Refuzul de a mânca – cauze psihologice ale refuzului mâncării la copii

În drumul copilului către dobândirea independenţei sale, el poate trece prin etapa în
care devine tot mai selectiv cu alimentele pe care le consumă sau refuză să mănânce.
Între vârsta de un an şi doi ani şi jumătate copilul se află în perioada în care încep să
apară diferite comportamente alimentare care îi crează părintelui neplăceri şi stări de
nelinişte şi de cele mai multe ori aceştia pornesc o adevărată bătălie pentru a-l convinge
pe copil să mănânce.
Refuzul copilului de a mânca poate avea diferite cauze, în funcţie de specificul copilului
şi de contextul său de viaţă.

 Refuzul copiilor de a mânca legume

Papilele gustative ale copiilor sunt mult mai numeroase. Astfel ei sunt mult mai sensibili
la compuşii amari care se găsesc în legumele de culoare verde în special şi le pot
respinge. Ei au nevoie de mai mult timp pentru a se obişnui cu acestea, iar presiunea
părinţilor nu face decât să amplifice starea de anxietate şi refuzul copilului.

 Nevoia reală a copilului şi nevoia văzută de părinte

Este important de făcut diferenţa între nevoia reală a copilului şi nevoia copilului
văzută prin ochii părintelui. Se întâmplă de multe ori ca nevoia de hrană a corpului
copilului să fie mai mică decât crede părintele. Apare astfel supraalimentarea copilului.
Pentru acesta poate fi copleşitor să vadă o farfurie sau un castron plin cu mâncare.
Atunci el va refuza cantintatea de hrană pe care părintele doreşte ca el să o mănânce
tocmai pentru că organismul său ştie cât îi este necesar. Părintele trebuie să aibă
încredere în abilităţile sale ca şi părinte, dar să aibă încredere şi în copil şi în ogranismul
copilului care ştie cât are nevoie să consume.