Partea 3

Elemente de Rezisten a Materialelor

Rezisten a materialelor este tiin a care studiaz comportarea

elementelor structurilor tehnice supuse la diferite solicit ri luând în
considerare comportarea materialelor. Spre deosebire de Mecanica
teoretic : (a) în Rezisten a materialelor se consider proprietatea real
a corpurilor de a se deforma, (b) în Rezistenta materialelor for ele sunt
vectori lega i i nu alunec tori având puncte de aplica ie bine definite.
Rezisten a materialelor are drept obiective urm toarele tipuri de
probleme:

I. Dimensionarea pieselor unei construc ii noi supuse actiunii

unui complex de sarcini, adic alegerea materialului i
calculul dimensiunilor definitorii
II. Verificarea pieselor unei construc ii existente de dimensiuni
date supuse actiunii unui complex de sarcini, adica
comparând valorile maxime ale tensiunilor i deforma iilor cu
anumite limite admisibile
III. Determinarea sarcinilor maxime pe care le pot suporta piesele
unei construc ii existente de dimensiuni date, adic
capacitatea portant

Realizarea oric rui obiectiv presupune respectarea urm toarelor

condi ii:
• condi ia de rezisten ;
• condi ia de rigiditate (de deforma ii);
• condi ia de stabilitate.
astfel încât s se ob in o siguran maxim în functionare la un pre
de cost cât mai redus.

In acest context Rezisten a materialelor utilizeaz aparatul

matematic i deduc ia logic asociate cu studii experimentale. Trebuie
mentionat c multe legi ale Rezisten ei materialelor sunt legi stabilite
pa cale experimental (legea fundamental a Rezisten ei materialelor-
Legea lui Hooke).

1
1. Notiuni generale

A. Corpuri

Bare- corpuri sau elemente de construc ii la care una dintre

dimensiuni (lungimea) este mult mai mare decât celelalte dou ca
ordin de m rime. Ele pot fi:
a.dup m rimea axei longitudinale:
bare scurte
bare lungi
b. dup forma axei longitudinale:
bare drepte
bare curbe:
bare în plan;
bare în spa iu;
c. dup m rimea sec iunii:
bare sub iri (fire- bare cu sec iune neglijabil )
bare groase
d. dup forma sec iunii:
bare cu sec iune regulat :
bare cu sec iune constant
bare cu sec iune variabil
bare cu sec iune neregulat :
bare cu sec iune constant
bare cu sec iune variabil
Pl ci - corpuri sau elemente de construc ii la care dou dintre
dimensiuni (lungimea i l imea) sunt apropiate ca ordin de m rime i
mult mai mare decât cea de-a treia (grosimea). Ele pot fi:
a. dup m rimea suprafe ei mediane:
pl ci mici
pl ci mari
b. dup forma suprafe ei mediane:
pl ci plane
pl ci curbe;
pl ci cu curbur simpl ;
pl ci cu curbur dubl ;
c. dup m rimea grosimii suprafe ei mediane:

2
 pl ci sub iri (membrane-pl ci cu grosime neglijabil ,
flexibile ce pot prelua numai for e situate în planul
propriu);
pl ci groase;
d. dup forma grosimii suprafe ei mediane:
pl ci cu grosime constant :
pl ci cu grosime regulat ;
pl ci cu grosime neregulat ;
pl ci cu grosime variabil :
pl ci cu grosime regulat ;
pl ci cu grosime neregulat ;
Blocuri - corpuri sau elemente de construc ii la care cele trei
dimensiuni sunt apropiate ca ordin de m rime

C. Sarcini de solicitare

Forte
Momente (cupluri)

a. dup locul punctului de aplica ie:

for e de suprafa sau forte de contur - ac ioneaz pe anumite
por iuni ale suprafe ei exterioare a corpului
for e de volum - ac ioneaz în toate punctele corpului

For ele de contur sunt denumite for e exterioare. Fortele de

contur care sunt aplicate în rezeme se denumesc reac iuni sau
for e de legatur – ele masoar legatura cu corpurile învecinate.
For ele care redau legatura dintre particulele din interiorul
unui corp sau ac iunea reciproc a unei par i a corpului asupra
celeilalte sunt denumite for e interioare.

b. dup domeniul de ac iune:

for e concentrate - ac ioneaz pe un domeniu atât de mic încât
poate fi considerat punctiform
for e distribuite - ac ioneaz pe un domeniu finit;
for e uniform distribuite- intensitatea sarcinii distribuite
este constant ;

