în fa a cur ii. Nu avea voie s -mi
vorbeasc decît papagalul, ca un favorit. Cînele meu care
îmbâtrînise edea totdeauna la dreapta mea; cele dou pisici, la
fiecare cap t al mesei, a teptînd s le arunc cîte o buc ic de
carne..."
Ajungînd la acest pasaj, D nu întoarse cartea pe dos,
ezînd-o pe podea, lu o persic fardat i mu din ea
zgomotos.
Cel mai fericit om din lume era Robinson Crusoe, a a cum
îl ar ta lucioasa cromolitografie de pe coper .
Între coliba mai mult pe ter i palmierul de trunchiul
ruia atîrna o nuc de cocos, se vedea marea, dincolo de
rdu , inofensiv i dr gu ca o gr dini de alb strele.
La intrarea colibei, în gaura neagr -verzuie, un p ianjen
alegoric î i esuse o pînz neglijent poligonal . Din colib
pornea iarba tîn cu reflexe verzi de acuarel ud .
Trebuie s fi fost tare cald cînd se fotografiase Robinson,
fiindc deasupra c ciulei uguiete care-i acoperea i urechile
i ceafa, ca o glug radia o umbrel f cut din frunze de
palmier cu marginele roze de soare subt cerul albastru prin
care literile titlului defilau ro ii: Robinson Crusoe.. Da a a-i
pl cea lui Robinson: s umble gros îmbr cat pe orice vreme!
Sarica de blan b rboas era croit pe talie. Robinson avea o
fa foarte simpatic aducea cu Mo Cr ciun, numai c
barba i muste ile-i erau castanii. Muste ile spiritual r sucite;
obrajii rumeori; barba frumos retezat . De subt c ciul îi
leau cîrlion ii pîn deasupra sprîncenelor, ca un breton
drotat.
În mîna stîng , ridicat deasupra genunchiului stîng, inea
papagalul. Adic papagalul sus inea mîna, fiindc toate
degetele corect alineate se rezemau pe spinarea verde, ca
pe g urile unui fluier; iar cele patru degete de p pu ale mînii
drepte pluteau pe spinarea c pri ei care întindea botul spre
papagal, ca i cum ar fi vrut s -l s rute sau s -l pasc .
Robinson era a ezat pe... nu se vede pe ce! edea cum
stau fachirii, pe aer. La picioarele lui dep rtate unul de altul
i în vîrfuri, ca ale cuiva care salt un copil pe genunchi se
încruci a o lopat cu alt unealt decapitat de chenarul
coper ii. Pisicile dormeau, pesemne, în colib sau pe
acoperi ul ei. Cînele fugise de pe copert i sfor ia în pod la
picioarele lui D nu . Se numea Ali. Tot în pod, veghea i un
papagal aidoma cu cel de pe copert numai c era
împ iat.
Insula lui Robinson, cu vesela sih strie a cromolitografiilor,
se mutase în podul cu vechituri. D nu era Robinson Crusoe
în insula lui Robinson Crusoe. i era foarte bine !
Barba lui Robinson de pe coperta c ii era umed i plin
de picuri aroma i... fiindc în podul cu vechituri al
Medelenilor, Robinson Crusoe mînca piersici, în tov ia
unui cîne adormit i a unui papagal împ iat.
Hîrtiile i c ile celor dou birouri de la Ia i i de la
mo ie ale domnului Deleanu, aveau flux i reflux, datorite
pe rînd magnetismului ordonat al doamnei Deleanu i
izbucnirilor tumultoase ale domnului Deleanu.
În epocile fluxului, biroul era o odaie ca oricare alta,
înzestrat cu masiv mobil de birou b rb tesc, inut în cea
mai am nun it ordine i cur enie, în acele epoci domnul
Deleanu ori nu era acas , ori nu lucra.
În epocile refluxului, din dulapuri, de pe dulapuri, din
saltare, de pe etajere, din buzunarele tuturor hainelor,
pardesiurilor, halatelor, pijamalelor i paltoanelor n leau
tomuri multicolore i proteiforme, dosare, reviste, ziare, caiete,
carnete, coli, scrisori, telegrame, recipise, fi uici, cutii cu tutun
cu ig ri, cutii de chibrituri... peste tot. În acele epoci doamna
Deleanu nu intra în birou. Domnul Deleanu lucra ca Neptun
în viitoarea valurilor.
O telegram sosit , de diminea , de la Ia i, dezl uise
refluxul.

"Arestat bancrut frauduloas . Confirmat mandat. Rog

lucra i memoriu camer acuzare. Interveni i urgent. So ie
sose te bani, informa ii. Nu m l sa i.
Respect.
Blumm"

