INTRODUCERE

Dreptul roman, temeiul juridic de reglementare al instituţiilor-cheie de drept modern, necesită o

cunoaştere profundă a principalelor sale aspecte (pozitive şi negative), cu care societatea se confruntă în
vederea legiferării în conformitate cu interesele sale. Sub aspect conceptual, normativ sau de
reglementare, moştenirea trecutului a fost obligatorie şi trebuie să fie luată în considerare.
Dintre toate monumentele juridice ale societăţii antice, dreptul roman - “Cartea Cărţilor Juridice”
- este cel mai important atât pentru formularea ştiinţifică a normelor şi regulilor juridice, cât şi pentru
uriaşa influenţă pe care a exercitat-o de-a lungul mai multor perioade istorice, începând cu cea romană şi
până în epoca contemporană.
Problema importanţei dreptului roman a intrat în preocupările romaniştilor din toate timpurile.
Aceste preocupări îşi au explicaţia în faptul că dreptul roman nu a rămas un simplu document arheologic,
aşa cum este cazul altor legislaţii din antichitate, ci a trăit o viaţă proprie, a depăşit sub aspectul formei
sale limitele societăţii care l-a generat şi a exercitat o influenţă hotărâtoare asupra dreptului de mai târziu.
Făcând dovada unei vitalităţi excepţionale, dreptul roman şi-a pus amprenta asupra evoluţiei
generale a ideilor şi instituţiilor juridice, fiind preluat şi adaptat la realităţile societăţii feudale, pentru ca
mai târziu să constituie principalul izvor de inspiraţie în procesul elaborării codurilor moderne .
Juriştii din epoca modernă au împrumutat din arsenalul dreptului roman numeroase construcţii şi
categorii juridice, precum şi o serie de categorii şi principii generale pe care le-au pus la baza întregii
reglementări.
Explicaţia acestui fenomen de vitalitate cu totul excepţional stă într-un complex de factori
obiectivi şi subiectivi, în realităţile economice şi sociale specifice Romei antice şi, în primul rând, în
faptul că dreptul roman este expresia juridică generală şi abstractă a relaţiilor dintr-o societate întemeiată
pe proprietatea privată şi pe producţia de mărfuri.
Instituţiile fundamentale ale dreptului privat roman s-au configurat în condiţiile dezvoltării fără
precedent a economiei de schimb, ca instrumente menite să o apere şi să o consolideze.
Din abecedarul dreptului roman se învaţă că romanii au creat, în domeniul privat, alfabetul
dreptului şi, totodată, categorii şi principii care s-au integrat într-un sistem de drept armonios. În acelaşi
timp, romanii au creat procedeele juridice necesare pentru reglementarea celor mai diverse categorii de
relaţii sociale, în spiritul echităţii şi al bunei credinţe. Un asemenea tip de reglementare juridică, şi-a
dovedit din plin eficacitatea şi a devenit un model pentru popoarele din lumea antică şi de mai târziu.
Numeroasele exemple de practică judiciară, metodologia de reglementare, intervenţia politică şi
reformele au contribuit, de asemenea, la modificări permanente a legislaţiei pentru a îndeplinii cerinţele
epocii. Analiza noţiunilor şi conceptelor, născuta din dorinţa de a observa evoluţia de la societatea
primitivă la cea modernă a condus la o legislaţie conformă epocii şi dezvoltării economice şi sociale.
În pofida faptului că şi alte state antice au avut propriul sistem de drept, dreptul roman se face
remarcat prin superioritatea, stăruinţa şi libertatea de gândire, şi prin faptul că acesta este un drept
cazuistic ce are la bază o mare contribuţie a pretorilor pentru rezolvarea problemelor cetăţenilor (un fapt
ce poate constitui un model pentru administrarea curentă). Astfel, prin actualitatea numeroaselor exemple
date de analiza principalelor instituţii de drept roman şi modern, se consideră necesară o permanentă
adaptare, extindere şi legiferare a acestor instituţii, aşa cum se solicită la momentul respectiv.
E suficient să remarcăm extraordinara vitalitate a normelor şi instituţiilor de drept roman, care au
vieţuit şi supravieţuit, existat şi rezistat multe perioade istorice, începând cu cea romană şi până în epoca
contemporană, pentru a evidenţia adevărata lui valoare.

Obiectivele cursului

Din abecedarul disciplinei de drept roman se va învăţa alfabetul dreptului, în vederea exprimării
ideilor juridice cu aplicaţiune în viaţa practică. Cursul prezentat îşi propune :
 - Cunoaşterea de către studenţi a intituţiilor de drept roman de la apariţia lor după fondarea Romei
şi evoluţia istorică a acestora până la sfărşitul sec. V e.n. ;
- Însuşirea terminologiei juridice a adagiilor şi a maximelor romane pentru înţelegerea legislaţiei
moderne ;
- Explicarea si interpretarea institutiei juridice a obligatiilor in dreptul roman, intelegerea genezei si
conditiei in care a aparut si s-a dezvoltat fenomenul juridic în sistemul valorilor sociale ;
- Cunoasterea procedurii de judecata civila in dreptul roman de la aparitie si pana la simplificare
prin procedura extraordinara care sta la baza procesului judecatoresc modern ;
- Abordarea unui comportament civic faţă de arta binelui şi a dreptăţii cât şi pentru supremaţia
legii ;
- Dezvoltarea simţului juridic practic la studenţi întrucât dreptul roman însuşi s-a format pe baza
cazuisticii ;
- Realizarea faptului că dreptul roman constituie temelia construcţiei dreptului privat modern
teoretic şi practic, in special in materia obligatiunilor.