3
 for e liniar distribuite - intensitatea sarcinii distribuite
variaz de la 0 la o valoare maxim
dstribuite dup o lege oarecare

c. dup modul de variatie în timp:

for e statice - sunt constante în timp ca intensitate, directie si
sens, sau pleac de la 0 (zero) i cresc pân la o valoare final
dup care r mân constante;
for e dinamice - sunt variabile în timp:
for e de oc - se aplic brusc astfel încât intensitatea lor
variaz foarte mult în timp foarte scurt;
for e variabile - variaz în timp dup o anumita lege

D. Reazeme +i reac iuni

Se tie c un corp liber în spa iu posed ase grade de libertate

( ase posibilit i de mi care): 3 transla ii de-a lungul sistemului
triortogonal Oxyz i 3 rota ii în jurul celor trei axe.
z

x
y
O
Din punct de vedere mecanic, legatura este condi ia geometric
impus care restrange libertatea de mi care a unui punct sau sistem de
puncte materiale. Orice legatur impus unui corp-solid rigid (SR)
anuleaz unul sau mai multe dintre gradele sale de libertate.

Axioma leg turilor

Orice leg tur poate fi suprimat i înlocuit cu o for numit
reac iune sau cu un sistem de for e corespunz tor care ac ionând
asupra corpului produce acela i efect mecanic ca i leg tura îns i;
direc ia reac iunii este aceea i cu direc ia mi c rii interzise iar sensul
ei contrar sensului mi c rii interzise de legatura dat .

4
 Aceast axiom permite înlocuirea leg turilor cu for e sau
momente (reac iuni) a c ror valori pot fi determinate din ecua iile de
echilibru a SR în func ie de for ele exterioare cunoscute.
Condi ia de rechilibru
r pentru un solid liber supus la for e exterioare:
R=M =0
O
Condi ia de echilibru pentru un solid liber supus la for e exterioare i
leg turi mecanice:
r r r r
R+R =0 M +M =0
l O Ol
Pentru simplitate in cele ce urmeaz vom considera corpurile supuse
unor for e coplanare, sub ac iunea acestora corpurile vor avea trei
grade de libertate: dou deplasari dup direc ii ortogonale i o rota ie.
Consider m c for ele exterioare i reac iunile coplanare vor ac iona
în planul xOy. Ecua ii de echilibru în plan:

Fxi = 0 Fyi = 0 M = M zi = 0
O

Dac o leg tur împiedic unui corp o transla ie, atunci ea

intervine cu o for de leg tur (o reac iune) având direc ia
mi+c rii împiedicate +i sensul - invers acesteia.
Dac o leg tur împiedic unui corp o rota ie în jurul unei
axe, atunci ea intervine cu un cuplu de for e (moment concentrat)
având direc ia mi+c rii împiedicate +i sensul - invers acesteia.
Dupa rolul functional leg turile solidului rigid intâlnite cel mai
frecvent in tehnic sunt:
- rezem rile (în unul sau mai multe puncte)
- articula iile
- incastr rile

Reazemul simplu (articula ia mobil )

Este reazemul care împiedic o mi care de transla ie corpului rezemat.
În consecin , reazemul simplu introduce ca necunoscut o for de
leg tur (o reac iune) având direc ia normalei la suprafa a de contact
în acel punct. In plan rezult c celelalte dou posibilit i de mi care
(cealalt posibilitate de transla ie i posibilitatea de rota ie în jurul
punctului de sprijin) exist . Prin urmare în plan reazemul simplu
introduce o singur necunoscut o for (reac iunea).

5
Reazemul simplu anuleaz un singur grad de libertate în plan –
deplasarea dup o direc ie a sistemului de axe, în cazul de mai jos
anuleaz deplasarea pe vertical (Oy):

F1
F2

Fxi = 0
Ecua ii de echilibru în plan:
F yi + V = 0
M = M zi = 0
O
Din a doua sau a treia ecua ie se poate determina reac iunea V.

Reazemul dublu (articula ia fix )

Este reazemul care îi permite corpului s aib în permanen un punct
fix. În spa iu (articula ia spa ial sau sferic ) - asigur corpului trei
posibilit i de rotire în jurul celor trei axe ale sistemului triortogonal
Oxyz, i împiedicând cele trei transla ii. Ea introduce ca necunoscut
o for de reac iune cu direc ie oarecare în spa iu, implicit cele trei
componente pe axele sistemului triortogonal ale acesteia. În plan
(articula ia plan sau reazem fix) – impiedec deplasarea corpului
dup orice direc ie. Articula ia plan împiedic cele dou transla ii i
permite doar rotirea în jurul celei de-a treia axe. Ea introduce ca
necunoscut o for de reac iune în plan, implicit cele dou
componente ale acesteia pe cele dou axe.