Ar goas , peni a alerga de-a latul colii de hîrtie. Madam

Blumm, vehement izgonit din birou, a tepta în salon, cu
umbrela i saco a în mîn , cu p ria în cap, tr gînd cu
urechea i oftînd pe nas de durere i gutunar.
Domnul Deleanu aprinse mînios o igar , arunc o privire
piezi pe motivarea stereotip a mandatului de arestare... i
oratoria întemni at în peni izbucni:
"E revolt toare"...
terse... Zîmbi, închipuindu- i spasmul clopo elului
justi iei statuare i irascibile ca toate femeile care fac pu in
mi care.
"...E ciudat i jignitoare u urin a cu care se r pe te
libertatea unui om într-o societate civilizat care tie s respecte
averea i nu tie s respecte omul. O arestare preventiv , în
definitiv, e un sechestru asigur tor asupra persoanei.,."
Cînd lucra, nimeni nu intra în biroul domnului Deleanu,
afar de Olgu a, fire te.
Î i aduc cafeaua, papa... O v rs sau n-o v rs? întreb ea,
apropiindu-se cump nitoare cu cea ca în mîn .
Ce ver i e pentru tine!
Ei! Papa! Vrei s nu v rs de loc?
De ce?
Ai s crezi c fac dinadins.
Domnul Deleanu sorbi din cea ; Olgu a din farfurioar .
Tare-i frig i urît, papa! Î i vine s fii bolnav!
Mi se pare c n-ai ce face, Olgu a?
Olgu a îl privi pe sub sprîncene, st pînindu- i un c scat
din senin venit ca un str nut.
Am! oft ea. M plimb prin cas ... da mi-i ciud c nu-i
frumos!
Ce s facem noi oare? se întreb domnul Deleanu c-un
ochi la Olgu a i altul la memoriu.
Las papa. Te deranjez. V d eu c ai de lucrat.
Cînd ai s fii tu mare, Olgu a?
De ce, papa?
S lucr m noi doi împreun .
Ce bine-ar fi, papa! am rîde tot timpul i-am bea la
cafele!
Da... Ne-am face de cap!
Da am face i treab , ad ug Olgu a ridicînd sprîncenele.
Mai încape vorb ?!
Tu mi-ai dicta, papa, i eu a scrie... i dup ce- obosi,
eu i- dicta i tu ai scrie..: i n-ai mai avea nevoie de
secretar!
 Pe tine te- pune s prime ti clien ii.
Clientele, papa. Le- ar ta eu!
Ai dreptate! Clientele-s teribile! Ar trebui s pl teasc
dublu.
Papa, femeia ceea din salon divor eaz ?
De unde i pîn unde?
Ofteaz , papa! Nu pot s-o suf r: a vrut s m s rute!
I-auzi!
Da, papa! Da ce-s eu?... Ce au, papa, cucoanele c
rut tot timpul?
Asta-i ocupa ia lor!
Eu n-am s s rut niciodat !
Nici pe tata?
Ba pe tine da. Asta-i altceva.
Bine ne mai împ m noi doi, Olgu a!
P cat c nu e ti tu mic, papa. Ne-am fi jucat împreun !
Eu a fi vrut s fim fra i.
Sîntem prieteni.
Da eu nu te las s lucrezi, papa. M duc.
Unde?
În salon.
Cu madam Blumm?
Las , papa!... Tu lucrezi i ea ofteaz ! Am s fac atîtea
game la pian, c are s plîng !
Bravo, Olgu a! i dup asta o d m afar i-o expediem la
gar .
Da, papa! O d m afar .
i facem amîndoi ordine în birou!
Olgu a zîmbi. tia ea ce înseamn s fac ordine!
Halal tat ai tu, Olgu a!
Papa, tu nu trebuia s te faci tat ... Da-i foarte bine a a
cum ti!
Pe placul t u?
Da, papa... Parc te- fi c tat cadou de la mo
Gheorghe!
Sofrageria era n dit de funigei colora i, ca toate
croitoriile: într-aceasta se lucra la zestrea colar a lui D nu .
Cu mînii intermitente dar mereu împrosp tate, ma ina de
cusut î i înv lm ea zorn itul metalic într-un galopant
crescendo, brusc amu ea, i iar începea, ca o so ie care- i
ceart so ul în rate pasionate.
Limbu ia etnic i profesional a cusutoresei adus de la
Ia i neg sind nici un ecou, se convertise în mu enie posac ,
dezmin it de dansul picioarelor de pedale i de jargonul ro al
rului.
Doamna Deleanu, ermetic alb în or de sor de caritate,
cu metrul de mu ama încol cit pe dup gît i foarfecele în
mîn croia pe masa întins .
Monica, a ezat de profil lîng fereastr , pe un scaun cu
dou pernu e, cu spatele pu in adus, broda ini iale pe batiste.
D.D. adic : Dan Deleanu. A a avea s -l strige la coal , la
catalog.
Monica broda pe întîiul D pu in mai mic decît pe-al doilea,
imperceptibil mai mic, fiindc nici mînile Monic i nu puteau
-i spuie lui D nu altfel decît: D nu .
Dac-ar fi tiut cineva!... D.D., adic : D nu Deleanu... Acul
ov i în mînile Monic i. Adev rul, ca un parfum de garoafe,
lea aprins pe obrajii apleca i asupra sufletului... D.D.,
adic ... "drag D nu "...
Cele dou ini iale erau întîia scrisoare de dragoste a
Monic i.
Monica, n-ai v zut tiparul?
Monica tres ri, sc pînd batista pe genunchi. În locul ei
spunse c-un surîs afabil, plin de pistrui, madmazel Clara,
care tia orice, chiar i locul tiparului.
"Cine i-a dat voie s m s ru i?" se sup rase D nu cînd îl
rutase în livad .
"Cine i-a dat voie s - i fiu drag?" s-ar fi sup rat D nu
dac ar fi tiut.
"Drag D nu ..."
Da. Cine i-a dat voie s -i fie drag?
i zîmbi... Cine tie! Poate c D nu i-ar fi dat voie s -i fie
drag...
Cucu î!
Doo, replic pianul profund.
Madam Blumm d du din cap.
Cu degetul cel mic al mînei stîngi i cu cel gros al mînei
drepte, Olgu a b tuse înver unat un dublu do, în extrema
stîng a clavirului, punînd i pedala. Un bubuit bas de
furtun în mun i zbîrnîi prin salon, lovindu-se de geamuri i
oglinzi.
Olgu a vroia s fac douche écossaise timpanului clientei.
De aceea, gama începu s alerge într-un tempo zglobiu
sub iindu- i sunetele, pîn cînd, cu ajutorul pedalei din nou
puse, se pref cu într-un viscol de vibra ii urzic toare, într-un
iuit str pezitor de chinin în urechi, din care se pr lir
înd t, spre cruntele sonorit i din stînga, striden ele din
dreapta...
Vaierul cre tea... Se d rîmau sunetele, îmbrîncite de pedala
cu de at brutalitate a unui rix într-o tavern de apa i.
Olgu a l pedala. Gama sireap amu i... Acalmia se l
ca un parfum de tei... i domol, cu o blînde iezuit ,
procesiunile de c lug ri e ale gamei normale se strecurar
prin salon.
Olgu a tr gea cu urechea i coada ochiului.
Îns timpanul auditoarei era deprins mai demult i cu
notele enervante, drept r spuns la casnice întreb ri, i cu
tumultul muzicii pentru care ai pl tit bani i- i d ame eli de
cap... dar i invidia celorlal i comercian i. Madam Blumm avea
o fat absolvent a clasei de pian de la Conservatorul din Ia i.
Domni oara Ra ela cetea Fleurs du mal i cînta la pian operele
lui Wagner.
Nici nu i-ar fi trecut prin minte Olgu ei c auditoarea
devenise admiratoare. Madam Blumm aproba, minunîndu-se
de lipsa notelor. Pentru ea, Olgu a cînta pe dinafar . A a da!
La fel cu Ra ela, numai c notele Ra elei multe parale mai
costau! Cucu î na lui conu Iorgî. i el bine mai vorbea i
tot pe dinafar ! La el era sc parea...
Ooff!
Bra ele Olgu ei osteniser . Încetul cu încetul începu s
scurteze cîmpul gamelor, f cîndu-le egal i monoton ca un
exerci iu de diminea , dup somn.
În salon era frig. Ploaia întuneca geamurile. Lumina intra
alburie ca o pîcl ...
Cum?
Nu- i crezu urechilor. Întoarse capul, privind peste um r.
Madam Blumm adormise, f s - i fi lep dat saco a i
umbrela. Adormise orchestral: sorbea aerul suspinînd, ca o
sup fierbinte, hor ia, ofta i uiera pe nas i pe gur .
Olg a întoarse capul cu scîrb ... Era r u dispus ... i nu
mai avea pe cine s se supere. Monica era prietena ei.
Buftea... D nu pleca... Pe lîng asta, de dou zile, o dat cu
ploaia intrase în sufletul Olgu ei o nelini te pe care ar fi vrut s-
o bat i n-avea cum. Ni te vorbe, din întîmplare auzite:
Ce s fie cu mo Gheorghe? C tare s-o mai sfrijit!
întrebase vatavul unei mo ii învecinate.
Ia, ce s fie! Îl ajunge i pe el ceasul mor ii... c -i vremea!
oftase Ion, succesorul lui mo Gheorghe la grajd.
Nu i-i ru ine s spui minciuni? s rise Olgu a, b tînd din
picior.
-atît.
De-atunci, de cîte ori r mînea singur se temea de
minciunile lui Ion. i-i era ciud pe ea, pe teama ei, ca i cum
astfel i ea ar fi crezut c -s adev rate minciunile lui Ion,
îndemnîndu-le oarecum s se adevereasc .
Începu s cînte concertul de Mozart în la major, pentru
piano i orchestr de ast dat cu note. Ca i în via , în
muzic Olgu a avea simpatii i antipatii violente. Concertul de
Mozart era prietenul ei.
Ce mai studiezi tu, Olgu a? o întreba doamna Deleanu în
timpul vacan ei cînd o vedea cam rar prin salon.
Am s studiez concertul meu, spundea Olgu a
expropriindu-l pe Mozart i viitorul.
Concertul ei suna a melancolie. Închise caietul... Madam
Blumm hor ia lugubru... To i lucrau în cas . Afar ploua.
Olgu a î i l fruntea pe claviatur . Clapele, adîncite brusc,
scîncir . Cu mînie i revolt , piciorul Olgu ei lovi în pedala a
doua a surdinei.
...Trecuser ani mul i prin file i prin pod, de la masa lui
Robinson în tov ia papagalului, cînelui i a pisicilor.
Odinioar rîdeau c rnoase piersici; acum nu mai erau decît
sîmburii, ca inimi mici de lemn. Ali îmb trînise, dormind
poate murise. Papagalul cu pene ve tede i pr fuite amu ise,
împ iat cu trecut. Ninsoarea colbului i a a elor de p ianjen,
ternuse peste toate cele, cenu ii troiene, vechi t ceri. Iar pe
la geamuri ploaia, ploaia, i iar ploaia sur , în v zduhul
toamnei i-n clepsidrele vremii.
Nici D nu nu fusese cru at de lunga trecere de ani. Pe
chipul lui, altfel decît în sarb da t lm cire, se vedea c
Robinson î i p se te insula, c se desparte pentru
totdeauna de-o poveste îndelung tr it .
"Spunînd adio insulei, luai cu mine c ciula i umbrela"...
nu oft i începu din nou lectura, cu cinci rînduri mai
sus, cum un îndr gostit a teapt trenul nu pe peron ci în sala
de a teptare, fiindc -i ceva mai aproape de casa iubitei i ceva
mai departe de ultimul prag al desp irii.
..."Pu in dup aceasta"...
Ochii ceteau din r sputeri "pu in dup aceasta", dar violele
i dulcile violoncele ale melancoliei, plîngeau cu aceea i lung
aplecare de arcu "spunînd adio insulei"...
..."Pu in dup aceasta barca cu proviziile promise fu trimis
în insul . Dup rug ciunea mea, comandantul puse într-însa i
zile cu hainele marinarilor, pe care ace tia le primir foarte
bucuro i"...
i iar i:
"Spunînd adio insulei"...
Împainjeni i de lacr mi, ochii lui D nu î i luar un lung
adio de la cromolitografia de pe coperta p tat de lacrimile
bucuriei. Plîngea i Robinson, zîmbind ce-i drept. Lacrimile
erau ale lui D nu , nu ale textului. Pe-atunci pe cînd
zîmbise pe copert nu tia c-are s plece. Preocupat de
ciul i umbrel , t lm citorul uitase lacrimile.
Urgent i implacabil, textul pleca subt ochii lui D nu .
"Spunînd adio insulei, luai cu mine c ciula, umbrela i
papagalul, neuitînd nici banii despre care am vorbit i care
st tuser ascun i atîta vreme încît ruginiser "...
..."În insul ", ad ug , fericindu-i, gîndul lui D nu .
Mai erau apte rînduri pîn la sfîr it.
..."Astfel îmi p sii insula, la 19 decembrie 1686, dup o
edere de 28 de ani, dou luni i nou sprezece zile, salvat din
via a aceasta trist în aceea i zi a lunci în care sc paser din
sclavia maurilor din Sale."
i nici n-a mai privit insula, de pe vapor, pîn ce n-a mai
zut-o? i nici n-a fluturat batista?
nu privi din nou cromolitografia de pe copert : Cum?
Trist via a din insul ? Atunci de ce rîdea Robinson?... i de
ce rîdea parc i insula în jurul lui, într-aceea i culoare ca i
obrazul lui Robinson?
Începu iar i:
"Astfel îmi p sii insula"...
Î i a ezase cartea pe genunchi. Cetea i plîngea tergîndu-
i ochii cu mînile.
"C toria mea fu norocoas . Sosii în Englitera la 11 iunie al
anului 1687, dup ce lipsisem din patria mea treizeci i cinci de
ani."
Treizeci i cinci de ani, murmurar înc odat buzele lui
nu în t cerea podului.
i nu luase nimic din insul ! O pietricic m car! Un pumn
de nisip! O floare sau o frunz !... Nimic, nimic!
nu închise cartea, î i plec obrajii uzi deasupra coper ii
i s rut adînc i lung întristarea colorat a fericirii.
Sufletul lui D nu era o insul din care plecase Robinson
Crusoe, luîndu- i numai c ciula, umbrela i papagalul.
...Clasa înt ia... a doua... a treia... a patra... a cincea... a
asea... a aptea... a opta; i alte clase înc ...
i D nu singur în fa a oceanului de b nci colare...
În pod era numai ce-a fost odat . În pod era insula lui
Robinson Crusoe. Dincolo de pod începeau b ncile colii...
"Spunînd adio insulei", D nu î i rîndui cartea în l di a
juc riilor stricate i-a pove tilor cetite, îl strig pe Ali i ie i din
pod... Dar turbinca lui Ivan, dez jduit de larg deschis ,
înghi i i pod, i insul , i clip , cu a e de p ianjen, lacrimi,
colb, parfum de piersici, zîmbitoare poze...
De asta, pesemne, umerii lui D nu erau pleca i.
Se cobora pe sc ri, trecînd din podul cu vechituri în plin
toamn .
În grab , neg sindu- i galo ii, Olgu a-i luase pe-ai lui
nu . Îi erau prea mari. Trebuia s mearg tîrî prin mîzga
lunecoas .
Cînd te alung o spaim din urm i nu po i fugi, drumul
i înn du pieptul i- i love te inima, ca un co mar.
Cu trupul înf urat în pelerina de cauciuc i capul gol
acoperit de glug , Olgu a înainta greu. Îndesa cu toat puterea
degetelor în botul galo ilor ca s nu-i piard ... se afunda în
glod... i ca s treac mai departe î i încorda pulpele
smuncindu-se piezi .
Parc mîna o minge de fier cu pa i de piatr în fundul unei
ri împ ienjenit de meduze.
Îngenuncheat în fa a icoanelor, mo Gheorghe se închina.
În jurul unui om b trîn care se închin , t cerea e ca
sun tul unui cor îndep rtat.
Plutea parfumul religios al busuiocului. Lumini a din
relul ro al candelii, rumenea chipurile întunecate ale
icoanelor, ca o presim ire de auror trunchiurile codrilor
adînci.
În r stimpuri, mo Gheorghe î i desf cea mînile din
împreunarea rug ciunii, acoperindu- i pieptul scurmat de
tu .
Dumnezeu îi împlinise statornic rug ciunile: avea s i le-
mplineasc i de-acum înainte.
Era drept s tu easc : fiindc era b trîn.
Era drept s se-nn du e i s -l înjunghie prin piept: fiindc
era b trîn.
Era drept s sufere cît mai avea de tr it i s moar cît mai
curînd: fiindc era b trîn.
Tot ce era, drept era s fie. Nici nu cîrtea, nici nu se c ina,
nici nu ofta. Mo Gheorghe nu vroia ca tocmai acum, în pragul
ceresc al mor ii, un blestem cugetat sau optit s întoarc
de la el fa a milostiv a Domnului i urechea lui îng duitoare.
Mo Gheorghe cerea îndurare pentru gre elile altora: boierii lui
de-acum nu se împ rt eau niciodat , i rar c lcau prin
biserica ctitorit de str bunii lor. Încolo, erau buni la inim ,
milostivi i drep i, dar uitaser de casa Domnului i de frica
Domnului.
Iart -i, Doamne, c mare-i mila ta!
Iar tusa, ca o toac de vecernie omeneasc .
Dumnezeu îi împlinise rugile. Nu se ruga pentru el. Mo
Gheorghe avea s p easc dincolo, urmat de privirea bie ilor
cai pe care-i îngrijise i cru ase ca pe ni te orfani.
Se ruga pentru copilul nevinovat ca rou i frumos ca
florile, de care curînd avea s se despart .
Duduita mo ului...
nu apese asupra ei r cirea p rin ilor. i s -i fie via a
blînd , f de dureri i-am ciuni.
Sufletul lui mo Gheorghe se a ternea la picioarele lui
Dumnezeu, ca un covor de bun tate, pe care ar fi vrut s tot
copil reasc dudui a mo ului de pe p mînt în fa a sl vitului
bunic din cer...
Cu galo ii în mîn , Olgu a trecu în goan prin ograda lui
mo Gheorghe. Ajungînd în fa a u ii, d du s intre. Z vorul
era tras pe din untru. B tu cu pumnii în u . Nici un
spuns.
Zvîrlind galo ii, izbi cu amîndoi pumnii în u .
Mo Gheorghe! ip ea poruncitor i tremurat.
...Ce-i, dudui a mo ului! Mata aici? Pi vremea aiasta!?
Auzindu-l, v zîndu-l, Olgu a respir adînc. Ridic galo ii
tencui i de glod i, c tîndu- i cump tul, zîmbi viclean
scuturîndu-se de ploaie.
Mo Gheorghe, am venit s te-ntreb dac nu li-i frig
cailor?
nu cutreierase casa pe dinafar od ilor f s intre în
nici una. Nu- i g sea loc, nici astîmp r. Îndelungata lectur
din pod îl înstr inase de toate cele. Îi era dor de insula lui
Robinson; îi era mil de singur tatea ei, mil de singur tatea
lui.
Decorul familiar, întîmpinîndu-l pretutindeni cu prezen e
concrete, îl îndep rta de cas , ca o asprime cînd e ti trist.
Astfel, parfumul femeii de care te-ai desp it plîngînd,
plutindu- i în suflet i în n ri te face s - i par trivial melodia
oric rui alt glas femeiesc i brutal delicate a oric rei alte
solicitudini.
Înstr in ri, mîhniri i nostalgii sortite s - i g seasc
alinare i c min numai în scrisorile acele scrise cu mîni calde
înc de strînsoarea mînilor dorite, scrisori cu tînguiri umile i
amare, ca parfumul tomnatecelor tuf nele.
Intr în salona ul doamnei Deleanu. Z rind calendarul de
pe biroua se apropie de el. Era deschis la o zi neagr ; tot
neagr i cea care urma. Negre erau toate. Parc murise toate
rb torile ro ii din calendar, o dat cu vacan a i cu
frunzele...
Intr la el în odaie.
Hainele groase, de curînd scoase din cufere i rînduite pe
spetezele scaunelor, miroseau a naftalin , Soba rece,
zbuciumat de vînt, ofta i se v ita ca un ran bolnav de
piept, sporind frigul od ii i pustiul ei.
i mai era a a de mult pîn la noapte, c lui D nu îi venea
s ca te i s scînceasc . Se trînti pe pat, aducîndu- i
genunchii la b rbie, vîrîndu- i mînile în c ldura mînicilor,
ghemuindu-se în el; cercînd s - i ie singur tov ie cu
trupul, ca pisicile...
Capul Olgu ei r ri întreb tor i obraznic.
A! Tu e ti aici?
Da.
Ce faci?
Nimica. Stau.
Am venit s te v d.
"Ce-o fi vrînd Olgu a?" se întreb D nu apatic pe dinafar ,
atent pe din untru.
Olgu a intr cu galo ii lui D nu în mîn , lucio i ca ni te
galo i de abanos. Era descul , în papuci.