Competenţe conferite

După parcurgerea acestui curs, studentul va dobandi cunoştinţe şi abilităţi:

– pregătirea viitorilor jurişti prin întregirea cunoştinţelor teoretice şi abilităţi în domeniul
dreptului privat;
– dezvoltând capacităţiile care transcend formării de specialitate, această materie, având o natură
transdisciplinară, determină studenţii să realizeze teoretic legătura cu alte ramuri juridice;
– în practica juridică contribuie la respectarea şi dezvoltarea valorilor şi a eticii profesionale,
conduce la recunoaşterea şi respectul diversităţii şi multiculturalităţii în domeniu;
– studiul aprofundat al instituţiilor dreptului roman constituie o deschidere către învăţarea
dreptului civil în facultate pe parcursul celor patru ani cât şi de-a lungul practicării profesiei de jurist.

Resurse şi mijloace de lucru

Cursul dispune de un manual electronic publicat pe Internet, la dipoziţia dumneavoastră în sistem,

supus studiului individual, necesar întregirii cunoştinţelor teoretice în domeniul studiat. În timpul
convocărilor, în prezentarea cursului sunt folosite metode interactive şi participative de antrenare a
studenţilor pentru conceptualizarea noţiunilor predate. Activităţi tutoriale se pot desfăşura după următorul
plan tematic, prin dialog la distanţă, pe Internet( e-mail: ionmanghel@yahoo.com ) sau conform
programului tutorial săptămânal: luni, orele 12.00 - 16.00 şi vineri, orele 10.00 - 16.00, cab. 511.

Structura cursului

Cursul este compus din 13 unităţi de învăţare:

Unitatea de învăţare nr. 1. Teoria generala a obligatiilor in dreptul roman(3ore)

Unitatea de învăţare nr. 2.
Unitatea de învăţare nr. 3.
Unitatea de învăţare nr. 4.
Unitatea de învăţare nr. 5.
Unitatea de învăţare nr. 6.
Unitatea de învăţare nr. 7.
Unitatea de învăţare nr. 8.
Unitatea de învăţare nr. 9.
Unitatea de învăţare nr. 10.
Unitatea de învăţare nr. 11.
Efectele obligatiilor in dreptul roman(2ore)
Stingerea obligatiilor dupa dreptul roman(2ore)
Transferul obligatiilor si garantiile in dreptul roman(2ore)
Contractele solemne in dreptul roman(2ore)
Contractele neformale si consensuale in dreptul roman(2ore)
Contractele nenumite si quasicontractele in dreptul roman(2ore)
Delictele in dreptul roman(2ore)
Quasidelicte si pacte in dreptul roman(2ore)
Procedura de judecata romana – Legis actions(2ore)
Procedura de judecata formulara – Litigare per formulas(2ore)
 Unitatea de învăţare nr. 12. Desfasurarea procesului de judecata in cadrul procedurii formulare(3ore)
Unitatea de învăţare nr. 13. Organizarea instantelor si procedura de judecata extraordinara (2ore)

Teme de control (TC)

Desfăşurarea seminariilor va fi structurată astfel: în prima parte a seminarului vor fi prezentări şi

dezbateri pe unitatea de învăţare programată iar în a doua parte, vom incerca sa facem legatura dintre
instittiile dreptului roman invatate si asimilarea lor cu cele prevazute in Codul Civil actual, interpretari
practice prin prezentarea de spete vechi si noi, simulări de teste, după tematica de mai jos:

1. Privire comparata intre institutia romana a contractului de vanzare si tratamentul acesteia in

dreptul civil actual. (4 ore)

2. Faceti clasificarea obligaţiunilor după dreptul roman si după dreptul civil actual. Astfel veţi putea
raspunde la următoarele întrebări:

- Care este obiectul contractului?

- Ce presupune capacitatea contractuala?

- Care sunt elementele accidentale ale contractelor? (4 ore)

3. Faceţi o analiza comparativa intre reprezentarea perfecta si imperfecta; constataţi diferenţierea

intre aceste doua instituţii. (4 ore)

4. A se analiza modalitatile de stingere a ipotecii ce reprezinta o garantie in care lucrul ramane in

proprietatea debitorului, insa daca datoria nu va fi platita la termnul scadent, atunci creditorul va avea
dreptul sa intre in posesia lucrului sau sa-l vanda pentru a-si valorifica creanta, in dreptul comparat-
roman si modern. (4 ore)

Bibliografie obligatorie:

- Ion Anghel, “Drept roman II- Culegere de date pentru studenti”, format electronic;
- Ion M. Anghel, “Dreptul roman”, (Manual), Ed. Luminia Lex, Bucuresti, 2002;
- Stefan Cocos ,”Drept roman”, Editura Universul Juridic, Bucuresti, 2004;
- Ştefan Cocoş, Mircea Toma, George Pârvan, „ Breviar terminologic de drept roman”, Editura Scorpio
78, Bucureşti 2003
- Felicia Ştef, “Dicţionar de expresii juridice latine”, Editura Oscar Print, Bucureşti, 1995
- Vladimir Hanga, “Drept privat roman”, Editura Universitatii, Bucuresti, 1978l;
- Vl. Hanga si M. V. Jacota, “Drept privat roman”, Editura Universitatii, Bucuresti, 1964;
- Emil Molcut si Dan Oancea, “Drept roman”, Editura Sansa, Bucuresti, 1993;
- C-tin Stefan Tomulescu, “Drept privat roman” , Editura Universitatii, Bucuresti, 1973;
Bibliografie facultativă:

- A se vedea notele de subsol din fiecare unitate de învăţare format electronic ataşat sau Ion Anghel,
“Drept roman II- Culegere de date pentru studenţi”.

Metoda de evaluare:

Examenul final se susţine sub formă electronică, pe bază de grile, ţinându-se cont de activitatea şi
evaluarea pe parcurs la seminar/proiect a studentului.