Reazemul dublu anuleaz un dou grade de libertate în plan –

deplas rile dup dou direc ii ortogonale, în cazul de mai jos anuleaz
deplasarea pe vertical (Oy) i orizontal (Ox):

6
 F1
H

F2
V

Fxi + H = 0
Ecua ii de echilibru în plan: F yi + V = 0
M = M zi = 0
O
Din aceste ecua ii se poate forma un sistem de dou ecua ii din care se
pot determina reac iunile V i H.

Reazemul triplu (încastrarea)

În spa iu este reazemul care anuleaz toate cele ase grade de libertate
ale corpului, împiedicând toate cele ase posibilit i de mi care. În
spa iu încastrarea introduce ca necunoscute cele 3 componente pe axe
ale for ei de reac iune i cele 3 componente ale momentului concentrat
din încastrare. În plan încastrarea împiedic toate cele 3 posibilit i de
mi care din plan (dou transla ii în plan i o rota ie în jurul axei
perpendiculare pe plan). Încastrarea plan introduce ca necunoscute
cele dou componente pe axe ale for ei de reac iune i momentul
concentrat din încastrare.

Incastrarea anuleaz toate cele tri grade de libertate din plan:

deplas rile pe dou direc ii ortogonale, orizontal i vertical , i
rotirea barei în zona de încastrare. Încastrarea introduce 3 reactiuni: 2
for e H i V i un moment în încastrare M.

7
 F2
H F1

M
V

Fxi + H = 0
Ecua ii de echilibru în plan: F yi + V = 0
M + M zi = 0
Ol
Ecua iile de mai sus formeaz un sistem de trei ecua ii cu trei
necunoscute care sunt reac iunile introduse se încastrare: H, V i M.

2. For e interioare sau eforturi sec ionale

Un corp aflat sub ac iunea unui sistem de sarcini-for e exterioare

(sau de contur) se deformeaz . Concomitent în interiorul s u iau
na tere for e interioare (sau eforturi) care se opun ac iunii primelor.
For ele interioare se pun în eviden prin metoda sec iunilor. Se
consider un corp în echilibru sub ac iunea unui sistem de sarcini, fie
el for ele exterioare:F1 , F2 ,F3 ,F4 ,F5

II

Se sec ioneaz imaginar corpul cu un plan de sec iune care

împarte corpul în dou p r i: partea I i partea a II-a. De i ini ial
corpul se afla în echilibru, luate separat cele dou p r i nu se mai
g sesc în echilibru. Pentru a se p stra echilibrul, trebuie ca în sec iune
s se introduc for e distribuite pe suprafa a de sectiune echivalente cu
efectul pe care partea I îl avea asupra p r ii II înainte de separare.

8
Aceste for e interioare distribuite continuu pe fe ele sec iuni sunt egale
i de sens contrar.

Conform principiilor elementare din Mecanica teoretic aceste

for e interioare se pot reduce în centrul de greutate al sec iunilor la
dou componente-R i M numite eforturi în sec iunea S. În acest caz,
R este o for iar M este un moment. Ele sunt egale în valoare absolut
pe ambele fe e ale sec iuni S dar de sensuri contrare. În cazul general
eforturile R i M au direc ii oarecare în spa iu. Dac se raporteaz la
sistemul de axe ortogonale Oxyz, se pot descompune dup cele trei
direc ii principale: una normal i dou în planul sec iunii.

Aceste componente sunt numite for e interioare sau eforturi

sec ionale sau simplu eforturi.
N-componenta for ei R dupa axa Ox (normal la sec iune) numit
for a axial
T(Ty ,Tz)-componentele for ei R dupa axa Ox i Oy (în planul
sec iunii) numite for e t ietoare (de forfecare);
Mi(Miy ,Miz)-componentele momentul M dupa axa Ox i Oy (în
planul sec iunii) numite moment încovoietor
Mt -componenta momentul M dupa axa Ox (normal la sec iune)
numit momentul de torsiune.