Îi pun subt pat.
Ce?
Galo ii.
Galo ii?? De ce?
Galo ii t i. Unde vrei s -i pun?
Pune-i.
"Ce-o fi f cut cu galo ii mei?"
Olgu a, ce-ai f cut cu galo ii?
I-am sp lat, îi explic ea, apropiind galo ii de nasul lui
nu , ca pe ni te flori atunci culese.
Merci, se feri D nu . De ce i-ai sp lat?
A a mi-a venit. N-aveam ce face!
i-ai sp lat i botinele? o întreb serios D nu , ridicîndu-
se într-un cot.
Olgu a se încrunt . R zgîndindu-se zîmbi.
Ai fost în pod? îl iscodi ea cu ochii mic ora i.
Cine i-a spus? tres ri D nu .
tiu eu!
Te rog s nu m spui, Olgu a!
N-ai grij ! îl asigur ea gesticulînd cu galo ii.
Merci. Da tu unde-ai fost?
 M-am plimbat.
Cu galo ii mei.
Cu ni te galo i! se sup Olgu a zvîrlindu-i subt pat.
V d!
Nu vezi nimica! Ascult : i-i poft de ro cove?
Ai tu?
Sigur.
De unde ai?
R spunde: vrei sau nu vrei?
Vreau.
cîndu- i vînt cu bra ele, Olgu a s ri peste prag în odaia
ei.
Aha! se dumeri D nu f cînd leg tura dintre ro covele
Olgu ei i galo ii lui.
Poftim ro cove.
Merci... Îs bune, Olgu a, grozav îs de bune! exclam
nu tiind c -s de la mo Gheorghe!
Olgu a zîmbea, m gulit . D nu zîmbi i el mîndru c-a fost
mai iret decît Olgu a.
Olgu a, dac te vede mama f ciorapi?
De ce s m vad ?
N-ai ciorapi?
Ba am eu... da mi-i lene s -i caut.
Pot s - i dau eu o pereche.
Lungi?
Da. Din cei pentru coal . Nu i-am pus niciodat .
D -mi-i. Î i dau eu al ii.
Nuu! i-i dau cadou.
De cîte ori se întîmpla s fie complicele Olgu ei, D nu
sfrîngea i asupra lui admira ia pentru ispr vile ei. Ofranda
ciorapilor era i o îndatorire, i plata unei m guliri.
Olgu a se a ez turce te pe patul lui D nu , î i scoase
papucii i începu s - i priveasc picioarele goale, a teptînd
ciorapii.
Tu po i s mi ti degetul cel mare f le mi ti pe
celelalte?
Nu pot.
De ce rîzi? se încrunt Olgu a demonstrînd acroba ia în
care excela.
 Nu tiu... Îs caraghioase degetele picioarelor!
Mele? complect amenin tor Olgu a.
Nu. Toate degetele de la picioare.
Ai dreptate, reflect Olgu a cu glas tare, întinzînd piciorul
i examinîndu- i degetele r sfirate... Î i vine s rîzi cînd te ui i
la ele!
Olgu a, începu D nu încurajat de intimitatea
convorbirii, a ezîndu-se pe marginea patului, eu am observat
ceva.
Spune.
Da tu ai s rîzi... Ai s spui c vorbesc prostii!
V d eu! Mai întîi spune.
Eu... cred, vorbi rar D nu , cu ochii îndrepta i spre
piciorul Olgu ei, c -i mai bine s fii picior decît mîn ...
Cum??
nu se înro i.
Mai spune odat .
Stai. Vra s zic tu spui c -i mai bine s fii picior decît s
fii mîn ? medita Olgu a examinîndu- i alternativ mîna i
piciorul... Nu m-am gîndit niciodat ! De ce spui tu a a?
Eu m-am gîndit la asta într-o zi, la coal ...
Hai, spune-odat !
tii... edeam în banc . Era ora de aritmetic . Eu f ceam
o împ ire pe caiet... i m-am încurcat.
Sigur, dac nu era mama cu tine!
-atuncea m-am gîndit c -i mai bine s fii picior decît
mîn ... Fiindc picioarele nu f ceau nimica: ele edeau în
botine, i edeau a a... degeaba. Pe cînd mîna mea se muncea
fac împ irea...
Da. Sigur: picioarele nu f ceau nimica.
Nu- i spun! Cu picioarele ce faci? Te joci în recrea ie i în
clas se odihnesc! ridic din umeri D nu , înfierbîntîndu-se la
vorb .
Bine, da cu picioarele mergi, obiect Olgu a.
Nu zic! Da ie nu- i place s mergi?
Sigur c -mi place!
Vezi! Cu picioarele faci numai ce- i place!
ie- i place s mergi la coal ? îl interog Olgu a.
...Ei, nu.
 Vezi c picioarele nu fac numai ce- i place?
nu medit mu cîndu- i degetul.
Stai, Olgu a! Da lor nu le pas ! Picioarele nu înva la
coal .
A a-i! Ele-s tot timpul în recrea ie!
Foarte bine ai spus! Asta vroiam s spun i eu!
Stai. Tu ai spus la început c -i mai bine s fii...
...picior. Da, îi lu D nu vorba din gur , gesticulînd
convins.
Nu-i r u s fii nici mîn ! Iarna ai m nu i, stai în
buzunarul de la palton sau în man on... Mînile-s de tepte!
zîmbi Olgu a, privindu-le pe ale ei cum tr geau ciorapii lui
nu dup ce luaser galo ii lui D nu .
Dac e ti picior ai oni, î i ap D nu , cu timiditate,
punctul de vedere.
Ce-are-a-face! onii îs urî i i picioarele-s proaste! De
asta nici nu le vezi: le ascunzi în botine... Eu in cu mînile...
Buni ciorapi! Merci!
Olgu a, ce-ai vrea tu: s - i taie mînile sau picioarele?
Da nu vreau nici una, nici alta!
Nu. Zic a a! Dac-ai fi într-o poveste i împ ratul ar
porunci s - i taie mînile sau picioarele, ce-ai alege tu?
M- face haiduc i i- t ia eu lui i mînile, i picioarele,
i limba.
Nu vrei s r spunzi! oft D nu .
Nu i-am r spuns? N-are decît s-aleag el! Eu nu dau
nimic!
Olgu a s ri pe covor. D nu r mase gînditor pe marginea
patului.
Olgu a, tu î i închipui cum ar fi cu capul iat?
Foarte r u!
Eu pot s -mi închipui... Da ame ti!
N-ai nevoie s - i închipui!
Tu nu te-ai gîndit niciodat ?
De ce s m gîndesc la asta! Am eu la ce s m gîndesc!
De asta ai cap, ca s te gînde ti c nu-l ai?
Eu m-am gîndit... Oare mori dac - i taie capul?
Sigur.
nu nu îndr zni s-o dezmint pe Olgu a, dar clatin din
cap cu îndoial .
...Eu m-am uitat odat în oglind ... i mi-am închipuit c
n-am cap.
Trebuia s i-l tai mai întîi.
Nu l-am t iat... Eu m uitam în oglind i-mi închipuiam
trupul e afar i capul numai în oglind .
Hei! Da tu te gîndeai cu capul t u! Vra s zic gîndul nu
era în oglind , era în cap.
În capul din oglind , st rui D nu .
i n-ai spart oglinda cînd i l-ai pus la loc?
Mi-a fost fric , Olgu a. Eu m uitam din oglind , numai
la picioare. Vra s zic picioarele erau într-o parte i capul în
alt parte... cum ar fi doi oameni fa în fa , numai c unul
n-avea cap. Uite- a, Olgu a.
nu î i ridic palmele una-n fa a celeilalte.
Acuma, s spunem c aici ar fi ochii, în vîrful degetelor.
Vra s zic mîna dreapt e capul din oglind . Vezi: îmi aplec
degetele i v d din oglind numai picioarele.
Asta înseamn c tu te ui i în oglind ... i vezi prostii!
S încerci i tu, Olgu a. Dup aceea î i vine s închizi
ochii i s dormi.
Olgu a nu-l mai asculta. Pîndea pe fereastr în livad .
nu oft ... El ar fi vrut s -i spuie multe Olgu ei de
plecare. S -i spuie, de pild , c dac - i taie capul nu mori tot.
Moare capul: da. Moare trupul: da. Dar mai este ceva:
turbinca lui Ivan. Ea nu poate s moar fiindc nici un
tr ie te: n-are nici trup, nici cap. Ea este "cînd închizi ochii".
Cînd e ti mort închizi ochii. Vra s zic turbinca lui Ivan
mîne acolo unde este. Atunci nici D nu nu moare, fiindc ,
de i turbinca lui Ivan e a lui D nu , i el, D nu , e în turbinca
lui Ivan. Cînd închide ochii se poate gîndi la el ca la altcineva.
i Olgu a-i în turbinca lui Ivan. To i îs acolo. Vra s zic dac
moare D nu , r mîne turbinca lui Ivan. Cînd D nu tr ie te,
turbinca e a lui. Cine ia turbinca dup ce moare D nu ?
Dumnezeu... Dac vrea Dumnezeu sufl în turbinca lui Ivan,
i to i cei de-acolo învie; D nu împreun cu ei... Da, numai c
atunci D nu nu va mai avea turbinc . Turbinca o ine
Dumnezeu. În schimb, to i cei care-au fost în turbinc sînt ai
lui D nu , fiindc el i-a adus la Dumnezeu în turbinca lui. -
atunci D nu va fi st pîn în afar a cum e acuma st pîn
în untru...
Dac Olgu a nu vrea s -l asculte!
Unde-s cartu ele? întreb iute Olgu a, desprinzînd pu ca
din cui.
Ce vrei s faci?
Las ! D -mi-o repede!
Mergînd în vîrful picioarelor pîn la fereastr , o deschise
bini or. Fumegarea toamnei aburi odaia... Pip it de ploaie, o
cioar se leg na în cump pe o crengu i pe elul pu tii.
Las-o, s raca!
Olgu a î i strîmb gîtul înd t, f s clinteasc pu ca,
sur din ochi pe D nu cu privirea juc torilor de c i
pentru cei care dau sfaturi de la spate, în plin joc întoarse
capul la loc, rectific ochirea i trase. Cioara c zu. i toate
ciorile livezii izbucnir , carbonizînd livada i cerul cu o
explozie de negru sonor.
Olgu a înc rc pu ca din nou.
De ce i-i mil de ciori? Am împu cat-o în cap: vroiam s
d dac tr ie te f cap... ca tine!
Nu mi-i mil ! min i D nu ro indu-se. Am crezut c vrei
împu ti o vrabie.
Ai v zut ce lovitur ?
Da.
Uite-o! tres ri Olgu a s ltînd pu ca.
Înadins parc , u a se deschise o dat cu pocnetul pu tii.
Cioara c zu departe. Doamna Deleanu se feri înd t, sc pînd
din mîn pijamaua lui D nu .
Olgu a! Asta ce mai este?
Împu c ciori.
S tii c-am s dau odat pu ca asta!
Mam drag , nu-i a mea; e-a lui!
i-o dau ie! zîmbi D nu .
D -o mamei; mie-mi d Herr Direktor una de vîn toare.
Închide fereastra i du-te-n odaia ta. i tu dezbrac -te,
nu , s - i încerc pijamaua.
Ia s-o v d i eu, se rug Olgu a închizînd fereastra.
Las - , Olgu a! Nu tii ce s mai faci ca s m superi!
Asta mai lipsea: vîn toare în cas .
 Dac plou ! Tu co i, mam drag frumoas pijama!
eu ce s fac? Trag i eu cu pu ca.
De ce nu studiezi la pian?
Asta nu! Ce-s eu, l utar? Clienta sfor ie i eu s -i cînt!?
Speculîndu- i indignarea, Olgu a trecu pragul închizînd
a. Totodat salvase i pu ca de sechestru, din care pricin
zîmbi enigmatic.
Monica tocmai intrase în odaie, cu teancul de batiste lirice;
însu indu- i-l, zîmbetul Olgu ei o nelini ti, îi ocoli privirea,
ascunzînd batistele la spate.
i-am adus zece ro cove, o vesti Olgu a.
Monica se ro i i mai tare.
De ce e ti tu a a bun cu mine? vorbi ea privind papucii
Olgu ei.
De ce spui c -s bun cu tine! izbucni Olgu a mînioas .
Fiindc e ti prea bun ... i eu nu merit.
Nu-i adev rat! Nu-ti dau voie s vorbe ti a a! Tu e ti
prietena mea. De ce m superi?
a zvîcni în l turi f cînd loc doamnei Deleanu.
Ce s-a întîmplat?
Nimic!
Atunci de ce ipi?
ip? La cine s ip? Vorbesc tare... ca s m înc lzesc.
Înc lze te-te f s te-aud!
a se închise la loc. Monica se a ez pe pat al turi de
batiste.
Olgu a ascunse pu ca dup sob i se apropie de Monica.
Dînd cu ochii de batiste, o lu pe cea de deasupra, i înainte
ca Monica s-o poat opri, î i sufl nasul.
Olguta! Ce faci?
Nu vezi?
Na- i-o pe-a mea.
Asta nu-i bun ?
I-a lui nu .
Din fericire, batista lui D nu slujise numai de instrument
muzical. Monica o p turi la loc.
Monica, tu ai b gat de sam c dac vezi mai multe
batiste î i vine s - i sufli nasul?
Fiindc tu n-ai niciodat batist la tine! clocoti Monica.
 Cine are batist ? Numai tu ai!
i D nu are, protest Monica ap sînd batistele cu podul
palmei.
Crezi tu! Într-o s pt mîn le pierde pe toate! o încredin
Olgu a autoritar.
Vai! Nu-i adev rat! De ce spui a a?
Cum nu-i adev rat? Atunci de ce i-a f cut mama atîtea
batiste? Ca s aib de unde pierde!
Monica privi în sus, în jos; întoarse capul la dreapta, la
stînga...
Vezi, Monica! Mie-mi vine s -mi suflu nasul cînd am
batiste... i ie- i vine s plîngi! Mai bine s n-ai de loc!
În pijamaua de flanel alb , D nu p rea mezinul lui
Pierot.
Nu te strînge sub ioar , D nu ?
Nuu!
i s tii, D nu , ai s îmbraci pijamalele numai cînd i-o
fi frig acolo. Nu-i bine s dormi gros îmbr cat!
Doamna Deleanu ocolea cuvîntul: dormitor.
nu nu- i mai lua ochii din oglind . Pantalonii pijamalei
erau cei dintîi pantaloni lungi ai copil riei lui. Îi pip ia mereu,
cu o nedeslu it team s nu-i simt desprinzîndu-se brusc
de deasupra genunchilor acolo unde era vechiul hotar al
pantalonilor i s r mîie scur i i ace tia. Aveau i dung :
omagiu sp toresei. Gra ia obr znicu a genunchilor i a
pulpelor se mistuie în rigiditatea dungii.
nu era mîndru. A a de mîndru c ar fi dorit spectatori,
chiar pe cei din dormitorul internatului.
Nu te taie, D nu ? urm doamna Deleanu cu întreb rile
care f ceau din cea mai des vîr it hain un provizorat.
nu scutur capul i picioarele în acela i timp.
Nu, mam ! Pantalonii cei vechi m t iau! îi învinui el
postum.
S -i por i s tos! De-acuma dezbrac -te.
Mam las - s r mîn azi cu pijamaua... Mi-i frig la
picioare.
Bine, D nu . Cum vrei tu!
Doamna Deleanu ie i repede. Alba h inu de flanel era
grea pentru sufletul ei.
 Olgu a!
Ce vrei?
Ai uitat cartu ele la mine.
Bine. Ad -le-ncoace.
Monica se îndrept spre fereastr , tergîndu- i ochii ca i
cum glasul lui D nu , p trunzînd prin u a închis , ar fi putut
s-o vad .
nu f cu un actoricesc popas în fa a u ii. Îi venea mereu
rîd . Compunîndu- i o seriozitate demn , intr , întinzînd
Olgu ei cutia cu cartu e.
Dac o vedea mama! Noroc c-am ascuns-o eu!
De ce te lauzi? Mama nu pune mîna pe cartu e!... Cum îi
cu pantalonii lungi?
Îm!
Disear am s -i încerc i eu.
Tuu?! se muie D nu .
Eu. De ce te miri?
...Fetele nu poart pantaloni!
Eu am s port. Eu am i pantaloni de c rie!
De ce nu vrei tu s por i chimonoul? se jertfi Monica.
Fiindc am poft de pantaloni!
Nu mai împu ti ciori? cerc D nu s-o abat spre alte
victime.
Nu... Nu vreau s-o sperii pe mama.
Atunci ce facem? se dezn jdui D nu .
ti i ce? Vou vi-i frig?
Da, r spunser într-un glas Monica i D nu .
Vre i s sta i la foc?
La ce foc? se mir D nu .
Nu te prive te! Vrei?
Vreau.
Veni i dup mine... i-ncet, s n-aud nimeni!
Cu umbletul de tain al celor care merg s se închine unor
zei prigoni i, Monica i D nu , unul dup altul, urmar pa ii
uzei în papuci.
Uitaser necazurile i am ciunile posomorîtei dup -
amieze de toamn .
nu zîmbea, fiindc - i plimba pijamaua, i fiind ,
împreun cu Olgu a, se îndrepta spre o isprav nou .
 Monica zîmbea fiindc era-mpreun cu D nu .
Zîmbea i Olgu a, fiindc misteriosul foc la care îi ducea s
se înc lzeasc era, pur i simplu, focul din buc rie.
Venirea copiilor în buc rie schimbase înf area plitei. În
locul meditativelor oale de toate m rimile înghesuite acuma
în fund izbucneau rîsetele albe ale gr un elor de p pu oi,
preschimbate în cuco ei. Pe marginea plitei, trei mere
domne ti se coceau, priveghiate de bab , ca o trinitate bo-
sumflat de repetente, strunit de ochii profesoarei i
zeflemisit de colegele m runte.
La gura sobei, pe trei sc unele joase, Olgu a, Monica i
nu î i rumeneau obrajii în b taia fl rilor, ron ind
cuco ei fierbin i.
Îî! 'T -te Dumnezeu! Acu i!... se r sti baba la oala
nervoas care- i strîmbase capacul bufnind.
Tustrei bufnir de rîs.
Baba se sf dea cu oalele, cu tingirile, cu mu tele,
necontenit. A a c cineva care ar fi ascultat din odaia de
al turi i-ar fi închipuit c buc ria-i plin de b rba i mu i,
dresa i de o matroan cu glas b rb tesc. i-ntr-adev r, în
buc rie baba era st pîn peste tot ce era în untru. Zeloas
i harnic st pîn , ca vara în livezi. i groas ! Atît de groas
p rea supranatural dospit în cuptorul vast din care co-
zonacii ie eau opulen i i falnici ca pa alele de la sultan.
Tr gînd cu coada ochiului la mere, baba cr porti a rolei,
arunc în untru o privire savant i repede o închise la loc.
Dintr-acolo, c ldura se rev rs parfumat .
Miroase a turt dulce, babo! se strop i Olgu a rîzînd.
Are cine-o mînca! oft baba r sucind un m r.
Pe plit , merele îmb trîneau v zînd cu ochii. Feciorelnicul
lor ten se-ntuneca zbîrcîndu-se. Suspinau înn du it i
crimau somnoros. În schimb, aroma lor cre tea mai v ratic ,
mai îmb toare, ca sufletul spre cer purces al mucenicelor
arse pe rug.
Olgu a edea la mijloc, drept în fa a fl rilor care-i
îmbr cau fa a în aur i aram fluid ; Monica i D nu edeau
la dreapta i la stînga ei.
Pe jos, de-a lungul cuptorului, motanii i pisicile, numai
puf i arabescuri, torceau de lene i de cald ce le era. Mai la o
parte de pisici pruden sau demnitate dormea Ali. Mai
toate mu tele a ipiser amor ite. Totu i se g seau destule s -l
nec jeasc . Urechile lui Ali ve nic atente p lmuiau i
tr geau sfîrle.
Subt cuptor, într-un panera plin de fîn, o clo î i dospea
pui orii de aur. Un greier, cine tie subt ce grind ascuns
inea ison subtil corului prim ratec.
i soba duduia de fl ri i de vînt, ca o hor .
Intrînd în buc rie, domnul Deleanu d du cu ochii de
copii stînd în jurul unei mesu e rotunde. Mîncau mere coapte,
cu mînile. Pe mesu , în loc de m lig , se r corea o turt
dulce t iat felii.
Aici îmi erai Olgu a?
Da tu ce cau i aici, papa?
Mam Marie, spune te rog lui Ion s puie caii la
tr sur ... Ei! -acum s v r fuiesc eu! se încrunt domnul
Deleanu frecîndu- i mînile.
R mîi cu noi, papa! se rug Olgu a urmat de Monica i
nu .
N-am loc, Olgu a!
Uite-aici, lîng mine.
Cînd se întoarse, baba g si patru oaspe i gr di i pe trei
scaune în jurul mesu ei. Î i acoperi rîsul cu mînile.
Mam Marie, da pe mine nu m cinste ti cu nimica?
D-apoi cu ce, cona ule?
Ei!... c-o cafelu ... Da nu de-a noastr , de-a dumitale.
Las c are baba! se f li ea f cînd cu ochiul.
Mu , papa.
Domnul Deleanu mu din m rul întins de Olgu a.
Pii! Grozav de bun!... A a ceva n-am mîncat de cînd eram
copil!
Papa, tii ce? Poveste te-ne ceva de cînd erai tu mic.
Hai, papa, se rug i D nu .
i eu te rog, mo u Iorgu.
De cînd eram eu mic... Hei!
Mai mu odat , papa. A a ai s - i aduci aminte!
Aroma merelor coapte, parfumul cald de turt dulce,
fl rile sobei i trei chipuri de copii care- i sînt dragi nu
sînt numai îndemn, ci chiar izvor de basm i amintiri.
 În jurul mesu ei erau patru copii.
Afar , ploaia curgea cenu ie, b tînd în geamuri.
Peste sate, esuri, codri, dealuri i ora e c dea ursuzul
potop al triste ei, mucezind frunzele, sporind glodul, înte ind
tusa, alungînd zîmbetele.
Dar buc ria rumen de fl ri, plin de copii, pisici, pui
de g in i pove ti plutea prin ploaie i prin toamn , ca o
nou arc a lui Noe.
i umbra babei pe zidurile albe avea o amploare biblic .