9
 Dac în sec iune ia na tere numai unul dintre aceste eforturi
avem o solicitare simpl . Solicit rile simple sunt:
• solicit rile axiale:
• întinderea (în sec iune exist doar +N);
• compresiunea (în sec iune exist doar -N);
• forfecarea sau t ierea (în sec iune exist doar T)
• torsiunea sau r sucirea (în sec iune exist doar Mt )
• încovoierea (în sec iune exist doar Mi)
Dac în sec iune iau na tere simultan dou sau mai multe
eforturi diferite avem o solicitare compus .

3. Tensiuni +i deforma ii
3.1.Tensiuni

Se consider un corp în echilibru sub ac iunea unui sistem de for e

exterioare i suprafa a elementar de arie A.

dA
dA
dF p
dT x
dN x

z
z y
y
a. b.
În toate punctele elementului de arie A ac ioneaz for e
interioare care determin rezultanta F aplicat în centrul de greutate
al suprafa ei elementare, numit efort elementar care are m rime,
direc ie i sens oarecare. Acest efort elementar se poate descompune
în componente pe direc iile principale, fie ele N i T.
Efortul care revine unit ii de suprafa se nume te tensiune sau
efort unitar i se exprim ca limita:

10
 Deci tensiunea p este un tensor deoarece depinde de orientarea
celor doi vectori elementari F respectiv A.
Componenta lui p dirijat dup normala la sec iunea S se
nume te tensiune normal +i se noteaz cu .
Componenta lui p dirijat dup direc ia tangentei la sec iunea S
se nume te tensiune tangen ial +i se noteaz cu .
Între tensiunea p i cele dou componente ale sale, i D exist
urm toarele rela ii de leg tur :

3.2. Deplas ri +i deforma ii

Sub ac iunea sarcinilor (for e i momente) exterioare corpurile se

deformeaz i prin urmare î i vor modifica forma i dimensiunile.
Deforma iile pot fi:
1. elastice (reversibile) - acele deforma ii care dispar complet
dup îndep rtarea sarcinilor exterioare;
2. plastice (ireversibile) - acele deforma ii care nu dispar dup
îndep rtarea sarcinilor exterioare;
3. elasto-plastice (reale) - acele deforma ii care dispar doar
par ial dup îndep rtarea sarcinilor exterioare;

Defini ii
a. Deforma ia liniar total sau absolut este diferen a dintre
lungimea final l i lungimea ini ial l 0 a unui element liniar:
l =l l
0
b. Deforma ia liniar specific sau relativ este raportul dintre
deforma ia liniar total i lungimea ini ial a unui element liniar.
Deforma ia liniar specific este o m rime adimensional .
l l
= l= 0
l l
0 0
c. Deforma ia unghiular total sau lunecarea total este
diferen a dintre m rimea final i m rimea ini ial a unghiului
dintre dou elemente de referin specifice:
=
0

11
 d. Deforma ia unghiular specific sau lunecarea specific este
valoarea cu care se modific m rimea unghiului format de dou
elemente liniare perpendiculare. Deforma ia unghiular specific
este o m rime adimensional .
8=
2

4. Curba caracteristic de material +i caracteristici

Cunoa terea caracteristicilor mecanice ale materialelor necesar

pentru rezolvarea corect a problemelor tehnice implic cunoa terea
leg turilor între tensiuni i deforma iile specifice. Aceste dependen e
se determin experimental cu ajutorul unor probe confec ionate din
materialul care ne intereseaz , denumite epruvete. Forma i
dimensiunile epruvetelor depind de tipul încerc rii. Printre încerc rile
uzuale men ion m încerc rile la întindere cu for a F, respectiv la
r sucire cu momentul Mt.
A. În cazul încerc rii la întindere - folosit i pentru a stabili
legea fundamental a Rezisten ei Materialelor - epruveta are form de
bar cu sec iune circular i dimensiunile calibrate, l 0 respectiv d 0 .

Epruveta se fixeaz la o ma in de întindere i este solicitat cu

for e F având valori cresc toare treptat de la 0 la valori din ce în ce
mai mari pân la ruperea epruvetei. Concomitent se înregistreaz
dependen ele (varia iile) dintre: tensiuni - deforma iile specifice-for a.
Deorece for a de întindere F se repartizeaz uniform pe sec iunea
transversal a epruvetei se pot calcula:
d2
• Aria sec iunii calibrate : A = 0
0 4
• Tensiunea normal : = F
A
0

12
 l l
• Deforma ia specific : = l = 0
l l
0 0
Într-un sistem ortogonal de axe :,; (F), dac se reprezint valorile
determinate experimental rezult o curb în general continu , numit
curba caracteristic conven ional a materialului. Aceast curb
exprim grafic leg tura între tensiune i deformarea specific i st la
baza determin rii unor caracteristici mecanice ale materialelor.

Panta curbei caracteristice a materialului adic tangenta la curb

în orice punct :
tg = d = E
d
unde E este modulul de elasticitate longitudinal (liniar) a lui Young.
Din punct de vedere fizic modulul de elasticitate indic rigiditatea
unui material. Pentru o eluri tenace se înregistreaz o curb
caracteristic de forma:

(F)
E
r

p D

O 13
( l)
Cu ajutorul curbei caracteristice se pot defini o serie de m rimi
importante pentru calculele de rezisten :
• p – limita de propor ionalitate, reprezint valoarea maxim a
tensiunii pîn la care exist propor ionalitate între tensiune i
deforma ia specific . Ecua ia por iunii rectilinii OA a curbei
caracteristice se poate scrie sub forma:
=E :
Aceast rela ie numit legea lui Hooke este legea
fundamental a teoriei elasticit ii +i lege de baz în Rezisten a
Materialelor.
• e – limita de elasticitate reprezint valoarea maxim a tensiunii
pîn la care materialul are o comportare elastic , adic dup
desc rcarea epruvetei aceasta revine la lungimea ini ial l 0. În
realitate nici un material nu are o comportare perfect elastic . De
aceea în practica curent se define te o limita de elasticitate
conven ional 0,01 (tensiunea la care deforma ia specific
remanent atinge valoarea de 0,01%).
• c – limita de curgere reprezint valoarea maxim a tensiunii la
care în material apar deforma ii plastice iar deforma ia epruvetei
cre te f r m rirea for ei de solicitare. În realitate unele
materiale nu prezint palierul de curgere CD. De aceea în
practica curent se define te o limita de curgere conven ional
0,2 (tensiunea la care deforma ia specific remanent atinge
valoarea de 0,2%).
• r – rezisten a la rupere reprezint valoarea maximal a
tensiunii corespunz toare ordonatei punctului E
Fmax
r =
A
0
• r – alungirea la rupere
l l l
0
r = l = l sau în exprimare tehnic uzual
0 0
l l
= = A = 0 ×100 [%]
l
0
• Z – gâtuirea la rupere (deforma iile transversale ale epruvetei în
sec iunea de rupere)

14
 A A
Z= 0 ×100 [%]
A
0
• Ductilitatea-maleabilitatea unui material este dat de alungirea
total a materialului datorata deformarii plastice, neglijând
deforma ia elastic pân la apari ia ruperii.

(F )
E
r

p D
Ductilitatea

O
( l)
• Tenacitatea unui material exprim energia absorbit de un
material pân pân la apari ia ruperii. Valoric este egal cu aria
total de sub curba caracteristic a materialului.

(F)
E
r

p D Tenacitatea

O
( l)

15
 B. Dac încercarea este solicitare simpl de r sucire - panta
curbei caracteristice a materialului adic tangenta la curb în orice
punct:
tg = d? = G
d8
unde G este modulul de elasticitate transversal. Urmând acela i
ra ionament ca i în cazul precedent se traseaz curba caracteristic
conven ional a materialului i se pot definii: p – limita de
propor ionalitate, e – limita de elasticitate, c – limita de curgere, r
– rezisten a la rupere la solicitare simpl de r sucire. Partea rectilinie a
acestei curbe OA are ecua ia :
? =G 8
+i poart numele de legea lui Hooke pentru solicitarea de r sucire.

Observa ii
a. M rimile definite anterior poart numele de caracteristici
mecanice ale materialelor i au un rol fundamental pentru
calculele de rezisten .
b. Curba caracteristic conven ional a materialului prezentat i
caracterizat de deforma ii relativ mari înainte de curgere (palier
de curgere) precum i de traseu rectiliniu OA consistent este
caracteristic pentru materiale care ascult de legea lui Hooke sau
materiale tenace.
c. Materialele care nu prezint palier de curgere sau traseu rectiliniu
OA sunt numite materiale care nu ascult de legea lui Hooke sau
materiale casante.
d. Din studiul experimental al întinderii s-a observat c epruveta se
alunge te pe direc ia solicit rii (cu deforma ii liniare specifice ),
iar pe direc ia transversal are loc un fenomen de mic orare a
sec iunii sau contrac ie transversal (cu deforma ii transversale
specifice t).
l l d d
= 0 respectiv = 0
l t d
0 0
Experimental s-a constatat c raportul dintre cele dou
deforma ii liniare specifice este o constant pentru un material dat.