III

PU A MONIC I

În odaia lui D nu ardea focul înc lzind lumina soarelui. Pe

podele s-aliniau ghetele, pantofii, papucii i galo ii. Patul,
masa i scaunele erau troienite de albiturile preg tite pentru
cuf rul din mijlocul od ii.
De ce te-nghesui? morm i D nu , strîngîndu-se mai tare.
Taci... i-am mai spus odat s taci! îl amenin Olgu a,
scuturîndu-l de um r.
edeau îngr di i în cuf rul golit de rafturi, cu atitudini
rigide de fachiri. Cuf rul era al lui D nu ; ideea, a Olgu ei.
nu blestema ideea, Olgu a dispre uia cuf rul. Numai c
Olgu a î i ducea ideile pîn la cap t.
Nu mai pot. Eu ies afar , se r zvr ti D nu .
Ba ai s stai.
nu oft acru.
M car deschide pu in... s r suflu.
Cu mult zgîrcenie, Olgu a cr capacul. D nu î i umplu
pl mînii de libertate, i repede b tu din cap o m tanie
berbeceasc , din pricina plafonului gr bit.
Presiunea psihologic sporea necontenit, ca într-un
submarin naufragiat pe m sur ce se scufund .
Din antret venea zvon de glasuri. Acolo, subt diriguirea
doamnei Deleanu, Anica i Profira umpleau cel lalt cuf r: cel
cu a ternutul.
 Profira icnea îndesînd salteaua, ca Ion la fr mîntatul
cozonacilor. Treaba o f cea Anica; Profira trudea numai verbal.
Al turi de cuf r, Monica, îmbr cat cu rochi i bluz de
postav albastru, se uita în gol... Apucînd deodat , ca prin
somn, mîna doamnei Deleanu, o strînse tare.
Ce-i, Monica?
Nu... Nimic, tante Alice! tres ri ea.
Î i încle pumnii. Ochii i se- sprir de mînie împotriva
ei. Vroise s i-l închipuie pe D nu i nu izbutise. i doar îl
tia mai bine decît se tia pe ea! i doar acuma îl v zuse!...
Atunci? Dup ce va pleca D nu mai era o noapte numai
nu-l mai vad deloc?
"Nu-i adev rat!"
Cum era D nu ?... Avea ochi verzui-aurii, bucle castanii,
nasul în sus. Purta h inu e de catifea gris care-i veneau a a
de bine.
Da unde-i D nu ?... Întreb doamna Deleanu încuind
lacata.
Monica î i scutur cozile i întoase capul spre u de
team s nu vad tante Alice c D nu se juca de-a
ascunselea în sufletul ei.
D nu ! Olgu a! Unde sînte i?
...
Vezi, nu-s dincolo, Monica?
Nu-s, tante Alice!
Monica se uit subt patul lui D nu : doamna Deleanu
scotoci prin dulap.
S rut mîna, coni .
Ce-i, mam Mario?
Am venit s iau porunc de la st pînul meu, zîmbi ea,
clipind, ce dulci s -i fac de r mas bun?
Auzi, D nu ! îl ispiti doamna Deleanu ca pe un duh
mînc cios.
Eu ies, Olgu a! explod D nu , îmbrîncind capacul.
Zburlit, congestionat, buim cit de lumin , st pînul
buc resei i-al Monic i înc lec marginea cuf rului.
Aii! se schimonosi el, mu cîndu- i limba.
Ce-i, D nu ?
M-a pi cat de picior!
 S te-nve i minte s prive ti unde calci! tun Olgu a,
utîndu- i nou- scutul cucui pe frunte.
Bat -i norocul s -i bat copii! chihoti buc reasa
ajutînd Olgu ei s ias .
Babo, s faci bezele.
Las , Olgu a. Azi porunce te D nu .
Nu vezi c tace, mam drag ! Pîn ce se hot te el,
vine masa!
Eu nu tac...; spun... s ... fac ...
Ce s fac ? Bezele. Uite: nu po i spune nimic! îi porunci
Olgu a, intindu-l cu ochi de hipnotizator.
Spune, D nu , îl încuraj doamna Deleanu: ce- i place
ie mai mult? O crem de vanilie? Cl tite cu dulcea de
une? Ni te crafle?...
Bezele-s cele mai bune. Eu vreau bezele cu fri ca.
Cu fri ? Cataif cu fri ! o contrazise D nu inspirat.
Bezele, sfid Olgu a.
V d eu c am doi st pîni! Face baba i cataif cu fri i
bezele cu fri .
...La fereastr , m rul despuiat de frunze clocotea de vr bii.
gia lor sub ire i destr lat sem na atît de mult cu
înt ia recrea ie a unei coli primare du sfîr itul vacan ei, c
te- teptai mereu s r sune clopo elul de intrare în clas ,
curmînd-o.
Întrecerea la fug pornea din fa a ogr zii. Monica î i înnoda
cozile subt b rbie. Întinzîndu- i bra ele i îndoindu- i trupul,
nu î i verifica elasticitatea mu chilor greu încerca i în
cuf r. Ali l tra, gudurîndu-se pe lîng ei. Cu muchia t lpii,
Olgu a trase o linie pe osea; în dreptul pietrei care marca
locul Olgu ei, linia era dreapt se strîmba îns cotind
înd t pe m sur ce se apropia de piatra lui D nu .
Nu m in! protest D nu privind piezi linia viclean .
Tare-i prost! F -o tu, Monica.
Monica- i cru t lpile. Lu o piatr ascu it i zgîrie
con tiincios pe oseaua jilav o linie tremur toare.
Un... doi, murmur Olgu a, istovitor de rar, încordîndu- i
pulpele.
Trei! ip D nu , pripindu-se.
Napoi! Eu num r.
 nu î i relu locul, încruntat.
Un, doi... trei.
Pornir în pas alerg tor cu Ali în frunte: Monica în rînd cu
nu , Olgu a în urm . D nu privea casa lui mo Gheorghe
spre care alergau. Monica tr gea cu coada ochiului la D nu
cu care alerga: Olgu a-i urma calm, ca i cum amîndoi ar fi
fost înh ma i la goana ei.
Cozile Monic i se desf cur : i le-nnod la loc întorcînd
capul spre D nu . Ce bine ar fi fost s alerge cu cozile în
mînile lui prin frigul de aur! Nimeni nu i-ar fi întrecut.
nu gîfîia. Întoarse capul înd t; Olgu a i-l plec în jos,
zîmbind. Adunîndu- i puterile, D nu î i d du drumul. Se-
mpiedic .
Oprindu-se, Monica-i ajut s se ridice.
Din cauza ta am c zut!
Olgu a trecu pe lîng el în goana mare, cu ochii la mo
Gheorghe care-i a tepta în pragul por ii.
Buftea, acuma te ii?
nu suspin . Monica- i încetini goana jertfindu-se
pentru D nu .
Ai v zut, mo Gheorghe?
Ca o rîndunic , dudui a mo ului!
Cine-i al doilea? se interes distrat Olgu a.
D nu , triumf Monica.
nu nu mai putea vorbi: respira. Aruncînd din treac t o
privire hain învinsei, intr pe poart înaintea ei, dimpreun
cu Olgu a: a a-s biruitorii.
Cine merge cu mine la scrînciob? întreb Olgu a
umplîndu- i gura cu vi ine uscate.
Monica a tept r spunsul lui D nu . Mo Gheorghe î i
scutur luleaua preg tindu-se de plecare.
nu t cu. edea întins pe lavi , în fa a vetrei. Îi era a a
de lene c -i venea s rîd i nu putea.
Tu nu mergi, Monica?
Mi-i frig.
Atunci m duc singur ?
Da pe mo u nu-l iei?
Olgu a zîmbi.
Da casa cine-o p ze te?
 Hei! Mo negii care stau la foc. Noi tinerii ne d m hu a în
scrînciob.
Singur cu D nu !... Necutezînd s se a eze pe lavi ,
al turi de el, Monica se a ez pe un sc unel, lîng lavi , cu
fa a la foc. Dac fl rile vetrei ar fi putut str bate prin
sufletul Monic i, deasupra lui D nu ar fi lucit un curcubeu...
...Atîtea vitejii f ptuise F t-Frumos, c toate la un loc n-ar
fi înc put într-o bibliotec ticsit cu c i de pove ti. i totu i
nu era s tul. Pornise pe alte t rîmuri, spre alte ispr vi.
În inima lui D nu , copitele calului n zdr van b teau un
trap eroic... Un vîjîit de buzdugan? Nu. O musc . F t-Frumos
opri calul. D nu deschise un ochi: pe spinarea nasului,
gîdilitor, o musc peregrin . Strîmb nasul, musca zbur ,
ilar . Ochiul deschis o întov i pîn cînd se a ez pe capul
Monic i. D nu închise ochiul.
Monica avea cozi de aur ca i Ileana Cosînzeana? Oare ce
cea F t-Frumos cînd era singur cu Ileana Cosînzeana? O
tr gea de cozi?
Nu. Se s rutau. A a spunea povestea.
Da de ce se s rutau?
Monica, tu tii de ce se s ruta F t-Frumos cu Ileana
Cosînzeana?
Ileana Cosînzeana tia, dar îi b tea inima atît de tare c nu
putu r spunde lui F t-Frumos.
O spaim ciudat trecu prin sufletul lui D nu ... ca i cum
t-Frumos ar fi rupt-o la fug ... Cum? Nu se temea F t-
Frumos de zmei i de balauri i-are s -i fie fric de o Ilean
Cosînzean ?
Deschise ochii. Întinse mîna. Apuc o coad de-a Monic i
i trase înspre el. Capul Monic i se îndoi pe spate; nemaiavînd
sprijin, c zu pe lavi , cu ochii închi i i fa a palid ca
parfumul crinilor.
nu se aplec asupra Ilenei Cosînzeana. Sim indu-i
respira ia dulce i cald de tainic zmeur se d du pu in
înd t.
Aceea i musc st ruitoare i concret începu s colinde
obrajii legendari. Lui D nu îi veni inima la loc. Cu degetul
alung musca.
"Unde s-o s rut?" z bovi D nu , plimbîndu- i vîrful
degetului pe conturul obrajilor. Alese vîrful nasului, parc era
mai pu in primejdios, fiind punctul cel mai dep rtat de restul
fe ii.
s vrea, sim ind buzele lui D nu pe vîrful nasului,
Monica tres ri. S rutarea alunec i c zu ca o floare umed
pe buzele Monic i.
D -mi pace! se smulse D nu , tr gîndu- i capul înd t.
Nu m mai joc cu tine de-a F t-Frumos.
Ileana Cosînzeana nu se jucase.
Odaia lui D nu se golise treptat. Razele soarelui
luminaser palid fundul cuf rului înf at cu un cearceaf;
str luciser aurii pe albiturile raftului de sus; acum se
stingeau ro ii pe capacul închis, printre etichetele hotelurilor
cosmopolite.
Erau i surprize în cuf rul lui D nu . Cîte un napoleon de
aur în buzunarul fiec rei h inu e; o pu culi de argint,
ptu it cu catifea violet , plin , fire te, cu bani de argint; o
cutie cu bomboane engleze ti; pachete de ocolat "Velma
Suchard"; o cutie cu tablete "Marquis"; s cule e cu liv ic ;
un sa eu parfumat pentru batiste... O bun parte din sufletul
ifonierei pleca la internat în cuf rul lui D nu , f s tie el.
Anica, deschide fereastra s-aerisim pu in.
Cu z rile ro ii, str punse de asprul cronc nit al ciorilor,
amurgul de toamn p rea uria a oglindire a unui cîmp de
lupt acoperit de înfrîngeri. Venea vînt rece dintr-acolo.
Doamna Deleanu încuie cuf rul, încercîndu-i încuietorile.
Anica, închide dulapul.
Era plin de jurnale mototolite ca dulapul unei camere de
hotel dup plecarea pasagerului.
Doamne, coni ! Mata?! Las , c -l trag eu.
Doamna Deleanu împingea cuf rul, din mijlocul od ii spre
rete.
Las , Anica: tu cur pe jos.
Coni , întreb Profira intrînd cu lampa aprins , unde
-i fac patul lui cona u D nu ?
Cum unde? Aici... Ce-i, musafir?
Da n-are saltea!
! Ia de la alt pat.
Doamna Deleanu mai arunc o privire prin odaie, oprindu-
 i-o apoi asupra cuf rului gata de plecare: era greu cum
uneori o inim e grea.
Ocolind lumina l mpii, ie i afar .
Anica i Profira se privir lung.
Le istorisea mo Gheorghe o poveste de pe vremea cînd
Dumnezeu umbla printre oameni, înso it de Sfintul Petru, cu
chip i strai de cer etor.
Tustrei îl ascultau cumin i i recule i, gr di i pe lavi .
Mo Gheorghe edea pe un sc unel, cu spatele la vatr i fa a
la copii. Îl auzeau mai mult decît îi vedeau, fiindc lumina
sc zuse, viorie, albastr , apoi vîn ca prunele i
ferestruicele od ii erau mici. În vatr , cenu a brumase
mormanele de jar, înv luindu-le c runt, ro ea a.
sunaser în urechile copiilor glasurile a tot felul de
oameni: i buni, i haini, i nep tori, i milostivi. Pe to i îi
întîlnise Dumnezeu pe c ile basmului, cu to i vorbise i
trecuse mai departe. i nici unul din drume i nu auzise
inimile celor trei copii cîntînd prin veacuri la urechea lor, ca
trei mici clopote de argint: "Vorbi i cu Dumnezeu. Vorbi i cu
Dumnezeu. Vorbi i cu Dumnezeu."
i basmul trecuse înainte, minunat ca umbra Dumnezeului
cer etor pe albe drumuri de ar .
Cînd vorbea Sfîntul Petru lui Dumnezeu, mo Gheorghe se
ridica în picioare, plecîndu- i capul alb în semn de smerenie i
adînc supunere. i glasul lui Sfîntul Petru, i cuviin a lui
sem nau atît de mult cu glasul i felul de-a vorbi al
povestitorului, încît copiii, prin poveste, î i aduceau aminte de
mo Gheorghe i-i zîmbeau f s -l vad . Dar glasul lui
Dumnezeu nu se na cu nici un glas tiut de ei i totu i
parc le era prieten.
Vorbea Dumnezeu o dulce moldoveneasc de ar , în
oapt , l murit , îns oapt : atît de tainic încît trei rînduri
de urechi se plecau s-o asculte, i trei capete.
...Se l sa noaptea în poveste, cum se l sa i pe ferestruicile
su ei lui mo Gheorghe. Dumnezeu cerea ad post i hran
la u a unei c su e d nate.
Intra i, oameni buni; cum de nu. C loc, slav Domnului,
este. Da mîncare n-am de unde s v dau, c -s v dan
nevoia cu trei copii.
 Mo Gheorghe deschise u a. Cu vîntul sineliu al nop ii,
Dumnezeu i Sfîntul Petru intrar în c su a primitoare, unde
trei copii scînceau de fl mînzi ce erau. Femeia cocea la foc o
turt de cenu ca s le-am geasc foamea.
... i cînd d biata femeie s ridice s cia de turt de pe
foc, ce s vad ?...
Dilata i i candizi, ca soarele, ochii copiilor a teptau.
...O pîne cît un soare... Dumnezeu f cuse minunea.
racul de lîng vatr era chiar Dumnezeu.
cere i întuneric.
Mo Gheorghe, unde e ti? ip tare Olgu a.
Aici-s, dudui a mo ului.
Olgu a- i trecu mînile peste ochi. O str fulgerase teama c
mo Gheorghe-i Dumnezeu i c l-a pierdut.
Mo Gheorghe , r sun un glas la u a tindei, curmînd o
lung t cere.
Asta-i mama, le opti Olgu a s rind de pe lavi .
Ascunde i- repede! Aici-aici! Gata, mo Gheorghe!
S rut mîna, cuconi . De mult n-ai mai venit pe la mo u!
întîmpin mo Gheorghe pe doamna Deleanu care intr cu trei
paltona e pe bra .
Las , c are cine s vie! Da unde-s? Mo Gheorghe
arunc o privire prin od ...
O fost ei trei iezi cucuie i, da se vede c i-o mîncat lupul!
Amintindu- i cum aflase lupul din poveste pe cei trei iezi
i mai cu seam pe unul dintre ei D nu bufni în rîs. Alte
rîsete aclamar oaptele l muritoare. Dibuind cu mîna prin
umbr , doamna Deleanu descoperi izvorul: trei capete
înghesuite subt masa cu bucoavne. Între timp mo Gheorghe
aprinse lampa. Pe zidul alb se perindar , albastre, umbrele a
trei ur i ie ind din bîrlog de-a bu ilea.
De-acum nu mai ai nevoie s m turi, mo Gheorghe!
zîmbi doamna Deleanu ar tîndu-i ciorapii copiilor.
Daa! se minun mo Gheorghe. Tare-s gospodari copiii
mo ului. Au ei cui s na!
Alte hohote de rîs izbucnir .
De ce rîde i? îi cercet doamna Deleanu alergînd cu
privirea de la unul la altul.
S - i fie de bine... na ule! izbuti Olgu a s îngîne printre
gemete de rîs.
Ce spui tu acolo?
Copiii se privir între ei. i din ochii lor m ri i, rîsul din
nou clocoti, ab tîndu-i ca un uragan, care pe lavi , care pe
jos, cu ochii uzi de lacrimi i mînile pe stomah.
Ce-au p it, mo Gheorghe?
Copii, cuconi ! î i mu mustea a mo neagul, abia
st pînindu- i rîsul.
Na ul, mam , na ul!
Ce-ave i cu na ul? Ce-i cu na ul? se mir doamna
Deleanu, pip indu- i nasul, involuntar.
Monica i D nu plîngeau de-a binelea. Olgu a se v ita,
leg nîndu-se ca o bocitoare.
Povestea cu lupul i cu cei trei iezi, cuconi ! ridic din
umeri mo Gheorghe, zguduit de rîs.
Cu lupul?
i-o spus-o el mo u i matale, da erai mititic pe-atunci.
Ei...
Tusa îi înec vorba început . Cu mînile pe piept,
împleticindu-se pu in, mo Gheorghe trecu în tind tîrînd tusa
dup el. O clip , rîsetele i cu tusa r sunar împreun , ca un
ciudat zvon de jale. Apoi rîsetele se sfiir i contenir brusc.
Intrase parc ceva str in în c su a lui mo Gheorghe, dincolo
de lumina l mpii, în tind , prin umbra neagr . i to i a teptau
cu strîngere de inim sfîr itul unei lupte, parc . Pe obrajii
copiilor, ultimele lacrimi ale rîsului se întristar , lunecînd de-a
lungul altor obraji.
O suli neagr se desprinse din flac ra l mpii i, dreapt ,
se în , veghind t cerea i a teptarea.
Dup un timp, mo Gheorghe r ri din nou în lumin .
Ei, copii, hai s plec m. Spune- i bun -sara lui mo
Gheorghe i tu, D nu , ia- i r mas-bun... i mata, mo
Gheorghe, ai s faci bine -ai s stai în cas i mîne, i
poimîne... pîn cînd i-oi spune eu. Auzi, mo Gheorghe?
nu oft încet: uitase c pleac . i Monica uitase.
Mo Gheorghe desprinse o iconi îmbr cat în argint cea
mai scump din cîte avea o s rut i o întinse lui D nu .
S te aib Dumnezeu în paza lui. S cre ti mare i
voinic... s-ajungi s faci fericirea st pînilor mei...
 Vorbea r gu it, privind în p mînt.
s - i dea bine seama, D nu se aplec i s rut mîna
care-i întindea iconi a. Aplecîndu-se mai adînc decît D nu ,
mo Gheorghe-i r scump gre ala, s rutînd mînu a
copilului st pînilor s i.
...Într-un tîrziu, mo Gheorghe, a ezat pe marginea lavi ei,
în capul, aruncînd o privire prin înc pere: mirosea a
funingine. Lampa fila de mult. Sticla era neagr . Dînd din cap,
mo Gheorghe stînse flac ra i se a ez din nou pe marginea
lavi ei. Pleca D nu ; curînd va pleca i Olgu a... Apoi i el...
Mam , de ce-s trei chei? întreb D nu intrînd în ietac
dup doamna Deleanu.
Trei chei e z ng neau captive în inelul cheilor celor dou
cufere ale lui D nu . Dou groase i cenu ii: una sub ire,
nichelat .
Fiindc ai dou cufere i un geamandan.
i un geamandan! tres ri D nu .
Doamna Deleanu zîmbi.
Care, mam ? întreb el, ar tînd cu n dejde i
neîncredere geamandanul de marochin albastru, a ezat pe
dormez .
Sigur, D nu . i l-am dat ie.
Subt ochii nedumeri i ai doamnei Deleanu, D nu o rupse
la fug afar , smuncind u a... i se întoarse, întov it de
Olgu a i Monica, gesticulînd.
Mam , Olgu a nu m crede! Uite: geamandanul care
miroas frumos. Dac i-am spus!
Sigur c nu te cred! Mai întîi vreau s v d.
Ai v zut?
Mda!... Da nu mai miroas a a frumos!
Spui minciuni! Ai tu gutunar, se indign D nu ,
respirînd cu nesa declamator marochinul.
Nu-l deschide, D nu . Ai s -l desfaci la Bucure ti.
i eu s nu v d ce-i în untru? se îmbufn Olgu a.
Nu-i nimic de v zut! ridic din umeri doamna Deleanu,
deschizîndu-l. Iac : batiste, o c me e de noapte...
Dar Olgu a avea ochi de vame socialist.
Da acolo ce-i?
if s a tepte r spunsul, scoase la iveal o plumier de
lac japonez.
Nu pune mîna, Olgu a! se sup D nu pescuind i el o
pung de piele plin de reliefuri.
Sta i, sta i ! ar t eu singur , oft doamna Deleanu
zînd invazia.
i cu resemnarea zîmbitoare a unui artist silit s biseze
desf cu geamandanul.
Geamandanul de marochin el singur dar cuprindea
atîtea alte daruri, încît închiderea lui avu drept urmare
deschiderea ifonierei. Altminteri, Olgu a ar fi spus c -i
persecutat necuviin pentru care doamna Deleanu ar fi
trebuit s-o pedepseasc sau ar fi gîndit numai c -i
persecutat cum ar fi gîndit poate i Monica despre Olgu a
gînduri pe care doamna Deleanu le socotea mai
primejdioase decît obr zniciile.
Olgu a primi un pachet de ocolat i f duin a unui
cu ita la fel cu acel din plumier lui D nu ; Monica, o sticlu
elegant , plin cu eau de cédrat.
nu se plimba prin ietac, aruncînd priviri posesive
geamandanului înf urat în învelitoarea de pînz . Fr mînta
chei ele din buzunar, cu vîrful degetelor, z ng nindu-le
înn du it: c tase ticul tuturor acelora care poart în
buzunare chei sau bani de metal.
Hei! Da pe mine m- i uitat!... Nu st m la mas ? întreb
domnul Deleanu din pragul u ii, scuturîndu- i scrumul ig rii
pe covor...
Ai-ia-ia! Otrav mi-ai dat, Olgu a! se schimonosi domnul
Deleanu, mozolind bucata de ocolat .
Mama mi-a dat-o! se ap Olgu a rîzînd... Papa, cînd
faci a a, semeni cu motanii! Mai f o dat .
Ia l sa i ocolata. A a v strica i pofta de mîncare. La
mas !
Din pricina însufle irii copiilor, a focului din sob i a
darurilor, ajunul plec rii lui D nu , p rea un ajun de Cr ciun.
teptai parc s r sune la ferestre glasuri sub iri, cîntînd
vechea vestire:

Stea-ua sus r -sa-a-re,

Ca o tai- ma-a-a-a-re...
 Dar dup ce ie ir to i, luînd i lampa, la geamurile palide-
n lumina lunii r sunar trilurile greierilor toamnei.
Din volupt ile prelungite r sare melancolia ca un înger
zitor, bolnav de r u de mare. De ast dat r rise din
fri ca bezelelor pentru Olgu a i din a cataifului, pentru
nu . Afar de domnul Deleanu, to i erau gravi i taciturni în
jurul mesei. Monica abia gustase din cataif; doamna Deleanu,
de loc. Nici Profira. În schimb, ochii ei, cînd întîlneau faldul de
fri rev rsat pe vrejii rumeori ai cataifului, deveneau umani,
ca ai cînilor fl mînzi.
Mam , pot s m scol? întreb D nu ocolind privirea
cataifului i a Olgu ei.
Da. Scula i- cu to ii... pune i- paltona ele i
plimba i- pe-afar .
Monica se apropie de doamna Deleanu, îi s rut mîna i
vorbi încet, privind în jos:
Tante Alice, d -mi voie, te rog, s m culc.
Nu i-i bine, Monica?
Ba da... Da m doare capul.
S nu fi r cit cumva!... Bine, culc -te. D nu , ia- i r mas
bun de la Monica.
De ce? se opri D nu din drum, amar.
Fiindc tu pleci dis-de-diminea . Monica are s doarm
atunci... Hai, s ruta i- , copii!
Monica întinse buzele; D nu , obrazul.
"Nu mai m nînc niciodat cataif", se jur D nu în gînd,
ferindu- i obrazul de buzele Monic i, a c ror suflare îi adusese
înc o dat aminte de nesuferita dulcea a cataifului.
i se inu de cuvînt, deocamdat , l sînd obrazul Monic i s
plece nes rutat i ro u subt ochii lui blaza i.
Monica încuie u ile. Aprinse lumînarea. Trase un scaun
lîng ifonier i, în îndu-se în vîrfuri, lu de deasupra un
pache el înv lit în hîrtie de m tas . A ez sc unelul la loc. i-
n loc s se dezbrace ea, începu s - i dezbrace p pu a: Monica
cea mic .
Dou nop i de-a rîndul, dup ce adormea Olgu a, Monica
lucrase rochi a de matas alb din pache elul ascuns
deasupra ifonierei pe care trebuia s-o îmbrace p pu a în
locul rochi ei negre purtate necontenit de la moartea bunicii...
pîn în ajunul plec rii lui D nu .
Îi puse mai întîi osetele i papucii albi, lua i din
picioru ele d ruite de doamna Deleanu. Cînd veni rîndul
rochi ei, degetele Monic i tremurar mai tare... Dac -i venea
u? Dac -i era prea scurt ?
"D , Doamne, s -i stea bine! D , Doamne s -i stea bine!"
Îi încheie ultimul nasture de la spate i o a ez pe m su a
de noapte în lumina lumîn rii.
"Vai, ce frumoas -i!"
Dolofan , prea rumen i ap de stîng cie, p pu a
rea o miniatur de ncu în rochie de mireas , la
fotograf.
"Monica, tu tii de ce se s ruta F t-Frumos cu Ileana
Cosînzeana?"
Fiindc Ileana Cosînzeana era frumoas ... frumoas cum
era p pu a g tit cu rochi a alb .
Obrajii Monic i ardeau. Inima-i b tea repede. i mai-mai
-i venea plîng în fa a p pu ei fiindc prea era frumoas ,
pe cînd ea...
Se uit în oglind . V zîndu- i rochi a întunecat , ghetele
pr fuite, plec ochii în jos. Capul nu i-l privise.
Prea era frumoas p pu a... i D nu , i D nu pieptul
Monic i se zb tea ca dup fug i D nu se va îndr gosti de
pu a ei.
Scuturîndu- i cozile începu s se dezbrace repede, în
goan . Î i puse c me a de noapte, î i despleti p rul, lu
pu a de cîte-o mîn i, r stignind-o pe trupul ei, se privi din
nou în oglind .
pu a avea rochi alb ...
Monica avea c me a alb ...
pu a avea bucle blonde...
Monica zîmbi, i se ro i, respirînd adînc.
pu a-i sem na. Avea ochii negri, gene compacte, o
gropi în mijlocul b rbiei. Avea i ea bucle blonde... dar
scurte. raca p pu ! Ea nu putea face din p rul ei h uri lui
nu .
Da e ti a a de frumos îmbr cat ! o consol Monica.
Înseninat , lu lumînarea de pe m su a de noapte,
 ezînd-o pe masa de scris. Totul era preg tit de cu ziu : i
condei cu peni nou , i cerneal , i scrisoare: o scrisoare din
acele mici, cît o foi de igar , colorat , cu un trifoi pe plic.
Încet, cu o pasionat caligrafie, scrise pe hîrtiu a liniat :
"Monica îl iube te pe nu din toat inima"...
Opt vechi cuvinte pe o hîrtiu : opt ceruri tropicale imens
înstelate.
Rochi a alb a p pu ei avea o singur tain , candid : un
buzun rel pentru scrisoarea de dragoste. Sufletul Monic i era
la fel cu rochi a p pu ei.
Olgu a i D nu mergeau al turi prin ograd . T ceau,
explorînd buzunarele paltona elor, în care mai g seau resturi
din iarna trecut . D nu descoperise un bilet de intrare la
patinaj i dou bomboane acre încrustate în fundul c ptu elii
sparte; Olgu a fr mînta un ghemotoc de hîrtie de cositor care
învelise odinioar ni te castane z rite.
Paltoanele miroseau a naftalin . Aerul intra rece i ascu it
pe n ri, înro indu-le. Sufl rile abureau. Subt pa ii lor
mîntul suna tomnatec.
Linia dealurilor hot rnicea noaptea cu plutitoare ondul ri
ca o c dere de voaluri lente de pe goliciunea lunar .
Dou umbre trecur pe la poart ireal de albastre în
argintul profund. Cînii se repezir , h ind. Intonat cu glas
de bas r gu it, o sudalm na ional autentific decorul.
Tu nu tii s te ba i! ridic din umeri Olgu a, oprindu-se
brusc.
Cum nu tiu?
Nu tii.
Ai s m -nve i tu?!
Sigur, afirm Olgu a cu t rie.
Hm!
Totu i, inima lui D nu de alt p rere decît buzele
tu mai tare.
Olgu a îl privi cu solicitudine comp timitoare.
Dac - i trage cineva o palm , ce faci?
Îi trag i eu.
i dac - i trage un pumn?
Trag i eu.
i dac - i trage înc unul?
 Îi mai trag i eu.
i dac te-apuc de mîni?
M smuncesc.
i dac - i d cu piciorul?
Fug, r spunse D nu sincer din cauza repezelii.
Vezi?!
Adic nu! reveni D nu furios. Las - -n pace! tiu eu
ce s fac!
Bine, atunci d -mi o palm .
nu o m sur .
Vrei s ne batem? întreb el împ ciuitor.
Nu. Vreau s - i ar t.
i dac - i dau o palm nu te superi?
Nu, fiindc nu po i!
Z u?!
Încearc .
Ai s te superi!
N-am s am de ce! zîmbi Olgu a.
Ei!
Ei, ei! încearc .
nu î i preg ti mîna pentru o palm sincer , intind
obrajii Olgu ei. Cînd bra ul lui D nu porni, piciorul Olgu ei îi
pusese piedica. D nu c zu în mîni, p lmuind p mîntul.
Asta-i porc rie!
Rîzînd, Olgu a se plec s -l ridice, cu bra ele des cute.
D -mi pace!
Îndep rtîndu-se cî iva pa i, D nu lu o piatr cu degetele
tremur toare de mînie o arunc în Olgu a i fugi în goana
mare spre sc ri.
Nu m-ai lovit! ip Olgu a dup el. La ule . Buftea!
nu n-o mai auzea. Intrase în ietacul doamnei Deleanu.
chiop tînd, Olgu a porni spre cas . Piatra o lovise drept în
fluierul piciorului.
Monica era culcat . Olgu a se dezbr pe t cute, f s - i
priveasc piciorul îndurerat. Înainte de-a stinge lumînarea se
uit lung spre u a lui D nu .
Monica, dac e ti prietena mea sprîncenele Olgu ei se
îmbinar s nu mai vorbe ti cu Buftea explodar buzele ei
niciodat ! Auzi, Monica? Nu vreau eu s mai vorbe ti cu
Buftea.
Lumînarea stins fumega înec cios. Subt oghial, Olgu a î i
masa piciorul.
Monica se pref cuse numai c doarme: genele-i
tremuraser . S nu mai vorbeasc cu D nu ?... Ca niciodat ,
uitase s î i spun rug ciunea, fiindc în sufletul ei, sc ldate-
n aur, murmurau coruri de înviere:
"Monica îl iube te pe D nu din toat inima".
iatul unghiilor de c tre doamna Deleanu, i mai ales al
pieli elor, fusese totdeauna o cazn umilitoare pentru D nu ;
de data aceasta, binecuvîntat . Uitase c s-a ispr vit vacan a;
mîne dis-de-diminea , cînd somnul e mai dulce va pleca de
acas pentru tare mult vreme; c va fi intern la Bucure ti;
uitase. Totul era abstract: numai r zbunarea Olgu ei era
concret f s i se arate, ca cineva care- i st la spate i se
face nev zut numai cînd întorci capul.
Nou unghii deveniser ovale i roze. Polissoir-ul aluneca
pe-a zecea. D nu ar fi vrut s aib o sut . Pe m sur ce
unghia se rumenea, D nu vedea stingîndu-i-se steaua polar .
Dar doamna Deleanu z bovea. Ea singur hot rîse ca
nu s plece diminea a la Ia i, împreun cu domnul
Deleanu, i de acolo, în seara aceleea i zile, spre Bucure ti.
Are s - i par r u, Alice. Mai ine-l acas o zi i sar mi-l
aduci la gar ; nu-i p cat s - i piard o ultim zi, petrecut
acas , pentru vizite?
Nu. E datoria lui s - i ia r mas bun de la rude. O zi mai
mult sau mai pu in...
Bine. Te-ai molipsit i tu de la Grigore !
Acum îi p rea r u. Da, dac trenul de sar cu care D nu
avea s plece la Bucure ti nu s-ar fi oprit la gara Medelenilor,
ar fi fost mai u or parc s -l îndemne s - i îndeplineasc
datoriile, cu sacrificiul unei zile petrecute acas . Dar a a!
D nu ... dac vrei, dac ii tu mult, nu mai pleci mîne
diminea . Stai cu mama toat ziua, i sara mergem la gar
-l a tept m pe tata. Vrei D nu ?
Nu. Plec cu tata, vorbi D nu pe ner suflate.
Ce? Nu v- i culcat? se mir domnul Deleanu intrînd în
ietac. ti i c -s unsprezece? Acu i trebuie s ne scul m. Hai la
culcare.
 Doamna Deleanu, cu degetul lui D nu într-o min i
polissoir-ul în cealalt , ridic ochii, deschise buzele... i le
închise la loc: "A a-s b rba ii!"
Haidem, D nu . Nou nu ne e somn.
Papucii erau pe covora ul din fa a patului; c me a de
noapte pe pat. D nu î i c utase papucii subt pat; c me a de
noapte în dulap. Olgu a nu era nici subt pat, nici în dulap.
Mai r mînea numai u a dinspre odaia ei.
Mam , eu n-am avut niciodat cheia la mine începu
nu cu ton plîng tor.
Ce cheie, D nu ?
Cheia de la odaia mea.
Da ce vrei s faci cu ea?
S -nchid u a, mam ... De ce st cheia la Olgu a? Eu îs
mai mare.
De ce nu mi-ai spus?
Am uitat.
Tare mai e ti copil, D nu ! îl dezmierd doamna
Deleanu. Uite cheia, opti ea închizînd u a la loc.
I-o întinse rîzînd. D nu încuie u a, învîrtind cheia de dou
ori.
Mam , nu ne culc m? respir el, congediindu- i paznicul
inutil.
Întinzîndu-se în pat, D nu sim i ceva tare al turi de el,
subt oghial. S ri din pat: i se p ruse c mi . Aprinse
lumînarea.
Aa!
În locul oarecelui de care se temuse, descoperi p pu a
îmbr cat în rochie de mireas .
Aha! i ba i joc de mine! ridic el pumnul spre u a
închis . Las e - i ar t eu! Rîzi tu, rîzi.
Are s vad Olgu a! S -i pun o p pu în pat! Da ce-i el?
Fat ?... N-are decît s se bat dac î-i poft ! Da s nu-l
insulte.
Din geamandanul de marochin, D nu lu plumiera, din
plumier , cu ita ul cu limbi t ioase. Apoi se a ez pe
marginea patului, cu p pu a între genunchi. i-ncet cu-
ncetul, buclele blonde, de curînd parfumate cu eau de cédrat
începur s cad pe c me a lui D nu , tunse sarcastic.
 pu a n pîrlise de-a binelea. Buclele împachetate într-un
jurnal mai pîlpîir o dat , blonde, în blondul fl rilor sobei.
nu , bine învelit în oghial, din ldura patului zîmbi
fl rilor i u ii închise de dou ori cu cheia.
Subt pat, p pu a, în care a tepta dragostea Monic i,
proasp i delicat ca întîia cirea de mai, dormea complect
transfigurat de tunsoare i de barbi onul i muste ile
"Hardtmuth no. 1".
...D nu plînge. Olgu a îl ajunge din urm i-l love te în
spate cu pumnul i piciorul. D nu nu spune nimic. tie bine
merit s fie lovit.
Tu plîngi? îl întreb Olgu a, punîndu-i mîna pe um r,
pacific.
Las , D nu ! Hai s ne împ m.
Se s rut amîndoi. D nu ar vrea s -i spuie ceva... da nu- i
aduce aminte ce!
i plimbarea prin ograd reîncepe: de data aceasta îns ,
merg la bra amîndoi, ca doi fra i model. D nu vede c
Olgu a-i aliata lui, i-i pare foarte r u c trebuie s -i ascund
ceva. Dac nu- i aduce aminte ce!
De ce s pleci tu la Bucure ti? Asta-i persecu ie!
Dac vrea mama! ofteaz D nu din greu.
Da nu vreau eu.
...Amîndoi fug de-acas la mo Gheorghe. Noaptea e
grozav , dar D nu nu se teme fiindc Olgu a e lîng el.
Au ajuns. Ciudat! C su a lui mo Gheorghe luce te în
noaptea neagr ca o lun .
Bat la u . Lui D nu îi sare inima. U a se deschide de la
sine, i-n tind r sare mo Gheorghe. Olgu a i D nu cad în
genunchi, înaintea lui Dumnezeu, fiindc mo Gheorghe e
chiar Dumnezeu.
Îi s rut mîna.
Olgu a spune c D nu e persecutat, c vor s -l trimeat
intern la Bucure ti i c de asta au fugit de-acas . Dumnezeu
îi prime te în cas .
Olgu a i D nu stau pe lavi ; Dumnezeu, pe sc una .
Deodat , r sare un înger cu zmeul lui D nu în mîn . E chiar
zmeul cel mare de la începutul vacan ei, cu sfoara t iat de
Olgu a.
 Dumnezeu se uit la D nu . D nu zîmbe te iert tor.
sare un alt înger cu p pu a Olgu ei în mîni. D nu
tremur .
Dumnezeu ia p pu a pe genunchi, îi trece mîna peste fa
i-n locul chipului cu muste i i barbi on, zîmbe te Monica.
Numai c n-are p r.
Dumnezeu vîr mîna în sob , ia un pumn de fl ri i-l
stoarn pe capul tuns al Monic i.
nu închide ochii. Oare a ars Monica?... Nu. I-au crescut
cozile la loc.
Dumnezeu d ruie te p pu a lui D nu i zmeul Olgu ei...
Vra s zic Monica a r mas p pu a...
S-aud b i în u . Îi caut de-acas . Olgu a se încrunt .
nu se cutremur . Numai Dumnezeu zîmbe te.
Ce-i de f cut? Casa e înconjurat . Herr Direktor, tata i cu
mama bat în u din r sputeri.
s -i pese de cei care bat, Dumnezeu ia o iconi din
cui, îi preface pe to i trei în sfin ori zugr vi i i a az iconi a
la loc. De-acuma poate s -i caute!
Herr Direktor î i pune monoclul i se uit prin odaie.
nu face cu ochiul sfintelor de pe iconi . Sfintele se
pr desc de rîs.
Herr Direktor se uit la ei, vede icoana, i- i face cruce.
Sfin ii î i trag coate i se încrunt a a de sever, c Herr
Direktor mai face o cruce.
L-au p lit pe Herr Direktor.
Iac i mama! i ea se uit la ei... cam lung.
Sfin ii clipesc.
Mama ia icoana, s-apleac asupra ei D nu simte l murit
parfumul mamei i s rut pe frunte tocmai pe D nu ...
Hai, D nu , scoal -te, opti doamna Deleanu,
dezmierdînd pe frunte cea din urm de teptare în casa
rinteasc , a copilului cu bucle castanii.
De i s-apropia diminea a, casa p rea de teptat în negru
miez de noapte.
Femeile intrar în antret cu l mpile aprinse, urmate de Ion
i de Pricop, cel lalt argat de la grajd. Cu toate semnele i
poruncile date în oapt de doamna Deleanu, cizmele lui Ion i
ale lui Pricop boc neau aspru pe podele, primejduind somnul
feti elor.
Anica i Profira, îmbr cate gros, cu capetele înf urate în
tulpane negre, erau înc buim cite de somnul neispr vit.
nu , cam palid în hainele de catifea albastr , cu guler
tare, rabattu i elegant lavalier , se uita distrat în jurul lui.
Mesteca mereu, cu un aer nemul umit; v rsase din gre eal
prea mult ap de din i în paharul cu ap : îl usturau gingiile.
Curentul f cu s tresar i s tremure flac ra l mpilor.
Cuf rul cu a ternutul fu scos afar . Ali intr în cas pe u a
deschis . Nimeni nu-l goni.
Oamenii ridicar cuf rul din odaia lui D nu , în t cerea de
oapte, curmat doar de boc nitul cizmelor, umbrele
oamenilor care duceau cuf rul erau lugubre.
În podul cu vechituri, la lumina slab a lumîn rii, D nu
tergea cu radierul muste ile i barba p pu ii .Nimic nu se
schimbase în pod de cînd se desp ise de Robinson Crusoe.
Acela i miros, aceea i pace, aceia i sîmburi de piersic usca i
i pr fui i.
Subt h rnicia radierului, obrajii pu ei î i rec tar
tenul feminin. B rbia- i ar din nou gropi a; buzele- i
pierdur arogan a zîmbetului mu chet resc, reg sindu-l pe
acel suav. Numai lipsa buclelor mai amintea urgia care se
ab tuse asupra ei.
Cuprinzînd-o c-o mîn de mijloc, D nu o îndep rt pu in,
privind-o. În sufletul lui D nu era visul nop ii, i-n visul
nop ii p pu a se oglindi.
"P cat c-am tuns-o", d du din cap D nu .
pu a din vis sem na cu Monica era chiar Monica;
pu a din mîn , de cînd era tuns , nu mai sem na cu
pu a din vis. i lui D nu îi p rea r u, fiindc abia acum î i
aducea aminte c în vis Dumnezeu îi d duse lui p pu a care
sem na cu Monica, i îi b tuse inima ciudat, dar nimeni nu
tiuse, fiindc -i era ru ine de Olgu a. Oftînd, D nu îi f cu loc
în lada cu c i, al turi de Robinson Crusoe. P pu a cu
rochi a de m tas alb , singur între atîtea c i, avea cocheta
dezolare a unei domni e în bejenie. De acuma i pe ea o
tepta colbul, ca o b trîne între str ini. D nu închise
capacul.
Noaptea p pu ii începu o dat cu cîntecul cuco ilor i
insomnia fiindc D nu uitase s închid ochii de sticl în
care aflase melancolic de ce se s ruta F t-Frumos cu Ileana
Cosînzeana cînd erau singuri.
La loc de cinste în capul mesei, samovarul de aram sclipea
i fumega obez. În oldurile lui g lbuie se oglindea sofrageria,
masa i cei trei comeseni, comic deforma i de rasa mongolic
parc . teptînd s i se r coreasc ceaiul, D nu ron ia
îngîndurat cornule ele pres rate cu chimion, abia scoase din
rol : buc reasa se sculase înaintea tuturora.
Doamna Deleanu desena cu degetul pe fa a de mas capul
lui D nu .
Domnul Deleanu î i sorbea ceaiul cu lapte, controlîndu- i
uneori nodul cravatei. Era bine dispus. Dup o lung ,
necurmat i tihnit vacan la ar , în familie, Bucure tiul...
Apucînd ma inal sticla cu rom, turn în paharul lui D nu
cam mult... a a cum torni din sticl , cînd la spate cînt
utarii.
Nu-nu-nu! Asta nu!
Las -l, Alice! E b iat mare, ce Dumnezeu!
iat mare! Departe de-al m guli, aceste dou cuvinte îl
înfrico au, ca un tren negru care-l ducea de-acas între
str ini. În ceaiul cu rom c zur lacrimi.
Treptat, zorii, profirii ca s tatea tinere ii, bucurar
ferestrele. Doamna Deleanu se scul de la mas i începu s
priveasc afar .
În t cerea deplin , samovarul bufnea i uiera ca o ironic
locomotiv .
Bun diminea a i s rut mîna!
Ei, mo Gheorghe! Ce bine-mi pare!! se lumin D nu
zîndu-l pe capr .
Mo Gheorghe! îl dojeni doamna Deleanu cu degetul
ridicat; parc ne-a fost vorba s stai în cas ?
Da, duduie! D-apoi cu sumanul ista sau în cas nu-i
totuna?
To i servitorii ie ir pe sc ri. Copitele cailor dansau pe loc.
nu se a ez la mijloc între domnul i doamna Deleanu.
Anica i Profira p iurir pledul de o parte i de alta.
Parc -i un prin or! exclam tare buc reasa.
nu î i tr gea m nu ile de piele. Doamna Deleanu zîmbi
pentru el. Caii se smunciser - D nu f cu un semn cu mîna
spre cas i servitori, i o clip numai z ri în pragul u ei pe
Monica visa? cu p rul des cut i chimonoul prea larg,
inîndu- i mînile pe gur ...
Cîmpiile erau albe de brum ; cerul vîn t; zarea r ritului
tumultoas de aur ro u.
Ali se luase dup tr sur . La intrarea în sat, dul ii
ciob ne ti se repezir crun i spre el. Palid, D nu se ridic în
picioare.
Mam , uite, mam ! Hai s -l lu m în tr sur , se rug el
dezmierdînd mîna doamnei Deleanu.
Opre te, mo Gheorghe!
Ali se urc în tr sur , ocrotit de uierul biciului,
gr dindu-se pe pled la picioarele lui D nu . Trapul cailor
suna din nou. Satul r mase în urm . i vacan a...