16
 Aceast constant se nume te coeficientul lui Poisson (coeficient
de contrac ie transversal ).
= µ:
t
Între modulul de elasticitate transversal G i modulul de
elasticitate longitudinal E exist dependen a:
G= E
2(1 + µ )

5. Rezisten e admisibile +i coeficien i de siguran

În principiu rezisten a admisibil reprezint o valoarea maxim

conven ional a tensiunilor la care poate fi solicitat un material în
deplin siguran . În func ie de solicitare se noteaz cu ;a sau ?a.
Coeficientul de siguran reprezint raportul dintre valoarea
limit a caracteristici mecanice a materialului i rezisten a admisibil .
În func ie de natura i de tipul caracteristici mecanice a materialului
uzual se definiesc urm torii coeficien i de siguran :
• coeficien i de siguran fa de limita de curgere-pentru
materiale tenace
;
c = c sau c = c
c ;a c a
• coeficien i de siguran fa de limita de rupere-pentru materiale
fragile
Alegerea rezisten elor admisibile i a coeficien ilor de siguran , este
un proces complex subordonat unor anumite cerin e legate de natura
materialului, tipul solicit rii, destina ia construc iei, durata
func ion rii, etc. Uzual valorile acestora se reg sesc tabelate în
normative de ramur , coduri de materiale, sau în c r ile de
specialitate.

17
Important

18
6. Ipoteze de baz în rezisten a materialelor

1. Ipoteza mediului material continuu i omogen-consider c

materialul umple continuu întreg volumul geometric al corpului.
Prin condi ia de omogenitate se admite c materialul are aceea i
compozi ie în toate punctele. O consecin important este
posibilitatea aplic rii calculului diferen ial i integral.

2. Ipoteza izotropiei-consider c materialul are acelea i propriet i

fizice i mecanice în toate direc iile.

3. Ipoteza elasticit ii perfecte-consider c toate corpurile

solicitate sub limita de elasticitate sunt perfect elastice adic ,
deforma iile lor dispar odat cu cauyele care le-au produs.

4. Ipoteza propor ionalit ii dintre tensiuni i deforma iile

specifice-admite valabilitatea legii lui Hooke în cazul
solicit rilor în domeniul elastic.

5. Ipoteza micilor deforma ii-consider c deforma iile corpurilor

solicitate sub limita de elasticitate sunt foarte mici comparativ cu
dimensiunile acestora. În consecin aceste deforma ii nu
modific configura ia general de solicitare (direc iile i punctele
de aplica ie ale sarcinilor r mân aceleea i, deci ecua iile de
echilibru se pot scrie pe forma nedeformat a corpurilor).

6. Ipoteza lui Bernoulli (ipoteza sec iunilor plane)-consider c o

sec iune plan i normal pe axa barei înainte de deformare
r mâne tot plan i normal pe axa barei i dup deformare.

19
7. Ipoteza lui Saint-Venant-consider c la corpurile aflate în
echilibru sisteme de sarcini echivalente produc efecte
(deforma ii i tensiuni) diferite în zona de aplicare dar au acela i
efect în zone suficient de îndep rtate de zona de aplicare.

20
 7. Diagramele de eforturi

A a cum am prezentat sub ac iunea sarcinilor exterioare în

interiorul unui corp apar a anumitele for e interioare sau eforturi: N,
T(Ty ,Tz), Mi(Miy ,Miz) i Mt. Graficele care reprezint modul de
varia ie i valorile acestor eforturi în orice sec iune a corpului sunt
cunoscute ca diagrame de eforturi. Cunoa terea acestora este necesar
pentru a se stabili solicit rile i eforturile în orice sec iune de interes
sau în general a sec iunilor periculoase. Valorile eforturilor din orice
sec iune sunt dependente de sarcinile exterioare i de pozi ia sec iunii.

Etape principale pentru construc ia diagramelor de eforturi

1) Se reprezint corpul cu dimensiunile, modul de rezemare

respectiv toate sarcinile ce sunt aplicate, detaliat sau
conven ional printr-o schem echivalent . In func ie de modul de
rezemare se introduc necunoscutele-reac iunile (for e i
momente).
2) Se stabile te un sens de parcurgere, de regul în sensul pozitiv al
axei Ox, adic de la stânga la dreapta. Se împarte corpul în
intervale delimitate de puncte de aplicare a sarcinilor i/sau de
reazeme.
3) Din condi iile de echilibru mecanic se vor determina
necunoscutele din reazeme-reac iunile. Pentru o problem
complex cu înc rcare spa ial se vor putea scrie ase condi ii
generale de echilibru:
X = 0, Y = 0, Z = 0
Mx = 0 , My = 0 , Mz = 0
4) Deoarece ini ial sensul necunoscutelor din reazeme (reac iunile)
este ales arbitrar se va utiliza conven iea: (a)-dac în urma
calculelor vor rezulta valori pozitive sensurile reale coincid cu
cele alese, (b)- dac în urma calculelor vor rezulta valori
negative sensurile reale sunt inverse celor alese ini ial.