Unu Il
Duduil
ti co
Topora ...

Bun aer! exclam domnul Deleanu. Cînd m gîndesc la

infec ia din Bucure ti!
St! Doarme! opti doamna Deleanu, luînd pe br e capul
îngreuiat al lui D nu .

Pe la moara murgului
Trece iat turcului...

Într-un cap t al b ncii de pe peronul g rii, D nu i

doamna Deleanu edeau al turi inîndu-se de mîn . ezat pe
marginea celuilalt cap t, domnul Deleanu r sfoia gr bit
teancul de cita ii, copii i extracte, ascultînd explica iile
domnului teflea cu privire la procesul ajuns la Curtea de
apel... Domnul Deleanu cerea de la clien ii s i, cînd se
întîmpla s -i asculte, claritate i preciziune, însu iri care
lipseau cu des vîr ire domnului teflea. Dialogurile dintre ei
erau o necontenit ciocnire între un expres i-un tren de
marf .
 D , cucoane Iorgule, pe mine a a m taie capul. Cum
adic ?... Da aduc martor tot jude ul!
Domnul meu! îl întrerupse glacial domnul Deleanu,
ridicînd ochii de pe hîrtii
Domnul teflea î i terse fruntea n du it i oft . Doamna
Deleanu vorbea lui D nu pe optite.
S scrii mamei cum ajungi... tot-tot-tot ce faci. Auzi,
nu ?
Îi mai îndrept odat lavaliera i bereta.
Domnule teflea! începu domnul Deleanu categoric.
Domnul teflea se înclin cu deferent .
...Eu stau la Ia i pîn disear . Azi î i fixez termenul de
judecat i v d dosarul. Disear ai s m a tep i la trenul de
Bucure ti. Am s - i spun ce trebuie s faci.
O sonerie vibr teatral prin pacea cîmpeneasc a peronului.
Doi rani se scular . Doamna Deleanu se ridic . Mîna lui
nu îi încle mîna.
Trenul intra în gar , lung, murd rind lumina dimine ii.
Vagonul de clasa întîi se opri dincolo de peron. Alergar într-
un suflet. La ferestre clipeau somnoros chipuri palide i
unsuroase.
Hai, Ioane, îl gr bi domnul Deleanu, îmbrîncind cu
piciorul în vagon geamandanele. i tu de ce nu bagi de seam ?
nu înghi i în sec. Îl lovise peste picioare.
D nu , D nu ! îl chem doamna Deleanu mergînd al turi
de trenul pornit.
Abia avu vreme s -i s rute mîna întins .
Mam , îngîn D nu , tergîndu- i ochii, nu-l l sa pe Ali;
ia-l în tr ... În tr sur , ip el nemaiv zînd-o.
În urma trenului o cioar coborî între ine, ciugulind prin
prund.
Dudui , vorbi mo Gheorghe ridicînd de jos batista
doamnei Deleanu, mai avem pe cineva acas .
Prea mare fusese sofrageria pentru t cerea în trei, din
timpul dejunului i al mesei; prea mare salona ul doamnei
Deleanu, pentru t cerea de dup mas , cu noaptea la ferestre.
Hai la culcare, copii.
Olgu a i Monica îi s rutar mîna. Doamna Deleanu nu le
mai înso i în odaie. Se desp ir în antret.
 Se f cuse grijitur mare în odaia lui D nu . U a cu
panoplia ruso-japonez era dat în l turi. Mirosul de
terebentin al podelelor proasp t ceruite, trundea r coros în
odaia feti elor, ca o indiferen .
Înainte de a se dezbr ca, Olgu a închise u a. Monica se
ez îmbr cat pe marginea patului, privind în jos.
Tu nu te culci? o întreb Olgu a.
Ba da.
Începu s - i scoat rochi a, cu mi ri ostenite. Olgu a se
sui în pat. Monica- i spuse rug ciunea mai repede ca de
obicei.
Noapte bun , Olgu a!
Noapte bun , Monica!
Olgu a sufl în lumînare. Monica r mase în picioare între
paturi, prin întuneric, mult vreme... inîndu- i suflarea se
apropie de patul Olgu ei.
Ce faci? tres ri Olgu a. sim ind o lacrim pe obraz.
Olgu a, vorbi Monica zguduit de suspine, te-am tr dat...
Eu îl iubesc pe D nu .
Sigur. Tu e ti prietena mea... i eu îl iubesc.
Îngr at de confort, îmbrobonat de lumini rotunde,
mirosind a piele C.F-R.-ist i a fum de havan , vagonul de
dormit gemea i scîr îia molatec de-a lungul kilometrilor.
Pe fotoliul din fundul coridorului, conductorul, cu chipiul
pe ceaf i tunica desf cut la gît, î i f cea socotelile, muind
mereu în gur creionul chimic.
În cabina mic no.10-11 domnul Deleanu juca o
partid de écarté cu un confrate bucure tean. Al turi, pe
su , tres rea o sticl de "Cherry Brandy"; dou pahare cu
monograma companiei de "Wagon-Lits" cîntau ciocnindu-se
cristalin.
În fa a cabinei, a ezat pe strapontinul de lîng fereastr ,
nu privea afar cu fruntea rezemat de sticla rece. Nimeni
nu-i mai spunea: "Du-te la culcare, D nu ", sau: "Cum? Nu te-
ai culcat?" de i trecuse ora cînd copiii "trebuie s se culce".
P asta, nene, greu s-o cî tigi!
Huruitul ro ilor i vorba munteneasc a partenerului
domnului Deleanu ineau tov ie gîndurilor lui D nu .
Locomotiva ip ascu it. Trenul î i încetini mersul.
 Papa, am ajuns! se ilumin D nu v zînd la fereastra
vagonului oprit figura familiar a domnului teflea.
Ce, nene, te- teapt clien i p la g ri?
Un imbecil care m piseaz !
Cu c ile de joc în mîn , domnul Deleanu ridic geamul
din dreptul lui D nu , d du cîteva ordine laconice domnului
teflea i, gr bit, î i relu partida. Domnul teflea r mase
aiurit la geam. D nu î i frîngea mînile... S fi putut, i-ar fi dat
domnului teflea i turbinca lui Ivan... Dac nu tia ce s -i
spuie! Gorni a de plecare r sun , dramatic.
Dezn jduit, D n scoase cutia cu bomboane de mint i
o întinse pe geam. Domnul leflea o lu nedumerit i r mase
cu ea în mîn , privind-o... Trenul pornise. D nu , aplecat pe
fereastr , flutur batista îndelung spre eful g rii, care prea
tîrziu alerga dup tren s restituie cutia cu bomboane.
Pierzîndu-l din ochi, D nu se a ez din nou pe strapontin
i, ca i cum eful g rii i-ar fi fost singura i ultima bucurie
de-a lungul drumului amar, începu s plîng .
O doamn , din u a cabinei al turate, privise toat scena.
Se apropie de D nu cu un pachet de ocolat .
Cum te cheam , puiule?
D nu ! suspin el ridicîndu-se în picioare.
Bravo, nene! Halal fecior! i seam ! clipi confratele
tre domnul Deleanu, ar tîndu-i cu degetul idila de pe
coridor.

...Trei gînduri urm reau prin noapte acela i tren c utînd

pe-acela i c tor.

IV

"MO GHEORGHE, NU TRAGI DIN LULEA?"

La tante Julie,
La tante Sophie,
La tante Melanie
Et l'oncle Leon... (1)
 Ah! Papa! Iar ai gre it! îl dojeni Olgu a zburlindu-i p rul
cu podul palmei.
Domnul Deleanu, aplecat peste um rul Olgu ei, asupra
pupitrului descifra, cu glas de bariton r gu it, ansoneta
adus de la Bucure ti o dat cu r gu eala. Olgu a îl
acompania la pian.
Vezi, papa, tu cîn i: si-sol-mi-do în loc s cîn i: si-la-si-
do. Ascult - pe mine.
Începu din nou, uierînd melodia i b tînd tactul cu
piciorul. Domnul Deleanu fredona cu buzele închise, dînd din
cap.
Ei, papa, iar?! Ce-are s spuie mama?
Domnul Deleanu î i lu o figur de colar prins cu lec ia
neînv at .
De ce gre ti tu, papa, tocmai la l`oncle Leon?
Mare mister! se încrunt domnul Deleanu. Eu cred c
tante Melanie îmi pune piedic !
Olgu a bufni de rîs.

1M tu a Julie, / M tu a Sophie, / M tu a Melanie / i

unchiul Leon (fr.).

Vai, papa! Dac-ai ti tu cine-i tante Melanie, n-ai spune

una ca asta!
Da tu de unde-o cuno ti?
A a!... Mi-o închipui eu... tii, papa, are ochelari pe vîrful
nasului i se uit pe deasupra lor, o invoc Olgu a, sculptînd-
o cu degetele în aer.
i ce mai are?
Aa! Un neg... un neg p ros deasupra buzei! i-i slab ca
un îr...
...Cu ochelari, adaug domnul Deleanu.
Stai, papa! Are muste i!
I-auzi!
Z u, papa! M jur! Cînd m nînc ou fierte îi r mîne
lbenu pe muste i. Asta-i gre os! Vai, ce urît -i!... Papa,
tante Melanie e nevasta lui oncle Leon, s racul de el.
 Ce- i spuneam eu! Vrea s divor eze i m-a angajat pe
mine avocat.
Nu primi, papa. Oncle Leon are dreptate. Tante Melanie e
o zgrip uroaie . Ea îl persecut .
Ce-i de f cut?
S-o persecut m i noi pe ea.
Atunci hai s mai cînt m odat .
Hai.
i din nou, glasul de sopran i cel de bariton silabisir
pomelnicul ritmat al tantelor.
Diminea a intra pe ferestre ca un viscol de polen, aurind
sclipitor covoare i oglinzi. Monica edea pe divan lîng sob ,
inînd pe genunchi o carte din "Bibliothèque rose".
S raca Olgu a! oft ea adînc din cap.
Din întîmplare, Monica aflase adev rata pricin a
contramand rii plec rii la Ia i, dar f duise doamnei
Deleanu s nu spuie nimic Olgu ei.
... Et l'oncle Leon.
Bravo, papa!
Cu a a profesoar ajung departe!
tii ce, papa? Hai s te-nv acompaniamentul!
Vrei s mor?
Hai, papa... c-un deget m car.
Vrînd-nevrînd, domnul Deleanu se a ez la pian.
Olgu a începu s -i c uzeasc degetele nedibace printre
clapele uniforme.
a salonului se deschise înceti or. Anica- i vîrî numai
capul, a teptînd. Monica ie i afar .
A venit doctorul?
Da, duduie, înghi i Anica tergîndu- i ochii cu pestelca...
Cere coni a spirtul din dulap i un prosop curat.
Cu prosopul i sticla în mîn , Anica o lu la goan pe sc ri.
Monica intr în salon cu fruntea încre it i ochii grei.