Not
Pentru simplitate în continuare ne vom referi restrictiv la unul dintre
cele mai simple corpuri, cele din categoria barelor. Solicit rile

21
acestora sunt considerate solicit ri în plan. În consecin condi iile
generale de echilibru se vor reduce la trei:

X = 0, Y = 0, Mz = 0

Dac reac iunile pot fi determinate cu ajutorul celor trei ecua ii de

echilibru sistemul este static determinat, iar în caz contrar sistemul
este static nedeterminat.

Conform conven iilor din Rezisten a materialelor se recomanda

utilizarea simplificat printr-o schem echivalent , în care bara
indiferent de sec iune se va reprezenta prin axa longitudinal de
simetrie.

22
5) Se va aplica principiul metodei sec iunilor, adic se va analiza
separat (virtual-aparent) fiecare parte-interval al corpului
p strându-se celalalt respectând regulile de reducere i de

echilibru convenite. Fiecare parte-interval de corp trebuie s

r mân în echilibru realizat între for ele exterioare, reac iuni i
eforturi. În aceste condi ii se pot determina expresiile analitice
ale eforturilor în sec iunea curent de pe fiecare interval
considerat. Dac utiliz m reprezentarea conven ional -
simplificat prin schema echivalent vom avea:

6) Se reprezint grafic expresiile analitice ale eforturilor în

sec iunea curent , având în vedere urm toarele:
- pentru fiecare efort se alege o ax de referin a diagramei, care
respect configura ia i dimensiunile barei
- se stabile te o scar de reprezentare
- în raport cu liniile de reper (axele de referin ), se traseaz
diagramele de eforturi la scar , precizând pe fiecare câmp de
grafic semnul
- prin conven ie, valorile pozitive pentru N, T, se reprezint
deasupra liniei de reper iar pentru Mz sub aceasta

23
 Reglement ri privind calculul valorilor eforturilor pentru
construc ia diagramelor

Prin defini ie în conformitate principiul metodei sec iunilor

eforturile dintr-o sec iune reprezint influen a p r ii înl turate asupra
celei considerate. Pentru aceasta sarcinile i eforturile se vor reduce la
centrul de greutate al sec iunilor. Dac ne vom referii la eforturile
definite pentru fa a dreapta a sec iunii se precizeaz L
• For a axial N este egal cu suma proiec iilor pe axa de simetrie
a barei a tuturor for elor (inclusiv reac iuni) situate în stânga
sec iunii sau a tuturor celor din dreapta cu sensuri inverse;
• For a tangen ial T este egal cu suma proiec iilor pe normala la
axa de simetrie a barei a tuturor for elor (inclusiv reac iuni)
situate în stânga sec iunii sau a tuturor celor din dreapta cu
sensuri inverse;
• Momentul încovoietor Mz este egal cu suma momentelor fa de
centrul de greutate al sec iunii a tuturor momentelor for elor
(inclusiv reac iuni) situate în stânga sec iunii sau a tuturor celor
din dreapta cu sensuri inverse;

Reglement ri privind conven ia de semne în construc ia

diagramelor de eforturi

Fa a stâng Fa a dreapt a
a sec iunii sec iunii

• For a axial N i for a tangen ial T sunt condiderate pozitive

când pe fa a din dreapta a sec iunii sunt orientate în sens invers
axelor de coordonate. Adoptând o conven ie fizic for a axial N
este pozitiv dac este de întindere, iar for a tangen ial T este

24
 pozitiv dac rote te în sens orar fa a pe care se aplic . Sensul
negativ este opusul conven ei men ionate.
• Momentul încovoietor Mz este pozitiv când pe fa a din dreapta
sec iunii are vectorul orientat în sensul pozitiv al al axei Oz.
Adoptând o conven ie fizic momentul încovoietor Mz este
pozitiv când rote te în sens orar fa a din dreapta sec iunii, adic
întinde fibrele inferioare i comprim pe cele superioare. Sensul
negativ este opusul conven ei men ionate.