La tante Julie,
La tante Sophie,
La tante Melanie
Et l'oncle Leon...
 Doamna Deleanu ie i cu doctorul în tind .
...?
D , doamn ... azi... mîne: e o chestie de ore.
S -l transport m la Ia i, la spital...
P cat de cheltuial ! Nu rezist .
...Anica, du-l pe domnul doctor la curte... Domnule
doctor, vorbi doamna Deleanu trecîndu- i mîna peste frunte,
feti a mea îl iube te pe mo Gheorghe... A vrea s nu tie... O
m s cread c e ti un client al b rbatului meu, venit
pentru afaceri.
Voyons! N-ave i nici o închietudine, zîmbi doctorul
ridicînd mîna. În cinci minute sîntem cei mai buni amici. J'en
fais mon afjaire (1).

1 Ia te uit !... M descurc eu (fr.).

zîndu-l pe doctor, ranii a eza i pe prisp se ridicar în

picioare, salutîndu-l adînc.
Scap , domnule doftor? întreb unul.
Ceva mo tenire? glumi doctorul ascu indu- i privirea. N-
ave i nici o grij . Mult nu mai are.
Urmat de Anica, doctorul trecu înainte; tr sura-l a tepta la
poart cu Ion pe capr .
Spurc ciune! scuip printre din i O leanca, urmîndu-l
c-o privire du noas pornit din ochii uzi de lacrimi curate.
Mo Gheorghe cerc s închege un zîmbet mucalit cu col ul
buzei i coada ochiului; zîmbetul r ri trist pe fa a topit în
jurul ochilor amari de suferin .
Doamna Deleanu se a ez pe marginea lavi ei, bini or.
Vrei ceva, mo Gheorghe?
Duduie, opti el rar, fr mîntîndu- i degetele sub iate, di
ci m-o mai împuns?
Fiindc a a trebuie, mo Gheorghe. Asta- i d s tate.
S rut mîna... da eu a zice s vie p rintele. Ochii lui mo
Gheorghe st ruir umili subt privirea doamnei Deleanu care,
încet, întoarse capul.
Bine, mo Gheorghe, are s vin i p rintele... dac vrei.
Un oftat greu curm t cerea.
Te doare, mo Gheorghe?
 ...
Ochii mo neagului, îndrepta i spre ferestrele luminoase, se
umplur de lacrimi.
...Am s i-o aduc mai încolo, mo Gheorghe.Od a în
care Olgu a descoperea fructele din livada O lencei, dup
arom , de cum intra pe u , mirosea acum a iod, a eter i a
spirt ars.
Bun uic , domnule Deleanu.
B trîn .
Bun i b trînea a la ceva! clipi doctorul. i întorcîndu-
se c tre Olgu a: A la vôtre, mademoiselle!
Olgu a îl privi cu ochi de miop i- i vîrî din nou nasul în
carte, obraz în obraz cu Monica.
Monica, ai b gat de seam ? Clientul se rade pe frunte!
opti ea, pref cîndu-se c cete te.
Profira ie i cu tablaua, aruncînd doctorului o privire
scîrbit : mîncase toate aperitivele.
i cu ce se delecteaz , m rog, domni oarele? Dac nu-s
indiscret? le întreb doctorul a ezîndu-se pe divan al turi de
ele.
Les malheurs de Sophie(1), recit repede Monica, titlul
ii, strîngîndu-se în Olgu a.
Les malheurs? A! Nu! Cu- a cetitoare trebuie s
schimb m titlul. Eu propun: Les bonheurs de Sophie(2).
Spiritual, aspir aer pe nas. Olgu a se încrunt .
i vra s zic , Sofia dumneavoastr e nenorocit ? Ia
pune i- i pe mine la curent cu nenorocirile ei.
Cum nu, se oferi Olgu a, privindu-l drept în ochi.
Vous avez la parole. (3)
Sofia noastr , începu Olgu a descoperindu- i fruntea,
combativ, era o feti ca i noi...
Frumoas , cuminte i amatoare de pove ti, îi lu
doctorul vorba din gur .
i binecrescut , ad ug scurt Olgu a.
Bucuria p rin ilor, încheie doctorul.
De unde tii mata?

1 Nenorocirile Sophiei, roman al contesei de Segur

(1799 1874) (fr.).
 2 Bucuriile Sophiei (fr.).
3 Ave i cuvîntul (fr.).

Aa! Ce nu tiu eu?! Îmi spune degetul cel mic.

Daa? Te rog s spui mata degetului cel mic care? de la
mîna stîng , de la mîna dreapta... sau de la picior?
Iac -l!
Olgu a îl privi cu deosebit i lung aten ie.
Te rog -i spui mata c spune minciuni i drept
pedeaps s -i tai unghia.
Unghiile doctorului erau t iate sau, mai exact mîncate
scurt. Numai degetul cel mic al mînii drepte era privilegiat cu
prisosin , datorit pesemne unei concep ii estetice.
Ha-ha! i de ce spune minciuni, domni oar ?
Fiindc Sofia noastr nu era bucuria p rin ilor.
Nu-mi vine a crede!
Ascult mata i ai s vezi.
Je suis tout oreilles. (1)
Odat , vine un domn în vizit la p rin ii Sofiei...
Domnul Deleanu, subit, se a ez pe divan, la picioarele
Olgu ei.
Sofia tocmai cînta la pian. Ce s fac ? Se scoal i ea s -l
primeasc pe musafir, fiindc era o feti binecrescut . Dar
musafirul n-o l sa în pace. În loc s stea de vorb cu p rin ii
Sofiei cum stau oamenii mari el vorbea cu Sofia...
Olgu a, eu a propune s ne a ez m la mas , se
amestec domnul Deleanu.
N-o a tept m pe mama?... i-atunci, urm Olgu a
îndîrjit , Sofia nu s-a mai putut ine i i-a spus în fa :
"Domnule musafir, nu pot s te suf r: fiindc te razi pe frunte,
fiindc miro i ca o farmacie i fiindc nu-mi dai pace".
cere gîtuit .
a se deschise. Doamna Deleanu intr cu o pre cut
însufle ire.

1 Sînt numai urechi (fr.).

O veste bun : o scrisoare de la D nu .

Ia s v d, s ri Olgu a.
 Haidem la mas ... Ei, cum v -mp ca i? întreb doamna
Deleanu pe doctor.
Admirabil! Ne tachin m deja. ti i: "Qui s'aime se
taquine(1) ".
l

Domnul Deleanu î i mu mustea a, str nutînd.

Din plicul deschis se rev rs pe farfuria doamnei Deleanu
un teanc de fotografii.
D nu ! Uite: D nu ! se bucur doamna Deleanu.
Ia s vedem, mam .
Tuns! se-ntrist doamna Deleanu, privind cu de-
am nuntul fotografia proasp tului licean.
Singur doctorul î i mînca omleta cu brînz i verde uri.
Mam , uite: scrie ceva pe dos.
"Pentru Monica de la D nu ", ceti doamna Deleanu slova
caligrafic ... Poftim, Monica.
Zugrumat de emo ie, Monica i lu fotografia f s-o
priveasc , o a ez pe genunchi pip ind-o cu degetele, înghi i,
i- i trecu ervetul peste obrajii aprin i.
"Pentru papa de la D nu ".
Hei! Ca o ridiche! C înosul tatei!
Asta-i pentru mine. "Pentru Olgu a de la D nu ."
Mam , da aceea pentru cine-i?
"Pentru mo Gheorghe..." ceti repede, oprindu-se prea
tîrziu, doamna Deleanu.
Bravo, D nu ! jubil Olgu a. Eu i-o duc lui mo
Gheorghe.
To i se posomorîr . Numai doctorul zîmbi, clipind cu în eles
tr doamna Deleanu.
Sta i, m rog, interveni el mestecînd. Da i-mi i mie o
fotografie. Nu-s eu prietenul june ii?

1 Cine se iube te se tachineaz (fr.).

Poftim omlet , ripost crunt Olgu a îndesînd farfuria

înspre el.
Chiar a a. Hai s mînc m, se scutur doamna Deleanu.
Ce scrie, mam ? Cete te scrisoarea.
"Drag mam , mi-e foarte dor de voi to i, de mo Gheorghe
i de Ali"...
 O pauz lung .
Las , Alice. Cete te fiecare dup mas .
Dac n-ar fi fost doctorul la dejun, omleta s-ar fi întors a a
cum venise, f ca buc reasa s se mire.
Mam , eu m duc la mo Gheorghe s -i duc fotografia,
anun Olgu a urm rind cu o privire crunt pe doctorul care
intra în salon.
Las , mai tîrziu, Olgu a. Mo Gheorghe-i dus la p dure.
Mergi cu tata cînd s-o întoarce.
Mergi i tu, papa?
Nu i-am promis? Îi facem noi doi o vizit !
i ne d m în scrînciob?
Vai!
i pe client îl l m acas , nu?
Nici vorb !
Bravo, papa! respir Olgu a. Nu pot -l suf r. Ai v zut
cum m nînc ?
Doamna Deleanu întinse Olgu ei scrisoarea lui D nu .
Cete te-o cu Monica. E vorba de ni te gavanoase! cerc
ea s zîmbeasc .
Auzind cuvîntul gavanoase, rostit de doamna Deleanu,
Olgu a tres ri. Luînd-o pe Monica de mîn , se gr bi spre odaia
ei, în care nu se f cuse înc foc fiindc Olgu a pretindea c -i
prea cald.
Doamna Deleanu începu s plîng .
Biata Olgu a! d du din cap domnul Deleanu.
Olgu a cetea cu glas tare scrisoarea lui D nu ; lîng ea,
Monica urm rea cu privirea irurile neregulate pe care ar fi
vrut s le alinte i s le s rute.
"...B ie ii de aici m rîd fiindc vorbesc moldovene te. Chiar
m-au poreclit « oldoveanu» i «domnul M i». Mie nu-mi pas .
Numai mi-i ciud c spun minciuni! Spune i tu, mam drag ,
dac -i adev rat c eu spun: « i mai fa i» în loc s spun «ce mai
faci?»"...
Nu-s eu acolo, c v- ar ta eu i mai fac! se strop i
Olgu a la nev zu ii munteni, prigonitori ai lui D nu .
Da nu-i adev rat, Olgu a. D nu nu spune- a! s ri i
Monica, aprins de mînie.
Sigur d nu spune! Da-s pro ti muntenii! tii, ei îs cam
surzi! explic Olgu a comp timitoare. Cînd vorbe ti cu un
muntean trebuie s ipi, altfel nu te- elege. N-ai auzit? Ei nu
spun i ca noi. Ei ip : !
..."Da nici eu nu m-am l sat", urm D nu în tnic.
Bravo ie! aprob Olgu a pe ne tiute.
Monica primi omagiul.
..."Ieri, cînd intram în clas , un b iat spunea ar tînd pe ni te
ie i din alt clas : «M , ei are liber, al dracului!" Atunci eu am
rit i i-am spus c nu tie s vorbeasc române te, fiindc în
române te subiectul se acord cu predicatul, -atunci trebuia s
spuie: ei au liber». To i b ie ii rîdeau i spuneau c el are
dreptate, fiindc eu sînt oldovean c înos. Eu n-am spus
nimica"...
Foarte r u! dezaprob Olgu a.
Ce era s fac s racu D nu ? îl ap Monica.
S -i insulte i s -i bat .
"...da în ora de român , l-am întrebat pe domnul Ilie Popescu
cum se spune. El mi-a dat dreptate. Da eu nu mai pricep nimic!
Chiar el spune tot a a: «Ei are»! Spune tu, mam drag , i-a
tut joc de mine sau nici el nu tie române te?"
Ilie Popescu, e ti un prost! Se cunoa te i dup nume c -
i prost; nu-i a a, Monica?
De ce, Olgu a? El i-a dat dreptate lui D nu .
Nu trebuie s ii cu pro tii, Monica. Ei n-are dreptate
niciodat .
"De cînd m-am tuns mi-i foarte frig. i nu tiu de ce, da mi-i
ru ine cu capul gol! Ce-ar mai rîde Olgu a s m vad a a!"
S racu Buftea! zîmbi Olgu a, privind fotografia din mînile
Monic i. Parc -i dat cu var pe cap!
Olgu a reîncepu lectura. Monica nu- i mai lua ochii de pe
fotografie. Asculta i privea. D nu , în uniform cu pantaloni
lungi avea o pozi ie foarte fotografic : un picior înainte, ca la
comanda milit reasc "pe loc 'paus!"; o mîn voivodal înfipt
în old, cealalt , purt toarea chipiului, atîrnînd ap de-a
lungul coapsei; capul strîmbat în sus. Surîdea serafic mînei
nev zute a fotografului. Ro i, obrajii Monic i î i însu ir
zîmbetul.
Scrisoarea se ispr vea cu urm torul post-scriptum: "... i eu
am mîncat dulcea din gavanoasele de la Olgu a. Bun mai
era, mam drag ! Numai la noi acas se face a a bun
dulcea !"
Bravo, D nu ! A a a fi scris i eu.
Olgu a admira retorica m iestrie cu care D nu îmbinase
spovedania jafului dulce ilor p strate pentru iarn , cu sl virea
lor i m gulirea p guba ului f s - i dea seam c acel
"bun mai era, mam drag !" departe de a fi un vicle ug,
pentru D nu era o naiv i deplin doin .
Dup împ rt anie, mo Gheorghe privise lung aburii
alb strii ai fumului de t mîie plutind înflori i prin odaie. De la
o vreme a ipise. Acum dormea cu fa a în sus. Bra ele-i atîrnau
în l turi, grele. i trupul, i chipul p strau parc întip rirea
resemnat a unei r stigniri.
Doamna Deleanu îl veghea, a ezat pe un sc unel al turi
de lavi , cu coatele sprijinite pe genunchi i fruntea
cufundat în palme.
Veghea i O eleanca. Neîndr znind s stea jos, subt acela i
acoper mînt cu doamna Deleanu, i fiind ostenit de lunga
edere în picioare, îngenunchease în fa a icoanelor.
Doctorul, întins pe prisp , la aer curat, cetea un roman
fran uzesc, f cînd reflec ii specific române ti.
...Pe cînd era de-o sam cu Olgu a, doamna Deleanu
tase de la mo Gheorghe un dar nepieritor, ca trandafirii
Iericonului: zîmbetul copil riei. F de mo Gheorghe nu l-ar
fi cunoscut. Nu doar c n-o iubeau p rin ii! Dar mama
doamnei Deleanu, greu zdruncinat de la na tere, tr ise mai
mult prin str i tate. Venirile ei acas din ce în ce mai rare
nu aduceau decît o fa mai istovit , un zîmbet mai chinuit
i o porunc de lini te sf tuit de doctori i rostit de Fi a
Elencu în fa a mormanelor de juc rii proasp t aduse. Conu
Costache Dum a, prins de via a politic , dezmierda distrat,
uneori numai -atunci c-un oftat de mîhnire capul feti ei
timide cu care avea s i se sting numele. În schimb, str jeri
neclinti i ai copil riei ei în c minul p rintesc, fuseser ochii
Fi ei Elencu, verzi, ca un mucegai nimicitor al oric rei
fr gezimi. Mai tîrziu, dasc li i guvernante, tot subt diriguirea
Fi ei Elencu, o înv ar s fie b trîn la minte, de teapt ,
posomorît i savant i în alte limbi decît cea româneasc .
Mo Gheorghe-i inuse loc de mam i bunic. El alungase
tot atîtea lacrimi pe cît de teptase zîmbete i-nvior ri pe chipul
palid al fe ei istovite de înv tur i singur tate.
i ea fusese odat "dudui a mo ului". Acum era Olgu a... i
mo ul copil riei lor se ducea...
Degetele doamnei Deleanu mîngîiar u or p rul alb al
mo neagului.
Alte amintiri, de mai tîrziu, înlocuir pe-ale copi riei; i
acestea tot de mo Gheorghe legate i de c su a lui.
...Fi a Elencu prinsese la Ia i era mult de-atunci o
scrisoare de dragoste de la tîn rul Iorgu Deleanu, profesorul
de filozofie al nepoatei sale.
Ce-i asta, Alice? întrebase ea cu scrisoarea în mîn i un
zîmbet o it în ochi.
Inima nepoatei sim ise greutatea întregei planete.
Ia s vedem noi ce-a scris domnul profesor, începuse Fi a
Elencu a ezîndu-se într-un fotoliu... "Draga mea Alice" Bre,
bre!... Vra s zic , scumpa mea nepoat , un slugoi, un
Deleanu oarecare, are cutezan a s te tutuiasc pe tine,
odrasl de neam boieresc! Frumos! Tare frumos! tii tu, feti o,
pentru ce-s f cute bicele?... Nu tii. Ei, s te-nve e m tu -ta,
-i mai b trîn . Bicele, drag nepoat , sînt f cute pentru
lpile groase, ca s le fac mai sub iri... i mai sim itoare. i
cum mai spune? "Drag !" Un adiectiv foarte necuviincios!... i
ce mai spune? "Mea!" Cum se poate! Nu- i pare ie, scumpa
mea nepoat , c acest posesiv nes buit porne te dintr-o minte
cu totul smintit ? C altfel nu-i cu putin s îndr zneasc un
fecior de robi s fure un cuvînt a a de boieresc!... Mata, feti o,
încheiase Fi a p turind scrisoarea ca pe un document de mare
pre , ai s mergi cu mine la ar , i acolo am s - i spun eu
"draga mea Alice" pîn ce ti-i s tura de dragoste, ca s nu mai
sim i nevoia s i-o spun slugile.
Fi a se inuse de cuvînt a a de vertiginos, încît tîn rul
Iorgu Deleanu g sise numai o u închis în casa unde preda
lec ii de filozofie. Pe cînd nepoata Fi ei înv a la Medeleni s - i
st pîneasc lacrimile subt atenta priveghere a ochilor verzi,
tîn rul Iorgu Deleanu le l s curg în voie, la Ia i, c tînd
bile din ce în ce mai ro ii la examenele de drept.
Într-o bun zi, vine la curte mama Anica, nevasta lui mo
Gheorghe.
 S rut mîna, duduie, oftase ea ca s - i ascund zîmbetul,
o c zut la pat mo neagul.
s mai a tepte încuviin area Fi ei, "dudui a mo ului"
pornise într-un suflet. Mo Gheorghe o întîmpinase mohorît
de vesel ce era în tind .
În loc de boal tîn rul Iorgu Deleanu.
Mo Gheorghe tia bine cine-i i ce poate Fi a Elencu.
Totu i nu pregetase.
O dup amiaz întreag , Mo Gheorghe i mama Anica
pîndiser pe geam pentru fericirea de la spatele lor. O noapte
întreag dormiser pe prisp , fiindc în od a lor dormea
somn fericit, somn tineresc "dragul dudui ei".
...Cresc uneori în fa a caselor copil riei masivi i blînzi
stejari, al c ror zvon de frunze, al c ror cor de cuiburi, cu
zilele i anii tot mai scump î i este, fiindc în frunz i în
cuiburi tr iesc i cînt amintiri i fiindc umbra lor e dulce ca
o dragoste. i dac se întîmpl ca securea s -i abat , c derea
lor e-o pr bu ire de trecut, i golul lipsei lor vaier de jale.
În t cerea od ei nu s-auzea decît suflarea hurducat i
uier toare a lui mo Gheorghe. Cu hîr it de ferestr u,
moartea dobora un blînd stejar.
Doamna Deleanu plîngea.
leanca se închina la icoane.
Cînd povestea sau cînd pleda, domnul Deleanu era st pînit
de un zbucium meridional care-l f cea s nu- i g seasc
astîmp r. Odat , la Curtea cu juri, înfierbîntat de oratorie i
de întreruperi, p sise, încetul cu încetul, banca ap rii; i
începuse s înainteze... Ajunsese în mijlocul s lii, între acuzat
i jura i.
s - i dea seama, valsa mereu, înaintînd spre masa
Cur ii, pîn cînd pre edintele sunase clopo elul:
Domnule avocat, îmi permite i s chem aprodul s mute
masa Cur ii... ca s ave i loc!
M ierta i, domnule pre edinte, replicase domnul
Deleanu, oprindu-se. Adev rul te poart înainte, ca un asalt
spre dreptate. Mul umesc onoratei cur i c m-a trimes la timp
înd t.
De ast dat , subiectul povestirei era în cel mai des vîr it
acord cu temperamentul povestitorului. Ispr vile celor "trei
mu chetari" nu erau numai povestite, ci i redate prin gest i
atitudine. Spada neînvins a lui "d'Artagnan", redus la
propor iile pitice ale coupe-papier-ului de pe birou, doborîse
atî ia guarzi de-ai cardinalului Richelieu, încît domnul
Deleanu, cînd înainta, de bun credin , d dea la o parte cu
piciorul imaginare cadavre. Coupe-papier-ul nu mai avea pic
de praf: dup fiecare duel, domnul Deleanu îl tergea de sînge.
Abat-jour-ul mpii, r sturnat pe covor, ar ta c slujise de
fetru ceremonioaselor saluturi schimbate între bravii Athos,
Porthos, Aramis i al patrulea mu chetar al treimei: gasconul
d'Artagnan.
Cea ca de cafea neagr era mînjit pe din untru de drojdie,
fiindc de i golit de pe la mijlocul povestirei domnul
Deleanu o r sturna pe gît, mu chet re te, sorbind din ea
închipuirea acelor savuroase vinuri care r scump rau în
scurtele popasuri truda i încerc rile celor patru bravi.
Monica i Olgu a aveau mi ri de rîndunele, ur rind
zigzagurile povestitorului prin larga înc pere.
...Porthos îi vede, da ce-i pas lui de patru-cinci- ase
guarzi de-ai napanului de cardinal! C-un brînci numai,
stoarn cal cu c re cu tot...
Un scaun c zu trosnind.
...în fac pe c re ...
Cea mai nimerit întruchipare a c re ului cardinalicesc
era statuia justi iei cu balan ele ve nic strîmbe. Domnul
Deleanu în fac justi ia de bronz.
... i-ncepe s fac mulineuri: trei guarzi cad mor i, doi
ni i, ceilal i fug.
Ultimul guard Justi ia c zu din greu pe covor, în
aplauzele Olgu ei. Caritabil , Monica ridic Justi ia punînd-o
la locul ei pe birou.
Ca un "Hristos a înviat" rostit de preot i apoi de mii de
guri, ro ea a soarelui din nor în nor, din zare în zare
iluminase cerul.
Ograda casei lui mo Gheorghe, încetul cu încetul se
umpluse de rani. Veniser s afle ve ti despre cel mai b trîn
i cel mai bun dintre ei. Unii edeau jos la p mînt, al ii pe
prisp , al ii în picioare, t cu i i solemni ca la moartea unui
voievod.
 Mo Gheorghe deschise ochii: erau turburi. Îi închise iar. O
lupt f trupuri se încinse în t cerea od ei... Mo Gheorghe
deschise din nou ochii. Gîndurile se mi cau anevoie ca ni te
care troienite prin nebulosul înghe al iernii.
Doctorul îi lu pulsul. Întîlnind chipul str in, ochii lui mo
Gheorghe se înturnar . Privi prin înc pere... o recunoscu...
Începu s caute... Ochii doamnei Deleanu întîlnir privirile
muribundului.
Doamna Deleanu î i trecu mîna peste frunte: uitase.
Du-te acas , opti ea O lencei. f cîndu-i semn s se
apropie, i ad-o pe Olgu a.
Cu mult trud , mo Gheorghe î i urni capul din loc:
aplecîndu- i-l s rut mîna doamnei Deleanu.
Alexandre Dumas scrisese aventurile celor trei mu chetari;
domnul Deleanu le istorisea prin viu grai. Pornind poate de la
adagiul juridic: "La plume est serve, la parole est libre(1)l"
povestitorul imensifica romantismul romancierului. Domnul
Deleanu nu mai era avocatul Iorgu Deleanu, ci al cincilea
mu chetar inedit: verbalul viteaz Tartarin de Tarascon.
a c mu chetarii luptau cu o tiri întregi pe care, fire te,
le biruiau neglijent. În plin galop, Porthos smulgea buchete de
stejari sau al i gigan i vegetali pe care le arunca în
capetele urm ritorilor, f ca arm sarul de subt el de cea
mai romantic ras s bage de seam adaosul miilor de
kilograme.
D'Artagnan trecea singur prin rîndurile du mane ca Isus
pe valurile m rii împ ind în dreapta i-n stînga tr snete de
spad i interjec ii române ti.
Iar cînd to i patru mu chetari luptau delaolalt , vîntul
celor patru spade dezr cina p durile. Dac napanul de
Richelieu ar fi fost mai practic, ar fi apelat la patriotismul
mu chetarilor în loc s -i prigoneasc . i mu chetarii
flamberge au vent(2) ar fi f cut mulineuri din zori i pîn -n
sear , purtînd astfel cu vîntul galic al spadelor toate cor biile
Fran ei pe m ri i oceane...
De-acum înainte, haiducii na ionali aveau serio i rivali în
stima Olgu ei.

1 Condeiul este sclav, cuvîntul este liber (fr.)

 2 Cu pana ul fluturînd în vînt (fr.).

Anica b tu de cîteva ori în u . Neprimind nici un r spuns,

intr .
...O lovitur la stînga: bang! Adversarul o parase...
Olgu a se încrunt : palpita.
...O lovitur la dreapta... Ce vrei? întreb d'Artagnan
dînd cu ochii de Anica.
Afar ! ip Olgu a. Spune, papa.
Adversarul era chiar Athos?
Eeei!
Anica nu- i lua ochii de la domnul Deleanu care urma
aprins povestirea. V zînd c nu-i luat în sam , înaint spre
birou.
A trimes cuconi a dup duduia Olgu a.
...Adversarul lui Porthos era chiar Aramis!
Aaa!
Lui mo Gheorghe-i r u de tot, vorbi tare Anica.
Ce-ai spus? s ri Olgu a.
Anica fugise. Olgu a se uit la domnul Deleanu cu fruntea
încre it .
Ce-a spus, papa?
Domnul Deleanu, trezit, cuprinse cu palmele capul Olgu ei,
strîns de tot, s rutîndu-l pe frunte. Olgu a clipi, se smunci,
deschise u a i o rupse la fug .
zînd-o pe Olgu a, ranii din ograd se descoperir
ridicîndu-se în picioare. Olgu a trecu în goan printre ei,
privindu-i z cit .
Mo Gheorghe! ip ea din tind , gîfîind.
leanca intr dup ea. Doamna Deleanu i doctorul se
ridicar în picioare. Olgu a se uit cînd la unul, cînd la altul,
s primeasc nici un r spuns.
În vîrful picioarelor intrar domnul Deleanu, Monica i
Anica. Tinda se umpluse de capete. To i t ceau ap tor.
Obrajii Olgu ei albir . Se apropie de lavi , privindu-l pe
Mo Gheorghe cu spaim i neîncredere. Mo Gheorghe nu
mai putea nici s -i vorbeasc , nici s -i zîmbeasc . Abia o
rea poate cu aburul de suflet r cit în ochi.
Mo Gheorghe, nu tragi din lulea? îl întreb Olgu a
tainic, aplecîndu-se asupra lui ca s n-o aud nimeni.
Pleoapele mo neagului se zb tur pe albul ochilor. Olgu a
lu luleaua de pe masa cu bucoavne. To i se fereau din calea
ei. A ez luleaua în mîna lui mo Gheorghe, z bovind îndelung
cu mîn a ei rece pe înghe ul degetelor albe.
Se duse din nou la masa cu bucoavne, lu cutia cu
chibrituri, se apropie de lavi . Aprinse chibritul. Luleaua c zu
din degetele apene... Chibritul ardea pîlpîind în mînu a
tremur toare.
leanca întinse lumînarea i o aprinse de la chibritul pe
sfîr ite, stingînd totodat flac ra care ardea degetele Olgu ei.
Dumnezeu s -l ierte!
Pentru ce? întreb rugîndu-se Olgu a, cu o sfî ietoare
duio ie.
Dar to i plecar capetele.
i icoanele din p rete t ceau severe.
O amiaz rece, cu cerul îmb trînit de nouri suri.
Deasupra satului suna clopotul, amintind cerului dep rtat
intrarea în p mînt a unui om. Pe uli a cea mare i prin fa a
ogr zilor nu se vedea ipenie de om în vrîst ; numai copii de
cei m run i care vorbesc cu gîzele, se sf desc eu vr biile i se
sup pe copaci. Satul p rea al copiilor.
La cimitir, s tenii cu capetele plecate înd tul familiei
Deleanu ascultau clopotul jalnic.
Cînd începuse slujba la mormînt, Olgu a se descoperise.
Pletele ei negre fluturaser în vîntul aspru laolalt cu pletele
fl rilor i-ale mo negilor.
Preotul era b trîn. Cimitirul, blînd. Vorbele slujbei
sem nau cu-acele amu ite în bucoavnele c su ei de arte.
"Mo Gheorghe, unde e ti?"
Fie-i rîna u oar .
i deasupra mormîntului ranii adîncir crucea de stejar.
Dac ar fi v zut mo Gheorghe ochii dudui ei lui,
încerc na i ca niciodat i pironi i f de lacrimi asupra
mormîntului "Aici-s, dudui a mo ului" privirea lor l-ar fi
împov rat mai greu decît rîna umed care-l pecetluise între
mor i.
Înd tul caselor boiere ti începuse praznicul de pomenire
preg tit de doamna Deleanu dup datini.
 Cu mîna ei, Olgu a v rs din can în ulciorul fiec ruia.
Doamna Deleanu i Monica împ eau paharele cu rachiu de
pe tablaua purtat de O leanca.
Anica, Profira i Safta buc reasa oamenilor de pe mo ie
aduceau felurile de bucate.
Sfiala posomorît adus de la cimitir nu inu mult. Mai
înt i vorbir amintirile b trînilor. Pe urm izbucnir glumele
tinerilor: la început în oapt , la ureche, apoi f . Rachiul,
supa fierbinte i priveli tea bun ilor calde înte ir voio ia.
Olgu a se încrunt . O vorb aprig îi aprinse ochii... dar
porni spre cas , strîngîndu- i buzele uscate. În fa a sc rilor se
opri, ca alungat de cineva. Se îndrept spre grajd. Acolo
nimeni nu rîdea...
...Acolo, pe capra tr surii neclintite, f de cai, f de
uri, un copil plîngea cu mînile pe ochi.
i dumnezeul minunatelor pove ti nici nu trimese îngeri s
se-nhame zbur tori; nici nu cuprinse de la spate pumnii uzi,
dîndu-le h uri, nici nu opti c-un zîmbet blînd:
"Mîn mata, dudui ".
Stai jos, p rinte.
Vîrînd mîna subt ras , preotul scoase la iveal un plic.
Cucoane Iorgule, acum doi ani, mo Gheorghe
Dumnezeu s -l ierte mi-o încredin at o hîrtie pentru
domnia-ta. Iac t-o.
Domnul Deleanu lu plicul de pînz cu pece i ro ii. Pe-o
fa de coal , mîna lui mo Gheorghe a ternuse tremur toare
chirilice. Dup o scurt arunc tur de ochi, domnul Deleanu
se uit la preot.
P rinte, eu am cam uitat slova asta. Fii bun i cete te.
Preotul î i puse ochelarii i d du glas voin elor din urm
ale celui dus. Începea mo Gheorghe, luîndu- i r mas bun de
la st pînii s i i mul umindu-le pentru pînea care o mîncase
la casa lor i pentru bun tatea cu care-l învredniciser . Apoi
ar ta întrebui area ce roag s se dea banilor pe care i-a
agonisit. Apoi:
..."Eu Gheorghe Iernil , las cu limb de moarte casa i
gospod ria me copiilor lui cuconu Iorgu Deleanu, adic telea,
duduii Olgu a i lui cucona u D nu . Sî li hie casa i p mîntul
mieu loc de gioac dup moartea me precum le-o fost i cît am
tr it. Iar sipetul br ovenesc, ce am dar de la r posatul
cuconu Costache Dum a, îl l s cu tot ce-i în el duduii Olgu a. Am
adunat în sipet oleac de zestre, din munca me, pentru duduia
Olgu a. i v roag mo u cu plec ciune i supunere s face i
duduii Olgu a hain de mireas din m tasurile adunate în
sipet. C dac n-am avut eu parte s-o v d mireas , m car de-
atîta bucurie s am parte, c mult am iubit-o"...
Între timp, doamna Deleanu intrase în birou c utînd-o pe
Olgu a. Vorbele testamentului se îmbinau în mintea ei cu
dialoguri din al i ani, l murindu-le.
"Cît, mo Gheorghe, c -i bun i ieftin."
"Ba m tas , s rut mîna, c -i scump i frumoas ".
i pentru ce, mo Gheorghe? C doar fat de m ritat n-
ai?"
"Sî hie! tie el mo u!"
i mi-i iertat mie, ca slug veche a neamului dumneavoastr
i ca om b trîn, s ridic ochii la st pîna me, duduia Olgu a, i
zic: «Duduita mo ului, s nu- i hie ru ine s prime ti s stre
de la o slug , c munca i dragostea îs sfin ite chiar de Domnul
nostru Dumnezeu»" ...
Numai doamna Deleanu tia din întîmplare c Olgu a
îmbr case într-ascuns rochi a de doliu a Monic i pentru
înmormîntarea slugei care- i închinase munca anilor din urm
unei albe rochii de mireas .
Noaptea de toamn era umed i amar , ca izgonit din
fundul unui ocean.
Pe peronul g rii, doamna Deleanu, domnul Deleanu i
feti ele, strîn i în jurul geamandanelor, edeau t cu i ca o
familie de emigran i.
Trenul intr în sta ie cu o întîrziere de un ceas. Se suir
repede. Pe coridorul neluminat un glas b rb tesc întreb
scînd:
Ce gar mai e i asta, domnule? Cînd dracu o s mai
ajungem cu-atîta stat pe loc!
Olgu a strînse pumnii.
Gorni a sun scurt. Trenul porni din anonima gar a
vacan elor sure ora ele cu nume atît de cunoscute.
------------------------