Rela ii diferen iale între eforturi

În cazul barelor drepte solicitate prin sarcini normale pornind de

la ecua iile de echilibru ale elementului de bar rezult :
dT = p - derivata for ei t ietoare în raport cu abscisa sec iunii
dx
este egal cu sarcina vertical luat cu semn schimbat.
dM = T - derivata func iei momentului încovoietor în raport cu
dx
abscisa sec iunii este egal cu for a t ietoare.
d2M = dT = p
dx 2 dx
Rela ii asem n toare se pot scrie i în alte situa ii de solicitare: for e
axiale distribuite, cupluri distribuite, etc. Rela iile de mai sus au
importan în construc ia diagramelor de eforturi.
• Sarcina distribuit p m soar panta diagramei de eforturi
t ietoare T
• pe intervalele de bar neînc rcate diagrama T prezint valori
constante

25
 • în sec iunile în care ac ioneaz for e exterioare concentrate,
diagrama for ei t ietoare prezint salturi egale în valoare i în
acela i sens cu acele for e
• diagrama momentului încovoietor prezint salturi numai în
sec iunile în care sunt aplicate cupluri exterioare concentrate,
salturi egale în valoare i în acela i sens cu momentele acestor
cupluri
• pe intervalele in care:
-for a t ietoare este pozitiv , momentul încovoietor cre te
-for a t ietoare este negativ , momentul încovoietor descre te
-for a t ietoare este nul , momentul încovoietor este constant
• în sec iunile în care for a t ietoare se anuleaz , momentul
încovoietor prezint un maxim

8. Exemple de Construc ie analitic a diagramelor de eforturi

Scop

1. Determinarea reac iunilor - din ecua iile de echilibru static care pot
fi scrise sub una din formele:
Fxi = 0 Fxi = 0
Fyi = 0 sau MA =0
MB = 0 MB = 0
unde A i B sunt dou puncte oarecare di plan – de obicei se aleg
reazemele.
2. Se alege sensul de parcurgerea barei de la cap tul din stânga spre
dreapta
3. Imp r irea barei în intervale delimitate de reazeme sau puncte de
aplica ie a for elor
4. Se scriu func iile de varia ie a eforturilor pe fiecare interval
5. Reprezentarea grafic a func iilor – conven ia de semne
6. In func ie de eforturile care se produc pe sec iunile barei se
stabilesc solicit rile barei i sec iunea periculoas – sec iunea în care
eforturile sunt maxime.

26
Diagrame de eforturi la grinzi în consol

Determinarea reac iunilor

Fxi = 0
P cos H =0 H B = P cos
B
Fyi = 0 P sin V =0 VB = P sin
B
MB = 0 Pl sin M =0 M B = Pl sin
B

Eforturi pe intervalul AB:

N = P cos = const .
T = P sin = const.
M z = Px sin
Varia ia liniar a momentului:

- în A: x=0 i MA=Mmin = 0
- în B: x=l i M B = M max = Pl sin
Sec iunea periculoas este în încastrare – B, aici apare pericolul
ruperii barei.

27
Diagrame de eforturi în grinda simplu rezemat

Determinarea reac iunilor

Fxi = 0
HB = 0
MA = 0 VB l Pa = 0
MB = 0 V Al Pb = 0

H = 0; V = Pa ; V = Pb
B B l A l

Eforturile pe intervale

T = V = Pb = const.
A l
Intervalul A-C
M z = V x = Pb x
A l

- în A x=0 i MA=Mmin = 0
- în C x=a i M = M max = Pab
C l

28
Intervalul C-B
T =V P = Pb P = const.
A l
M z = V x P( x a) = Pb x P( x a)
A l
Pab
- în C: x=a i M C = M max =
l
- în B: x=l i MB=Mmin = 0

Sec iunea periculoas este în dreptul for ei – C, aici apare pericolul

ruperii barei.

Bara înc rcat simetric

Reac iunile rezult din simetrie R = R = P

A B
Eforturile pe intervale

T = R = P = const.
Intervalul A-C A
M z = R x = Px
A

- în A x=0 i MA=Mmin = 0
- în C x=a i M C = Pa

29
Intervalul C-D
T =R P=0
A
M z = R x P( x a) = Px P( x a)
A
M z = P a = Const.

Rezult : M C = M D = Pa

Intervalul D-B
T =R P P= P
A
M z = Px P( x a) P( x (l a))

- în D: M D = Pa
- în B: M B = 0

30